N. D. Popescu: Primul rănit (1890)
l tuia toţi copii, şi -i făcea oameni de trăit în societate fără să existe legea majoratului, lege unică şi nedreaptă visată de unii din economiştii noştri politici, care se hrănesc cu ideia de a ne întoarce cu câteva secole înapoi, adică în timpurile fericite pentru boeri, când averea, viaţa şi familia vasalului era a seniorului, precum fu până mai de ună-(Ji bietul clăcaş care muncea pentru stăpân. Moreanul liber şi stăpân pe mica sa proprietate muncea, se agonisea, şi se ferea d'a cădea la patima beţie! care e flagelul cel mai păgubitor pentru agricultor, sciind bine că pentru malul lui se agonisesce, pentru malul Iu! se înfrânează. Dintr’astă causă moşneni! în majoritate fură ferit! de ispitele viţiuluî, putură să se gândească la diua de mâne şi deveniră muncitor!, econom! şi întreprindetori. Banul adunat făcu alt ban, virtutea se întinse în paguba viţiuluî şi oameni! cum se cade deveniră cu stare, pe când ce trei îşî luară lumea în cap fiind despreţuiţ! de ai sei. Ast fenomen se va opera şi in masa foştilor clăcaş! acum împroprietăriţ! îndată ce vor scăpa de plata pamentului şi vor dobândi o lege care va regula chestiunea invoelilor agricole prin stabilirea unui maximum cum era mai nainte. Satul Isvoarele se cunosce cât colo că este locuit de oameni harnici şi cu start, căci mila, dragostea şi îngrijirea locuitorilor sei pentru ast colţişor de păment se da de faţă în tot ce’l înconjoară. Rîurile de munte la noi sunt în genere o calamitate, căci când se intemplă să vie mare şi să se umfle aduc cu densele munţi întregi şi trunchiuri imense de copac care distruge şi prăpădesce tot ce întâmpină în cale. Pretutindeni vecinităţile pârâurilor sunt pustiite din pricina deselor reversuri, pe când vecinătăţile torentului din satul Isvoarele sunt locurile cele mai populate pentru că rîuleţul ce trece printr’acest sat, deşi e tot un rîu de munte, loc, d'a fi causa atâtor calamităţi a devenit prin activitatea şi sîrguinţa locuitorilor satului să fie din contră isvorul a nenumerate resurse de îmbogăţire. Albia lui în loc d'a fi ca a altora o câmpie întinsă seni-