N. Andriescu-Bogdan: Trandafir (1878)
CABINETUL DE LECTURA J, se apropia din ce in ce ;nu trecu trei momente și un cavaler fugar se isbî I de violările celor dupi ce’l aşteptau. —Cine sunteţi voi ? strigă d’o dată noul venit cu, un «aer turbat. . —Trandafir Dragoş şi cu prea bunul seu ver Bajor oameni buni cu frica lui D-tău, respunse unul din cei doi cavaj Ieri rilind. —Ce-ați cătat in casa părintelui meu? —Iată ce ăm cătat..., strigă d’odată Bujor trâgând sabia și vrând se’l lovăscă. . — Opreștete! întrerupse Trandafir,iar d-ta spune ce poftești de la noi? — Cinstea casei mele. —Cinstea casei tde nu este jignită. —Hm! vrei ați bate joc de mine, nu vei putea însă, și necunoscutul repezi sabia spre Trandafir. —Vrei să glumim, sunt gata, răspunse Trandafir isbind cu sabia sa pe acea a adversarului la câțiva pași: stai mai bine la tocmală, căci nu se varsă singele așa, ușor. , —La tocmală cu tine hoţule ?... —Ai e prea multă răbdare, întrerupe Bujor punându-se intre cei doi in posiţie de aparare. —Nu, mişeilor, ori voi muriţi ori eu. —Ba nici unii, nici alţii ! —Se vedem, şi Ioniţă căci astfel se numea necunoscutul, se repezi cu hangerul şi il înfipse pe lângă coapsa lui Bujor in şeaua calului. — Hm! vrei se giuresci, zise Bujor asvârlindui hangerul din mână cu o lovitură de sabie. —Pentru toţi dracii, ori loviţimă ori primiţi luptă dreaptă. — Nici nu se luptă, nici nu se lovesce, pe omul ce este fratele sociei mele respunse Trandafir. Fratele sociei tale, mişelule ? !... strigă loniţă disperat. —Sora ta e soţia mea, hărăzită de cer, dacă pănă acum nu’mi e de cât logodnică, mâne vise imi va fi legiuita soţie ! Aşa dar ,fii liniştit şi te depărtează d’aci.Zicând aste cuvinte cei doi amici por niră spre miazăzi, iar loniță remase ca o statuă, lucrându pe nas, și făcând spume la gură. —Hm! murmură el, se vădu cu ochii mei p’acei hoți, care nu s’au sfiiit d’a calea casa mea părințească; p’acei miei careauindrăsnit dăi se apropia de cinstea surorei mele și se nu pot desbuna? Ori nu mai sunt un om ?... Ori nu mai am inmine acea,inimă mareaţă, cu care luptat si înotat in singele barbariilor ? Nu, inima i mi mai bate incă o simt, dar mai tărtfiu; inse jur pe cerul cu toţi sfinţii, că nu mă voiu lasa inainte de ami resbuna.!... Termină ast monolog, şi idei, şi diferite proecte se strecură prin mințile sale infuriate. Apoi strinse pintenii și capii seu se îndreptă spre partea laşului de unde venise. . N. A.-B. (Va urma) EXPOZITIUNEA UNIVERSALA DIN PARIS Corespondenta originala a Cabinetului de Lectura. \ \ Paris 8 Mai 1878. Ziua de una Mai este una din filele cele mai însemnate in analele civilisaiunei Jntregei lumi.Franţa astăzi vine din nou la planul întâia pe această nă ca prim actor, representând unul in cele mai grele roluri cu toate nenorocirile ce de câţiva ani isbisă această ţară, care din ce in* ce işi perdea valoarea sa scemorala, Franţa asta îli reînvie şi se trezeşte glorioasă pe ^câmpul luptei, nu cu tunul sau • cu o armă mai tare, cu »bor emVi- ! saţiunea ea câştigă mai mult ;r,u »•ăidncta, ci j .f aceasta operă pacifica, , U. -LUi tfs.M gat țcrile cele mai glorioase prin diff ri*- [ te rcsbee. Aproape totăU ,și isi spe- I cial Erancesul simte mân:*’! skunm^ss ! la aceasta frumose sert. ve Eri tot Parisul părea '• radis.—Aproape de Cam,-; h: 'jarU: j nu era in .»state nimeni-a- resfc , căci un potop de oameni ceavinna de prin toate ungherile orașului ssu. mai bilie ; $8- a lumei Întregi face a case: nu poţi resbate măcar cinci şese vaşi inainte'de' unde apucai a. .te stabili. Pe la 5 orele, două când Mareşalul ireunjurafc deprind cipii, potentaţi şi cehorităţile 'lumei- in-^ tregi ‘sosi Taf perfct magnîficului Palat al Exposiţiunei, A)tb ? capetele' se'descoperiră și unurageneral resun&'tâtal câm^ .pia. — Nept^ ânsă vrând să glumească am aaevr.rat. pa