Lupta, iulie 1927 (Anul 6, nr. 1676-1702)

1927-07-22 / nr. 1694

REGENTA Ziua de ori şi felul so­lemn, impunător ?i conşti­ent de însemnătatea actu­lui cu care s’a împlinit, in termenul legal, depunerea jurământului membrilor Regentei, vor contribui cu mult a dovedi încă odată străinătăţei, cât sunt de tendenţioase continuele tentative ale propagandei inamice care ar voi să pre­zinte România ca o ţară expusă nestabilităţii. Din acest punct de ve­­rdere instalarea imediată a Regentei, conform dispo­ziţiilor constituţionale, a fost un act care va avea, în lăuntru şi în afară, o re­percursiune favorabilă şi imediată, asupra temeini­ciei aşezământului nostru­ de Stat­in alcătuirea ei. Regen­ta nu va fi numai ceia ce face dintr’ânsa misiunea ei constituţională, ci şi a­­ceia ce va face dintr’ănsa spiritid de dreptate şi de înfrăţire socială şi politi­că pe care va şti să-l culti­ve şi să-l răspândească din preajma Tronului. Instituţia aceasta trebu­­ie înconjurată în viaţa pu­blică cu un prestigiu de înţelepciune şi nepărtini­­re, care sa-i asigure, cu toa­tă noutatea ei în Statul ro­mân, acea simpatie popu­lară, cu atât mai necesară în zilele noastre, autorită­­ţei legale, cu cât aceasta e de esenţă mai superioară, Partidele politice şi Par­la­ment­ul, prin atitudinea solemnă şi înţelepţească de eri, au dat jurământu­lui membrilor Regenţei o consacrare care arată do­rinţa unanimă de linişte şi solidaritate naţională în viaţa publică şi de Stat. Rămâne ca această do­rinţă să-şi găsească ecoul şi să facă din noua institu­ţie o sursă de acte fecun­de pentru consolidarea şi propăşirea României. _________ „LUPTA" .Acum câteva zile s'au lansat­­din câmpul naufragiaţilor avere­­scani senzaţionala amintire... po­stumă că generalul Averescu n’ar fi votat proeetul de constituire a Regenţei­ atunci când a fost pre­zentat. Această amintire a fost găsită oportună­­ odată cu ameninţările naufragiaţilor averescani că ei vor ieşi — în stradă !? Eri însă, după ce Camera era plină de membrii ambelor Adu­nări, itin aşteptarea deputierei ju­rământului de către membrii Re-' Nu e un neadevăr, nici o bana­litate când se afirmă că într’ade­­văr românului nu-i plac aventu­rile politice. .mai ales aventuri cari ar putea primejdui mari in­terese de Stat. Aceasta e o dovada de cuminţenie. De aci nu trebue trasă concluzia că poporul a dat dovezi de maturitate politică în toate împrejurările, dar românii sunt in genere liniştiţii cuminţi, buni şi răbdători. De astă dată de şi de la războiu încoace nu am reuşit încă să po­tolim frământările politice, de­şi opera de refacere a întârziat, de­şi pe deoparte un anume strat al societăţii se răsfaţă în risipă şi într'un scandalos lux iar imensa mulţime se luptă greu cu viaţa suportând biruri prea mari, totuş când se ivesc împrejurări grele, cum e cea de azi — moartea rege­lui,­­ bunul simţ, cuminţenia mulţimei triumfă. Am putea afirma că mai multă cuminţenie e jos, de­cât sus. O spunem aceasta fiindcă partidele de guvern — partidul de la câr­mă şi cel din opoziţie—nau stabil­it acordul cerut de împrejurări, ci au continuat lupta până aproa­pe de ceasul morţei regelui. Destinderea dorită nu s’a pro­dus. Dar când s’a anunţat moar­tea regelui, când s’a procedat la îndeplinirea formalităţilor consti­tuţionale şi legale spre a se asi­gura continuitatea Domniei mo­narhiei, — fără vre-o prealabilă înţelegere a intervenit­ un armi­stiţiu politic’ armistiţiu care cu certitudine nu va fi tulburat zi­lele acestea prin nimic. Dinastia la noi a fost de sigur instituţia care ne-a cruţat de mul­te... aventuri. N’am fost, nici la 1866 şi nu suntem nici acum copţi pentru re­publică. Ar fi un dezastru pentru România nouă, pentru consolida­rea măreţii opere realizată prin noi şi prin marii noştri aliaţi, instituirea regimului republican. Asupra menţinerei regimului mo­narhic credem că există nu nu­mai acordul tuturor partidelor, dar am putea spune că există o unanimitate. De aceia acei care se gândesc la schimbarea formei de guvernă­mânt la noi, sunt consideraţi ca aventurieri.­­­genţei, generalul Averescu s’a strecurat în veston la solemnitate. Dacă na votat Regenţa şi a autorizat a se aminti aceasta a­­cum, de ce n’a rămas­ în veston, în stradă şi s’a prezentat în Parla­ment ! T­nde e consecvenţa ? Şi — mai ales — unde seriozi­tatea ?! Recunoaştem că întrebarea din urmă nu are ce căuta când e vor­ba de aventura avexcceană. Nu se poate însă contesta că din cauza luptelor acerbe dintre partide, sa acreditat în masse că uneori Coroana a arătat preferin­ţe pentru un partid şi astfel alte partide s’au considerat ca ostraci­zate. In situaţia nouă în care ne a­­flăm, cu continuitatea regimului monarhic, dar cu o regenţă insti­tuită pentru 13 ani, in această excepţională situaţie pentru Romă­nia de abia întregită şi a cărei acţiune şi activitate se îndrumea­­ză acum, cu imense sforţări, pen­tru a intra în normal, s’ar impu­ne pentru o perioadă oare-care conlucrare armonioasă, liniştită, rodnică, a partidelor mai impor­tante. Idealul ar fi un guvern na­­ţio­nal, dar s’a văzut că nu e posi­bil. Atunci cel puţin un guvern de colaborare ! La cuminţenia masselor parti­dele n’ar trebui să răspundă acum prin continuarea luptelor de sfâ­şiere. Fireşte că pilda cea bună trebuie să pornească de la acei cari deţin cârma. Faţă de imensele sacrificii de sânge şi de bani ce le-a făcut ţa­ra ar trebui să vedem măcar pen­tru perioada de consolidare domi­nând Spiritul de înfrăţire pe care regele Ferdinand mereu îl propă­­văduia în timpul din urmă, apel asupra căruia a stăruit acum câte­va zile, minat de grozava boală, când a primit noul guvern şi a vorbit miniştrilor aproape 15 mi­nute. Nici­odată, în nici o clipă a is­toriei acestei ţări, n’a fost poate mai multă nevoie de acordul par­tidelor ca acum. A. W. In­foral Regenţel Consecventa generalului Lin Cuminţenie politică Fara destindere, în mijlocul frământărilor politice, doliul naţional a impus armistiţiul Condoleanţele corpului diplomatic D-nii miniştri plenipotenţiari ai tuturor statelor în frunte cu Nunţiul Papal, Monsegniorul Doici, deanul corpului diploma­tic din Capitală, au fost în cursul dimineţei de ori la Palatul prin­ciar dela Şosea, unde s’au în­scris în registrul de condoleanţe­ In tot cursul dimineţii, s’au prezentat la ministerul de exter­ne, d-lui Titulescu, toţi d-nii mi­niştri plenipotenţiari Regele a murit! Trăiască Regele!­­ Regete Mihaiu Solemnitatea depunerii jurământului de către regenţi anunţat aramă. Clopotul Patriarhiei cu elasu-i puternic de durerea neamului românesc. Tă­langitul prelung duce departe e­­coul jalei ce-a pătruns în sufle­te la vestea morţii aceluia care s’a identificat cu poporul pe ca­re l’a dus prin lupte la gloria în­chegării unităţii sale. Cu inima strânsă, cu mintea plină de amintirile apropiatului trecut, am urcat dealul Patriar­hiei spre locaşul în care noul su­veran avea să ia primul contact cu supuşii reprezentanţi ai na­ţiunii... Dealungul drumului ostaşii în­doliaţi făceau serviciu, de pază până la poarta Adunării naţio­nale către care porneau din toa­te colţurile Capitalei valurile mulţimii dornică să vadă cum se învestesc regii cu puterile constituţionale. Pimen Mitropolitul Moldovei, în scumpele odăjdii arhiepisco­pale, încop­jurat de diaconii Pa­triarhiei, dă incintei Adunării deputaţilor un aspect de impre­sionantă religiozitate­.­ La fla­căra lumânărilor de ceară puse în sfeşnice de aramă scânteia misterios crucea şi Sfânta Evan­ghelie legată în aur sclipitor, însângerat de Purpura cu care a fost îmbrăcată tribuna Adunării. In­ incintă reprezentanţii na­ţiunii, îmbrăcaţi în mare ţinută de doliu, cu decoraţii şi cordoa­ne, aşteptau îngânduraţi deschi­derea şedinţei. Tribunele publice s’au înveş­mântat în doliu , doamnele au ţinut să-şi­ exteriorizeze simţă­mintele apărând cernite la solem­nitatea depunerii­ jurământului regenţii­ Diplomaţii ale căror costume multicolore nu se potrivesc cu doliul, au căutat şi au reuşit să dea fetei expresiune protocolară de tristeţă. Incinta începe să se amimeze. O parte dintre membrii guver­nului fac cerc cu parlamentarii. Cei mai în vârstă -­mi tinerilor parlamentari frânturi din viaţa Suveranului. Glasurile se ridică; un mur­mur neînţeles se înalţă spre cupolă. Câţiva parlamentarri bă­trâni îşi şterg, pe furiş, lacrimi­le. ^Deodată — ca din senin — o tăcere de mormânt se lasă în in­cintă. A apărut şeful guvernului, purtând cea mai înaltă distincţie acordată de regele Ferdinand , colanul „regele Carol I”. Con­versaţiile se întrerup; reprezen­tanţii liberali desfac cercurile şi se retrag la pupitrele respective. D. IoanAI. C. Brătianu se o­­preşte, câteva clipe, la banca d-lui Iuliu Maniu, preşedintele partidului naţional-ţărănesc, cu care se întreţine şi se îndreaptă spre majoritari cari îl salută, până la pământ, cu adânci închi­năciuni. D. Brătianu pare împovorat, gârbovit... Figura îi e tăiată de brazde adânci. Un zăngănit de săbii anunţă apariţia şefilor oştirii. Toţi ofi­ţeri, în­ainte cu d. general de corp de armată Gh. Mărdărăs­­cu, au doliul la braţul stâng... Ostaşii se înşiruesc dealungul băncii ministeriale. Preşedinţii corpurilor legiui­toare, d-nii C. Nicolaescu si N. N. Săveanu,­­ iau loc în dreptul tribunei, în timp ce membrii gu­vernului se însirue­s­ "."i.ot fi si la stânga Tronului de pe estra­­dă. Mitropolitul Pimen al Moldo­vei își așează unim­a episcopală pe cap, în timp ce d. I. Al. Bră­tescu-Voinesti,­ secretarul gene­ral al Camerii, anunţă pe Ma­iestatea Sa Regele Mihai­­„Trăiască !” a­ fost strigătul cu care Adunarea naţională a primit apariţia noului suveran care privea uimit şi tulburat manifestaţia pe care mintea lui de copil de 5 ani ,jumătate nu o putea pătrunde. Regele României întregite a prins mâna Principe­­sei-mame şi a strâns-o cu toa­tă puterea ca să găsească, lângă augusta mami- puterea de rezis­tenţă în durerea şi înţelegerea evenimentelor cari se precipită cu iuţeală de fulger­ După Principesa-mamă veneau membrii regenţi : Principele Ni­colae, C Buz­duran şi Patriar­hul dr. Miron Cristea. D. C. Nicolaescu, preşedintele Senatului, anunţă Adunarea că a fost convocată pentru ca, în virtu­tea prevederilor Constituţiei să ia jurământul regenţei care va dom­ni în timpul minorităţii Regelui Mihai I. „Trăiască Regale Mihai !’’ de­tună glasurile reprezentanţilor na­ţiunii. Principesa mamă Elena, ridi­cându-şi vălul de doliu care-i a­­coperea faţa şi-a şters lacrimile. Mitropolitul Pimen — după ce tăcerea a pus din nou stăpânire pe incintă — a dat, cel dintâiu, principelui Nicolae, să citească jurământul. Biruindu-şi cu greu durerea şi emoţia, principele Nicolae, cu glas hotărât şi sonor a rostit, cu mâ­na dreaptă pe Evanghelie, formu­la jurământului : at jur credinţă Majestăţei Sale Regelui Mihai I , jur a păzi Con­stituţia şi legile poporului român; a menţine drepturile lui naţionale şi integritatea teritoriului”. Principele a sărutat crucea şi a semnat jurământul. Aceiaşi formulă a fost citită de Sanctitatea Sa Patriarhul dr. Mi­­ron Cristea şi de d. C. Buzdugan primul preşedinte al Curţei de Casaţie şi Justiţie, demisionat ori din această înaltă demnitate. Ceremonia a luat sfârşit. Mitropolitul Pimen dă noului rege crucea pe care Mihai I o a­­pucă cu amândouă mâinile şi o sărută. Regele a părăsit tribuna urmă­rit de uralele mulţimei până a ieşit din localul Adunării depu­taţilor. Clopotul Patriarhiei sună pre­lung. Un echipaj de gală încon­jurat de escorta regală, reconduce pe suveran şi pe regina mamă la palat. «■ Un svon circulă în mulţime­ Se spunea că şi regina văduvă hi­ari­a va asista la solemnitatea jură­mântului. U­n parlamentar, venit de la Si­naia, a declarat că regina Maria a spus : Durerea mea este prea­ mare. Nu mă pot despărţi de trupul to­varăşului meu de viaţă”. TEDEUMUL DELA BISERICA­ PATRIARHIEI Cortegiul regal, după marea solemnitate dela Cameră, s’a în­dreptat spre biserica Patriarhiei unde s’a oficat un tedeum în pre­zenţa oficialităţlor. Corul a sfârşit cu imnul regal. Apoi regele Mihai. Principesa­­mană, Elena, prinţul Nicolae, s’au urcat în trăsura a la Daumont pornind spre Palatul Cotroceni, în uralele tuturor celor de fată. Micul rege, în picioare, lângă re­­gina-mamă şi prinţul Nicolae, sa­luta militar este. In urmă, ceilalţi doi regenţi patriarhul Miron şi d- Buzdu­gan, s’au urcat într’o altă trrăsură şi s’au îndreptat tot spre Palatul Cotroceni. REMAT PRINŢUL NICOLAE PATRIARHUL MIRON CRISTEA D. G. BUZDUGAN preşedintele Înaltei Curfi de Casaţie a —ffirhrirmri Doliul Sinaiei Corpul defunctului rege a fost pus pe catafalc SINAIA 20. — Azi de la orele după amiază până seara târ­ziu, a fost un adevărat peleri­naj la castelul Pelişor, unde se află corpul neînsufleţit al de­functului suveran. Catafalcul a fost aşezat în sa­­la cea mare de la intrare. Sala este împărţită în două, o gale­rie mare în stânga, iar în partea din dreapta a fost ridicat cata­­falcul. Corpul neînsufleţit a fost aşe­zat pe purpură şi acoperit cu o profuziune de flori. In sală nu sunt draperii crenite, ci numai dori exotice. După amiază trupele din gar­nizoana locală au depus jură­mântul în faţa d-lui general Te­odorescu, care cu această ocazie a ţinut o cuvântare. La corpul de gardă al caste­lului s-au aşezat trei registre, unul pentru regina văduvă, al doilea pentru principesa Ileana şi al treilea pentru principele Nicolae. Numeroşi vizitatori din îm­prejurimi au sosit în localitate pentru a se înscrie în registre. S’au înscris în registre d-nii general Văitoianu, dr. Romalo, Toncescu, Logateli, Blându, G. Marinescu, Printul Calimachi, Mincu, d-na Sabina Cantacuzi­­no, Berindei, Ministrul Cehoslo­vaciei, Ungariei, d. Plenilă, etc Lângă catafalc se află o gar­dă de onoare compusă din ma­iori. Astăseară la orele 9.40, cu un tren special din Bcureşti, rege­le Mihai, principesa mamă, prinţul Nicolae şi d. Ionel Bră­tianu şi s’au dus la castelul Pe­lişor, îmbălsămarea corpului de­functului rege a fost făcută de d-rul Minovici, asistat de d. Te­odor Vasiliu. Suveranul are figura senină, parca ar dormi, şi arată impre­sia că nici nu ar fi fost bolnav, doar mâinile îi sunt slăbite. Fostul rege nu şi-a perdut în­crederea nici un moment, cu câ­teva ore înainte să moară, a spus : Mâine aş vrea să mă simt în cort. Azi corpul a fost depus în si­criu. La orele 6 s’a oficiat o slu­j­bă în ritul catolic şi ortodox în prezenţa reginei Elisabeta, re­gina Maria, principesa Ileana şi a ofiţerilor de garnizoană. D-l Ionel Brătianu era foar­te abătut când a văzut pe de­functul rege Ale Soarta care ascunde în cutele eu viitorul popoare­lor, a veit ca oaste neamul G*cmâ3?esc întregit să dom­nească, dujsă făuritorul FScmârsiaâ Mars. Regele ftîâ haiu. In Istoria naţională a mai fost un Mihaiu — Mi«* haiu Viteazul — care s‘a îsa cununat la AEha - lulia Domn'al Ţărilor Române» Privind cu românească duioşie la micul Rege Mi­haiu, pe ai cărui umeri des fănui aruncă azi hermina regală, poporul nostru fa­ce urarea fierbinte ca a­­nsî copilăriei sir. le să trea«­că senini sub porssuiîrsa scumpei sale mume Prin» cîpesa Elena. Ţara va munci in linişte şi în strânsă unire a tutu­­ror fiilor ei, așteptând cu încredere ziua când, var, sittic. Regele Mihaiu îi va putea depune jurământul de credință. Regele Mihai Consiliul de regenţă respinge demisia cabinetului Brătianu Conform uzanţelor con­n­stituţionale, şeful guver­­­nului, imediat după cere­­­monia de ori a depunerii jurământului Consiliului de regenţă, a prezentat demisia cabinetului. Consiliul de regenţă a­ respins această demisie. Zvonuri politice In cercurile politice liberale se spune că, în ultimul timp, d. Ioan I. C. Brătianu, a primit o lungă scrisoare (testament politic) din partea fostului rege Ferdinand. Suveranul, care simţea că sfâr­şitul se apropie, a scris primului său sfetnic o scrisoare în care-i cerea să se facă păzitorul neclin­tit al legilor ţării şi al pactului fundamental al Statului. Cercurile guvernamentale sus­­in că primul ministru va publi­ca această scrisoare. Se mai spune că d. Ioan I. C. Brătianu va cere partidului na­­ţional-ţărănesc, date fiind împre­jurările, să renunţe la discuţia validărilor. Tot în cercurile partidului Im­beral se mai vorbeşte de o imi­nentă propunere de colaborare pe care d. Brătianu o va face, în cu­rând, partidului naţional-ţără­nesc.­­ Dacă propunerea de colaborare va fi primită, guvernul va fi ime­­d­iat remaniat; dacă tratativele nu vor duce la un rezultat pozi­­iv, remanierea se va face, cu e­­emente liberale, cu putina vre­me înainte de deschiderea sesi-t­anii ordinare a Corpurilor Iev­tiuitoare. 1. R. Consilierii politici extra-parlamentari Naufragiaţii aventurei averes­cane şi-au descoperit talentul şi mai ales autoritatea unor consi­lieri politici extra-parlament­ari Pe lângă opoziţiunea care, în deo­sebire de ei, a putut pătrunde în Cameră şi Senat, învingând toa­te dificultăţile. Natural că primul sfat al aces­tor consilieri extra-parlamentari este ca opoziţia să părăsească Parlamentul spre a veni în stra­dă unde anunţă că vor să-şi sta­bilească domiciliul politic eva­cuaţii d-lui Brătianu. Consultaţia aceasta o dau gra­tuit domnii de la contenciosul a­verescan — fiindcă consultaţii cu viaţă nu mai­ au. Succesul consultaţiunei va fi probabil tot aşa de mare ca a­­cela obţinut de comunicatul ave­rescan care anunţa că sta ,,de­cis” o înţelegere cu partidele de, opoziţie.­­ Este adevărat că apoi a uri­mat comunicatul No. 2 prin care se spune că „oricare va fi rezul­tatul’ demersului făcut pe lângă celelalte partide de opoziţie, el rămâne „un act politic impor­­tant” (sic). 1. Partidul naţional-ţărănesc are încă viu suvenirul atitudinei ave­­rescanilor a doua zi după ce i-a înviat primindu-i pe listele combi­nale. O felonie ca aceea a trece­­rei la adversar după ce s’au ales cu concursul naţional-ţărăniştilor, nu se uită de azi pe mâine. Consilierii extra-par­ament­ari să-şi închidă, deci, biroul. Consultaţiile nu sunt cerut­e de nimeni 5. V. R.

Next