G. Baronzi: Confesiunile unui om de inimă (1895)
CONFIDENŢELE UNUI OM DE INIMA — Ori ce veifice şi ori care ’ţî va fi credinţa, eu voiu susţine tot-d’auna ca România n’a avut pân’ acum un bărbat din aceia cari să se fi devotat pentru binele ei pâne la abnegaţiune, care se fi sacrificat orî ce interes personal spre a se face folositor concetăţenilor sei. Aceste cuvinte fură acise de un om mai mult decât mator, de oarece cărunteţea pârului său şi încreţiturele ce brazdau fruntea sa înaltă şi largă probau într’ensuliă etate * înaintată şi uă profundă esperienţă despre ceea ce se petrecea în ţera sa. Acela la care se adresa vorbele de mai