Alexandru Lăzărescu: Stroie Corbeanul (1870)
STROIE CORBEANU]I DE ALEXANDRU LAZARESCUL (LAERTIU) PARTEA A DOA I. 0 Musâ chrestinâ!... Mi se pare ca cineva dintre poeţii noştri a cjis aceasta dupa Chateaubriand. Fiă! expresiunea oricum e bine aflată și m6 servit de densa. Eram dator încă dela început să făcu ua invocațiune la muse, subt osînda de a mi se zice ce nu’mi cunoscu nici ensuşi alfabetul poeticei. — Şi pentru ce n’am făcut-o, Dumnezeule ! Inchipuiţi-ve : m’am dat dupa una, alta, şi am lăsat partea cea mai de căpetenia a scrierii tocmai la începutul volumului al doilea ! Acum, pentru notele istorice, subiectul atător căutări minuţiose, chieea tutulor frumuseţilor neînţelese din această operă, nu îni remăne decăt, să te cautu un locu la urmă, dupe tabla materielor şi errata. Astă dată însa nu mai potu lăsa în această poemă o lacună mai fiorosă decât ensuşi capul Medusei ( cel depins de Leonardo da Vinci). Deci: O Musă a ortodoxiei tu, care ai inspirat pe Pralea în versificarea Psalteicului şi pe Episcopul Dunârii-de-jos în tipăritura Oratoriului illustrat, dedicat M. Sale, travaliu ce rivalisa cu cea din urmă ediţiune a Pravilei lui Mateii Basarab , tu, care preserji la epochele de restauraţiune şi pregăteşti timpii de joavolavie ai lui