Lupta, iunie 1926 (Anul 5, nr. 1343-1369)

1926-06-11 / nr. 1353

Anul V, No. 1353 BBaamaiMiBwiii^^ fii Director Politic CONST. MILLE ABONAMENTUL Pe 12 luni....................... 800 lei Pe 6 luni.......................... 400 lei Pe 3 iun....................... 200 lei REL­A­­TIA $i ADMINISTRATIA București, Str. Sărindar, 12 Cenzurarea d-lui Maniu Pe când arestarea ? Fostul prim-ministru al regelui Ferdinand, d. Vai­da-Voevod, a găsit la Cluj un cenzor ceva mai res­pectuos faţă de cugetarea şi simţirea unui fost con­ducător al României. Ar­ticolul său din ziarul „Pa­­tria” a fost cenzurat în 4—5 locuri, dar restul a putut vedea lumina zilei. D. Iuliu Maniu acor­dând interview-ul său pre­sei din Bucureşti, a fost integral cenzurat şi inter­view-ul său integral supri­mat. Ministrul de interne a ţinut să-şi afirme impar­ţialitatea : d-sa nu face nici o deosebire între zia­rişti şi foşti consilieri ai Coroanei , cenzurează şi suprimă părerile unora şi ale altora cu o egală ne­­cruţare. Ce trebue, în adevăr, pentru a suprima voinţa unei ţări şi cugetarea po­litică a unor conducători ai neamului ? Trebue o autoritate po­litică şi morală mai mare şi de­cât voinţa unei naţii şi decât cugetarea condu­cătorilor ei. Guvernul actual o are, ministrul de Interne o are la superlativ. Autori­tatea lor morală se trage de-a­ dreptul din autorita­tea majorităţilor câştiga­te printr-o libertate elec­torală fără precedent. Ce reprezintă d. Maniu în România? Ce reprezin­tă d. Maniu in Ardeal ? Nimic ! Ce reprezintă guvernul Averescu şi d. Goga? Tot­ înainte, deci, peste „in­cidentul* din Hunedoa­ra, peste voinţa ţârei, pes­te partidele cari au încre­derea ei, peste cantităţi politice neglijabile ca Ma­niu, Goga, Mihalache, Lu­­pu, Vaida, etc. La cârma ţarei e insta­lat un guvern care poate semăna toate furtunile, căci are şi puterea de a le domina. De altfel, ţara e în pli­nă prosperitate economi­că şi financiară. Nu-i tre­bue decât un guvern şi o jandarmerie. Le are pe amândouă. Innainte ! „LUPTA“ Cu privire la suprimarea inter­­viewului pe care d. Iuliu Maniu l-a acordat Luptei, suprimare fă­cută din ordinul cenzurii militare, d. Maniu ne-a declarat următor­­ele: „Cenzurarea, sau mai bi­ne zis, suprimarea in în­tregime a interviewului meu, confirmă adevărul celor spuse de mine şi do­vedeşte că celor deja gu­vern le e frică de adevăr. Suprimarea interview­­ului nu suprimă cele pe­trecute la Hunedoara ! Şi mai ales — din neferici­re, — nu învie nici morţii căzuţi acolo Ţărăniştii despre pretinsele trata­tive cu guvernul Nu punem la îndoială declara­­ţiunile categorice făcute de d-nii I. Mihalache şi d-rul Lupu cu pri­vire la zvonurile, lansate de către guvernamentali, cum că d-nii ge­neral Averescu şi Goga tratează un acord, pentru o comună guverna­re, cu partidul ţărănist. D-nii I. Mihalache şi d-rul Lupu desmint formal aceste zvonuri şi arată că, în urma banditismului electoral practicat de guvern, s’a săpat o prăpastie între averescani şi partidul ţărănist, s’a creat o in­compatibilitate morală Intre gu­vern şi partidele de opoziţie. Intr’-adevăr ar fi fost un scan­dal ca după sălbătăcia din alegeri, vre­unul din partidele de opoziţie să se gândească măcar la posibili­tatea unui acord cu guvernul. Cu toate acestea din lagărul a­­verescan se răspândesc zilnic zvo­nuri, se precizează chiar cu cine anume tratează guvernul, se pre­cizează că d. Goga tratează cu d. G. Stere. Repetăm: nu punem la îndoială desmintirile autorizate ale d-lor Mihalache şi dr. Lupu. Dacă însă e adevărat că d. Goga a tratat sau tratează cu d. C. Stere, aceasta nu mai are absolut nici o importanţă în urma declaraţiuni­­lor celor mai autorizaţi conducă­tori aii partidului ţărănesc şi nici nu se poate vorbi de un dublu joc cine cunoaşte mania incurabilă a deputatului basarabean de a se afla în permanente pertractări cu toată lumea. Omul care nu poate trăi fără pertractări, omul care se frământă zilnic, uzurpând drepturile condu­cătorilor autorizaţi ai partidului din care face parte, un fel de în­curcă lumea, un grandoman care crede că este buricul pământului, omul care a crezut, după o audien­ţă indirect solicitată regelui, că su­veranul şi-a pus toate speranţele în geniul său politic şi-l va chema la guvern, în fine piaza cea rea a opoziţiunei, din ultimii ani, a in­trat, din nou, în scenă. D. D. Goga cunoscând mania deputatului basarabean pertrac­­tează acum cu el. Deocamdată ne-a venit un răs­puns categoric chiar de la condu­cerea partidului țărănesc, nu se tratează cu acest guvern. Lt « SA FUGIM SE POLITICA Statul şi poezia In momentul în care republica li­­terilor române e viu frământată d­e felul cum s-a făcut distribuţia pre­miilor de Stat acordate prozei şi poe­ziei, lumea literară germană se află şi ea în emoţie faţă de hotărârea gu­vernului german de a crea In Aca­demia prusacă o clasă nouă — a­­ceea a Poeziei, — şi faţă de răspun­sul pe care la dat ministrului de instrucţie, doctorul Becker, poetul — dramaturg Gerhardt Hauptmann Chemat, alături de Thomas Mann, Herman Stehr, Ludwig Fulda şi Ar­no Holla ca profesor de poezie, ră­mânând ca ei să aleagă şi alţii. Intervenţiile acestea ale Statului în literatură şi în special în poezie n’au fost nici­odată nici prea no­rocoase, nici prea folositoare. Poate că în epoca aceasta de ma­ri greutăţi materiale pentru scriito­ri un premiu sau o catedră să fie un act de asistenţă socială a Statu­lui pentru unul sau altul din scrii­tori* A crede însă că Statul poate juca un rol serios In desvoltarea în special a producţiei poetice est© mai mult decât indoetnie. Gerhardt Hauptmann este plin de acest scepticism în răspunsul său către ministrul imstrucţiunea din Prusia: „Pe cât consider de necesară Sta­tului o academie de ştiinţi, de pic­tură, sculptură sau muzică — scrie el — dat fiind că e vorba aci de do­menii ale spiritului cari trebue să progreseze prin trio muncă comuna şi că îndărătul lor există în mare număr instituţii de învăţământ de Stat — pe atâta nu ajung să mă­ conving că o secţie academică pri­vitoare la arta versurilor poate fi o necesitate de Stat­ Şi cu cât mă gân­desc mai mult, cu atât mai puţin mă deprind cu această idee. Nu e nevoe de un co­legiu al poeţilor pen­tru a realiza şi pentru a împărţi subvenţiuni de Stat. Ajunge câţiva oameni cultivaţi şi binevoitori, în­zestraţi cu tact şi cu gust. „Cât priveşte celelalte obligaţii mai înnoite ale artei poetului şi în ce priveşte răspunderea înmaimtărei hii, rămân din nenorocire in îndo­ială când mă gândesc la clasa care e vorba să fie instituită. Nu există direcţie voită în domeniul artei poe­tului. Poeţi conducători, funcţiona­­rizaţi de Stat, sunt o noutate care va ridica, cu dreptate, obiecţii în ceir­curile poeţilor liberi. In ce mă pri­veşte, n-aş putea înfăţişa o situaţie conducătoare de acest, fel, de ar fi conscientă ori nu. Ca şi alţi scrii­tori şi poeţi, când am lucrat asupra oamenilor în sensul umanităţei îmi ajunge. „Mă vedeţi, deci, d-le ministru, de partea celor cari vinainte de epoca mea erau contra instituirea unei Academii a poeţilor. Sânt sigur că n’aţi aşteptat nimic alta din parte­­mi de­cât această francă mărturi­sire. „Cu aceasta sânt departe de a exer­cita cea mai mică critică faţă de părerea opusă sau faţă de nobila hotărâre a înnoitului resort mini­sterial. Numai pentru mine, pentru mine singur, convingerea mea e re­gulă“. Politicos, tolerant — dar categoric în convingerea sa se manifestă fruntașul poeziei germane. E adevărat că scrisul lui îl face destul de independent pentru a pu­tea refuza orie© sinecură de Stat. Interesant e că vederile sale so­cialiste n’au convins pe Gerhardt Hauptmann de binefacerile etatiiza­­rei în poezie. E. D. F. vl­a­p agnul 3 Lei Direcţia: 58/75. — Secretariatul 58/74. — Administraţia 58/73. Guvernul împotriva militarilor politiciani O farsă de farost gust „S’a hotărât a se lua măsuri se­vere împotriva militarilor cari se amestecă în politică" (Comunica­tul oficial al guvernului asupra consiliului de miniștri „îndrep­tarea“, No. 130, Miercuri 9 Iunie 1926). „Pe ziua de 1 Iulie se va face o mare mişcare în armată. Cu pri­lejul acestei mişcări ofiţerii ac­tivi cari nu vor renunţa la func­ţiunile civile pe cari le ocupă as­tăzi vor fi consideraţi demisio­naţi şi trecuţi în cadrele de rezer­vă ale armatei­. (Declaraţile d-lui general Mir­cescu, ministrul de război). Am reprodus şi comunicatul dat de prezidenţia consiliului de mi­niştri şi declaraţiunile d-lui ge­neral Mircescu pentru a scoate în relief nota categorică ce emană din ele. Şi guvernul şi ministerul de război a hotărît să ia „măsuri se­vere împotriva militarilor cari se amestecă în politică"­, silindu-i să aleagă între cariera ostăşească şi funcţiunile politice. Guvernul a şi pus în aplicare hotărârea, trimiţând în judecată şi condamnând la scoaterea din oştire pe un sublocotenent de Jan­darmi bănuit că ar fi împărţit manifeste de ale opoziţiei în Ba­nat Este, de­sigur, un exemplu sever, care dovedeşte că şi minis­terul de războiu şi guvernul nu glumeşte când este vorba să apli­ce sancţiuni militarilor (fie ei chiar jandarmi) cari s'au coborît în luptele politice ca să susţie... opoziţia. Gazul din Banat este însă o ex­cepţie, — o regretabilă excepţie. Sancţiunea aplicată — dacă cazul ce se impută ofiţerului este perf­­ect dovedit — este binemeritată. Am fi gata să aplaudăm şi guver­nul şi pe d. ministru de război, dacă aceleaşi sancţiuni ar veni să lovească şi pe acei militari cari au pus la dispoziţia guvernului d-lui general Averescu epoletele şi unităţile de trupă în subordine. Aşteptăm să vedem cum vor fi pedepsiţi ofiţerii cari au bătut, au schingiuit, au ucis, au furat vo­turile şi sau transformat în agenţi electorali de ultima speţă pentru guvernul partidului poporului. Până acum nici d. general Mirce­scu, nici primul ministru nu par a fi aşa de grăbiţi să vie cu sanc­ţiunile împotriva acelora cari au făcut într'o zi majorităţi parla­mentare averescane, aşa precum în pas alergător, au fost aplicate sancţiuni unicului­­exemplar ofi­ţeresc care s-a declamat partizanul opoziţiei în alegerile generale... Suntem siguri sancţiunile nu vor veni. Pentru ce? Pentru că guvernul a ordonat militarilor ac­tivi să ia conducerea judeţelor şi de ministru de război a permis să i se încalce atribuţiunile. Pentru că sa ştiut la ministerul de răz­boiu că ofiţerii prefecţi, ofiţerii inspectori administrativi şi ofiţe­rii jandarmi se dedau la cea mai sălbatică propagandă contondentă pe spinarea cetăţenilor alegători înscrişi în alte partide decât par­tidul poporului, şi d. general Mir­cescu nu a spus un singur cuvânt care ar fi pus imediat capăt spec­tacolului tragic la care asistam cu durere, de la un capăt la altul al ţării. Pentru că s-a ştiut şi de guvern şi de d. ministru de răz­boiu că unităţile de trupă coman­date de ofiţerii activi, prefecţi, au luat parte efectivă la lupta electo­rală întregind batalioanele de bătăuşi civili puse să mute fălci­le şi să rupă coastele reprezen­tanţilor opoziţiei cari se aventu­rau să ia contact cu alegătorii şi a. general Mircescu nu a strigat porunca menită să pue capăt scan­dalului. Armata s'a pogorît în arena po­litică cu ştiinţa d-lui general Mir­cescu şi din ordinul d-lui general Averescu, şeful guvernului. Acea­sta nu se poate deaminţi. Ne întrebăm atunci, pentru ce consiliul de miniştri a dat comu­nicatul pe care-l reproducem şi pentru ce d. ministru de războiu face declaraţiuni indignate împo­triva ofiţerilor activi cari au aju­tat guvernul să-şi făurească un Parlament? De­sigur nu pentru a aplica sancţiuni celor vinovaţi, pentru că nu ofiţerii sunt vinovaţi, ci acei cari au dat ordinul ca oştirea să ia parte activă la luptele po­litice. Sperăm că nici d. general Averescu, nici d. general Mirces­cu nu au de gând să se auto­pe­­depsească.... Declaraţiunile de astăzi au alt scop de­sigur. Guvernul vrea a­­nume să arate străinătăţii că ar­mata a luat parte­­ la campania electorală fără ştirea factorilor răspunzători, că imediat ce a aflat de amestecul ofiţerilor activi în politică, guvernul a început cer­cetări şi că acelaş guvern are de gând să aplice sancţiuni militari­lor politiciani. Veţi zice: „Aceasta este făţăr­nicie! Este, de­sigur, imoral să ameninţi oamenii cari ţi-au exe­cutat ordinele, tocmai pentru că ţi-au executat fidel acele ordine, şi să aplici sancţiuni unor ofiţeri, după ce te-au servit în alegeri“... Dacă făţărnicia cadrează cu po­litica militantă aşa cum o înţeleg majoritatea politicianilor, ea stă rău unui militar activ, unui ofi­ţer de elită, unui brav care şi-a dovedit pe front bărbăţia. D. Ge­neral Mircescu nu a reacţionat la timp împotriva ordinelor cari e­­manau dela preşidenţia consiliu­lui şi dela ministerul de interne şi rău a făcut. De oştire au uzat şi au abuzat politicianii şi este rău desigur. Declaraţiunile de azi nu au alt efect decât să contribue la scăderea prestigiului guvernu­lui ?i, ceea ce este mai dureros, la scăderea prestigiului armatei. RADU MATEI Evenimentele din Portugalia MACHADO prezidentul republicii portugheze, demisionat în urma loviturii de Stat a militarilor OBSTRUCŢIE în Camera din Praga Praga 1». (Rador). — Desbaterea proec­tului de lege pentru sporirea taxelor vamale la importul produselor agricole a început erl la Camera De­putaţilor. Deputaţii socialişti, comu­nişti şi naţional-germani au făcut o obstrucţie înverşunată. Nici raportul proecturii, nici oratorii favorabili nou­lui regim nu s’au putut face ascultaţi din cauza tumultului desfăşurat de par­tidele adverse, care tot timpul strigau, fluerau, sunau din trompete etc. După propunerea preşedintelui Camerei s’a hotărât ca pentru fiecare partid politic să vorbească un singur orator. w*te*®!*.*»«ss3aso! ra&utxt n­l Sil plina! flft* O nouă experimentare a averescanismului în România Din chiar ultimul discurs al d-lui Briand, care a refuzat să se ia în discuţia Camerei franceze, interpelările asupra crizei fran­cului şi s a plâns că zilnic Came­ra îl hărţuieşte, ceea ce mai ales în Împrejurările de azi, nici un guvern nu va putea suporta o ast­fel de existenţă, din cuvântarea plină de amărăciune a d-lui Bri­and împotriva celor cari nu vor să înţeleagă gravitatea problemei care îngrijorează profund întrea­ga Franţă, rezultă că însuşi ac­tualul preşedinte al cabinetului francez doreşte, pentru salvarea francului, o concentrare, la gu­vern a tuturor partidelor. De câteva săptămâni, un curent puternic pentru constituirea unui guvern naţional, se accentuiază în toate partidele de guvern din Franţa. Numai extrema stângă — şi nu toată — se împotriveşte. La noi situaţia este ceva mai gravă decât in Franţa. Nimeni nu va avea pretenţie că financiar­mente şi economiceşte România e mai temeinic aşezată decât Fran­ţa. Nimeni nu va avea pretenţia că, după război­, noi ne am des­curcat mai bine decât Franţa. Cu toate acestea problema leu­lui, toate chestiile economice, pro­­blema refacerea C. F. R., etc., toate aceste chestiuni de cari depinde îndrumarea României nori spre normalizare, de cari depinde con­solidarea internă şi internaţiona­lă, sunt acum lăsate pe ultimul­­olan pentru ca guvernul genera­lului Averescu să poată rezolvi o altă problemă, mult mai impor­tantă pentru d-sa, aceea a... con­­sacrărei averescanilor, prin jan­darmerie, ca al doilea partid de guvern. Guvernanţii actuali stau cu o­chii la cer Şi aşteaptă ca viitoarea recoltă să ne rezolve toate aceste probleme. Avem azi la cârmă cea mai sla­bă şi cea mai incapabilă forma­ţiune politică pe când împrejură­rile reclamă şi la noi unn guvern cu cel mai mare prestigiu înăun­tru şi în afară. Un asemenea gu­vern de abea ni - ar putea da toate partidele mari la un loc. România nouă însă experimen­tează, din nou, averescanismul. De astădată sfârşitul acestei gu­vernări va fi mult mai rău, mai trist pentru ţară, decât prima guvernare a generalului Averescu ------------.. -------------------------­R. X. Granate FLEACURI Încă un director de puşcărie a avut plăcuta surpriză să fie invitat la o mică deplasare: să treacă din biroul directorial într’o celulă d­e domnul din Tg. Mureş. Corespondentul unui ziar din Capi­tală relatând cazul, scrie foarte can­did : „Dosarul Hind secret nu ci s’au comunicat decât unele din punctele de acuzare lş anume : exces în funcţiu­ne, luare de mită, delapidare, eliberarea celor închişi înainte de tehnica, permise de a umbla şi oraş deţinuţilor, neexe­­cutarea pedepselor, reducerea hranei deţinuţilor, etc.“ Astea sânt, aşa, numai UNELE din acuzaţiuni. După cum vedeţi, cores­pondentul n’a putut alia mare lucru, fiindcă dosaru­l e secret. Dacă n’ar­e fost secret, s’ar fi putut afla că direc­torul In chestiune e vinovat de siluirea a 14 minore, de asasinatele din Galaţi, Bacău ş; Piatra N. de complot contra vieţii suveranilor, de admiraţia pentru teoriile financiare ale d-lui Vintilă Bră­­tianu, şi multe alte crime abominabile. Dar, din nefericire, astea nu se pot Încă afla şi deocamdată se cunoaşte i numai mizilicul: luare de mită, dela­pidare, reducerea hranei deţinuţilor, punerea lor în libertate înainte de ter­men — tot fleacuri, asupra cărora nici nu merită să mai inzistăm! DESCA Pe timpul verei ziarul „LUPII11 primeşte abonamente cu preţul de Lei 73 lunar C.VmeHUIunielDSC Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primește direct la administrația ziarului și la toate agențiile de publicitate 3 LEI NEMARUL IN TARA 6 LEI IN STRĂINĂTATE Creionul actualităţii In Ardealul eliberat — Iftidi pwissai troia in ghiari 3 pace* că noi suntem r.ic. Anchetă parlamentară la Hunedoara? Deocamdată, dovezi de instigaţie­ şi arestarea instigatorilor* Ne ocupăm în alt loc de expu­­ne caia a vorbit de­­fanatizarea nerea d-lui ministru Groza asupra ,incidentul­ui­ 1 din Hunedoara, care are un caracter cu totul ne­serios de polemică politică cu ad­versarii, în loc de a fi o expunere de fapte în raport cu seriozitatea tragică a uciderei şi rănirea ţăra­nilor opriţi de a merge la vot. Expunerea aceasta urmăreşte însă un scop evident: închiderea discuţiei asupra celor petrecute în judeţul Hunedoara prin subterfu­gii, muşamalizarea lor printr o.... anchetă parlamentară. Parlamentul se deschid® abia la 25 iunie. Până nu va fi validat, nu poate institui anchete. Validă­rile vor dura şi după ele şi dis­cuţia mesaj­u­ri. Parlamentul se închide până la 15 octombrie vii­tor. Aţi înţeles acu­m propunerea de „anchetă parlamentară“ a guver­nului şi ce urmăreşte ea? Or, Parlamentul va decide ce va vroi. Deocamdată însă guvernul are de justificat insinuaţiunile comu­nicatului d-lui ministru de inter­alegătorilor prin propaganda in alegeri“ şi acuzaţiile vagi dar in­sistente lansate la adresa opozi­ţiei de d. ministru Groza prin ex­punerea celor petrecute la Ruşi în Hunedoara. Se anunţă că „justiţia este un curs“ de a stabili „răspunderile “. Ei bine, „cursul“ acesta trebue să se repede şi rezultatele cunoscute imediat . Înainte de deschiderea Fada­ment­ului. Fiindcă guvernul se joacă de a „instigatorii“, aceşti „instigatori “ trebue urmăriţi, arestaţi, judecaţi în cel mai scurt timp. Guvernul „ordine!“ are o minu­nată ocazie de a urmări „anarhia“ să pună mâna pe ea şi s-o aducă nu numai înaintea judecăţei, ci şi a ţarei. Dacă nu o va face, va­­ dove­dit că vrea să acopere cu palavre un sistem de teroare care a sfâr­şit cu incidentul1’ din Hunedoa­ra, tot atât de fatal pentru guver­nul „ordinar“ ca şi pentru cei ucişi. L. T. A. Acţiunea pentru ajutorarea francului eşuează? Sub acest titlu Neue Freie Pres­se scrie următoarele: „Succesul de la început al cam­paniei întreprinse în vederea ridi­­cării francului, pare să nu­ fi du­rat multă vreme. Bătălia de la Mama pentru va­lută — expresia e a ministrului de finanţe Pepet,­­ ameninţă să eşueze, cu repercusiuni rele pen­tru ţară în general şi pentru ca­binetul Briand în special. După ce săptămâna trecută gru­pele bancare, însărcinate die gu­vern în acest scop, prin cumpără­rile de devize, reuşise să scadă cursul lirei sterline de la 176 la 145, s’a întâmplat, că imediat du­pă victoria repurtată de Briand a­­supra stângei In Cameră, lira a fost ratificată Sâmbăta trecută de bursă la cursul de 160. Briand, Care cu toate avertismen­tele date chiar de ministrul său de finanţe, cum că recâştigarea în­crederea prin abrogarea măsurilor luate pentru limitarea libertăţei francului, va fi singura în stere să salveze francul, a trebuit să facă amara constatare că o valu­tă sdrunchraatită nu poate fi stabili­zată prin mijloace artificiale. înainte de plecarea sa la Gene­va a ţinut consiliu de minştri du­pă consiliu, dar nici acestea nu au folosit francului. De la prohibirile parţiale anun­ţate la importul unor anumite ar­ticole, nu aşteaptă nimeni, din toţi acei, cari cunosc situaţia eco­nomică a ţării, o reacţiune decisi­vă asupra bilanţului comercial sau asupra cursului francului. Mai important e informaţia răs­pândită în legătură cu consiliul de miniiştri de eri, care spunea, că se tratează un împrumut în Ame­rica, in vederea u­nei noi oferte de stabilizarea francului. Se man­ vor­­ea de asemeni şi de eventuala întrebuinţare a stocului de aur al f­ăncei de Franţa. Vânzările de devize, efectuate săptămâna trecută de grupa ban­cară Lanard, s’au dovedit a fi ex­trem de costisitoare. Nu sunt exacte ştirile pudicate de o parte a presei, d­upă care su­­ma de 90 milioane dolari puse la dispoziţia creditului de Stabiliza­rea francului, în 1924, ar fi fost complect cheltuită. Totuşi se eva­­luiază la 30—40 milioane dolari ultimele intervenţii. Banca Franţei ar fi protestat foarte energic contra acestei me­tode, precum şi contra poluăriei de intervenţie în general. Ea refuză categoriile să pună la dispoziţie rezervele ei în aur, ar­gumentând, că momentul e pre­matur, pentru hrănea unei aseme­nea măsuri. Cercurile direcţiunea băncei, do­resc să vadă cât mai repede achim­bat actualul cabinet Briand într’u­­nul de concentrare, adâcă prin­­tr’un cabinet al blocului naţional, in care partidele de dreapte să fie bine reprezentate. Măsurile luate ani de consiliul de miniştri, in vederea limitarii importului, a fost pentru public o surpriză destul de neplăcută. Presa anunţă că aceste limitări se vor face in primul rând la im­portul de cărbuni şi cereale. Recolta de anul acesta a sufe­rit însă de pe urma vreun­ei rele. Brutăriile vor fi închise — nu virtute® măsurilor de mai sus — închise odată pe săptămână, iar măcelăriile, două. Se vor lua de asemeni măsuri pentru controlarea şi limitarea ex­portului de alimente din Franţa pentru ca ele să rămână la dispo­ziţia populaţiei, în cantități mai mari. .

Next