Lupta, ianuarie 1925 (Anul 4, nr. 918-942)

1925-01-14 / nr. 928

s y. ftnuUV' No. 928 fcr •*«*©*• COHST. MILLE fLB&RAMENim 400 lei 290 lei 100 lei REDACȚIA fi ADMINISTRAȚIA Bucwett, Str. Sărindar, 12 î»e 32 m; p& § Saw* ,a luni Conservatorismul t&ronimei Ce va îi mâine, când tară’nimea va fi conştientă de rostul ei ? Va îi democrată, în sensul in căre este astăzi, programul partidului ţărănist ? Ţăranul, odată stăpân definitiv pe.'pământul său, va voi cu orice preţ să-l păstreze si sa îngrădească cu legi protectoare pentru el. Mai mult încă, ci va face ca acest pământ să fie pus în valoare cât mai mult, în sensul de a vinde cât mai scump produsele sale. Fenomenul acesta natural se observă chiar şi acum, dar, bineînţeles, nu este definitiv concretizat. Va să zică revendicările ţăranului vor fi in jurul intereselor economice ale clasei ţărăneşti, interese cari, de altfel, vor fi identice cu acelea ale micilor „latifundiarii“ de astăzi,, stăpâni ,pe maximum 500 de hectare. Revendicările claselor orăşeneşti,ca minimum de ore de lucru, minimum de salar, nu au ce căuta la sate. Până când se va organiza şi proletariatul agricol — ceia ce va veni mai târziu, — ţăranul proprietar va exploata în chip neomenos pe lucrătorul său şi nu va voi să audă de nici o revendicare a acestuia. Cât despre idealul socialist, cu instrumentele de muncă, pământ şi fabrici în mâna celor ce produc, de acesta nu va voi să asculte ţăranul. El e proprietar. Cel ce nu are pământ, — şi sunt mulţi dintre aceştia — nu au decât să muncească ca lucrători. * Mai mult. Un antagonism se va naşte între interesele oraşelor, şi ale muncitorilor orăşeneşti şi între sate. Unii — cei din oraşe, — vor lupta pentru ieftinătatea vieţii, pentru hrană, îmbrăcăminte şi altele, iar ceilalţi, ţăranii, organizaţi în partid, vor lupta împotriva oricărei încercări de ieftenire a produselor lor. Orăşenii au interes a deschide graniţele pentru tot ce este de prima necesitate şi deci, în cea mai mare parte, pentru acele obiecte pe cari le produc sătenii. Aceasta, pentru ca să producă scăderea preţurilor. Dimpotrivă, ţărănimea are interes contrariu. Ea cere închiderea graniţelor pentru import, în sensul de a fi stăpână pe piaţa internă. Pentru export, dimpotrivă, ea va cere deschiderea graniţelor, pe când cei de la ora se vor cere închiderea lor, pentru ca să nu fie lipsiţi de hrana zilnică. Socialism, democraţie la sate, mâine când clasa ţară roască va fi conştientă, toat aceste vor fi o utopie de car îşi dau seamă de pe acum şi teoreticianii socialişti, între cari trabuc să punem în întâia linie pe Eduard Bernstein. Ţăranul, deci, va fi conservator, reacţionar, fără alt ideal decât acela de a se îmbogăţi,cu orice preţ, cum de altfel sa întâmplat şi aiurea. « Mi se poate spune că, aşa fiind lucrurile, am fost cel puţin inconsecvent, când am luptat ca să se dea pământ ţăranilor şi că, democrat, am luptat ca să întronez reacţionarismul la sate. Am luptat fiindcă mi-am dat seamă că dreptatea este cu ţărănimea şi fiindcă mi-am dat seama că va veni un timp când ţăranul, lipsit de pământ se va apropia cu deasila. O ţară compusă din 90 la sută ţărani, este firesc ca pământul ei să fie stăpânit de ei, nu de cei 10 la sută din clasa stăpânitoare. Nu m’am uitat nici la interesul de clasă din care fac parte şi mai puţin încă la interesele mele electorale, care fac din nenorocire alţii. Ştiam că îmi tai craca de sub picioare, că nu mă voi mai putea alege, cu scrutinul pe listă şi cu vot universal, decât făcând demagogie. Dar ce are a face interesele unui om, înaintea intereselor generale, şi ce importanţă are faptulde a nu mai fi în parlament, unde de altfel nu străluceam cu nimic? ! Aceste toate le-am scris fără ură și fără părtinire, bmn scris, recunoscător confratelui care mi-a dat prilej să fac puțină politică generală, așa cum mă pricep, bine, rău. Cât despre insultele ce mi se aruncă, ele, după 40 de ani de presă românească, nu mă supără şi nici nu mă emoţionează.: Sunt învăţat cu ele. CONST. MILLE Criza stelistă Ţărăniştii refuză fuziunea cu paradeal naţional N’avem nici un comunicat cu privire la hotărî ea luată în conferinţa conducătorilor ţărănişti ţinută, zilele acestea, la Topoloveni. Dar avem un... reportaj, plin de amărăciune dar şi de insinuaţiuni răutăcioase etalat într’un ziar de seară sub pomposul * titlu... „Criza opoziţiei“ ! Aşadar, acel organ de opoziţie, care până în ajunul plecărei la Paris a d-lui Vintilă Brătianu ne vorbea de criza liberală, acum ne face cunoscut că criza s’a mutat în lagărul opoziţiei. Ce s'a întâmplat ? Confratele ne spune că d. Maniu a solicitat o întrevedere d-lui Mihalache declarându-i că e gata să proclame fuziunea aşa cum a încheiat-o în iulie trecut dar, într-un limbagiu „sibilic“ preşedintele partidului naţional ar fi lăsat să se înţeleagă că d. Stere nu poate să aspire, din primul moment, la un rol preponderent în comitetul diriguitor al unei coaliţiilor’. Concluzia confratelui este că o înţelegere cu ţărăniştii este „aproape imposibilă“. Aceasta e... criza opoziţiei, după confratele nostru. Nu ştim dacă cele ce afirmă confratele nostru sunt sau nu exacte. Dar de urde criză în lagărul opoziţiei? Fiindcă partidul țărănist — după cum afirmă acel confrate — s’ar solidariza cu omul „Luminei“ pe care vrea să-l impună ‘ Iii cp dur en iirt du'ui fuzionat? Dacă există o criză apoi ,ea se manifestă, sub un aspect foarte regretabil, în partidul ţărănist, acolo există şi se prelungeşte criza steristă care a devenit pentru partidul ţărănist o criză foarte acută cu urmări fatale pentru tânărul partid. Dacă nu va interveni repede o operaţie chirurgicală pentru extirparea totală a microbului sterist, partidul ţărănist se va descompune în mod lamentabil. In ce priveşte înţelegerea dintre partidul naţional şi cel al d-lui Iorga, acelaşi confrate publică amănunte din care rezultă că nu se pune la cale o fuziune, ci o tragere pe sfoară, că ambele părţi sunt nesincere şi de aceia d. Iorga a plecat la Paris şi a dat dlui Argetoianu depline puteri să trateze, dar d. G Argetoianu este foarte pesimist. ci adaugă ziarul care prezintă astfel situaţia din lagărul opoziţiei. D. Argetoianu a declarat, chiar ori, într’un cerc politic că este foarte optimist. Foaia care ţine să înfăţişeze acum opoziţia ca complect desbinată are legături sufleteşti cu omul „Luminei“ şi nu admite decât o coaliţie în care să triumfe înainte de toate „sterismul“. Prin urmare orice combinaţie fără omul „Luminei“ înseamnă... criză şi dacă cumva s-ar realiza acordul Maniu Iorga, susţinătorii steliştilor ameninţă cu coaliţia nVerescaao-liberalo-ţărănistă şi... etc. ! Acuru iese la iveală în mod clar de ce nu se poate ajunge la nici un acord cu partidul terorizat de omul „Luminei“. Toate acestea însă nu vor împedeca, sperăm, realizarea acordului dintre partidul naţional şi acel al d-lui Iorga, Mr R. P. 4 Pagini 2 Lel O siluiri© alarmantă în scoli 9 ______ -- Circulara d-lui dr. logeliscu• Circulara adresată de minimimii instrucţiunii directorilor ,la şcoli secundaredin ţară. ■aprinde câteva constatări aăror gravitate ar trebui să aarmefce pe cei îngrijoraţi de altura acestei tari. Sprijinit pe rapoartele primite din partea inspectoratelor şcolare, ministrul de resort atrage atenţiunea directorilor şcolilor secundare asupra anarhiei ce a cuprins spiritele elevilor din gimnazii şi din licee pentru care cartea a devenit un ce neobligatoriu şi fără preţ, în şcolile secundare nu se învaţă. Conştiinciozitatea şi autoritatea profesoralui se pare că nu mai există decât ici-colo, deoarece, — şi constatarea aceasta au mai făcut o şi ziarele şi câţiva profesori universitari, — absolvenţii cursului secundar intraţi în universitate, sunt dezolant de nepregătiţi şi în ce priveşte cunoaşterea materiei scolastice şi în ce priveşte disciplina morală. Situaţia aceasta datează de la război încoace cu tendinţe de alarmantă accentuate. Programul cursului secundar va fi având lipsuri, va fi susceptibil de corectări, de amplificări. Dar aşa cum e, — programul acesta e complect ignorat de elevi şi în bună parte ,şi de profesori. De cei dintâi prin impulsivitatea şi inconştienţa vârstei, de cei din urmă prinţi"'o pronunţată neglijenţă sau slăbiciune. Urmările acestei lamentabileţări de lucruri se resimt de câtva timp, schimbând comprilectamente fizionomia culturală şi morală a ţării.. Minierul instrucţiunii constată, bazat pe informaţiunile primite, că în şcolile secundare e cu totul absent, controlul profesoral, ca în ele şi în afară de ele ,se face POLITICA şi că, prin urmare şi în chip logic, a primejduit prestigiul cultural Dacă vom ţine seamă că în cursul repetatelor demonstrării de stradă, din ultimul timp, au fost amestecaţi şi numeroşi elevi de liceu, vom înţelege rostul şi temeiul constatării ministrului. Pentru slăbi lunea şi, pe alectric, complicitatea de care unii membrii corpului didactic secundar au dat dovadă, scuze nu pot fi invocate în joc însuşi viitorul acestei generaţii, prestigiul cultural al ţării şi sănătatea ei morală pentru ca abaterile de asemenea natură să nu poată fi cu nici un chip permise. Dar, înce priveşte neglijarea, de către profesori, a predării cursurilor, problema nu poate fi omeneşte, soluţionată printr-o circulară dojenitoare. Nu ne referim la acei membri ai corpului didactic cari împing rătăcirea până la a se deda, voluntar, unei oper de nefast sabotaj. Dar gândul nostru se îndreaptă, cu înţelegăoare compasiune, spre profesorii cari, fără vrere, nu şi pot face datoria întreagă. Cu salarii de foame, aceştia nu-şi pot consacra pe deplin activitatea în serviciul luminării şi educării ti creţului de pe bănci. Cu salariu de foame, din graţia unui ministru de finanţe cârpănos, profesorii aceştia se văd nevoiţi să se înhame la munci suplimentare în şcoală şi în aară de şcoală, neglijând fatalmente principala lor misiune. Prin congrese, întruniri şi memorii, corpul didactic a atras în repetate rânduri atenţiunea celor în drept asupra mizeriei în care el se zbate şi capra primejdiei ce pândeşte, din cauza aceasta, cultura ţării. S’au lovit de indiferenţă şi, câteodată, de o făţişe vrăjmăşie. Urmările s’au produs fără întârziere. Căci o parte a explicaţiei stării de lucruri constatată astăzi de d-nul Angel Vse.il rezidă în imposibilitatea în care profesorii au fost puşi de a" se achita cu stricteţă de îndeplinirea datoriilor lor. Dacă ţine ca răul să înceteze imediat, ministrul şcoalelor ■ e dator să ia măsuri severe pentru pedepsirea celor raii VOLUNTAR, s’au abătut dela menirea lor. E dator să ia..însă, cu aceeaş promptitudine şi energie, măsuri pentru îmbunătăţirea soartei acelor profesori cari NU POT să-şi facă datoria aşa cum ar vroi şi cum ar trebui. I. P. Pm Essarabla D. Tifbases, d. Bébé sid. Met Sâmbătă seara, ne-am pomenit prin ziare cu amănunte copioase asupra plecărei la Paris a d-lui Inculeț. Nici mai mult, nici mai puțin această plecare ar fi însemnând o apropiată reluare a negocierilor cu Sovetele, în care scop, în fine, guvernul s'a convins că ar fi mai prudent ca ea să fie precedată de convorbiri particulare pe cari le-ar şi întreţine d. Inculeţ cu d. Krasin la Paris. Intre alte amănunte se arăta că o conferinţă s'a şi ţinut între d-nii Tătărăscu, Bebe Brătianu şi Inculeţ în care s’au stabilit şi bazele convorbirilor cu d. Krasin. Văzând că pentru întâia oară primul-ministru, ministrul de externe şi ministrul României la Paris sunt daţi la o parte, spre a se da chestia Basarabiei şi a raporturilor cu sovetele pe mâna d-lor Tătărăscu, Bebe Brătianu şi Inculeț, am înţeles că, în fine, problemele serioase au ajuns pe mâna oamenilor serioşi. Iată însă că, după câteva ore, în aceiaşi zi, ministerul de externe şi alte ministere au ţinut să dezmintă orice mişune a dlui Inculeţ la Paris, d-sa nefăcând decât o călătorie de plăcere, pe când dacă mergea în misiune ar fi fost o călătorie de neplăcere pentru ministrul României la Paris, d. Diamandy, care abia sosit la noul său post şi abia luând contact cu colegul său de diplomaţie, d. Krasin, reprezentant al Sovietelor la Paris, n’ar fi înţeles fostul trimitere! d lui Inculeţ în ajutorul unui diplomat ceva mai vechiu ca ministrul Basarabiei. Ca să nu se adeverească, deci, că d. Vintilă Brătianu, despre care se spunea că nu prea agreiază pa d. Diamandy la Paris, ar vei să creese acum neplăceri acestuia cu căsătoria de plăcere a d-lui înpulst, tot ce ministrul Basarabiei clădise pentru Chişinău la ora 12, a fost dărâmat de d. Duca la ora 6 p. m. Cum rămâne însă cu d-nii Tătărăscu şi Bébe Brătianu, ari ţinuseră conferinţă d.posnatică cu d. Inculeţ. Asta s'o descurce domniile lor, fiindcă dezminţirea de la ministerul de externe atinge grav prestigiul lor politic și diplomatic. Lt. mm Et Brwmmaiamrtmmm B Beaamm 'eaiment®!© Italia CONTELE AX.S33ANDRI CASATI demisionat, zilele trecute, din guvernul Mussolini Guvernul şi partidul maghiar Acum câteva zile subsecretarul de stat de la Interne, Înainte de a pleca la Cluj cu dosarul raporturilor dintre Partidul maghiar , agitatorii comunişti, a prevenit presa că guvernul nu mai poate tolera ca un partid minoritar să aibă atitudinea Partidului maghiar, dând de înțeles că el va fi disolvat. Or, ce a intervenit după confruntările de la Cluj ale conducătorilor Partidului Ma- Mar cu actele din dosarul d-lui Tătărăscu ? Nu cumva, Partidul maghiar a propus sub-secretarului de la Interne un pact cu partidul liberal la fel cu pactul de la Ciucea, încheiat cu averescanii ? Şi nu cumva guvernul Va primit, sau stă la îndoială dacă şi în ce condiţii trebuie să primească concursul electoral al unui partid care are legături cu comuniştii şi cu Bala-Pesta ? Fapt e că acum se pare că tactica la care s’a oprit guvernul e de a lăsa ca acest partid, ros de divergenţe grave, să se disolve prin el în. m-?i. Oricât formula „prin noi ,vne“ și „prin ei înşişi"', este scumpă guvernărei actuale, noi nu putem pricepe cum atentate la siguranța statului pot duce pe unii la Jilava pe când alții beneficiază de „tactici" ale guvernului carii scutesc de a răspunde înaintea justiţiei şi conform legilor țărei pentru faptele lor. O asemenea politică dusă de guvern faţă de partide minoritare nu poate contribili decât să creeze României reputaţia că nu e un stat de drept, ci un stat speculat de politiciani. La baza unui stat stau legile şi justiţia şi nu încap compromisuri politice cu legile şi justiţia. Să binevoiască, deci, guvernul aşi clarifica atitudinea sa in chestiunea învinuirilor aduse Partidului maghiar şi a măsurilor anunţate împotriva lui. Dacă voim ca statul nostru să fie în respect pe cei ce au gânduri rele faţă de el, mai presus de toate, aceştia trebie să capete convingerea că legile şi justiţia domnesc în acest stat şi că politica şi politicianismul nu le poate inlatura. SATURN Nu se pleacă IE IE11L România a fost dureros nedreptățită atunci când marii aliați au împărțit, la Spata, despăgubirile de război pe care Germania trebuia să le plătească pentru deslănțuirea celui mai groaznic măcel mondial. Protestul d-lui N. Titulescu, pe atunci reprezentantul României la conferinţele aliailor, a rămas fără ecou, ca şi protestele repetate ale guvernelor cari s'au succedat la câmva statului după conferinţa dela Spaa. Astăzi când miniştrii de finanţe s’au întrunit, la Paris, pentru examinarea chestiunilor de ordin financiar in legătură cu aplicarea planului Dawes, reprezentanţii României au înmânat un nou protest scris împotriva cotei de unu la sută atribuită României din despăgubirile de război, pentru jertfele făcute pentru izbânda cauzei dreptăţii. In cercurile guvernamentale se vorbea că, după acest protest, d-nii Vintilă Brătianu şi Ni Titulescu se vor retrage de la conferinţa miniştrilor de finanţe repetând gestul făcut la Versailles de actualul prim ministru al României întregite. Ar fi logic dacă... daca retragerea de la conferinţa miniştrilor de finanţe din Paris nu ar trebui să fie urmată de retragerea guvernului de la cârma Statului. Şi guvernul nu vrea să plece de bună voe Ori ce s’ar întâmpla la Paris d. Vintilă Brătianu nu se va retrage imitând gestul dela Versailes făcut de fratele ’ sale mai mare. La Paris, s'ar fi putut obţine alte rezultate dacă guvernul şi reprezentanta lui de până ieri în Capitala Franţei ar fi ştiut să determine o schimbare de atitudine din ■partea aliaţilor în favoarea României. Nu s'a făcut nimic în această privinţă, şi astăzi, din norocire, este prea târşiit. Guvernul nu se va retrage in urma eşecului suferit la ''aris, nu se va burzului pe viaţi, iar d. Vintilă Brătianu •a continua să participe la conferinţa miniştrilor de fi■ante. Puterea are atracfiuni şi ea •'ste aducătoare de beneficii cari atârnă, în cumpăna aamitor politiciani, mai mult de cât gesturile, „internasio. mie". R. MATEI Granate Gornistul „îndreptarea" a descoperit in redacţia „Luptei" uiui gornist. Pe acest gornist oficiosul gheneralului Averescu îl denunţa parchetului militar şi siguranţei generale că sună, sună din răsputeri adunarea... opoziţiei . Necazul „îndreptării” nu e că gornistul nostru vrea să adune la un joc forţele opoziţiei, ci că de ce nu Îndreaptă goarna şi spre mica tabără averescană, din ale cărei corturi soldaţii — deşi la averescani sânt numai generali — ar veni în pas alergători Să explicăm noi ,îndreptării“ de ce trâmbiţaşul nostru nu tace şi pe averescani părtaşi ai chemării sale neostenite. Pentm că acum câţiva ani, când erau la putere, de câte ori se suna adunarea sau atacul, soldaţii gheneralului n'auzeau decât „lingura şi strachina“ şi se repezeau la cazan la ciolan! De atunci, văzând cu ce fel de ostaşi ars atace, gornistul „Luptei" s-a dispensat de plăcerea de a-l mai chema în lagărul opoziţiei cu adevărat luptătoare ! Acesta e adevărul istoric! DEȘCA AzHintler de război Naucn, 12. — Consiliul federal lefian va întreba toate statele c ori au semnat convenţia din Alenem, dacă socotesc necesară o conferinţă pentru, revizuirea, convenţiei în urma experienţelor ultimului război. El propune,a se lua noul hotăriri relativ la prizonierii de război P Ml»r*uri 14 iarusr. 19^5 WkretttOi EMU O. FUSIiRE fUBLIClTATEA . . .Pe rflrocf la idministrațis ... si la toale Agenţiile de publicitate i m mmmt in mu 4 le, m stranatate CREIONUL ACTUALI I &T I Temenii d-lui Titulescu TITULESCU (către Vintră): Teamă-mi-e că pe d-ta n’o să te salvez, iar pe mine o să mă dai gata ! Cronica militară România şi războiul microbian.—Prin-Iul Carol I» Italia. — Legea poziţiei ofiţerilor. — Flota lui Wrangen ■■ Mărirea neaşteptată a fronturilor în războiul mondial, fixarea lor pe poziţie şi nece -itatea de a le sparge cu orice ship, a făcut ca armatele să se întreacă în a descoperi afise nouri de luptă. S’a creiat astfel arma „flancări şi gaze”, războiul chimic, iar germanii au introdus până şi războiul microbian. In timp ce se introduce tancul pe front, iar aviaţia devine o armă de prima necesitate, armatele Kaiserului nu au ezitat în cruzimea lor să răspândească miliarde şi miliarde de microbi în populaţiileinamice să otrăvească fântânile şi să împartă copiilor bomboane infectate cu culturi de microbi. Chestiunea dezarmării se discută lent, şi până la o dezarmare, necesitatea imperioasă a apărării naţionale, a făcut după războiu ca statele să se întreacă în adaptarea nouilor arme, cu cari se vor de viitorul războiu. In special Rusia — şi Germania pe teritoriul rus, — creiază nu numai mari uzini de aviaţie, dar în laboratoare continuă cerce,tările relative la descoperiri de noui explozibile, la culturile de microbi şi la fabricarea gazelor asfixiante. Cu un astfel de inamic în faţă, România nu poate aştepta dezarmarea generală fără să se gândească şi la cazul unui eventual războiu. In consecinţă, nouile arme de războiu, aviaţia, războiul chimic şi microbian, etc., — au găsit un spirit înţelegător al necesităţii lor în principele Carol. Din Roma ni se telegrafiază■ că principele Carol a intrat în Italia, unde se crede că va vizita uzinele de hidroavioane. In timp ce principele Carol face această călătorie în Occident, pentru reorganizarea aviaţiei naostre, la Londra lucrează o comisiune pentru studiul ultimelor cercetări relative la războiul chimic şi microbian. In adevăr, s'a format o societate cu membri din statele aliate, care are de scop studiul pregătirei armelor... microbiene. Această societate trimite in laboratoriile engleze şi franceze specialişti pentru a contribui şi a fi la curent cu cercetările. Suntem informaţi că această societate a trimis pe spesele ei la Londra trei specialişti români. Autorităţile noastre militare vor începe şi studii oficiale pentru înzestrarea armatei cu armamentul nou flăcări, gaze, microbi, etc. Am anunţat înaintea caterisite ziare care va fi, în linii generale economia noului proct de lege relativ , la poziţia ofiţerilor. Cercurile militare au fost impresionate mai ales de intenţiunea ce se atribue Consiliului anterior al armatei, de a prelungi vârsta de menţinere în armată a inspectorilor până la vârsta de 70 ani. Ofiţerii spun că în acest caz onţinutul proectului s’ar contrazice cu expunerea de motive, în care d. general Mărdărăscu, ministrul de războiu, va arăta dorinţa d-saie sinceră de a întineri cadrele. In adevăr, dacă Consiliul îşi va realiza dorinţa, ar urma ca toţi tinerii armatei să fie, pe grade, mai tineri, şi numai în fruntea armatei s’ar pline generali în etate de 70 ani. Faptul că în timpul războiului s’au făcut înaintări prea repezi şi generalii actuali sunt prea tineri, pentru a li se încredinţa inspectorate, nu este un argument real, deoarece şi actualii inspectori au fost înaintaţi repede ca şi colegii lor cari nu sunt inspectori. Şi dacă actualii inspectori sunt capabili de a conduce inspectorate, la vârsta pe cari o au azi, dece nu ar fi şi alţi generali, în viitor, când vor atinge vârsta, inspectorior de acum ? De altă parte, în toate armatele, după războiu, s’a ivit un curent de întinerire a cadrelor şi mai ales a înaltelor comandamente. Numai la noi s’a întârziat cu întinerirea cadrelor, până ce azi s’a ajuns la o astfel de btocare a lor, încât nici o înaintare nu mai a posibilă, ceeace nemulţumeşte fatal pe ofiţeri, până la gradul de general. In America sunt generali cari au vârsta, căpitanilor dela noi... S’a scris mult în ultimul timp despre flota lui Wranghel. Chestiunea în esenţă este cunoscută: pentru a contrabalansa puterea navală a sovietelor în Marea Neagră, putere ce ar creşte prin aducerea acestei flote spre noi, Anglia pare a sprijini ideea unui bloc balcanic antisovietic şi este dispusă pentru protecţia României şi Turciei. Unul din corolarele acestui fapt, asupra căruia nu s’a stă* '■uit, deşi are o importanţă deosebită, este că Turcia în acest caz se va apropia fatal de România. Cum drumul imperialismului sovietic spre Constantinopol trece prin 15«. .arabia, este cert că România şi Turcia au interese militare cunun®. Odată cu reorganizarea marinei noastre, se desvoltă marina otomană, iar noua situa-Cititî continuare în Pag.