Lupta, iulie 1927 (Anul 6, nr. 1676-1702)
1927-07-22 / nr. 1694
REGENTA Ziua de ori şi felul solemn, impunător ?i conştient de însemnătatea actului cu care s’a împlinit, in termenul legal, depunerea jurământului membrilor Regentei, vor contribui cu mult a dovedi încă odată străinătăţei, cât sunt de tendenţioase continuele tentative ale propagandei inamice care ar voi să prezinte România ca o ţară expusă nestabilităţii. Din acest punct de verdere instalarea imediată a Regentei, conform dispoziţiilor constituţionale, a fost un act care va avea, în lăuntru şi în afară, o repercursiune favorabilă şi imediată, asupra temeiniciei aşezământului nostru de Statin alcătuirea ei. Regenta nu va fi numai ceia ce face dintr’ânsa misiunea ei constituţională, ci şi aceia ce va face dintr’ănsa spiritid de dreptate şi de înfrăţire socială şi politică pe care va şti să-l cultive şi să-l răspândească din preajma Tronului. Instituţia aceasta trebuie înconjurată în viaţa publică cu un prestigiu de înţelepciune şi nepărtinire, care sa-i asigure, cu toată noutatea ei în Statul român, acea simpatie populară, cu atât mai necesară în zilele noastre, autorităţei legale, cu cât aceasta e de esenţă mai superioară, Partidele politice şi Parlamentul, prin atitudinea solemnă şi înţelepţească de eri, au dat jurământului membrilor Regenţei o consacrare care arată dorinţa unanimă de linişte şi solidaritate naţională în viaţa publică şi de Stat. Rămâne ca această dorinţă să-şi găsească ecoul şi să facă din noua instituţie o sursă de acte fecunde pentru consolidarea şi propăşirea României. _________ „LUPTA" .Acum câteva zile s'au lansatdin câmpul naufragiaţilor averescani senzaţionala amintire... postumă că generalul Averescu n’ar fi votat proeetul de constituire a Regenţei atunci când a fost prezentat. Această amintire a fost găsită oportună odată cu ameninţările naufragiaţilor averescani că ei vor ieşi — în stradă !? Eri însă, după ce Camera era plină de membrii ambelor Adunări, itin aşteptarea deputierei jurământului de către membrii Re-' Nu e un neadevăr, nici o banalitate când se afirmă că într’adevăr românului nu-i plac aventurile politice. .mai ales aventuri cari ar putea primejdui mari interese de Stat. Aceasta e o dovada de cuminţenie. De aci nu trebue trasă concluzia că poporul a dat dovezi de maturitate politică în toate împrejurările, dar românii sunt in genere liniştiţii cuminţi, buni şi răbdători. De astă dată de şi de la războiu încoace nu am reuşit încă să potolim frământările politice, deşi opera de refacere a întârziat, deşi pe deoparte un anume strat al societăţii se răsfaţă în risipă şi într'un scandalos lux iar imensa mulţime se luptă greu cu viaţa suportând biruri prea mari, totuş când se ivesc împrejurări grele, cum e cea de azi — moartea regelui, bunul simţ, cuminţenia mulţimei triumfă. Am putea afirma că mai multă cuminţenie e jos, decât sus. O spunem aceasta fiindcă partidele de guvern — partidul de la cârmă şi cel din opoziţie—nau stabilit acordul cerut de împrejurări, ci au continuat lupta până aproape de ceasul morţei regelui. Destinderea dorită nu s’a produs. Dar când s’a anunţat moartea regelui, când s’a procedat la îndeplinirea formalităţilor constituţionale şi legale spre a se asigura continuitatea Domniei monarhiei, — fără vre-o prealabilă înţelegere a intervenit un armistiţiu politic’ armistiţiu care cu certitudine nu va fi tulburat zilele acestea prin nimic. Dinastia la noi a fost de sigur instituţia care ne-a cruţat de multe... aventuri. N’am fost, nici la 1866 şi nu suntem nici acum copţi pentru republică. Ar fi un dezastru pentru România nouă, pentru consolidarea măreţii opere realizată prin noi şi prin marii noştri aliaţi, instituirea regimului republican. Asupra menţinerei regimului monarhic credem că există nu numai acordul tuturor partidelor, dar am putea spune că există o unanimitate. De aceia acei care se gândesc la schimbarea formei de guvernământ la noi, sunt consideraţi ca aventurieri.genţei, generalul Averescu s’a strecurat în veston la solemnitate. Dacă na votat Regenţa şi a autorizat a se aminti aceasta acum, de ce n’a rămas în veston, în stradă şi s’a prezentat în Parlament ! Tnde e consecvenţa ? Şi — mai ales — unde seriozitatea ?! Recunoaştem că întrebarea din urmă nu are ce căuta când e vorba de aventura avexcceană. Nu se poate însă contesta că din cauza luptelor acerbe dintre partide, sa acreditat în masse că uneori Coroana a arătat preferinţe pentru un partid şi astfel alte partide s’au considerat ca ostracizate. In situaţia nouă în care ne aflăm, cu continuitatea regimului monarhic, dar cu o regenţă instituită pentru 13 ani, in această excepţională situaţie pentru Romănia de abia întregită şi a cărei acţiune şi activitate se îndrumează acum, cu imense sforţări, pentru a intra în normal, s’ar impune pentru o perioadă oare-care conlucrare armonioasă, liniştită, rodnică, a partidelor mai importante. Idealul ar fi un guvern naţional, dar s’a văzut că nu e posibil. Atunci cel puţin un guvern de colaborare ! La cuminţenia masselor partidele n’ar trebui să răspundă acum prin continuarea luptelor de sfâşiere. Fireşte că pilda cea bună trebuie să pornească de la acei cari deţin cârma. Faţă de imensele sacrificii de sânge şi de bani ce le-a făcut ţara ar trebui să vedem măcar pentru perioada de consolidare dominând Spiritul de înfrăţire pe care regele Ferdinand mereu îl propăvăduia în timpul din urmă, apel asupra căruia a stăruit acum câteva zile, minat de grozava boală, când a primit noul guvern şi a vorbit miniştrilor aproape 15 minute. Niciodată, în nici o clipă a istoriei acestei ţări, n’a fost poate mai multă nevoie de acordul partidelor ca acum. A. W. Inforal Regenţel Consecventa generalului Lin Cuminţenie politică Fara destindere, în mijlocul frământărilor politice, doliul naţional a impus armistiţiul Condoleanţele corpului diplomatic D-nii miniştri plenipotenţiari ai tuturor statelor în frunte cu Nunţiul Papal, Monsegniorul Doici, deanul corpului diplomatic din Capitală, au fost în cursul dimineţei de ori la Palatul princiar dela Şosea, unde s’au înscris în registrul de condoleanţe In tot cursul dimineţii, s’au prezentat la ministerul de externe, d-lui Titulescu, toţi d-nii miniştri plenipotenţiari Regele a murit! Trăiască Regele! Regete Mihaiu Solemnitatea depunerii jurământului de către regenţi anunţat aramă. Clopotul Patriarhiei cu elasu-i puternic de durerea neamului românesc. Tălangitul prelung duce departe ecoul jalei ce-a pătruns în suflete la vestea morţii aceluia care s’a identificat cu poporul pe care l’a dus prin lupte la gloria închegării unităţii sale. Cu inima strânsă, cu mintea plină de amintirile apropiatului trecut, am urcat dealul Patriarhiei spre locaşul în care noul suveran avea să ia primul contact cu supuşii reprezentanţi ai naţiunii... Dealungul drumului ostaşii îndoliaţi făceau serviciu, de pază până la poarta Adunării naţionale către care porneau din toate colţurile Capitalei valurile mulţimii dornică să vadă cum se învestesc regii cu puterile constituţionale. Pimen Mitropolitul Moldovei, în scumpele odăjdii arhiepiscopale, încopjurat de diaconii Patriarhiei, dă incintei Adunării deputaţilor un aspect de impresionantă religiozitate. La flacăra lumânărilor de ceară puse în sfeşnice de aramă scânteia misterios crucea şi Sfânta Evanghelie legată în aur sclipitor, însângerat de Purpura cu care a fost îmbrăcată tribuna Adunării. In incintă reprezentanţii naţiunii, îmbrăcaţi în mare ţinută de doliu, cu decoraţii şi cordoane, aşteptau îngânduraţi deschiderea şedinţei. Tribunele publice s’au înveşmântat în doliu , doamnele au ţinut să-şi exteriorizeze simţămintele apărând cernite la solemnitatea depunerii jurământului regenţii Diplomaţii ale căror costume multicolore nu se potrivesc cu doliul, au căutat şi au reuşit să dea fetei expresiune protocolară de tristeţă. Incinta începe să se amimeze. O parte dintre membrii guvernului fac cerc cu parlamentarii. Cei mai în vârstă -mi tinerilor parlamentari frânturi din viaţa Suveranului. Glasurile se ridică; un murmur neînţeles se înalţă spre cupolă. Câţiva parlamentarri bătrâni îşi şterg, pe furiş, lacrimile. ^Deodată — ca din senin — o tăcere de mormânt se lasă în incintă. A apărut şeful guvernului, purtând cea mai înaltă distincţie acordată de regele Ferdinand , colanul „regele Carol I”. Conversaţiile se întrerup; reprezentanţii liberali desfac cercurile şi se retrag la pupitrele respective. D. IoanAI. C. Brătianu se opreşte, câteva clipe, la banca d-lui Iuliu Maniu, preşedintele partidului naţional-ţărănesc, cu care se întreţine şi se îndreaptă spre majoritari cari îl salută, până la pământ, cu adânci închinăciuni. D. Brătianu pare împovorat, gârbovit... Figura îi e tăiată de brazde adânci. Un zăngănit de săbii anunţă apariţia şefilor oştirii. Toţi ofiţeri, înainte cu d. general de corp de armată Gh. Mărdărăscu, au doliul la braţul stâng... Ostaşii se înşiruesc dealungul băncii ministeriale. Preşedinţii corpurilor legiuitoare, d-nii C. Nicolaescu si N. N. Săveanu, iau loc în dreptul tribunei, în timp ce membrii guvernului se însirues "."i.ot fi si la stânga Tronului de pe estradă. Mitropolitul Pimen al Moldovei își așează unima episcopală pe cap, în timp ce d. I. Al. Brătescu-Voinesti, secretarul general al Camerii, anunţă pe Maiestatea Sa Regele Mihai„Trăiască !” a fost strigătul cu care Adunarea naţională a primit apariţia noului suveran care privea uimit şi tulburat manifestaţia pe care mintea lui de copil de 5 ani ,jumătate nu o putea pătrunde. Regele României întregite a prins mâna Principesei-mame şi a strâns-o cu toată puterea ca să găsească, lângă augusta mami- puterea de rezistenţă în durerea şi înţelegerea evenimentelor cari se precipită cu iuţeală de fulger După Principesa-mamă veneau membrii regenţi : Principele Nicolae, C Buzduran şi Patriarhul dr. Miron Cristea. D. C. Nicolaescu, preşedintele Senatului, anunţă Adunarea că a fost convocată pentru ca, în virtutea prevederilor Constituţiei să ia jurământul regenţei care va domni în timpul minorităţii Regelui Mihai I. „Trăiască Regale Mihai !’’ detună glasurile reprezentanţilor naţiunii. Principesa mamă Elena, ridicându-şi vălul de doliu care-i acoperea faţa şi-a şters lacrimile. Mitropolitul Pimen — după ce tăcerea a pus din nou stăpânire pe incintă — a dat, cel dintâiu, principelui Nicolae, să citească jurământul. Biruindu-şi cu greu durerea şi emoţia, principele Nicolae, cu glas hotărât şi sonor a rostit, cu mâna dreaptă pe Evanghelie, formula jurământului : at jur credinţă Majestăţei Sale Regelui Mihai I , jur a păzi Constituţia şi legile poporului român; a menţine drepturile lui naţionale şi integritatea teritoriului”. Principele a sărutat crucea şi a semnat jurământul. Aceiaşi formulă a fost citită de Sanctitatea Sa Patriarhul dr. Miron Cristea şi de d. C. Buzdugan primul preşedinte al Curţei de Casaţie şi Justiţie, demisionat ori din această înaltă demnitate. Ceremonia a luat sfârşit. Mitropolitul Pimen dă noului rege crucea pe care Mihai I o apucă cu amândouă mâinile şi o sărută. Regele a părăsit tribuna urmărit de uralele mulţimei până a ieşit din localul Adunării deputaţilor. Clopotul Patriarhiei sună prelung. Un echipaj de gală înconjurat de escorta regală, reconduce pe suveran şi pe regina mamă la palat. «■ Un svon circulă în mulţime Se spunea că şi regina văduvă hiaria va asista la solemnitatea jurământului. Un parlamentar, venit de la Sinaia, a declarat că regina Maria a spus : Durerea mea este prea mare. Nu mă pot despărţi de trupul tovarăşului meu de viaţă”. TEDEUMUL DELA BISERICA PATRIARHIEI Cortegiul regal, după marea solemnitate dela Cameră, s’a îndreptat spre biserica Patriarhiei unde s’a oficat un tedeum în prezenţa oficialităţlor. Corul a sfârşit cu imnul regal. Apoi regele Mihai. Principesamană, Elena, prinţul Nicolae, s’au urcat în trăsura a la Daumont pornind spre Palatul Cotroceni, în uralele tuturor celor de fată. Micul rege, în picioare, lângă regina-mamă şi prinţul Nicolae, saluta militar este. In urmă, ceilalţi doi regenţi patriarhul Miron şi d- Buzdugan, s’au urcat într’o altă trrăsură şi s’au îndreptat tot spre Palatul Cotroceni. REMAT PRINŢUL NICOLAE PATRIARHUL MIRON CRISTEA D. G. BUZDUGAN preşedintele Înaltei Curfi de Casaţie a —ffirhrirmri Doliul Sinaiei Corpul defunctului rege a fost pus pe catafalc SINAIA 20. — Azi de la orele după amiază până seara târziu, a fost un adevărat pelerinaj la castelul Pelişor, unde se află corpul neînsufleţit al defunctului suveran. Catafalcul a fost aşezat în sala cea mare de la intrare. Sala este împărţită în două, o galerie mare în stânga, iar în partea din dreapta a fost ridicat catafalcul. Corpul neînsufleţit a fost aşezat pe purpură şi acoperit cu o profuziune de flori. In sală nu sunt draperii crenite, ci numai dori exotice. După amiază trupele din garnizoana locală au depus jurământul în faţa d-lui general Teodorescu, care cu această ocazie a ţinut o cuvântare. La corpul de gardă al castelului s-au aşezat trei registre, unul pentru regina văduvă, al doilea pentru principesa Ileana şi al treilea pentru principele Nicolae. Numeroşi vizitatori din împrejurimi au sosit în localitate pentru a se înscrie în registre. S’au înscris în registre d-nii general Văitoianu, dr. Romalo, Toncescu, Logateli, Blându, G. Marinescu, Printul Calimachi, Mincu, d-na Sabina Cantacuzino, Berindei, Ministrul Cehoslovaciei, Ungariei, d. Plenilă, etc Lângă catafalc se află o gardă de onoare compusă din maiori. Astăseară la orele 9.40, cu un tren special din Bcureşti, regele Mihai, principesa mamă, prinţul Nicolae şi d. Ionel Brătianu şi s’au dus la castelul Pelişor, îmbălsămarea corpului defunctului rege a fost făcută de d-rul Minovici, asistat de d. Teodor Vasiliu. Suveranul are figura senină, parca ar dormi, şi arată impresia că nici nu ar fi fost bolnav, doar mâinile îi sunt slăbite. Fostul rege nu şi-a perdut încrederea nici un moment, cu câteva ore înainte să moară, a spus : Mâine aş vrea să mă simt în cort. Azi corpul a fost depus în sicriu. La orele 6 s’a oficiat o slujbă în ritul catolic şi ortodox în prezenţa reginei Elisabeta, regina Maria, principesa Ileana şi a ofiţerilor de garnizoană. D-l Ionel Brătianu era foarte abătut când a văzut pe defunctul rege Ale Soarta care ascunde în cutele eu viitorul popoarelor, a veit ca oaste neamul G*cmâ3?esc întregit să domnească, dujsă făuritorul FScmârsiaâ Mars. Regele ftîâ haiu. In Istoria naţională a mai fost un Mihaiu — Mi«* haiu Viteazul — care s‘a îsa cununat la AEha - lulia Domn'al Ţărilor Române» Privind cu românească duioşie la micul Rege Mihaiu, pe ai cărui umeri des fănui aruncă azi hermina regală, poporul nostru face urarea fierbinte ca ansî copilăriei sir. le să trea«că senini sub porssuiîrsa scumpei sale mume Prin» cîpesa Elena. Ţara va munci in linişte şi în strânsă unire a tuturor fiilor ei, așteptând cu încredere ziua când, var, sittic. Regele Mihaiu îi va putea depune jurământul de credință. Regele Mihai Consiliul de regenţă respinge demisia cabinetului Brătianu Conform uzanţelor connstituţionale, şeful guvernului, imediat după ceremonia de ori a depunerii jurământului Consiliului de regenţă, a prezentat demisia cabinetului. Consiliul de regenţă a respins această demisie. Zvonuri politice In cercurile politice liberale se spune că, în ultimul timp, d. Ioan I. C. Brătianu, a primit o lungă scrisoare (testament politic) din partea fostului rege Ferdinand. Suveranul, care simţea că sfârşitul se apropie, a scris primului său sfetnic o scrisoare în care-i cerea să se facă păzitorul neclintit al legilor ţării şi al pactului fundamental al Statului. Cercurile guvernamentale susin că primul ministru va publica această scrisoare. Se mai spune că d. Ioan I. C. Brătianu va cere partidului naţional-ţărănesc, date fiind împrejurările, să renunţe la discuţia validărilor. Tot în cercurile partidului Imberal se mai vorbeşte de o iminentă propunere de colaborare pe care d. Brătianu o va face, în curând, partidului naţional-ţărănesc. Dacă propunerea de colaborare va fi primită, guvernul va fi imediat remaniat; dacă tratativele nu vor duce la un rezultat poziiv, remanierea se va face, cu eemente liberale, cu putina vreme înainte de deschiderea sesi-tanii ordinare a Corpurilor Ievtiuitoare. 1. R. Consilierii politici extra-parlamentari Naufragiaţii aventurei averescane şi-au descoperit talentul şi mai ales autoritatea unor consilieri politici extra-parlamentari Pe lângă opoziţiunea care, în deosebire de ei, a putut pătrunde în Cameră şi Senat, învingând toate dificultăţile. Natural că primul sfat al acestor consilieri extra-parlamentari este ca opoziţia să părăsească Parlamentul spre a veni în stradă unde anunţă că vor să-şi stabilească domiciliul politic evacuaţii d-lui Brătianu. Consultaţia aceasta o dau gratuit domnii de la contenciosul averescan — fiindcă consultaţii cu viaţă nu mai au. Succesul consultaţiunei va fi probabil tot aşa de mare ca acela obţinut de comunicatul averescan care anunţa că sta ,,decis” o înţelegere cu partidele de, opoziţie. Este adevărat că apoi a urimat comunicatul No. 2 prin care se spune că „oricare va fi rezultatul’ demersului făcut pe lângă celelalte partide de opoziţie, el rămâne „un act politic important” (sic). 1. Partidul naţional-ţărănesc are încă viu suvenirul atitudinei averescanilor a doua zi după ce i-a înviat primindu-i pe listele combinale. O felonie ca aceea a trecerei la adversar după ce s’au ales cu concursul naţional-ţărăniştilor, nu se uită de azi pe mâine. Consilierii extra-paramentari să-şi închidă, deci, biroul. Consultaţiile nu sunt cerute de nimeni 5. V. R.