V. Alecsandri: Dridri (1873)
DRIURI Ziarul francez Teatrul, cu data 25 iunie 1851, conţine liniile următoare : „O tînără artistă, cea mai frumuşică din toate cite le-am zărit pe scenele teatrelor de pe bulevarde, a murit în floarea tinereţei ! Veselă şi graţioasă, ea poseda calităţile inimei şi ale spiritului. Toţi acei cari au cunoscut-o regretă în persoana sa o artistă de talent şi un model perfect de eleganţă şi de isteţime pariziană. Ea purta între amici gentila denumire de Dridri, însă numele ei adevărat era : Marie-Angélique Chataignez !" Cetind aceste rînduri, mulţi din românii cari au fost emigraţi la Paris în anul 1848 îşi vor aduce aminte de acea drăgălaşă copilă atît de pariziană în spiritul său, atît de română în inima sa !... Ea s-a unit la toate aspirările patriotice ale generaţiei entuziaste de acum douăzeci de ani, care a dat semne de viaţă naţională în Iaşi şi Bucureşti , ea a împrăştiat adeseori cu farmecul veseliei sale negurile posomorite de pe fruntea celor descuragiaţi şi a lucit ca o dulce rază de soarele patriei în ochii multor emigraţi din ţările noastre. Prin care mister însă capriţioasa natură sădise o inimă română în gingaşul sîn al unei pariziane ? Pe cînd publicul francez se găsea în cea mai deplină ignoranţă despre Moldova şi Valahia, pe cînd aceste ţări erau considerate ca pămînturi aflătoare în fundul Asiei, pe cînd un deputat al Constituantei din Francia declara