Lupta, iulie 1928 (Anul 7, nr. 1984-2008)
1928-07-22 / nr. 2001
ANCU vn. No. 2001 CONST. MILLE Fost director politic: Decembrie 1921—Februarie 1927 ABONAMENTE Pe te luni ......... Soo Pe 6 . ......... 4oo Pe 3 M ......... 2oo IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacţia şi Administraţia BUCUREŞTI STR. SĂRIND AR. 12 Este împrumutul un succes politic Guvernul respiră. De când s’au pomenit negocieri financiare, nici un guvern n’a trecut prin năduşeli ca acele pe cari le-au provocat tratativele dela Paris, Londra, Berlin şi Bucureşti pentru obţinerea împrumutului de stabilizare. Nu e de mirare. Dela apariţia în arena politică a României, actualul preşedintede consiliu şi ministru de finanţe a fost în luptă cu capitalul străin. Era la pândă şi îndărătul lui Dimitrie Sturdza, încă de pe când acesta semnase cu d-rul Fiala convenţia petrolului şi a zădărnicit-o constituind o societate românească de exploatare a petrolului care n’a luat nici odată fiinţă şi n’a scos un litru ’de petrol, dar a înlăturat capitalul străin rpmpypntat Ho d.Inl zmia. A stat ani şi ani de zile în calea lui Take Ionescu acuzându-l că vrea să dea ţara pe mâna străinilor, fiindcă încerca să dreneze spre noi capitalurile din afară şi fiindcă nu vedea în petrol o bogăţie prin el însuşi şi un scop, ci un mijloc de prosperare a ţarei în toate domeniile. 1A rămas la acelaş punct de vedere după războiu şi a fost sufletul politicei de rezistenţă la conferinţa păcei din Paris, împiedecând venirea capitalurilor străine în ţară şi amânând rezolvarea tuturor litigiilor financiare din afară, ca şi regularea datoriilor de războiu, în speranţa că le va soluţiona pe toate cu atât mai avantajos cu cât le va soluţiona mai târziu. Intre timp, cu toate jertfele impuse ţărei şi cu toată rezistenţa din ultimii ani contra unei inflaţii monetare, nevoile au strâns tot mai de aproape statul şi Banca Naţională, constrângându-i a face apel la creditul din afară. Capitalul străin, deşi considerabil potolit de interesele politice internaţionale în pornirea sa contra unei politici economice şi financiare ostile lui, a tratat cu d. Brătianu cum se tratează cu un om care până acum a pus numai piedici intrărei capitalului străin în România. Este indiscutabil că dacă d. Brătianu nu avea concursul politic al Franţei, concurs acordat nu din considerente personale, ori de partid, ci din raţiuni înnalte de ordin european, nu ajungea nici la rezultatul la care a ajuns azi. Acesta e adevărul. Nici Banca Franţei nu acorda sprijinul ei, aşa cum l-a dat, nici rezistenţa Băncei engleze de emisiune nu era învinsă. Din acest punct de vedere rezultatul financiar obţinut azi se datoreşte, în primul rând, politicei externe a României, aşa cum a aşezat-o Take Ionescu şi cum au trebuit s’our-Politica externă a fost salvarea creditului nostru în afară. Dar dacă aceasta ne-a scăpat la o grea strâmtoare, împrumutul obţinut în aşa condiţii, poate fi oare exploatat şi ca un succes politic intern ? Guvernul, care se află într-o extrem de dificilă situaţie şi parlamentară şi administrativă şi faţă de Regentă, este, evident, obligat a încerca să bată monedă politică din puţinul obţinut până acum din împrumut şi din operaţia stabilizărei leului. Foarte greu va putea convinge însă massele că a obţinut o victorie financiară — faţă de opoziţie asemenea pretenţie cade cu totul, iar în ochii Regentei victoria e mai mult decât îndoelnică. Din contra. Negocierile şi rezultatul lor redus au uzat ultimele puteri ale guvernului şi au îngreuiat situaţia d-lui Brătianu şi în capul guvernului şi în capul partidului liberal. Majorităţile critică şi murmură. Acesta e simptomul caracteristic şi totdeauna decisiv pentru guvernările liberale. La toamnă va apare lozinca „refacerei în opoziţie“ a partidului liberal. Alfa Dela moartea regelui Ferdinand Azi se face la Curtea de Argeş parastasul de un an dela noartea regelui Ferdinand. Testamentul politic al suveranului care a prezidat înfăptuirea întregirei naţionale este încă literă moartă. Regele Ferdinand a voit şi a propovăduit în toate împrejurările şi sub toate formele uniunea naţională şi temperarea luptelor de partid. A lăsat sfatul acesta şi cu limbă de moarte. N’a găsit ascultare nici în viaţă, nici după moarte. Dela dispariţia sa, situaţiunea politică internă a României s’a agravat cu mult. ^ Dacă autoritatea sa regală n’a putut avea destul ascendent asupra partidelor, ascendentul acesta n’a sporit de atunci. La mormântul său conducătorii de partide se prezintă azi mai învrăjbiţi ca oricând, iar ţara mai vătămată ca oricând pe urma acestei situaţiun. Se pare că sfatul bun şi-a pierdut orice putere şi că numai prin Înfrângere şi victorie se va putea pune capăt războiului Intern între partide. De un asemenea rezultat au a se teme şi cei ce vor ieşi învingători şi cei ce vor ieşi învinşi. România de azi n’are nevoe de asemenea situaţiuni extreme, ci de conlucrarea tuturor energiilor si competintelor politice . S. U. R. 4 PAGINI LEI 3 Direcția 358-75.-Secretariatul 358-74-Administrația 358-73 Vecinii noştri bulgari Opt români au încercat să treacă fraudulos Dunărea bulgărească. Autorităţile respective i-au prins. Normal, cei opt români trebuiau daţi în judecată pentru încercare de trecere frauduloasă a Dunării. Judecata elementară trage această — şi numai această — concluzie. Bulgarii cred, însă, altfel. Şi trimit pe cei opt români fugari din Valea Timocului din cauza persecuţiilor, în judecată după legea de „apărare a statului*. Oamenii vor putea fi, deci, condamnaţi la muncă silnică pe Viaţă. i.ii.Min.i... IC... . Pentru ce ? ! 1 ^ . Pentru că, voind să scape de teroarea de pe Valea Timocului, au încercat să treacă fraudulos Dunărea bulgărească !... Nu e o anomalie ? — ca să întrebuinţăm cuvântul cel mai blând. Anomalii de felul acesta au mai făcut bulgarii si întotdeauna w.Mb Uiauuui V4J.J.J. 5J,(UUtV/*1 lor lor. Și e ciudat că procedează aşa acest stat care are — ca nimeni altul în Balcani — nevoie de prieteni şi de o atmosferă de simpatie. Cred, oare, vecinii noştri bulgari că prin asemenea procedee vor câştiga amiciţii şi vor spulbera atmosfera de care se bucură ei astăzi în Balcani şi în lume ? Cei opt români vinovaţi pentru un simplu delict de fraudare a frontierei să fie judecaţi în consecinţă. Să nu li se transforme, însă, delictul în crimă grozavă contra statului bulgar ! ...Fiindcă nici statului vecin nu i-ar conveni reciprocitatea ! .>|WT-' H ' >' i I- L. v.fe! REGELE PUAD !amai care a semnat decretul de suspendare a parlamentului egiptean pe timp de 3 ani din cauza obstrucţionismului opoziţiei CIANG-KAI-SEK şeful naţionaliştilor chinezi care a semnat cu Manciuria un tratat de pace !» Comunicatul r mrmnmm Împrumutul partidului naţional-ţărânesc Cum este comentat rezultatul tratativelor pentru împrumut şi stabilizare Comunicatul guvernului asupra tratativelor cu finanţa streină a primit un răspuns grabnic şi drastic din partea partidului naţional-ţărănesc. Opoziţia trage concluzia că după 8 luni de tratative nu s’a realizat nici împrumutul şi nu se procedează acum nici la stabilizare legală, —deci eşec şi după un astfel de eşec prelungirea guvernărei actuale ar constitui „un adevărat atentat contra naţiunii”. Partidul naţional-ţărănesc va continua lupta atât pentru „a zădărnici încercarea guvernului de a solidariza Coroana cu actele elibera naţiunea de sub tirania partidului liberal". In ce priveşte rezultatul tratativelor asupra împrumutului ştim că marile bănci streine cari au fost reprezentate la Bucureşti au semnat convenţiuni şi că în cursul vacanţei vor fi semnate şi contractele între marile bănci de emisiune şi Banca Naţională a României. Se prea poate să intervină o schimbare, deocamdată însă toate băncile conducătoare de grupe participă la avansul acordat guvernului şi s-au angajat prin semnăturile lor la sprijinirea stabilizării şi la realizarea unui împrumut până la 250 milioane dolari. Cum nu întrevedem nici o schimbare în situaţia politică până la toamnă, vom vedea dacă până la redeschiderea parlamentului se va realiza în mod efectiv, marele împrumuit. Dar chiar dacă guvernul va avea la toamnă împrumutul, situaţia internă se prezintă astfel încât foarte probabil că însuşi d. Vintilă Brătianu nu va împinge mai departe frământările şi va încerca o retragere sub... apoteoza „succesului" său financiar, R. X. Un tren cu întreg personalul adormit Un tren de marfă, In plină viteză, cu personalul dormind In timp ce locomotiva făcea adevărate recornii, nu e vorba de un film trucat. Această dramatică şi în acelaş timp grotescă întâmplare este reală și are ca loc tara noastră. Prin urmare, un tren de marfă, care trebuie să meargă în chit moderat, înebunește subit. Mecanicul şi întreg personalul ceferist dormea. A fost hazardul care a împiedicat o catastrofă, după cum tot hazardul putea s’o provoace. Nu vom insista. Nu vom face aci pomelnicul tuturor accidentelor provenite din neglijența personalului,— a întregului personal de sus în jos. (La osândă Intervine de regulă un acar (Păun), oarecare!) De obicei, se pune problema materială ori de câte ori vine vorba de refacerea drumului nostru de fier. E drept, partea materială are o importantă considerabilă In normalizarea administraţiei. Dar mai e o lăture a problemei,—tot atât de importantă, e latura morală. Ne trebuesc sine şi locomotive, — dar şi oameni cu energii hotărâte şi cu tragere de inimă, cari să organizeze munca aşa fel ca un personal întreg al unui tren să nu adoarmă în mersul lui. Câte ore trebue să nu doarmă impiegații ca să ajungem la asemenea rezultate ? Căci doar n’a fost adormit cu somnifere personalul trenului cu pricina?» ■ I ! ' 7. Şi acum, remanierea . Se desmint versiunile fanteziste asupra remanierei De astă dată s’a isprăvit definitiv şi cu balonul remanierei, balon care are aproape acelaşi lungime ca şi tratativele asupra împrumutului. Admiţând că guvernul ar fi dobândit un mare succes şi încă d. Vintilă Brătianu nu s’ar fi hazardat să-şi primenească cabinetul pentru o mie si una de consideratiuni de partid. Cu cine s’ar mai putea consolida cabinetul actual? Să faci o remaniere glumeaţă? In ce situatiune falsă ar pune primul ministru Regenta dacă aşa, hodoronc-tronc, în mijlocul unor frământări politice cum de mult nu s’au mai văuzt la noi, d. Vintilă Brătianu ar cere o remaniere pentru a-şi spori statul major cu câţiva... foşti miniştri ? Sub orice formă s’ar examina remanierea orice om politic cu bun simţ ar constata că ea este acum mai deplasată de cât ori când. De altfel avem informațiuni precise, din cea mai autorizată sursă, cum că nici vorbă nu e acum de vreo remaniere. D. Vintilă Brătianu pleacă la 1 August la Regat și imediat după ce se întoarce va relua lucrările privitoare la împrumut pentru a proceda în primele zile ale lunei Septembrie la realizarea împrumutului şi apoi la stabilizare. In ce priveşte pe d. Titulescu, ministrul de externe a spus-o: dacă d. Vintilă Brătianu termină acum totul pleacă din guvern, dacă nu, se va mulţumi cu un concediu, poate chiar că va rămâne în ţară, iar la... toamnă va plune acel concediu absolut necesar sănătăţii sale. Aşadar acum nu-i vorba de nici o remaniere, deci nici de intrarea în guvern a d-lui Victor Antonescu, nu mai este vorba nici de retragerea d-lui Titulescu dar în schimb este vorba de retragerea guvernului la toamnă. . . R. P. II. Duminică 22 Iulie 1928 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Se primeşte direct In administraţIa ziarului şi Ia toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul In ţară 6 Lei In străinătate Creionul actualităfii DIRECTORUL MUZEULUI. — Ii voiu da un loc de onoare, d-le prezident al Consiliului. VINTILA.— Păstrează’l bine, că poate mai am nevoe de el. Selecţiunea socială Ce admirabilă sinteză a vieţei sociale de astăzi, ne redă d. profesor N. Iorga — o altă sinteză a cugetărei româneşti —« atunci când aducând elogiul bine meritat gardienilor închisori Ornele Mari ,scrie: „De unde vine în zilele laşităţel.. „acest super avânt? Din faptul că „nu s’au pus la acel loc de răspundere agenţi electorali... ci s’a căutat în lumea aproape uitată, a acelora cari şi-au câştigat în timpul „războiului... preţioase însuşiri de „disciplină’1. Recitind rândurile acestea, cari cuprind în ele o diagnoză socială, pare că abia acum înţeleg din plin starea amorfă în care vieţuim şi noi şi probabil, mai mult sau mai puţin şi celelalte popoare cari au suportat , învinse sau învingătoare —, crima colectivă a războiului mondial, ii. Cataclismul acesta social, groaznic şi odios, a răsturnat cu desăvârşire rostul firesc al lumei, la fel ca şi cataclismele cosmice, şi de unde până la prăpădul acestui monstruos şi oribil măcel, se făcuse în evoluţia normală a societăţei, o selecţiune sosială, care aşeza în cele mai multe cazuri, pe fiecare după valoarea lui intelectuală şi morala într’o erarhie bine definita, unde cam rar şi greu se vedeau excepţiuni, de scurtă durată acolo unde se iveau, acum inversiunea a devenit regula şi de aceia trăim aşa cum trăim. Să nu ne ducem cu gândul prea mult înapoi şi nici prea departe, peste graniţele ţarei, ci fiecare să arunce o privire retrospectivă la noi numai cu 15 ani. Ce schimbare colosală şi în toate manifestările vieţei 11... Unde erau cei nechemaţi, chemaţi la rosturile trebilor publice? Unde se găsea ucenicul sa ia, din cel mai feroce amivism, locul stăpânului, în cea mai largă înţelegere a acestei idei? Unde se întâmpla ca cei certaţi cu morala publică să încerce a stropi cu noroiul în care trăiau, pe acei ce înfierau cu fierul roşu la cinstea lor imaculată păcatele unora sau greşelile unei colectivităţi? Unde oare sânt astăzi, cei chemaţi din generaţia care a însemnat atâta, înainte de război? Se pare că ei au luat locul celor nechemaţi de atunci. Oriunde privim, în orice domeniu, public sau privat, în marea societate — să nu se confunde cu înalta societate — sau în familie, în oraşe sau în sate, pretutindeni în fine unde conflictul de interese există, constatam o rostogolire a calităţilor şi a capacităţilor reale, cei lipsiţi de aceste învechite şi anacronice însuşiri, luând locul valorilor precum într’o stare de boală trupească, microbii înveninaţi luptă şi adesea răpun celulele nobile cari alcătuesc organismul sănătos. Dar spre deosebire cu ceia ce se întâmplă în starea patologică a individului unde specialiştii intervin cu medicaţiuni pentru doborârea microbilor vătămători în morbiditatea socială de astăzi, unde sunt doctorii care să repue normalul sdruncinat de incompetenţii vreunei anormale?. Eu unul nu-i vad, sau dacă ar fi să-i cred după reclamele scrise şi vor,bite, ar fi prea destui ca să îndrepte răul. Din nenorocire ei nu fac nimic; ba nu, fac ceva tocmai din potrivă, ajutând la menţinerea starei anormale în care incompetenţa este ridicată la un principiu de viaţă şi ceia ce este şi mai rău, slujesc ca şi mediile prielnice microbilor ca să crească şi să dezvolte în jurul lor noi incompetenţi şi impotenţi socialii Incompetenţii —emai pe româineşte cei nechemaţi sau ca armi de lupte, întâi amoralitatea, adică lipsa de scrupule, apoi egoismul dus până dincolo de cele mai îndrăsneţe limite ale permisului, servilismul, acea calitate (!) atât de scârbo,aşadar din nefericire atât de utilă cu care se reuşeşte aproape la siguri papagalismul, frate nou cu celelalte, care nu îngădue contrazicerea şefului, lichelismul abject şi răbdător la orice, îndrăzneala obraznică de a se pune atunci când e nevoe în evidenţă şi alte asemenea defecte din vremurile trecute, adevărate calităţi în vremea în care trăim. Fă şi d-ta, cititorule amărât, ca mulţi alţii, o apreciere sumară şi repede în gându-ţi, la cei pe cari îi cunoşti şi vei vedea cum nechemaţi sânt pretutindeni şi poate unii din ei ţi-au luat înainte!.. Dar în definitiv „ cele spuse, sânt ştiute de toţi, un lucru însă poate că unii l’au uitat. Selecţiunea speciilor, faimoasa teorie a marelui naturalist Darwin care spunea că acele specii de vieţuitoare cari nu se pot adapta condiţiunilor de trai, atunci când mediul în care vieţuesc se schimbă, dispar. Rămân însă să trăiască mai departe, în noile condiţiuni de viaţă, acele specii care se adaptează acelui mediu. Teorie adevărată şi în lumea socială, unde oamenii cari au rămas cu calităţile epocei antebelice dispar, iar animalele cari s’au adaptat după împrejurările mediului postbelic, trăesc ca oamenii. _ Concretizările sunt inutile, fiecare şi le poate face. De aceia stau şi cuget_ la ideia profesorului meu de istorie, de altă dată, aşa de lapidar exprimată că trebuesc puşi la treabă cei din lumea aproape uitată, iar nu agenţi electorali cari ocupă un aşa de larg loc în funcţionărimea ţărei”. EUGENIU ZAMFIROLUI fost deputat PRIN MONASTIRI In aceste zile toride de Iulie, bucureştenii pornesc spre răcoarea munţilor. Am întâlnit mulţi din ei prin mânăstirile Moldovei, la Agapia şi Văratec, la Mănăstirea Neamţului. Acolo, în umbra vechilor locaşuri sunt înfiorări de veche credinţă, pe cari nu le mai poţi găsi în Capitală cu biserici noui, unde e greu să te cufunzi în reculegere şi smerenie... Ce-ar mai spune sufletului zidirea de piatră cubică, icoanele noui şi lustruite, perele electrice din candelabre, picturile corecte şi reci de pe zidurile strălucitoare şi tot „confortul“ american, pe care-l adaogă architecţii tineri la planul unei biserici ? ! Sufletul se leagă de colţuri unde au bătut alte suflete. Duceţi-vă la taxă, în inima munţilor, în liniştea mănăstirilor rămase de demult şi altfel va vorbi sufletul vostru textul biblic, dangătul de clopot, iarba care creşte printre morminte. Vechile biserici, cu zidul măcinat, cu pereţii afumaţi, cu lemnul catapeteasmei ros de carii, cu sfintele odăjdii pline de mireasma târnarei de demult, şi-a foilor de nuc şi cuişoare, argintul înegrit al icoanelor şi privirea depărtată, ciudată, a sfinţilor zugrăviţi de veacuri, bsericile vechi, unde au venit, în vremuri, mii de credincioşi tăcuţi şi-au crezut şi s’au rugat şi-au plâns, — numai vechile biserici, amintind credinţa neprihănită a strămoşilor, numai bisericile vechi mai cântă rugăciuni sfinţilor; părinţi şi Maicei prea curate... : . ^ Să nu mai facem biserici nouă, ca să putem păstra cu cinste şi sfinţenie, vechile mănăstiri, bisericile de altă dată. Cele mai vechi şi mai frumoase mănăstiri sunt în Moldova cea cu nume armonios şi cu trecut de vitejie. : * -Am văzut acolo zidurile fie altă dată şi m’am cutremurat de nepăsarea acestui neam, faţă de mărturiile veacurilor. Pe o culme, zi cu zi se macină legendara Cetate a Neamţului; moare, înăbuşită de bălăriile ce-o copleşiră despoiată fiecare an, de vreme, de ape şi de oameni. Vine vremea şi-o bate, vin apele şi-o supţiază, vin oamenii şi-i fură pietrele...Şi, an cu an, Cetatea Neamţului descreşte, bălăriile cresc şi n’o să mai vedem, curând — curând decât o mogâldeală pe o culme şi o să ne întrebăm: să fie o stâncă, ori o cocoaşă a muntelui, ori un nod de bălării ? Numai cântecul, poate, va mai pomeni de Cetatea Neamţului a lui Ştefan cel Mare, îngânând: Pe o stâncă neagră . Intr’un vechi castel... Agapia din Deal. . . Am trecut odată, de mult, un fapt de seară, sub vechea poartă. Erau neguri pe cer şi nici o lumină la ferestrele de altă dată. Un câine rătăcia prin cimitir şi un singur licurici, într’un mărăcine... Şi-am deosebit, în negurile nopţii, ruine... -n ., — A fost un foc, ori vremea? — Nu. A poruncit înalt prea ’Sfântul să se închidă mănăstirea, I maicile au plecat, care încotro, şi au pus ele singure, să dărâme chiliile, să scoată bârne de făcut işură, în alte părţi, pe unde s’or fi dus...“ I . înalt prea sfinţite, opreşte năruirea de poţi, vindecă rănile făcute mănăstirei, în vremea acesta. E faptă creştinească, faptă boerească, faptă românească. Vr’un biet drumeţ ori vr’un cercetător din ţări streine, ori vr’un suflet tru‘ dit s’o abate mâine pe la Agapia I din Deal şi nu va vedea decât rui’nele şi cimitirul...." I Eu tot am mai avut parte de un câine şi de un licurici... El nici atâta poate şi-i păcat faţă de pomenirea Voivozilor de altă dată, ziditori de sfinte locaşuri şi păstrători de datini... ' * ’Am vorbit, în preajma ceasului de vecernicie, pe o piatră de mormânt în mănăstirea Neamţului, cu un înţelept călugăr, care mi se plângea cu mare dreptate: — Suntem prea săraci. De ni s’ar da a suta parte din ce s’a luat Mănăstirei, am putea face lucruri vrednice de trecutul acestui lăcaş. Am întemeia, din nou, vechea tipografie a mânăstirei şi am împărţi cărţi sfinte oamenilor. Am face şcoală de predicatori şi i-am trimite prin sate, să lumineze poporul. Pe urmă, am fi noi înşine mai vrednici de lumina soarelui. Aşa, nici n’avera cu ce cumpăra o haină. „Ar veni în inima mănăstirei şi alţii, suflete mai alese, să-şi închine viaţa Domnului. „Aşa, vin numai neştiutori de carte, şi se călugăresc, ori oameni ce nu mai pot face nimic în lume, ce nu mai sunt vrednici de nimic. „Şi călugării au alt rost, n’ar trebui să stea ca neputincioşi în odihna mănăstirei, căci lumea îi batjocoreşte şi li se cuvine nu numai dispreţul oamenilor. „Prea suntem dispreţuiţi. E păcat fiindcă printre noi sunt mulţi cari au venit aicea cu inima curată. Când am trecut pragul mânăstirei, am lăsat în urmă viaţa întreagă. Şi oricât ar fi de ticăloasă această viaţă, tot ne-ar fi dat o bucată de pâine şi o haină curată. „Aici n’avem nici măcar, atâta. Suntem prea săraci... * Şi la mănăstirea Agapia, vestită prin picturile lui Grigorescu, am auzit maicile plângându-se. Li se dărâmă chiliile, ba şi din biserică se dărâmă, zi cu zi, şi nimeni nu se gândeşte s’o ajute. Păstraţi mănăstirile ţării, înzestraţi-le din belşug, căci ele sunt singurele legături cu trecutul... Nici prin sânge, nici prin nume, nici prin înlănţuirea generaţiilor, nu mergem în inima veacurilor. Suntem aduşi aici cam dincotro, şi n’avem nici măcar sufletul celor de altă dată, ca să spunem c’avem ceva din bătrâni. Palate domneşti n’avem, cele boiereşti nu mai avem. Ofiesarele trecutului numai în mănăstiri se mai găsesc. Păstraţi mănăstirile. Acolo au sălăşluit cei dintâi cărturari, boeri călugăriţi şi diaconi harnici au scris cele dintâi pagini, împodobindu-le cu minunatele înflorituri artistice; jupâniţe cucernice au ţesut, cu sufletul răbdător, cu mintea înălţată, cu mâini albe şi sfinte, odoare pentru altare, meşteri ziditori au înălţat biserici şi le-au păstrat cu grijă. Datori suntem şi noi să ducem mai departe bogata moştenire, ca să nu ne blesteme veacurile. Victor Eftimiu