R. T. Rizescu: Călugărul misterios (1891)

CĂLUGĂRUL MISTERIOS întruna din nopţile cele mai senine şi mai plăcute din zilele de Mai, când luna îşi scălda faţa ei aurie printre arbori stufoşi ai unui palat măreţ din părţile Chinei, ce era inconjurat de diferite plante încântătoare brăsdate ici şi colea prin jurul palatului. La o mică distanţă de palat vedeai o fru­moasă Boschee, unde patroni palatului in fie­ce seară căutau a gusta plăcuta aromă a drăgălaşelor floricele ce o în­­conjura şi aerul curat al nopţelor senine. Această boschee zic, le serveau de consolare in timpi de tristeţă.— Poate mâ veţi intrebă onorabili cititori, d.^

Next