Magazin, ianuarie-iunie 1981 (Anul 25, nr. 1213-1238)

1981-01-04 / nr. 1213

Pagina a 4-a Cercetînd noaptea Universului După o călătorie de 2 miliarde de kilo­metri prin noaptea Universului, la o vi­teză de peste 60 000 de km pe oră, „Vo­yager 1“ a trecut prin apropierea plane­tei Saturn cu o precizie uluitoare. Desco­peririle făcute surprizele intilnite, ciudă­țeniile observate au făcut din explora­rea gigantei planete, una dintre cele mai remarcabile realizări ale științei deceniu­lui 8. Au fost detectate mai multe sute de inele — discuri de gheață murdară și de praf, prevăzute cu excrescențe încă neexplicate. S-a arătat existența a 15 sa­teliți naturali — și nu 12 cum se credea. Printre aceștia, Mimas (in imagine), una dintre cele mai mici „luni“ ale lui Saturn. Se observă un uriaș crater înălțat de o protuberanță centrală, datorită, desigur, unei fantastice coliziuni cosmice. Voyager 2 va atunge la rindul lui Saturn in august 1981, apoi Uranus, in 1986 și poate Neptun in 1989. Rezultatele obținute vor permite să fie mai bine cunoscută originea pla­netelor și să se înțeleagă mai bine istoria frămintată a sistemului nostru solar. Cel mai mare radiotelescop Cel mai mare radiotelescop­ din lume a fost inaugurat in cursul anului 1980 la Soccoro , New Mexico (S.U.A.). Acest uriaș instrument pentru cercetarea spa­țiului cosmic, denumit Very Large Array (V.L.A.), dispune de 27 de antene para­bolice cu diametrul de 27 de metri, avind o greutate totală de 210 tone. Pentru prima oară se utilizează in manipularea unui asemenea telescop sisteme care folo­sesc rotația planetei, grație cărora pot fi recepționate cu acurateța, semnalele so­site din Univers. Radiotele­scopul „V.L.A.“ este conectat la un calculator electronic, care selectează rapid tot ce se recepțio­nează prin antenele uriașe, filtrând „zgo­motele secundare“, astfel incit să se evi­dențieze doar acelea care interesează as­tronomia. Datele astfel obținute sunt no­tate, tot cu ajutorul computerului, pe hărți cerești. Noul radiotelescop, considerat o minune a tehnicii în domeniul respectiv, a fost instalat intr-o zonă de deșert, departe de centrele locuite și in plus, înconjurată de un lriu de munți, care exclude interferen­țele cauzate de undele radio terestre. Construcția lui a durat mai bine de opt ani. Ce reprezintă din punct de vedere teh­nic acest impresionant instrument științi­fic o ilustrează faptul că radiotelescopul poate recepționa chiar semnale de un watt și uneori mai slabe, sosite de la mari depărtări. Foarte recent, de pildă, radio­telescopul a selectat o serie de semnale emise de planeta Pluton, precum și altele sosite de la depărtări și mai mari, atit de slabe, nncit cu alte radiotelescoape nu era posibilă o asemenea performanță. Imagi­nea reprezintă o antenă a radiotelescopu­lui, una dintre cele câteva sute necesare „ascultării“ Universului. Cum să respirăm Un om de știință din Japonia, Itsuo Tsuda, a ajuns la anumite concluzii pe baza unor cercetări. El este de părere că oamenii pentru a avea reflexe mai prompte, pentru a se putea concentra mai bine și a-și dezvolta inteligența, tre­­bu­e să invețe să respire cit mai corect, adică să respire lent, profund și prelung cel puțin câte cinci minute la fiecare oră. MAGAZIN Nr. 1213 din 4 Ianuarie 1981 enciclopedie FIZICA IN MUZICĂ Ф De la Pitagora la Einstein 9 Armonie, simetrie și asimetrie # Viori Stradivarius prin computer ? 9 Sintetizoare muzicale. Filosofii antichității, in special din He­­lada, India și China, preocupați deopo­trivă de științele concrete, erau în același timp interesați de întreaga fenomenolo­gie a muzicii ; mulți din ei (de pildă, Pi­tagora, Platon, mai cu seamă Aristotel) considerau muzica nu numai artă, ci și o știință supusă rigorilor unor legi, ceea ce avea să confirme cu deosebire secolul nostru. Faptul că Einstein, deși nu a con­tribuit direct la ..știința" muzicii a fost și un violoncelist de mare clasă, ori că cele­brul medic și filosof Albert Schweitzer era un vestit organist, unul dintre cei mai buni interpreți ai lui Bach, nu spune încă totul despre multipla relație dintre fizică și muzică sau despre prezența fizicii ca știință in muzică. Dintr-un unghi de vedere, pur și simplu răsfoind istoria fi­zicii și a matematicii, ne putem da seama destul de lesne, din biografia unor sa­vanți celebri, cât de importantă a fost in­fluența muzicii asupra activității lor ști­ințifice , și e de­ ajuns să enumerăm pe Platon, Copernic, Kepler, Galilei, Newton, Maxwell, Einstein, Bohr, Heisenberg, Dirac, Landau, Yang sau pe oricare alții. Dar, din celălalt unghi, cum scria recent profesorul Charles Taylor. ..din vremea lui Pitagora, oamenii de știință au fost intrigați de muzică“, și mulți dintre ei au consacrat studii speciale și cercetări experimentale producerii sunetelor muzi­cale, legilor cărora li se conformează din punct de vedere fizic orice compoziție. Firește că, în secolul nostru, interesul științific al fizicii s-a îndreptat deopo­trivă asupra instrumentelor muzicale și cu atât mai mult revoluția electronică a dus întîi la electronizarea unor instru­mente clasice, apoi, cum se știe, la însăr­cinarea computerelor (a așa-numitelor sintetizoare) de a compune ele însele mu­zică. Dar să reluăm problema în alt plan. Se vorbește din antichitate de armonie, ale cărei legi le-a investigat încă Aristotel, în felul său. (In mitologia greacă, Har­monia era venerată ca zeiță nu numai a bunei înțelegeri, dar mai ales a armoniei universului­. Ce este însă armonia, pen­tru un fizician din zilele noastre ? Azi știm că simetria în natură își are limitele ei : planetele, stelele, galaxiile sînt elemente care încalcă simetria marelui spațiu, a macrocosmosului, așa cum simetria spa­țială din microcosmos este deranjată de particulele elementare, căci, cum se ex­primă fizicienii, absolut simetric nu poa­te fi decît un vacuum dispunînd de masă. Una din problemele capitale ale fizicii particulelor elementare este raportul dintre simetrie și asimetrie și, cum scria de curînd un alt fizician, dr. I.L. Rosen­thal, „probabil aceasta este anume armo­nia lumii“, armonie care, după același autor, „e subliniată de multe opere ale picturii, sculpturii, arhitecturii, muzicii și poeziei“ (el exemplificînd printre altele cu creația plastică binecunoscută a lui Modigliani). Intrînd în unele detalii, vom cita din nou pe prof. Ch. Taylor care atrage aten­ția, intr-un articol de specialitate, asu­pra unuia din exemplele de laborator : înregistrarea la oscilograf a celebrului duet din actul II al operei „Tristan și Isolda“, care lasă o singură urmă de cer­neală pe hîrtie, în funcție de variațiile de presiune ale aerului, în vreme ce ascul­tătorul nu se îndoiește că aude doi cîntă­­reți executîndu-și duetul în acompania­mentul orchestrei, la rindul ei alcătuită din atitea instrumente ! Fizicianul se re­feră, intre altele, și la extraordinara abi­litate a creierului nostru de a percepe componentele aceluiași flux sonor (în ca­zul exemplificat, cele două voci și orches­tra). Dar, desigur, pe de altă parte, mij­loacele tehnice de care dispun, în timpul din urmă, acusticianul și electronistul, des­chid un cu totul alt orizont de investiga­ții și măsurători. Așa de pildă azi e cu putință de a converti corpul unei viori intr-un megafon, fixînd o mică bobină de sîrmă pe corpul instrumentului și un mag­net­ agățat în coadă, astfel incit curentul electric ieșit din bobină face instrumentul să vibreze... Acestea sînt însă experimente modeste, față de marea aventură în care se anga­jează (putem zice așa !) simbioza actuală dintre fizică și muzică De acest compar­timent nu e străină de altminteri tehnica holografiei cu ajutorul laserului, ca și alte tehnici foarte moderne. O asociație specifică din S.U.A., numărînd peste 600 membri recrutați dintre fizicieni, muzici­eni și instrumentiști („Catgut Acoustical Society“) se consacră îmbogățirii și per­fecționării familiei viorilor. De notat că, intre altele, fără să tindă anume să pro­ducă viori ieftine de calitatea unor Stra­divarius (ceea ce însă, în lumina noii tehnici electronice nu mai pare o iluzie), amintita asociație — paralel sau în cola­borare cu alte organisme științifice (bună­oară Colegiul regal de muzică din Londra, Departamentul de matematici aplicate și fizică teoretică de la Universitatea Cam­bridge, ș.a.) — urmărește să ajute pe constructorii de instrumente muzicale la efectuarea mai rapidă a muncii lor și la atingerea unei calități superioare. Și nu e vorba numai de încercările deja izbutite în desăvîrșirea viorilor, a clarinetului, oboiului, contrabasului etc. (sunt astfel interesante cercetările prof. Benade asu­pra clarinetului, sau cele ale dr. Bowsher asupra impedanței trombonului), cu­ mai cu seamă computerizarea unor procese, de la design pînă la finețea timbrului produs de instrumente. Ultimul stadiu cunoscut al aventurii „fizicii în muzică“ este, fără îndoială, sintetizorul, „compozitorul electronic“. Scopul lui nu e, firește, de a rivaliza cu Bach, Beethoven sau Mozart, cu Stra­­winsky sau cu Mahler ; stilul muzicii lui e de altminteri altul, și în multe țări din lume, din America pînă în Japonia, rea­lizările sînt notorii. Problema pe care și-o pun fizicienii — de pildă cei de la stu­dioul de muzică electronică al departa­mentului de fizică din Universitatea Car­diff — constă­­ deopotrivă in utilizarea sensibilității instrumentelor „convențio­nale“, ca și în includerea unei varietăți de componenți noi, iar,­sub raport compo­nistic, problema se întregește cu efortul de a învinge inerția unui anumit conser­vatorism. Bineînțeles, viitorul acestei interesante simbioze intre cea mai exactă dintre ști­ințe și cea mai ideală dintre arte mai tăinuiește multe surprize. V. NEAMȚU Hologramă de vioară-tenor ameliorată (274 Hertzi) (Urmare din pagina I) ale unei activități de cercetare și dez­voltare proprii atit în domeniul fabri­cației de echipamente de calcul, cit și in domeniul utilizării lor in toate domeniile. Cincinalul pe care l-am incheiat a fost marcat de realiza­rea unor aplicații și sisteme informatice în peste două mii de unități din economie, de realizarea unor sisteme de conduce­re a proceselor tehnologice, de uti­lizarea informaticii în aproape toate institutele de cercetare, proiectare și inginerie tehnologică, în toate instituțiile de invățămîrnt superior. In acest cincinal s-au pus bazele rea­lizării sistemelor informatice la nivel macro-economic, pentru diferite func­țiuni și activități, pentru diferite ra­muri și subramuri ale economiei sau pentru conducerea in profil terito­rial... Directivele Congresului al XII-lea al P.C.R. cu­ privire la dezvoltarea economico-socială a României în cin­cinalul 1981—1985 pun pe prim plan, în cadrul orientărilor și sarcinilor de bază, ridicarea nivelului tehnic și ca­litativ al întregii producții materiale prin promovarea largă a mecanizării, automatizării și cibernetizării pro­ducției, introducerea celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, reali­­zindu-se astfel o economie modernă, de Înaltă productivitate și eficiență. Informatica, în afara acestor cerințe de modernizare a economiei naționa­le, mai este impusă și de ritmurile înalte și prioritățile prevăzute pen­tru dezvoltarea subramurilor moder­ne ale industriei (electronica și tehnica de calcul, mecanica fină, ma­­șinile-unelte, utilajele complexe). Ge­neralizarea utilizării informaticii apare insă ca o cerință obiectivă a dezvoltării tuturor ramurilor econo­miei naționale, ca un instrument in stăpînirea și valorificarea volumelor mari de informații, în conducerea Știința și pro­ unităților econom­ieproiectarea de­ soluții optime, in­sumurilor materii creșterea produci calității produsele tății și protecții etc. Ca orientări și pentru informatic la nivelul unității introduce: dezvolt teme informatice conducerea opera de bază, a proce de producție, pen­sumurilor materia institutele de cer­și inginerie tehno metode și tehnici ticii, care vor da< ductivității muncii proiectanților, ins DIN PRESA INTERNAȚIONALA • DIN PRESA INTERNAȚIONALĂ GREFELE HEPATICE Transplanturile de rinichi au devenit metode curente ale chirurgiei moderne. Grefele hepatice sînt insă, des­tul de rare. Explicația constă in primul rînd in faptul că ficatul este un organ greu de conservat și medicii au la dispoziție foarte puțin timp pentru a face un trans­plant care să fie o reușită. Echipa de cercetători condusă de prof. Wolf Isselhard, de la Institutul de medicină ex­perimentală al Universității din Cologna, (R.F.G.) stu­diază de aproape doi ani posibilitățile de a rezolva pro­blema conservării ficatului, folosind in acest sens, me­tode originale. Ficatul, care nu poate rămine intact decit citeva ore după prelevare, a putut fi păstrat 17 ore in condiții optime, record absolut pină la această oră. Dar, uneori, starea bolnavului este foarte precară și chiar dacă grefa a reușit, pacientul nu poate fi salvat. Cercetările din Cologna au reluat și îmbunătățit o teh­nică operatorie cunoscută, metoda „Cuff“, ce constă în folosirea unor tuburi foarte fine in care sînt introduse vasele. Apoi, este de ajuns ca acestea să fie racordate pentru a lega venele și arterele. Pereții interni ai va­selor care se ating, se sudează și cresc fără a lăsa semne. Metoda perfecționată de japonezul Myata, care lucrează la institutul din Cologna, permite ca o grefă de ficat să fie realizată la un animal de laborator, în 11 sau 13 minute. In aceste condiții, se poate garanta supravie­țuirea ficatului. Animalele, operate după metoda „Cuff“ îmbunătățită se comportă, la o oră după operație, ca și cum nu s-ar fi întimplat nimic. Minusculele tuburi din material plastic nu jenează purtătorul și nu influențează asupra duratei existenței lor. Actualmente, se încearcă experimentarea metodelor de conservare cunoscute în scopul îmbunătățirii lor. De asemenea, se studiază posibi­litatea de a pune la punct o nouă metodă comparabilă cu procedeul de conservare a rinichilor (injecții cu un gaz), realizată la Cologna și primită cu mult interes în clinici. (După „La Tribune de l’Allemagne“) URECHEA ELECTRONICĂ O importantă descoperire acreditează ideea că corpul omenesc urmează cicluri extraordinar de regulate așa­­numitele „orologii biologice“, care sunt influențate de variațiile cîmpului magnetic terestru. Deoarece nu multe organisme vii există cristale lichide, s-a presupus că ele ar avea capacitatea de a percepe variațiile slabe ale cîmpului magnetic. Omul face și el parte din a­­ceastă categorie: conștient sau inconștient el poate per­cepe acele forțe cosmice care influențează câmpul mag­netic terestru, ceea ce explică de ce unii oameni pot prevedea dinainte cum va fi vremea. Acest gen de in­formare ar putea fi atribuit și păsărilor migratoare sau migrațiilor inexplicabile de păsări, pești, insecte. S-a presupus că aceste semnale biologice pot indica cel mai potrivit moment al reproducerii. Unii savanți afirmă câ și regnul vegetal beneficiază de semnale de acest gen. Evident, semnalele geomagnetice au o mare importanță pentru viața omenească a cărei evoluție a fost in­fluențată de timpul magnetic și mutațiile sale continue. Prin ele se pot explica, de exemplu, unele mici schimbări de umoare ale indivizilor sau ale colectivi­tății, mutațiile de comportament de la o generație la alta. Studiile recente acceptă ideea că orice organism este in stare să analizeze informații ale perturbaților magnetice transformîndu-le în tot atitea date relative asupra luminii (zi și noapte), anotimpului, temperaturii. Variațiile cîmpului magnetic este de presupus că au produs de-a lungul erelor și schimbări genetice, unele Chiar și cu ochii acoperiți lui doctorului Charles Walt­strează că păsările nu au­­ puncte de referința pentru se presupune, cu ajutorul MAGAZIN PERSPECTIVELE EVOLUȚIEI UMANE Convorbire cu dr. Constantin Maximilian '. Anumite caractere umane se vor modifica'? Limitele evolu­ției umane . Potențialul genetic al lui Homo Sapiens ф Remanie­rile cromozomiale și consecințele lor. — S-a spus de multe ori că trăim in conul de lumină al evoluționismului. Ni­meni nu mai pune la îndoială originea co­mună a tot ceea ce­­ înseamnă viată. Este o certitudine că evoluția continuă. Dar va continua și evoluția umană ? — Pentru a elucida numeroasele fațete ale acestei întrebări voi începe cu începu­tul — cu procesele fundamentale ale evo­luției. Datorită geneticii moleculare și ci­­togeneticii avem o imagine clară a proce­selor care au făurit întreaga diversitate a formelor sub care există viața. Specia Homo Sapiens este doar una din­tre cele 2 miliarde de specii care au ocu­pat scena evoluției. O specie care s-a des­părțit din trunchiul care a generat și ma­rile maimuțe în urmă cu aproximativ 35 de milioane de ani. Linia Homo nu ar fi apărut dacă întimplarea nu ar fi oferit evoluției o șansă excepțional de rară : maimuța primitivă, maimuța cap de linie avea 48 de cromozomi atu­­cii aț și ma­rile maimuțe contemporane. Prin fuziunea a doi cromozomi numărul de cromozomi s-a redus la 46. — Care au fost consecințele acestui eve­niment­­! — Nașterea liniei care avea să ducă la formarea hominidelor. A fost cert, așa. Do­vezile sînt concludente după cum arătam mai înainte : pe aceeași cromozomi se gă­sesc aceleași gene și la om și la cimpan­zeu ; numeroase benzi cromozomiale au aceeași dispoziție și la om și la cimpan­zeu (pentru a da numai un exemplu). In cursul evoluției au apărut o serie de re­manieri cromozomiale, în toate speciile pornite dintr-un punct comun. Unii cro­mozomi par să fi suferit restructurări mi­nime , alții importante sau relativ impor­tante. Ulterior și alte mecanisme care au diferențiat speciile — mutațiile genice —­ îndeosebi duplicațiile genice — procesele genetice intîmplătoare care au fixat o se­rie de gene sau au determinat dispariția altora , combinarea materialului genetic în cursul formării celulelor germinale și selecția naturală, necesitatea care a triat permanent mutațiile (aceasta nu înseam­nă că toate mutațiile sînt supuse selecției naturale). — Să încercăm să anticipăm evoluția umană și viitorul previzibil... — Teoretic vorbind, există doar două ipoteze. Conform celei dinții, evoluția se va desfășura in circumstanțele naturale. Cu alte cuvinte, evoluția va fi condițio­nată de aceleași legi care au determinat Întreaga istorie a vieții. Dacă aceste legi continuă să opereze atunci ne putem în­treba, și întrebarea este firească, dacă spe­cia Homo Sapiens va fi înlocuită de o nouă specie mai bine adaptată la mediu, cu un potențial creator superior nouă, ca­pabilă, eventual, să supraviețuiască pe alte planete. Răspunsul este cert. Nu ! — Care este argumentația acestui „nu“ ? — Așa cum am remarcat anterior apa­­riația unei noi specii înseamnă fixarea unei remanieri cromozomiale și separarea purtătorilor ei de restul speciei. Remanie­rile cromozomiale nu sunt rare în popu­lațiile contemporane. Fixarea lor este practic imposibilă.. Cele mai multe dintre ele au efecte negative. In cursul meiozei pot apare gam­eți neechilibrați genetic care perturbă dezvoltarea embrionului. Embrio­nul este eliminat sau supraviețuiește cu prețul unor malformații severe, deseori incompatibile cu viața. Alteori remanie­rile cromozomiale pot fi transmise gene­rației următoare. Din uniunea indivizilor cu asemenea restructurări cu indivizi nor­mali rezultă embrioni cromozomiali anor­mali care vor dispare și odată cu ei și re­manierea.­ ­ Există cumva vreo excepție 7 — Una singură : să se unească doi indi­vizi cu o restructurare similară. Este însă evident că un asemenea eveniment este cu totul improbabil. Și chiar dacă ar avea loc remanierea ar dispare in generația urmă­toare. — Putem conchide deci că specia noas­tră marchează sfirșitul evoluției umane l la nivel de specie ? — Aceasta nu înseamnă că nu vor sur­veni numeroase modificări ale frecvenței genelor. Ele vor fi determinate de doi fac­tori majori : amestecul de populații și de indivizi din populații deosebite. Procesul este la fel de vechi ca și istoria umană. El se va accentua. Consecințele vor fi re­lativ reduse. Se vor atenua diferentele mai mult sau mai puțin marcate dintre popu­lațiile actuale, fenomen, de altminteri evi­dent in regiunile de contact dintre „rase". Datorită ameliorării mediului ambiant se vor modifica citeva caractere umane — înălțimea va mai crește cu cițiva centi­metri și se va opri: la populațiile „albe“ în jurul lui 176 de cm, la bărbați și unele de 171 cm la femeie. Firește în grupele înalte, așa cum sînt unele triburi de negri din Africa, înălțimea finală va fi ceva mai mare. — Alte consecințe ? — Pubertatea va apare mai devreme, iar menopauza mai tîrziu. In acest fel, pe­rioada reproductivă se va prelungi. Amelio­­rînd condițiile de mediu permitem fiecă­rui individ să atingă limita maximă a po­tențialului lui genetic — pentru că — și acesta este unul dintre marile adevăruri ale geneticii — ereditatea condiționează doar limitele în care se dezvoltă un indi­vid. Variațiile poartă amprenta mediu­lui. Orice modificare care depășește potențialul fixat evolutiv, implică reorga­nizarea universului genetic al speciei. Ceea ce este improbabil dacă nu cumva imposibil. Ne întrebăm și întrebarea revine mereu mai des dacă nu cumva vom prelua noi controlul evoluției propriei noastre specii și evident dacă nu cumva ne vom hotărî noi destinul evoluției pe mica noastră pla­netă. Dar despre această a doua ipoteză intr-un număr viitor. ION VĂDUVĂ- POENARU Cercetările de genetică moleculară și citogenetică au dovedit, așa cum rezultă din fotografia alăturată, că numeroase benzi cromozomiale au aceeași dispoziție și la om și la cimpanzeu. CFYPtî сап | JL JL­­ 1 vor permite dezvoltarea concepției de realizare a produselor și în special a mijloacelor de producție pe baza unor soluții naționale optime care pot avea la bază criterii tehnico-economice complexe ; la nivelul economiei na­ționale se vor introduce și dezvolta sisteme informatice pentru princi­palele ramuri economice, pentru funcțiunile și activitățile de bază, pentru conducerea in profil teritorial in toate județele. Aceste orientări și obiective vor fi susținute de o bogată activitate de cercetare, dezvoltare care este com­plementară și finalizatoare pentru activitatea de realizare a echipamen­telor de tehnică de calcul, în princi­pal se vor urmări : elaborarea de ele­mente tipizate necesare proiectării și realizării sistemelor informatice in special pentru unități economice, pentru procese tehnologice ; elabo­rarea de produse program generali­zabile pe întreaga economie, a unor limbaje de programare evoluate, care să ușureze accesul utilizatorilor la tehnica de calcul ; elaborarea de sis­teme evoluate de gestiune a bazelor de date de sisteme utilitare pentru toate tipurile de calculatoare care se fabrică in țară ; elaborarea de noi metode și tehnici de utilizare a cal­culatoarelor in special în sisteme in­terconectate, de teleprelucrare sau in rețele de calculatoare ; elaborarea unui sistem unitar pentru proiectarea asistată de calculator, ușor adaptabil în diferite domenii de proiectare și inginerie tehnologică , elaborarea de limbaje și produse program pentru sisteme de robotică industriale. Prin aceste orientări și obiective de bază, informatica iși poate aduce o contribuție deosebită la creșterea pro­ductivității muncii in toate domeni­ile, la rezolvarea marilor probleme cu care se confruntă lumea contempo­rană în domeniul resurselor materiale și energiei, la perfecționarea condu­cerii, contribuind la realizarea aspi­rațiilor de progres și prosperitate ale poporului român. Ace, în proiectarea și produse pe bază de raționalizarea con­­ile și energetice, în svității muncii și­­­ in ocrotirea sănă­­i mediului ambiant obiective de bază V putem enumera : or economice se vor a și perfecționa sis­­și aplicații pentru u­vă a activităților celor tehnologice și tru reducerea con­­te și energetice ; in­setare și proiectare logică se vor utiliza specifice informa­­te la creșterea pro-­i cercetătorilor și mai important, ă iftu­ln PRESA IN­TERN­AȚIONALĂ DIN PRESA INTERNAȚIONALĂ ; • DIN PRESA INTERNAȚIONALĂ^* specii de animale pentru care semnalele biomagnetice erau de o importanță vitală s-au dovedit dezorientate, incapabile să-și regleze funcțiile corpului și să supra­viețuiască în clipa în care s-au produs mari perturbații ale cîmpului magnetic terestru. Salturi periodice spre noi specii au însoțit variațiile de polaritate ale cîmpu­­lui magnetic terestru. Mecanismele care reglează acti­vitatea organismului pot fi asemănate în aceste condiții cu o ureche electronică, deoarece variațiile magnetice și electrice au o mare importanță pentru buna desfă­șurare a funcțiilor vitale di­n trupul omenesc. (După „U giornale del Mister!“) LAPTELE - O NOUĂ MATERIE PRIMĂ Omul a știut dintotdeauna să valorifice laptele: unt, brînzeturi... Astăzi, acest amestec de apă, de materii grase, de proteine, de zaharuri și săruri minerale este din ce in ce mai mult considerat — datorită progreselor teh­nice de separare — ca o sursă de molecule extrem de variată, arăta Xavier Weeger in cotidianul „Le Monde“. Prin tratamente „biotehnol­ogice“ sînt în curs sau în studiu numeroase aplicații. De pildă, transfor­marea lactozei — pe cale enzimatică — în glucoza și galactoză. Se obține astfel o soluție care are „o putere de îndul­cire“ de cinci ori mai mare, putind fi folosită la siro­puri, utile în industria alimentară. Laptele conține, pe de altă parte, proteine solubile avind o valoare nutritivă foarte ridicată. Acestea pot fi transformate (hidrolizate) in mici molecule foarte repede și complet asimilabile de către organism. De aici decurg aplicații în dietetica medicală. Alte proteine ale laptelui ar avea­ activități naro ---1 ’-1---- Jn/4noîr în forma­alfalactalbumina, care este cea mai bogată, din care se cunoaște, în triptofan (un acid aminat) și care este unul dintre componenții esențiali ai lactoserumului uman. Adăugarea alfalactalbuminei la laptele de vacă ar permite fabricarea făpturilor artificiale pentru nou-năs­­cuți, similare laptelui de mamă. Membranele — prin aplicarea tehnologiilor moderne de un rafinament ex­trem — ar fi sursa unor aplicații interesante. De pildă, zahărul din lactoserum ar putea fi transformat in alcool, inlocuindu-se distilarea consumatoare prea mare de energie, prin așa-numitele „membrane din a treia ge­nerație“. Echipa de cercetări agronomice din Franța (I.N.R.A.), la Rennes, lucrează, pe de altă parte, asupra unor tehnici de pasteurizare la rece. Un prototip este in curs de realizare, permițînd eliminarea germeni­ pasărea zboară. Experimen­­tuii din New York demon­­tevoie de soare sau de alte a zbura, ele orientindu-se, cîmpului magnetic terestru. Pogino o 5-0 „Homo habilis“ Membrii familiei Leakey și-au ciștigat o notorie celebritate prin descoperirile efectuate in Africa și in mod special in Kenya. Imaginea înfățișează „reconstruc­ția naturală“ a unui exemplar de „Homo habilis“, executat pe baza datelor stabi­lite de Richard Leakey, fiul lui Mary Leakey, care a descoperit in 1959 un asemenea craniu în Kenya. Inelele saturniene „Aceasta desfide legile mecanicii orbi­tale, cel puțin așa cum le înțelegeam“ a exclamat Bradford Smith, unul din res­ponsabilii misiunii Voyager, privind fo­tografia luată de la 750 000 de km, a două Bicicleta zburătoare „Veliplan“ — acesta este numele dat ciudatului vehicul aerian care amintește cumva de uriașul liliac („Eole 1“) al lui Clément Ader, primul aparat care se ridica de pe sol în 1890 sau pe „Demoi­selle“ a lui Santos Dumont care la 12 mar­tie 1906 a parcurs 220 metri prin aer. De astă dată, otelul a înlocuit lemnul de bambus, țesătura aripei nu e din mătase japoneză ci e sintetică. Inventat de Ber­nard Danis și Roland Magallon, e echipat cu un motor de 10 cai putere, o elice, trei rulete, cântărește 80 kg și poate zbura m­ai multe ore in deplină siguranță. Avantajele soiei Un grup de cercetători ai Universității din Milano, sub conducerea prof. Cesare Sirtori, a făcut cunoscut rezultatul cerce­tărilor pe care le-a întreprins in domeniul luptei împotriva aterosclerozei. Pe baza cercetărilor, rezultă că proteinele din soia reduc cu 25 la sută colesterolul din singe. Acest rezultat a fost obținut in urma substituirii in alimentația unor persoane a fripturii de carne cu friptura de soia. Rezultatul acesta a fost înregis­trat concomitent in opt clinici italiene și una elvețiană, iar conc­uziile au fost mihtrite în numele a 16 medici in cu­ inele „împletite“ din exteriorul coroanei saturniene (fotografia e luată in contra lumină). Intr-adevăr, aceste două Inele par o reproducere gigantică a dublei elice de ADN care deține codul genetic a celulelor vii pe Terra...

Next