N. Andriescu-Bogdan: Trandafir (1878)

CABINETUL DE LECTURA J, se apropia din ce in ce ;­­nu trecu trei momente și un cavaler fugar se isbî I de violările celor­ dupi ce’l aşteptau. —Cine sunteţi voi ? strigă d’o dată noul venit cu, un «aer turbat. . —Trandafir Dragoş şi cu prea bunul seu ver Bajor oameni buni cu frica lui D-tău, respunse unul din­ cei doi cava­j Ieri r­ilind. —Ce-ați cătat in casa părintelui meu? —Iată ce ăm cătat..., strigă­ d’odată Bujor trâgând sabia și vrând se’l lovăscă. . — Opreștete! întrerupse Trandafir,iar d-ta spune ce poftești de la noi? — Cinstea casei mele. —Cinstea casei t­de nu este jignită. —Hm! vrei ați bate joc de mine, nu vei putea însă,­ și necunoscutul repezi sabia spre Trandafir. —Vrei să glumim, sunt gata, răspun­­se Trandafir isbind cu sabia sa pe acea a adversarului la câți­va pași: stai mai bine la tocmală, căci nu se varsă sin­­gele așa, ușor. , —La tocmală cu tine hoţule ?... —Ai e prea multă răbdare, întrerupe Bujor punându-se intre cei doi in po­­siţie de aparare. —Nu, mişeilor, ori voi muriţi ori eu. —Ba nici unii, nici alţii ! —Se vedem, şi Ioniţă căci ast­­fel se numea necunoscutul, se repezi cu han­gerul şi il înfipse pe lângă coapsa lui Bu­jor in şeaua calului. — Hm! vrei se giur­esci, zise Bujor asvârlindui hangerul din mână cu o lo­vitură de sabie. —Pentru toţi dracii, ori loviţimă ori primiţi­ luptă dreaptă.­­ — Nici nu se luptă, nici nu se loves­­ce, pe omul ce este fratele sociei mele respunse Trandafir.­­ Fratele sociei tale, mişelule­ ? !... strigă loniţă disperat. —Sora ta e soţia mea, hărăzită de cer, dacă pănă acum nu’mi e de cât lo­godnică, mâne vise imi va fi legiuita so­ţie ! Aşa dar ,fii liniştit şi te depărtea­ză d’aci.­­Zicând aste cuvinte cei doi amici por­­ niră spre miază­zi, iar loniță remase ca o statuă, lucrându pe nas, și făcând spume la gură. —Hm! murmură el, se vădu cu ochi­i mei p’acei hoți, care nu s’au sfiiit d’a calea casa mea părințească; p’acei mi­ei care­­au­­indrăsnit dăi se apropia de cin­stea surorei mele și se nu pot desbuna? Ori nu mai sunt un om ?... Ori nu mai am in­­mine acea,inimă mareaţă, cu care luptat si înotat in singele barbarii­­lor ? Nu, inima i mi mai bate incă o simt,­ dar mai tărtfiu; inse jur pe cerul cu toţi sfinţii, că nu mă voiu lasa inainte de ami resbuna.!... Termină ast monolog, şi idei, şi dife­rite proecte se strecură prin mințile sa­le infuriate. Apoi strinse pintenii și ca­pii seu se îndreptă spre partea laşului de unde venise. . N. A.-B. (Va urma) EXPOZITIUNEA UNIVERSALA DIN PARIS Corespondenta originala a Cabinetului de Lectura. \ \ Paris 8 Mai 1878. Ziua de una Mai este una din filele cele m­ai însemnate in analele civilisa­iunei Jntregei lumi.­­Franţa astăzi vine din nou la planul întâia pe această nă ca prim actor, representând unul in cele mai grele roluri cu toate neno­rocirile ce de câţi­va ani isbisă această ţară, care din ce in* ce işi perdea va­loarea sa sce­morala, Franţa asta îli reînvie şi se trezeşte glorioasă pe ^câmpul lup­tei, nu cu tunul sau • cu o armă mai tare, cu »bor em­­Vi- ! saţiunea ea câştigă mai mult ;r,u »•ăidncta, ci j .f aceasta operă pacifica, , U. -LUi tfs.M gat țcrile cele mai glorioase prin diff­ ri*- [ te rcsbee. Aproape totăU ,și isi spe- I cial Erancesul simte­ mân:*’! skunm^ss ! la aceasta frumose sert. ve Eri tot Parisul părea '• radis.—Aproape de Cam,-; h: 'jarU: j nu era in .»state nimeni-a- resfc , căci un potop de oameni ceavinna de prin toate un­gherile orașului ssu. mai bilie ; $8- a lumei Întregi face a ca­se: nu­ poţi resbate măcar cinci şese vaşi inainte'de' unde apucai a. .te stabili. Pe la 5 orele,­­ două când Mareşalul ireunjurafc deprind cipii, potentaţi şi cehorităţile 'lumei- in-^ tregi ‘sosi Taf perfct magnîficului Palat al Exposiţiunei, A)tb ? capetele' se'desco­periră și unurageneral resun&'tâtal câm^ .pia. — Nept^ ânsă vrând să glumească am aaevr.rat. pa­

Next