Magazin, iulie-decembrie 1988 (Anul 31, nr. 27-52)
1988-07-02 / nr. 27
Democrație Și umanism (Urmare din pagi toarele de activitate, prin mai buna gospodărire a bazei tehnico-materiale, diminuarea stocurilor supranormative, accelerarea vitezei de rotație a mijloacelor circulante, prin adoptarea unor măsuri politico-organizatorice care să asigure intreaga răspundere fată de patrimoniul încredințat de societate. In cei 23 de ani care au trecut de la istoricul Congres al IX-lea cînd in fruntea partidului a fost ales tovarășul Nicolae Ceaușescu, moment decisiv pentru destinul socialist al patriei, România a devenit o țară în plină dezvoltare, cu o industrie modernă, realizată pe baza celor mai avansate cuceriri ale științei și tehnicii contemporane, cu o agricultură socialistă înaintată, aptă să valorifice, la un potențial ridicat, fondul funciar și tehnic, capacitatea creatoare a specialiștilor din această ramură principală a economiei naționale. In ultimele două decenii, tara a cunoscut, practic, o renaștere. Datorăm secretarului general al partidului, făuritorul de geniu al noului destin al României, o concepție originală, novatoare, plină de cutezanță, bazată pe aplicarea creatoare a principiilor socialismului științific, ale materialismului dialectic și istoric la condițiile concrete din țara noastră, concepție mereu confirmată de viată, de rezultatele strălucite obținute in perioada pe care, cu mîndrie, o numim „Epoca Nicolae Ceaușescu“. Acești ani, străbătuți cu pași fermi de către cele 23 de milioane de cetățeni ai patriei, uimind exemplul călăuzitor al conducătorului iubit și stimat, ani ce au inăltat România pe nebănuite trepte ale înfloririi materiale și spirituale, vor rămâne veșnic înscriși cu litere de aur în conștiința poporului și in cronica socialistă a patriei. Aceiași ani care au înregistrat una dintre cele mai mari și mai durabile cuceriri ale socialismului românesc, cucerire cu care ne mîndrim, asigurarea consecventă a deplinei egalități a tuturor fiilor tării, realizarea unității oamenilor muncii de pe întreg cuprinsul patriei, care se constituie intr-o națiune unitară, închegată prin țelurile comune, prin voință și acțiune strîns unită în jurul partidului, al secretarului său general. In acești ani s-au cristalizat, strategic și tactic, în deplin consens cu realitatea, căile și metodele de perfecționare a organizării și conducerii amplei și eroicei opere de edificare a socialismului și comunismului, cu poporul și pentru popor. Pentru a înfăptui mărețele obiective stabilite de Congresul al XIII-lea și Conferința Națională ale partidului, poporul nostru are, insă, nevoie de pace, de înțelegere și cooperare. Iată de ce, intr-un consens unanim, înaltele foruri de partid și ale democrației socialiste, revoluționare, întrunite în această săptămână, au dat expresie adeziunii lor la politica externă, principială, constructivă a partidului și statului nostru, inițiată și promovată de președintele Nicolae Ceaușescu, personalitate proeminentă a vieții internaționale, care acționează cu răspundere matură față de destinele poporului român, față de soarta omenirii, pentru edificarea unei lumi mai drepte și mai bune, eliberată de zăngănitul armelor și de coșmarul războaielor, o lume a păcii pe întreaga planetă, pentru împlinirea aspirațiilor de libertate, independență și progres ale tuturor națiunilor. Pentru atingerea acestui deziderat, pentru a se ajunge la dezarmare, la pace, la noi relații democratice — remarca secretarul general al partidului —, este necesară angajarea, cu toată fermitatea, a tuturor statelor și popoarelor, în marea luptă pentru o nouă politică internațională, de pace și colaborare. Față de aceste nobile aspirații ale poporului nostru, sînt inadmisibile și de neînțeles unele manifestări naționaliste, șovine, articole din presă denigratoare și chiar declarații ostile ale unor persoane oficiale din Ungaria la adresa României socialiste, a politicii sale principiale de înțelegere și bună vecinătate, în acord unanim cu inițiativa, precum și cu conținutul scrisorii Comitetului Central al Partidului Comunist Român adresate Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, participanții la reuniunile amintite au apreciat, prin hotărârile adoptate, că trebuie să se facă totul pentru soluționarea problemelor care afectează colaborarea bilaterală, pentru normalizarea relațiilor și a raporturilor româno-ungare, in spiritul conlucrării și al încrederii reciproce, pe baza deplinei egalități în drepturi, respectării independenței și suveranității naționale, neamestecului in treburile interne și avantajului reciproc, potrivit prevederilor din Tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală, precum și din alte documente comune. La ceas de bilanț și, totodată, de perspectivă, cînd ne aflăm la jumătatea drumului parcurs din actualul cincinal, insuflețitorul indemn al secretarului general al partidului, ca fiecare, la locul său de muncă, să acționeze cu toate forțele, in deplină unitate, pentru noi și noi realizări, spre binele și fericirea patriei socialiste, devine propria noastră dorință. Călăuziți de magistralele teze și orientări cuprinse in expunerile programatice ale tovarășului Nicolae Ceaușescu, oamenii muncii de pe întreg cuprinsul țării sînt hotărîți să-și consacre, cu dăruire patriotică și patos revoluționar, toată capacitatea pentru a înfăptui exemplar istoricele hotărîri ale Congresului al XIII-lea și Conferinței Naționale ale partidului. Nr. 27 (1603) din 2 iulie 1988 O gindire economică modernă, exigențele actualei etape „O educație economica eficienta înseamnă a ridica eficiența factorului OM l REDACȚIA . Creșterea accentuată a eficienței întregii activități productive în cadrul economiei naționale constituie una din sarcinile prioritare consemnate în programele de dezvoltare economico-socială a României socialiste elaborate pentru actuala etapă. In condițiile dezvoltării intensiv-calitative a societății socialiste românești, implicit a economiei nationale, in rindul numeroșilor factori tehnicoeconomici, științifici, tehnologici și social-politici ce concură la înfăptuirea dezideratului enunțat, un rol tot mai însemnat îl deține un factor a cărui acțiune a fost uneori neglijată în etapele anterioare : EDUCAȚIA ECONOMICA A OAMENILOR MUNCII. Să vedem, pentru început, ce înseamnă, de fapt, și care este rolul unei optime educații economice a personalului muncitor în viața unei Întreprinderi moderne. „ Ing. MIHAI POPA . Din punct de vedere practic, experiența colectivului nostru muncitoresc demonstrează cu puterea faptelor că, în contextul unei acțiuni economice moderne, bazată pe introducerea și generalizarea noului mecanism economico-financiar, eficiența de ansamblu a activității întreprinderii este în mod decisiv condiționată de eficiența factorului ONU, de eficiența, deci, a fiecărei personalități creatoare, care se subsumează în efortul general, în procesele economico-productive din întreprindere. Iar creșterea eficienței acestui factor înseamnă educație. Cu alte cuvinte, acțiunea educațională, care induce o serie de transformări modelatoare novatoare la nivelele de conștiință și implicare responsabilă ale fiecărui om al muncii în direcția structurării unei gîndiri economice creatoare, eficiente, devine unul din factorii de căpătîi pentru obținerea unor rezultate economice superioare. Concret, la nivelul întreprinderii noastre, acțiunea de educație economică a personalului muncitor — indiferent de locul său de muncă sau de nivelul său de competență profesională —, a avut și are permanent în vedere, în afară de cunoașterea exactă, în amănunt, a tuturor problemelor ridicate de implementarea și generalizarea sistemului acordului global, precum și de cunoașterea prevederilor bugetului de venituri și cheltuieli (ultimul, defalcat pe echipă, atelier, secție etc.), are, deci, în vedere însușirea aprofundată a tuturor aspectelor și criteriilor ce decurg din acțiunea noului mecanism economico-financiar bazat pe autoconducere, autogestiune și autofinanțare. Avem in vedere inclusiv condițiile privind adausurile sau penalizările la retribuție, reglementările în direcția retribuirii producției pentru export și a stimulării exportului fizic efectiv. Ing. LUCIAN IVANESCU : Ideea centrală a unei educații economice eficiente cred că poate fi formulată astfel : „toată lumea lucrează pentru toată lumea“. Fără îndoială, pot fi găsite și alte formulări, poate mai exacte, însă nu acest aspect este important. Ceea ce mi se pare a fi semnificativ, cu adevărat nou, este schimbarea de calitate de la ideea „fiecare lucrează pentru sine“ la această nouă expresie ce sintetizează însăși esența vie a răspunderilor tot mai însemnate ce revin fiecărui colectiv de muncă prin contribuția directă, efectivă a fiecăruia dintre membrii săi, în condițiile aplicării noului mecanism economico-financiar. De altfel, cea mai bună educație economică a oamenilor muncii din întreprinderea noastră -r- și in cele ce In documentele programatice ale partidului nostru comunist, elaborate la cel de-al XIII-lea Congres și la Conferința Națională ale partidului, în recentele Expuneri ale secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, un rol deosebit de însemnat este acordat educației economice a tuturor categoriilor de oameni ai muncii din patria noastră, însemnătatea pe care o are această educație, în contextul actualei etape de dezvoltare economico-socială a României socialiste, pe coordonatele calitativ-intensive, ale progresului tehnico-științific, tehnologic și economic de vîrf, din lumea contemporană, reiese cu pregnanță din însăși finalitatea practică, nemijlocită a acestui proces educativ — formarea unei gîndiri economice moderne, creatoare, eficiente la toate categoriile de oameni ai muncii, indiferent de nivelul de competență profesională atestat de funcția sau locul de muncă. Multitudinea aspectelor novatoare pe care o presupune întreaga activitate economico-productivă a prezentului — ne referim la problematica sporirii accentuate a productivității muncii, a eficienței producției, la creșterea răspunderii directe și a implicării creatoare active a oamenilor muncii și specialiștilor în soluționarea tuturor cerințelor economiei naționale sau la nivelul întreprinderilor productive, la creșterea competenței profesionale, la reducerea continuă a consumurilor de materiale, materii prime, energic și combustibili, la permanenta modernizare a produselor și urmează mă voi referi la exemple concrete din secția pe care o conduc, se realizează prin cunoașterea exactă de către toți oamenii muncii, în primul rând, a valorii pe care o au mijloacele de producție pe care societatea ni le-a încredințat spre utilizare. Se pune apoi problema cunoașterii precise a răspunsurilor la alte cîteva întrebări esențiale : ce și cu produce secția, care este rentabilitatea de ansamblu și pe fiecare post de lucru în cadrul secției. Ca urmare a aplicării noului mecanism economico-financiar, cunoașterea temeinică a acestor probleme de către toți oamenii din secție se realizează nemijlocit prin intermediul bugetului de venituri și cheltuieli pe secție. Acest buget este analizat și defalcat pe câte-părți pe fiecare comandă, pe fiecare utilaj și om al muncii. In acest fel, in cadrul contractului de acord global, secția nominalizează pe comenzi volumul activității și manopera aferentă. La începutul fiecărei luni, se comunică întregului colectiv al secției valoarea utilajelor (in lei) precum și valoarea producției de realizat în luna respectivă (tot în lei), ambele cifre la nivelul întregii secții. Această sarcină îmi revine direct, ca șef de secție. Defalcăm apoi aceste cifre pînă la nivelul fiecărui post de lucru, astfel incit fiecare să știe exact cuantumul ce îi revine de realizat din acești indicatori generali, în intervalul de timp stabilit. Am întîrziat ceva mai mult asupra acestor probleme aparent de „amănunt“ pentru că, oricît s-ar putea discuta în teorie despre una sau alta din legitățile economice ale proceselor de producție — importantă și necesară, firește, o asemenea discuție — baza concretă a unei eficiente educații economice o constituie, în cele din urmă, practica activității curente, de zi cu zi, in care rolul decisiv, după părerea mea, il au — repet — răspunderea fată de valorile materiale încredințate fiecărui om al muncii spre utilizare, răspunderea față de valorificarea intensivă, cu maximă eficiență economică, a mijloacelor de producție de către întregul nostru colectiv de muncitori și specialiști. Prin cunoașterea permanentă a raportului dintre valoarea mijloacelor de producție și valoarea produselor nou create — raport ce exprimă, în fapt, eficiența utilizării mijloacelor de producție, a materiilor prime, energiei etc., eficiența economică directă a fiecărui om al muncii —, se realizează, pe de o parte, sporirea răspunderii directe a oamenilor în îndeplinirea planului, în utilizarea rațională a disponibilităților tehnice și tehnologice, a materialelor și energiei, iar, pe de altă parte, creșterea implicării oamenilor în soluționarea promptă, responsabilă a tuturor problemelor ivite în producție. Ceea ce, răspundere și implicare, semnifică în fapt gîndire economică modernă, eficientă, in acțiune. Ing. RADU ALEXANDRESCU : Dacă îmi permiteți, in sensul opiniilor exprimate de colegii mei, opinii ce consider că sintetizează cadrul general al preocupărilor noastre în direcția structurării unei gîndiri economice moderne in rindul oamenilor muncii de la „Grivița Roșie“, doresc să mai relev alte două aspecte care mi se par extrem de importante. Primul ar fi acela potrivit căruia nu trebuie nici o clipă să socotim educația economică drept o „rudă săracă“ venită cînd și cind în vizită. Altfel spus, un proces „autoreferențial“ ce se adaugă marginal, pe lingă celelalte sarcini educaționale, avind un caracter limitat la cîteva lecții, cursuri și cu asta — basta ! Ținem cîteva prelegeri, o conferință, mă rog, o formă oarecare de pregătire pe care o bifăm că am îndeplinit-o și ne declarăm satisfăcuți. Este o viziune îngustă, formală, superficială, anacronică asupra unei activități ce se dovedește a fi esențială pentru realitățile vii ale muncii de fiecare zi. Formarea unei gîndiri economice eficiente, a unei gândiri tehnico-știintifice moderne presupune, dimpotrivă, o cursivitate, o permanentă a acțiunii factorilor educaționali, neodihna căutărilor, cu un rezultat final exprimat printr-o continuă adaptare flexibilă a gândirii și, implicit, a acțiunii oamenilor la condițiile mereu noi, mereu altele în care ne desfășurăm activitatea, la noile cale de progres tehnico-științific și economico-social din întreprindere, din țara noastră, din lume. Aceasta însemnând, de fapt, ideea centrală a magistralei teze formulate de tovarășul Nicolae Ceaușescu. In Expunerea rostită la recenta Ședință comună a Consiliului Național al Oamenilor Muncii și a Consiliului Național al Agriculturii : „Problemele complexe ale conducerii economico-sociale necesită oameni cu o înaltă pregătire multilaterală, tehnico-științifică, culturală și, în acest cadru, o temeinică pregătire economică și de producție“. Și trebuie să recunoaștem că, în acest sens, daci