Alexandru Lăzărescu: Stroie Corbeanul (1870)
Viața și operele lui Alexandru Lăzărescu putea fi narate de mine, amicul intim al său ; dar judicarea lor se cuveniă să o facă ca altă persoana străină de densul și mai competente. N’a întreprins-o însă nimeni pînă acum ; de aceea am luat eu și această sarcină, grea dar plăcută pentru mine. Fiind însă că am fost amicul său, am căutat ca afecţiunea ce am avut pentru densul să nu mă facă a’i exagera cualitâţile şi meritele. Am narat viaţa sa aşă cum am cunoscut-o d’aproape. Asupra inimei, characterului şi principielor sale, asupra faptelor meritorie şi a valorii sale literare, nu m’am mărginit numai întru a’mi da părerea, ci am produs și probe, unele trase din actele lui ce sunt, de notorietate publică, altele, din epistolele ce am priimit dela densul, epistole infime cari nu eră destinate a fi publicate, altele în fine din operele sale tipărite. Ast fel lectorul, lâsănd la on parte aprecierile mele, va putea judica prin sine însuși pe Lăzărescul şi, că scriitor, îl va putea cunoasce şi mai bine după ce va citi opera sa posthumă Stroie Corbeanul, căriia ii dau acum publicitate. Oricare ar fi opiniunea lectorului, eu remaiu satisfăcut ce am împlinit cum am putut ua lipsă de mult simţită, şi că prin lucrarea mea am adus totă dată un omagiu memoriei repausatului meu amicit, pe care -l am stimat şi iubit, precum şi el a făcut pentru mine din copilărie, de când ne-am cunoscut unul pe altul, pine la încetarea sa din viaţă. Satisfacţiunea mea va fi îndoita daca, achitându-mi de u datorie de inimă, daca, onorând astfel amintirea amicului meu, voiu fi putut face şi lectorului plăcere şi voiu fi atras atenţiunea unei mai mari părţi din publicul nostru asupra faptelor demne de imitat şi asupra operelor acestui bărbat. Atunci vor fi mai mulţi cari vor cjice ca mine că moartea sa prematură este uă perdere publică şi ce este cu atât mai regretabile, cu cât s’a întâmplat tocmai când el începuse să producă mai mult şi mai mai bine, şi când activitatea lui era mai utilă şi familiei sale şi societăţii în care vieţuia. Teodor I. Focşaneftiiu) 1886 Mani IV.