Lupta, octombrie 1928 (Anul 7, nr. 2062-2087)
1928-10-02 / nr. 2062
r-*V ANUL VII. NO. 2062 CONST. MURE Fost director politic: Decembrie 1921—Februarie 1927 ABONAMENTE Re 12 luni ......... Soo Pe 6 . ......... 4oo Pe 5 . .........................................2oo IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacţia şi Administraţia BUCUREŞTI STR. SĂRINDAR. 12 Criza internă Regenţa va înlătura răsturnarea guvernului Am înregistrat şi comentat votul privitor la un acord care va înlătura desfăşurarea unei acţiuni din partea opoziţiunei pentru răsturnarea Cabinetului .Vintilă Brătianu. Avem convingerea că acest acord va interveni la timp şi opoziţia, pe care o reprezintă partidul naţional-ţărânesc, nu va fi silită să-şi termine campania contra actualului regim cu o violentă acţiune de răsturnare. Persistăm de asemenea în credinţa noastră că d. Vintilă Brătianu, cedând mereu bancherilor streini, va realiza şi împrumutul. Dar nu dăm nici o crezare tuturor acelor zvonuri din lagărul guvernamental cum că preşedintele Consiliului ar fi luat nestrămutata hotărâre de a prelungi guvernarea cât mai mult. Ceia ce ştim — ceia ce ştiu şi mulţi fruntaşi liberali este că d. Vintilă Strătianu e sfătuit chiar de către cei mai autorităţi colaboratori ai d-sale ca imediat ce va realiza împrumutul să prezinte Regenţei demisia Cabinetului recomandându-i inducerea la cârmă a partidului naţional-ţărănesc. * In ce priveşte succesiunea d-l Vintilă Brătianu, fiind foarte pornit contra naţional-ţărăniştilor, ar înclina să nu se folosească de uzanţa constituţională de a recomanda viitorul guvern. Şeful liberalilor are însă o obligaţiune faţă de d-l N. Titulescu şi probabil că, de formă, va recomanda un guvern Titulescu. Dar d. Titulescu pare a fi înteles cu d. Maniu, — cel puţin aşa susţine unul dintre cei mai bine informaţi miniştri din Cabinetul actual, asupra guvernărei de mâine. Aceasta, se va şti desigur, în mod precis, imediat ce criza internă se va declara formal deschisă. Acelaş ministru care are cunoştinţă de existenţa unui pact Maniu-Titulescu, are şi certitudinea că după liberali nu vom avea un guvern Titulescu, ci un guvern Maniu. * Chestiunea care se pune acum este dacă acordul care se va stabili pentru o pacinică schimbare de guvern va prevedea într’adevăr o dată, fixă. Aceasta pare imposibil şi probabil că nici nu e vorba de dată fixă. Ceea ce se pune acum la care este cu totul altceva. S-a afirmat că în 25 de zile convenţia împrumutului va f semnată, poate chiar şi emisiunea lansată. Imediat ce parlamentul va termina cu lucrările în legătură cu împrumutul, adică în cel mult 15 zile de la depunerea acestor proiecte, guvernul va prezenta Regenţei demisiunea. Se poate clar ca toate aceste operaţiuni să se prelungească până în primele zile ale lune Noembrie. Dar se ridică chestiunea bugetului, necesitatea de a-l avea la 1 Ianuarie. Aceasta e treaba guvernului viitor căruia îi va aparţine alcătuirea şi votarea bugetului. Guvernul de mâine, al partidului naţional-ţărănesc, poate să facă alegerile în cel mai scurt termen aşa că bugetul va putea fi votat în primele şedinţe ale noului parlament , înregistrăm toate acestea fiind că unii au şi examinat situaţia aşa cum ea s’ar înfăţişa dacă guvernul nu s’ar retrage înainte de 10—15 Noembrie. E însă de prevăzut că pentru marele public chestiunea schîmbărei guvernului va rămânea oarecum încă enigmatică de oarece, precum am mai spus, liberalii nu mărturisesc nimic asupra plecărei lor decât în ultimul moment. Ceea ce ştim precis e că Regenta va lucra astfel ca naţional-ţărăniştii să nu mai fie nevoiţi să recurgă la o agitaţie de stradă, iar d-l Vintilă Brătianu să se retragă... de bună voe. R. P. O reformă bună şi o aplicare rea E o agitaţie frenetică şi o frământare sufletească, acum la începutul anului şcolar. Bucurie de copil ce întoarce filă cu filă din cartea plină de lucruri noi, durere de părinte încovoiat de griji şi purtat pe drumuri, febra examenelor şi chinul nopţilor albe al celor ce-şi aşteaptă soarta unui an, e o întreagă atmosferă şcolărească ce apasă în aceste vremuri. Legea învăţământului secundar a sporit însă cortegiul începutului obişnuit. A lăsat părinţi cu durereaîn suflet şi copii cu perspectiva unui viitor nebulos. ,,Mii de copii rămân pe drumuri — ne scrie un cititor, — zadarnic alergăm de la liceu la liceu; ni se spune mereu: „aşteptaţi, ministerul trebue să revie“, începe să devină o caracteristică această indolentă şi oprire la mijlocul unei acţiuni. Căci ce altceva denotă tragedia miilor de elevi ce rămân în afara porţilor liceului ? S’a votat o lege şi nu s’a îngrijit nimeni de inconvenientele aplicării ei. Chiar în concertul pasiunilor politice şi poveştilor cu împrumutul, aceasta înlăturare de la carte a tineretului nu poate trezi o cât de mică energie ? — Vaetul părinţilor nu-şi găseşte ecou şi conştiinţa indolenţilor, îşi asumă răspunderea viitorilor rataţi? E trist că sunt deturnaţi copiii de pe drumul iluziilor lor. E tristă această întrerupere. II ştim pe doctorul Angelescu om cu tragere de inimă şi bune intenţii în ala culturii. Nu înţelegem dlar, cum preferă ca reforma-i bună să-i fie legată de oaplicare rea. Şi, nu înţelegem cum se contează atâta pe răbdarea şi bunătatea unui popor. E încă vremea unei îndreptări. Are deci, datoria, ministerul şcoalelor, să curme spectacolul alergărilor cotidiane şi a stăruinţelor obositoare. Are datoria să se îngrijească de educaţia şi formarea culturală a viitorilor cetăţeni. Cartea e un bun cucerit de veacuri şi nu noi vom fi acei cari s’o neglijăm. E doar în dorinţa noastră o supremaţie spirituală în Orient. Când şi cum va veni, deci, soluţia ? A. P. S. Granate Avocaţii Să te ferească Dumnezeu să ai dea face cu avocaţi — mai ales când sânt dăruiţi de Dumnezeu cu talent! Avea dreptate bietul conu Mitiţă Sturza când spunea că avocatul e Belzebuth — şi tartorul belzebuţilor era, pentru conu Mitită, avocatul Take Ionescu! Am ascultat, la procesul Găetan, pledoaria avocatului apărării Hurmuz Aznavorian. După ce a terminat, m’am dus întins la gazetă hotărât să încep o campanie vehementă pentru a determina Regenţa să-i încredinţeze lui Găetan conducerea viitorului guvern sau cel puţin să-l facă preşedintele Academiei Române! Fiindcă om mai capabil, mai nobil, mai dezinteresat ca Găetan, cel zugrăvitde avocatul Aznavorian, nu cred să fii avut România de la Descălicătoare! Eu cred că dacă furaţii intrau în deliberare după pledoaria d-lui Aznavorian nu numai că veneau cu un verdict de achitare, dar ii acordau acuzatului şi o respectabilă pensie viageră.Dar a doua zi a vorbit şi un avocat acuzator: d. I. Gr. Perieţeanu. Şi după ce a terminat am oftat din rărunchi: — Ei, ce păcat că n'avem şi noi pedeapsa cu moartea şi că nu mai trăim in evul mediu când se întrebuinţa tortura! Fiindcă pledoaria d-lui Perieţeanu deşteptase In mine pofte de călău şi eram hotărât să fac omor dacă nu i se dă lui Găetan cel puţin munca silnică pe viaţă la Doftana! Se vede insă că juraţii şi-au astupat urechile cu vată în timpul pledoariilor celor doi formidabili adversari, căci sentinţa lor nu poartă vestiriile nici ale unuia nici ale altuia. Dar grozav lucru e avocatul cum îţi face din albă, neagră, şi din neagră albă! Ştia el bietul conu Mitiţă de ce-şi scuipa în sân când ii ieşea în cale un avocaţi DEŞCA 4 PAGINI 3 LEI Direcția 358-75.-Secretariatul 358-74—Administrația 533-73 Cine poate vindeca boala fraudelor? — —— I I ■—aRRS^-4——— ——— Părerea d-lui Nicolae lorga.—Speranţele opiniei publice „Zi cu zi, cronica fraudelor urmează. Unul fură mai mult, altul mai pufin; unul întrebuinţează vechi metode cunoscute, altul a descoperit el ceva, unul e ascuns, altul e vitejeşte sincer, unul procedează grosolan, altul, bine crescut, are eleganţă, sunt printre ei şi artişti de prima ordine. Dar, de furat, fură peste oricare deosebire. Nu ne găsim înaintea unui val de necinste, nici inaintea unei paralisii a oricărui control; e O BOALA. O boală a sufletului, o infecţie a conştiinţelor. Astfel de boli nu se tratează însă decât foarte hotărît, foarte greu şi de oamenii cari au toată autoritatea morală pentru aceasta. Autoritatea morală nu se capătă prin programe teoretice nici prin plebiscite electorale. Ea se capătă prin felul cum unul sau mai mulţi oameni şi-au trăit viaţa. Şi de aceia guvernul viitor, excepţional pentru vremi excepţionale, nu poate fi decât al unei mari energii exemplar de oneste!“ * Am reprodus rândurile de mai sus publicate şi semnate de d-l N. Iorga în ziarul d-sale. Am reprodus rândurile acestea pentru că împărtăşim întru totul sincera d-sale îngrijorare, întrucât ne priveşte, am dat în repetate rânduri alarma şi, înregistrând toate cazurile de jaf, mari şi mici, întâmplate în cuprinsul ţării, în anii din urmă, ne-am exprimat îngrijorarea faţă de întinderea şi adâncirea răului, — şi am cerut sancţiuni exemplare. De cele mai multe ori glasul nostru a răsunat în pustiu. Uneori, însă, el a fost auzit şi... categorisit ca glas al „anumitei prese“ care defăimează instituţiile publice, oamenii publici, care inventează, exagerează, compromite ţara în ochii străinătăţii. — şi aşa mai departe . Colecţia „Viitorului“ e martoră. Chiar şi azi oficiosul guvernului nu şi-a schimbat prea învechita-i mentalitate. E drept că indiferenţa sau atacurile nu ne-au impresionat şi, convinşi că mergem pe drumul drept atunci când presa oficioasă ne înjură (am fi nedumeriţi şi neliniştiţi când ea ne-ar lăuda) noi am continuat să strigăm: se fură, se fură, se fură. D. N. Iorga caracterizează seria fraudelor: „o boală, o boală a sufletului, o infecţie a conştiinţelor“. Intr’adevăr, o boală care bântuie toate straturile societăţii şi care pustieşte. Se fură şi sus sinos, căci exemplul rău este conagios, cu deosebirea că fraudele săvârşite de către cei mici sunt o bagatelă pe lângă cele comise de onorabilii pungaşi cocoţaţi în vârful piramidei, şi cu deosebirea că în puşcărie nu intră decât copistul care a făcut o coţcărie de zece mii de lei, în timp ce superiorul lui, autorul unei lovituri de zece milioane rare ori să nu fie înfăşurat în muşamaua naţională şi gâdilat în foile de roză ale tuturor onorurilor naţionale. Chiar când, printr’un accident, pungaşul de elită intră în puşcărie, mulţi purici el nu face acolo deoarece pungaşul are înnalte relaţiuni şi solide proptiere. Mototolirea persoanei sale are caracterul unei admonestări, cum s’ar spune prieteneşti: nu e pedepsit că a furat, ci pentrucă a furat cu neîngăduită stângăcie. Pe urmă hoţul din lumea bună e scos dela popreală şi reintegrat în drepturile cari au sporit şi s’au consolidat prin milioanele jefuite şi plătite cu o meschină preenţie. Experienţa populară se întrea-' 5ă atunci când un personagiu simandicos nimereşte la parchet şi pe urmă la Văcăreşti, nu, ia cât va fi condamnat,ci dacă va fi condamnat. ‘ De acord cu d-l Iorga în privinţa diagnosticului aplicat fraudelor, nu suntem de acord în privinţa remediului. Boala nu poate fi tratată decât „de oameni cari au toată autoritatea morală pentru aceasta“. Nu vietiuţi evident că autoritatea morală „se capătă prin felul cum unul sau mai mulţi oameni şi-au trăit viaţa“. Concluzia articolului d-lui Iorga? Buna rînduială nu va putea fi, în sfârşit, întronată, decât de un guvern viitor care va fi, nu expresia voinţei masselor dornice să se pună capăt batjocurel, ci „al unei mari energii exemplar de onestă“. D. N. Iorga spune de multe ori lucrurilor, pe nume. Uneori, însă, d-sa se complace în subtilităţi cari aştern peste gândul d-sale un voal cochet, şi uneori d-sa nu spune decât pe jumătate ceea ce anume gândeşte. Nici de data aceasta d-l Iorga nu-şi mărturiseşte gândul, întreg şi răspicat. Căci, în bună şi clară tălmăcire, concluzia d-sale este aceasta: nu partidul naţional-ţărănesc este îndrituit să purifice atmosfera pestilenţială în care ţara se zbate de ani de zile, ci partidul d-lui Iorga, partidul „unei mari energii exemplar de onestă“. Nu pentru prima oară d-sa îşi manifestă lipsa de stimă şi de preţuire faţă de rezultatele participării masselor la viaţa publică. D-sa nu pune preţ pe popularitatea autovartid. Şi crede încă în posibilităţile supranaturale de regenerare ale unei „energii exemplar de onestă“. Nu împărtăşim încheerea d-sale deoarece socotim, — şi împrejurările au să ne dea dreptate, — că numai guvernul format de un partid a cărui extraordinară popularitate dovedeşte că el este expresia năzuinţelor colective, că numai un astfel de survin va 4 jtuiwct pwnv.wapai jafului şi batjocurei din ţara românească. Un astfel de guvern va reprezenta ţara românească cinstită, şi va fi sprijinit de ea în opera de complectă purificare. „O mare energie exemplar de onestă“ e insuficientă, căci răul e prea mare şi prea adânc. „O mare energie exemplar de onestă“ poate face grave greşeli. D. N. Iorga, de pildă, a cochetat şi cochetează — ba se spune că a încheiat şi acorduri—cu partidul poporului ale cărui guvernări au însemnat dezastre, jafuri şi ruşini. In ipoteza că această „mare energie“, etc. ar fi chemată să formeze guvernul, „energia“ aceasta se va vedea silită să apeleze la concursul altor elemente, căci aceasta nu va găsi în partidul său elemente suficiente. In ipoteza că d-1 N. Iorga va fi chemat sa formeze guvernul, d-sa nu va putea să facă, împreună cu mica d-sale grupare faţă împrejurărilor, şi atunci, — date’fiind preferinţele manifestate până acum — d-sa va face apel la elementele capabile şi cu autoritate morală (!) din partidul poporului! Vă închipuiţi ce fericire s’ar abate atunci pe capul ţării şi cum se va putea lecui distrugătoarea boală a furturilor. Tocmai de aceea nu împărtăşim încheerea d-lui N. Iorga. S. P. Averescanii acuză! Ziarul grupării averescane se învârte mereu în jurul alegerii de la Bistriţa-Năsăud. De ce le-o fi plăcând averescanilor să cânte mereu categorica lor înfrângere electorală ? Problema ar fi interesantă pentru un analist. Noi credem că averescanii, deprinşi să aibă la toate alegerile câte cinci şi opt voturi, s-au speriat de cele câteva sute de voturi pe cari, cu concursul administraţiei, le-au obţinut la Năsăud, şi fac mereu gălăgie pentru ca nu cumva lumea să nu dea atenţia cuvenită... marelui eveniment! Dar, în definitiv,ce spun averescanii despre cea mai recentă a lor înfrângere elctoralâ ? Acuză! Toată lumea e vinovată că nu s’a ales candidatul lor. Toată lumea, şi în special, administraţia ! Nu glumim. Pentru mai multă precizie, un scurt citat din oficiosul averescan nu ştică: „Administraţia actuală suferă de o paralizie generală, mai ales manifestată în momentele de criză şi de agitaţiuni periculoase. La Bistriţa, deunăzi, am văzut halul în care a ajuns administraţia ţarei sub conducerea d-lui Duca” etc. Administraţia suferă de paralizie şi lucrul a fost elocvent dovedit la Bistriţa! Vom recunoaşte fără reticenţe că averescanii au dreptate.... O administraţie care n’a sechestrat certificatele alegătorilor pentru a le da cu grămada electorilor averescani; o administraţie care n’a siluit urnele pentru a le umple cu buletinele candidatului averescan, o administraţie, în sfârşit, care a lăsat să se aleagă candidatul naţional ţărănist,— ce fel de administraţie este aceasta ? Fireşte că este o administraţie „paralitică” ! D. Duca să ia aminte şi cu alt prilej, dacă va mai fi, să nu mai provoace supărarea... paraliticei grupări averescane.... c. r Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Se primeşte direct in administraţi ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul In țară 1 Lei în străinătate Creionul actualităţii încă un pas . ..Considerând situaia extrem de gravă în care a fost adusă ţara prin prelungirea guvernării actuale, partidul naţional-ţărănesc a hotărât să păşească imediat la continuarea luptei pentru răsturnarea guvernului". Comunicatul comitetului de direcţie ALEGATORUL. — Da’ fă-l odată mai mare pasul ăla, d-le Maniu, că nu s’a urât de când tot îl măsori cu centimetrul! Paşapoarte-vize de paşapoarte vizite vamale Este notoriu şi bine cunoscut de toţi cei ce au treeri fruntariile ţării noastre, că după ce ai obţinut paşaportul, cu truda şi cheltuelile inerente sistemului nostru balcanic, de multe ori după săptămâni de aşteptare, până să intri în posesia acestui înscris oficial, ce îţi dă îngăduinţa de a părăsi provizoriu patria şi de a voiaja prin alte ţări streine..., dar mai ai nevoe să obţii şi viza reprezentanţilor statelor streine, pe unde vrei a trece şi aceasta in schimbul unor taxe impuse de legaţiunile respective, cu drep de reciprocitate, a enormelor taxe ce legaţiunile noastre din străinătate, impun străinilor, ce vor să ne cunoască ţara şi felu nostru de a trăi. Un american călătorind prin Europa, mi-a spus că toate vizele ţărilor europene, ce a vizitat, nu l’a costat atât de mult, cât viza românească fi plătită legaţimei noastre din Berlin. Este ştiut, că numai Rusia sovietică face dificultăţile cele mai mari străinilor, ca să nu poată intra în raiul lor pământesc. Dar în fine, obţinând o cărticică mică, roşiatică, cu cîteva pagini insuficiente vizelor statelor prin care trebue să treci, după ce îl plăteşti 600 lei, eşti nevoit a-i ataşa supliment de hârtie spre uimirea celor ce urmează a viza şi semna autorizările exilate. Toate statele civilizate liberează paşapoarte într-un format practic cartonat şi cu file suficiente, vizelor consulare, îngrijit şi demn de marca statului ce-i este încrustat, de ex. Bulgaria, Grecia, Albania, Turcia, Serbia, Persia, etc."; aceste state liberează paşapoarte care îţi vorbesc, afirmându-ţi civilizaţie... Nu mai vorbesc de celelalte state occidentale şi de cele din ale Americei, care pe lângă formatul şi îngrijirea artistică, au mai desfiinţat pierderea de timp şi mercantilizarea vizelor, după paşapoarte.... şi aceasta pentru a înlesni transacţiunile internaţionale. Sperăm că şi la noi, în curând vom avea oameni noui, cu orientări civilizate şi vom introduce un format practic şi îngrijit de paşaport. Ceea ce este mai dăunător însă reputaţiunei ţării, este felul de a ne face cunoscuţi la prima vedere străinilor binevoitori a suporta un lung voiaj, pentru a ne cunoaşte ţara şi moravurile, şi acest fel, sub formă de revizie vamală, este mai mult decât balcanic, în toate ţările occidentale revizia vamală se face pentru toţi călătorii în tren, la punctele de frontieră, fiind scutite de taxe chiar obiectele noui, necesare uzului persoanei sau familiei. Evident aceste obiecte să nu fie în cantităţi mari şi destinate comerţului!! aşa precum curieri de tristă memorie, introduceau, în valizele lor diplomatice cantităţi de parfumerie, pudră, mătăsuri de tot felul, indispensabile doamnelor voalate, în goană lor după câştig. La frontierele streine, agentul vamal, cu un ton respectuos roagă pe voiajori, ai comunica de au ceva de declarat pentru taxe vamale, de multe ori te crede pe cuvânt, fără aţi mai deschide geamantanele, dacă călătoreşti (Continuare în pagina 2-a) Amundsen e mort! Viaţa şi personalitatea celebrului explorator S’a părăsit acum, orice speranţă de a mai fi regăsiţi Amundsen şi Guilbaud. Eroicii explorator polari, plecaţi în găsirea celor de pe dirijabilul Italia, dilpa cum s’a stabilit acum oficial, şi-au găsit moartea, dând astfel dovada celor mai sublime sacrificii umane. Ziarul Neue Freie Presse a publicat un articol datorit cunoscutului publicist vienez Emo Descovich,prin care face elogiul vieţei şi personalităţii lui Amundsen. Iată ce scrie Descovich : „Fiind în acelaş timp una din cele mai mari podoabe ale patriei sale — Nosvegia — care a dat atâţia exp’ioratori polari de seamă. Amundsen aparţine ‘prin activitatea sa întreg’ omeniri. Soarta sa ne interesează,pe noi, pe toţi. Cine a văzut odată statura aceia înaltă,svehtă, cine a vorbit odată cu el şi i-a privit brafata trandafirie, in lumina ochilor săi de un albastru copilăresc, nu se poate să nu-1 fi îndrăgit, nu se poate să nu-i fi acordat întreaga sa încredere. O fire simplă, dreaptă, un prieten credincios, un camarad oricând gata de sacrificii, un bărbat care nu vorbea mult, cu o putere de voinţă şi o activitate fantastică, cu mult sânge rece şi totuşi atât de afectuos, aceasta e icoana, pe care o putem face descoperitorului polului Sud. Caracteristica felului său de a fi era o ambiţie arzătoare de explorator. Invidia faţă de faptele celorlalţi exploratori, nu o cunoştea. El, care cu atâta greutate reuşise să exploreze primul, polul Sud, îşi pusese ca ţintă a vieţii să sboare cel dintâi deasupra polului Nord. Avionul Norge era gata de plecare la Svalbord, când deasupra munţilor acoperiţi cu zăpadă şi ghiară ai Spitzbergului veni un mândru Fokker, din care descinseră Byrd şi tovarăşul său Bennett cel care a murit, ducându-se într’ajutorul echipagiului lui Bremen. Ei erau primii cari reuşiseră să sboare dtvasupra polului Nord. Ce s’a pretrecut în sufletul lui Amundsen la vederea lor ? Nimeni nu ar putea şti. I-a îmbrăţişat, gest atât de rar la oamenii de la nord. Eu însă nu m'am uirat de această at tudine. Când am vorbit ultima oară cu el — era cu puțin înainte de luarea deciziei de a zbura cu Ellsworth la pol. — venise vorba despre atingerea polului. Se știe că câtăva vreme nu s’a vroit să se lase lui Peary această Horie. Hotărât, Amundsen preda pentru exploratorul american. Micile erori de măsurătoare nu puteau fi suficiente pentru a i se contesta ajungerea la polul Nord. Cuvintele lui Amundsen au fost : — „Lui Peary, nimănui altuia, nu-i aparţine această glorie !“ In vinele lui Amundsen curgea sânge de marinar. Tatăl său, mort la 1886, fusese armator. Roald Engelbreth Goavening Alsen s’a născut la 17 Iulie »La 17 ani intră în universitid medicina, totuşi injuriei dorinţa lui, era ică pe tărâmuri negi îşi face sta-Ctmcţigiul " In pedit tare» mnarte din ex- I punile antratenent pe AMUNDSEN■ş