Magazin, ianuarie-iunie 1980 (Anul 24, nr. 1161-1186)

1980-01-05 / nr. 1161

Pagina a 2-a SISTEME DE COMUNICARE IN LUMEA ANIMALĂ — RODICA STANESCU : Cum se realizează comunica­rea in lumea animală și in mod special, la delfini ? — Lector univ. EMIL VER­ZA : După cum este știut, co­municarea la diferite specii de animale, mai cu seamă la cele care duc o viață de grup, se poate realiza pe cale sonoră, olfactivă, vizuală, tactilă, dar ea nu depășește sfera biologi­cului. Spre exemplu, la mai­muțele superioare (cimpanzeu) s-a constatat emiterea a circa 35—40 de sunete cu valoare de semnalizare diferita. Dar nici chiar la speciile care au un la­­ringe asemănător omului și care permite vocalizarea sau emisia unor cuvinte nu se poate vorbi de un limbaj în adevăratul sens al cuvîntului, deoarece lipsește conținutul ra­țional, semantic, ca urmare a structurii morfologice și func­ționale a creierului total dife­rite față de om. In ultimul timp, cercetările asupra sistemelor de comuni­care s-au extins foarte mult asupra delfinilor. S-a constatat că ei au posibilități să producă sunete într-o largă gamă, din­tre care, unele pot fi recep­ționate și de organul auditiv al omului. Se poate afirma că delfinii sunt foarte „vorbăreți“, iar sunetele emise sunt asemă­nătoare unor fluierături sau unor lătrături. Cu toții am pu­tut verifica că în bazinele del­­finariilor apariția unor obiecte sau animale noi determină o stare de agitație însoțită de emisia unor fluierături care semnifică alarmă și grupare în vederea apărării. Tot prin fluierături, dar de altă tonalitate și intensitate, delfinii-mamă iși cheamă puii care se îndepărtează prea mult. Prin semnale, relativ asemănă­toare, se indică prezența hra­nei și adunarea la locul res­­pectiv, iar la apariția perico­lului, sunetele alarmante de­termină imprăștierea delfinilor. Sunete emise de delfini în diferite tonalități și cu semni­ficații variate cuprinse între 4­­ 100 și 18 000 Hz pot fi auzite și de om, iar cele care depă­șesc 20 000 Hz (ultrasunete) nu pot fi înregistrate decît cu apa­ratură specială. Toate aceste sunete sunt folosite de delfini in scopul comunicării între ei, ca și pentru orientarea in timpul migrațiilor, al scufun­dărilor, al găsirii hranei, și chiar pentru recunoașterea unor obiecte ori animale. Ex­perimentele efectuate au ară­tat că delfinii nu emit astfel de sunete, dacă nu au în ba­zin un alt delfin sau dacă nu se ivesc împrejurări care să necesite aceasta, iar folosirea ultrasunetelor este mai frec­ventă cînd apare un dușman și se solicită ajutor pentru În­lăturarea pericolului. Delfinii nu posedă coarde vo­cale, dar în țesuturile moi ale capului se găsesc niște saci aerieni care sunt puși în lregă­­tură cu canalul nazal. La eli­minarea aerului din saci se pre­­ pingea plasată pe suprafața bazinului este o ocazie pentru trezirea și condiționarea orientării delfinului Cea mai bună dovadă a inteligenței delfinilor ne-a oferit-o „jocul“ de baschet. Potrivirea mingei, săltarea ei cu capul, ur­mărirea ei vizuală pînă cină cade în coș, apoi prezentarea del­finului la locul de recompensă, aduc dovada unei activități o­­rientative pline de intenționalitate. MAGAZIN Pentru ca atenția îndreptată spre cerculeț să fie un scop al satisfacerii nevoii sale de foame este nevoie ca mai înainte cer­­culețul și bucata de pește să apară intr-o legătură cauzală ime­diată, simultan. De altfel, metoda întăririi „fără eroare“ s-a do­vedit a fi cea adecvată formării reflexelor condiționate instru­mentale Nerecompensa este trăită asemenea pedepsei. Dozarea efectelor pozitive ale întăririi poate duce la formarea unor răs­punsuri complexe. duc sunete sub formă de fluie­rături. înregistrările migăloase și repetate ale sunetelor pro­duse de delfini au demonstrat că prin emitarea identică pen­tru aceeași acțiune, pentru aceeași cauză, în creierul delfi­nilor există posibilitatea pro­ducerii unei asociații între ac­țiunea executată sub obiectul văzut și sunetul emis. Acest fe­nomen senzațional pune în evi­dență posibilități nebănuite de comunicare intre delfini prin intermediul sunetelor de înaltă frecvență. In concluzie, putem afirma că animalele, oricit de evoluate ar fi, nu posedă limbajul spe­cific omului, dar au sisteme de comunicare cu­, valoare semni­ficativă, variată, ce le permite un înalt grad de adaptabili­tate. INTELIGENȚA LA OM ȘI LA DELFINI — FILIP STOICA : Există oare, un parametru comporta­mental care să sintetizeze în el toate produsele organice și funcționale ale evoluției ? — Dr. MIHAI IOSIF MIHAI . Mai întîi, se impune a se sub­linia că toate cele trei ipostaze in care comportamentul se „ex­primă“ in funcție de diversele situații — ca reacție necondi­ționată, ca răspuns „voluntar“ sau ca o „sclipire“ mentală — nu s-ar putea manifesta în afara unei baze organice. Iar dacă, intr-adevăr, comporta­mentul a urmat și are o linie evolutivă filogenetica proprie, aceasta nu poate să nu aibă, la rându-i, un corespondent or­ganic. Apreciind marea varie­tate de forme în care compor­tamentul se manifestă în na­tură și în societate, observăm că corespondentul comporta­mental organic se află în me­canismul plasticității, proprie­tate fundamentală pentru în­treaga materie vie ajunsă la un nivel superior de organizare. Plasticitatea comportamentală stă la baza oricărei învățări, in natură sau în societate, între­gul substrat organic al inteli­genței găsindu-și în această plasticitate o exprimare gene­rică. — ION RACEANU : Cum ar putea fi caracterizată inteli­gența delfinului in raport cu cea a omului ? — Dr. MIHAI IOSIF MIHAI. Unul din principalele mele obiective profesionale a fost acela de a furniza o situație experimentală tipică compa­rării inteligenței umane cu cea infraumană a delfinului în mă­sura să evidențieze asemănă­rile, ca și deosebirile specifice dintre ele. Ea a fost găsită în învățarea delfinului să „joace“ baschet, să salte cu capul min­gea în coșul de baschet insta­lat la marginea bazinului. De­sigur, mijloacele și timpul ne­cesar elaborării acestei deprin­deri sunt relative și diferite. Comparabilă este însă precizia de execuție și capacitatea de menținere a ei. Procentul de 9 și 1­1 aruncări ale delfinului, de invidiat de orice jucător de baschet, m-a determinat să concluzionez asupra superiori­tății sale senzorio-motorie. Pentru că, cel puțin de un mi­liard de ori este mai ușor să înveți delfinul să arunce min­gea la coș, decit s-o arunce — intenționat — în coșul ad­versarului. Ceea ce la om, de­sigur este cit se poate de ușor — pentru că o poate face gîn­­dit. Astfel, inteligența delfinu­lui — dincolo de aplicațiile sensorio-motorii de excepție, superioare uneori omului — ră­­mîne o simplă inteligență na­turală și nerațională. După ce delfinul se obiș­nuiește cu prezența colacului pe suprafața bazinului, prin gene­ralizare și la aceleași efecte pozitive ale recompensei, el învață foarte ușor să aducă colacul și, asemenea unui cer­­culeț, să-l ridice pentru a fi preluat de om. Educația politică permanentă (Urmare în pagina 1) cerințe își manifestă, de asemenea, dorin­ța, bucuria și deplina satisfacție ca tova­rășul Nicolae Ceaușescu să se afle în con­tinuare în funcția de președinte al Fron­tului Unității Socialiste, garanție deplină a obținerii de succese tot mai mari în toate domeniile. Dînd glas gîndurilor și senti­mentelor lor patriotice, semnatarii telegra­melor se angajează cu conștiința deplinei responsabilități ca, în cadrul Frontului Unității Socialiste, să depună toate efor­turile pentru­­ realizarea exemplară a sar­cinilor care le revin în cadrul actualului și viitorului cincinal, să participe activ la toate acțiunile de interes obștesc, să-și aducă contribuția la înfăptuirea obiective­lor stabilite de cel de-al XII-lea Congres al partidului, la înflorirea și prosperitatea României pe calea socialismului și comu­nismului. Participanții la conferințe își arată to­tala lor adeziune fată de propunerile for­mulate de către tovarășul Nicolae Ceaușescu cu privire la creșterea rolului Frontului Unității Socialiste in viața social-politică a țării, văzînd în aceste măsuri expresia largului democratism al societății noastre, un cadru prielnic pentru ca toți oamenii muncii să ia parte și mai activă la elabora­rea și înfăptuirea politicii generale a parti­dului și statului nostru, înțelegînd perfec­ționarea activității Frontului Unității So­cialiste ca un act politic major, semnatarii telegramelor consideră că organizațiile proprii ale acestuia vor juca rolul de cata­lizatoare ale energiei creatoare a întregului popor, devenind — în ansamblu — un imens forum de dezbatere permanentă a politicii partidului și statului, de ridicare a conștiinței lor politico-cetățenești, de educație politică permanentă, condiții ale realizării unei noi calități, superioare, în toate domeniile de activitate, în întreaga viață a țării. Nr 1 161 din 5 ianuarie 1980 Știința la zi Diagnostic... ultrasonor Utilizarea ultrasunetelor în medicină a luat o mare dezvoltare in ultimele două decenii. Folosite inițial in unele tehnici militare, apoi in industrie pentru detecta­rea defectelor ascunse in masa­ metalului, ultrasunetele investighează azi — cu deo­sebit succes — interiorul organismului uman. Diagnosticul ultrasonor s-a dovedit a fi util, uneori de neînlocuit, in obstetrică (și în general, in studiul cavității abdomi­nale), in cardiologie, in oftalmologie. La Expoziția internațională de medicină desfășurată la București, firma „Britel and Kfaer“ din Danemarca a prezentat ti­pul „3401“ (vezi foto) din seria sa de apa­rate pentru diagnostic medical cu ultra­sunete. Cu ajutorul câtorva imagini, vă vom înfățișa inedite aspecte ale interioru­lui corpului uman — așa cum ni le dez­văluie explorarea cu ultrasunete. O vedere longitudinală a­ ficatului , pe­Capul unui copil nenăscut, văzut trans­versal ; diametrul măsurat — 8 cm. Aparatul fiind dotat cu o „lupă electro­nică“ permite mărirea oricărei porțiuni ; în exemplul nostru, aspectul unui rinichi să­nătos : in explorarea inițială (strigă) și în urma măririi electronice. nele hepatice sunt puternic dilatate ca ur­mare a unei boli de inimă. CARTEA ȘTIINȚIFICĂ J_n_LLtur\­e­n-LI • „IMPLICAȚII BIOMEDICALE ALE COMBINAȚIILOR COMPLEXE“ de Li­­viu Roman, Octavian Bârzu. Un volum despre rolul pe care îl joacă, in mecanismele biochimice, combinațiile complexe, inclusiv importanța lor terapeu­tică. „Editura Dacia“, 228 pagini, 11,50 lei. • „LACURI COLINARE“ de dr. ing. Constantin Haret, ing Silvia Ciobanu. Cartea cuprinde principalele date referi­toare la lacurile colinare în agricultură (rol, studii geotehnice și hidrologice, pro­iectare și exploatare etc.) „Editura Ceres“, 260 pagini, 28 lei. • „CALCULATORUL ELECTRONIC ȘI GANDIREA UMANA“ de Dan D. Karcaș. Interesantă, actuală, cartea analizează relația om-calculator, roboții și inteli­gența artificială etc. ; sunt prezentate principiile de funcționare, domeniile de utilizare și perspectivele calculatoarelor electronice. „Edtiura Albatros“, 256 pagini, 7,50 lei. Rubrica a fost realizată pe baza infor­mațiilor primite de la Centrul de librării — București și de la Editura Ceres.

Next