Dimitrie Bolintineanu: Elena (1862)
la moşii, atît incit unii din cei mai avuţi de multe ori nu ştiau în ce parte de loc se aflau moşiile lor. Casa proprietarului nostru era făcută de zece ani numai. Cu două rînduri cu un balcon de fier la rîndul dinţii. Un salon, o sală de mîncare. O bibliotecă, fără nici o carte. Restul era nouă camere mici. In partea dreaptă a casii erau dependinţele, bucătăria, grajdurile etc. In partea stingă era grădina. Ziua de întîi mai fusese frumoasă pînă la apusul soarelui ; dar de aci înainte, cerul se întunecă. Un vînt repede, o ploaie furioasă începură a bate şi a uda, şi ţinură astfel pînă aproape de ziuă. Societatea ce se afla aici fuse nevoită a se închide în casă şi a căta distracţiunele sale în convorbiri şi jocuri inocente. Era zece oare din noapte. Printre vuietul vînturilor şi ploii se auzi deodată strigătele depărtate ale poştaşilor ; dar astfel cît o ureche sperimentată ar fi ghicit, dupe strigăte, că caii erau stătuţi. Societatea crezu neapărat că o familie aşteptată aici se îndrepta către sat. Iată dar o distracţiune ce pentru un cerc de oameni închişi în casă, la ţară, este un mare eveniment. Stăpînul casii trimise oameni înaintea puştii să se informe. Salonul era mobilat cu oglinzi, canapele, scaune, fotoliuri. Pereţii tapisaţi cu hîrtie cu colori. Societatea de faţă se forma de vreo zece persoane din care patru bărbaţi şi şase dame. Stăpînul casii se chema postelnici George ; era un om ca de cinzeci de ani, oacheş şi cu părul jumătate alb, înalt de stat şi puţin încovoiat ; figura sa avea trăsuri pronunţate, fără să fie inteligentă. Toate facultăţile sale părea că rămăseseră fără nici o exerciţiune. Judecata la dînsul era totdeauna falsă : toate efectele îl impresionau cu vioiciune, şi niciodată nu-şi da osteneală a slăbi acea impresiune prin cercetarea cauzelor ce le produceau. Sufletul său nu putea a se înălţa niciodată din cercul strimt al intereselor egoiste: nici o idee mare nu putea să pătrunză aici. Avea o mare doză de răutate. Fals, intrigant, șiret, ar fi fost periculos daca natura nu i-ar fi refuzat mijloacele intelectuale.