Magazin, iulie-decembrie 1988 (Anul 31, nr. 27-52)

1988-07-02 / nr. 27

Democrație Și umanism (Urmare din pag­­i­­ toarele de activitate, prin mai buna gospodărire a bazei tehnico-materiale, diminuarea stocurilor supranormative, accelerarea vitezei de rotație a mijloacelor circulante, prin adoptarea unor măsuri politico-organizatorice care să asigure intreaga răspundere fată de patrimoniul în­credințat de societate. In cei 23 de ani care au trecut de la istoricul Congres al IX-lea cînd in fruntea partidului a fost ales tovarășul Nicolae Ceaușescu, moment decisiv pentru destinul so­cialist al patriei, România a devenit o țară în plină dez­voltare, cu o industrie modernă, realizată pe baza celor mai avansate cuceriri ale științei și tehnicii contempo­rane, cu o agricultură socialistă înaintată, aptă să va­lorifice, la un potențial ridicat, fondul funciar și tehnic, capacitatea creatoare a specialiștilor din această ra­mură principală a economiei naționale. In ultimele două decenii, tara a cunoscut, practic, o renaștere. Da­torăm secretarului general al partidului, făuritorul de geniu al noului destin al României, o concepție origi­nală, novatoare, plină de cutezanță, bazată pe aplica­rea creatoare a principiilor socialismului științific, ale materialismului dialectic și istoric la condițiile concrete din țara noastră, concepție mereu confirmată de viată, de rezultatele strălucite obținute in perioada pe care, cu mîndrie, o numim „Epoca Nicolae Ceaușescu“. Acești ani, străbătuți cu pași fermi de către cele 23 de mi­lioane de cetățeni ai patriei, uimind exemplul călăuzitor al conducătorului iubit și stimat, ani ce au inăltat Româ­nia pe nebănuite trepte ale înfloririi materiale și spi­rituale, vor rămâne veșnic înscriși cu litere de aur în conștiința poporului și in cronica socialistă a patriei. Aceiași ani care au înregistrat una dintre cele mai mari și mai durabile cuceriri ale socialismului românesc, cu­cerire cu care ne mîndrim, asigurarea consecventă a deplinei egalități a tuturor fiilor tării, realizarea unită­ții oamenilor muncii de pe întreg cuprinsul patriei, care se constituie intr-o națiune unitară, închegată prin țe­lurile comune, prin voință și acțiune strîns unită în ju­rul partidului, al secretarului său general. In acești ani s-au cristalizat, strategic și tactic, în deplin consens cu realitatea, căile și metodele de perfecționare a organi­zării și conducerii amplei și eroicei opere de edificare a socialismului și comunismului, cu poporul și pentru popor. Pentru a înfăptui mărețele obiective stabilite de Con­gresul al XIII-lea și Conferința Națională ale parti­dului, poporul nostru are, insă, nevoie de pace, de în­țelegere și cooperare. Iată de ce, intr-un consens una­nim, înaltele foruri de partid și ale democrației so­cialiste, revoluționare, întrunite în această săptămână, au dat expresie adeziunii lor la politica externă, princi­pială, constructivă a partidului și statului nostru, ini­țiată și promovată de președintele Nicolae Ceaușescu, personalitate proeminentă a vieții internaționale, care acționează cu răspundere matură față de destinele po­porului român, față de soarta omenirii, pentru edifi­carea unei lumi mai drepte și mai bune, eliberată de zăngănitul armelor și de coșmarul războaielor, o lume a păcii pe întreaga planetă, pentru împlinirea aspirațiilor de libertate, independență și progres ale tuturor na­țiunilor. Pentru atingerea acestui deziderat, pentru a se ajunge la dezarmare, la pace, la noi relații democratice — remarca secretarul general al partidului —, este ne­cesară angajarea, cu toată fermitatea, a tuturor statelor și popoarelor, în marea luptă pentru o nouă politică in­ternațională, de pace și colaborare. Față de aceste nobile aspirații ale poporului nostru, sînt inadmisibile și de neînțeles unele manifestări na­ționaliste, șovine, articole din presă denigratoare și chiar declarații ostile ale unor persoane oficiale din Un­garia la adresa României socialiste, a politicii sale prin­cipiale de înțelegere și bună vecinătate, în acord una­nim cu inițiativa, precum și cu conținutul scrisorii Co­mitetului Central al Partidului Comunist Român adre­sate Comitetului Central al Partidului Muncitoresc So­cialist Ungar, participanții la reuniunile amintite au apreciat, prin hotărârile adoptate, că trebuie să se facă totul pentru soluționarea problemelor care afectează co­laborarea bilaterală, pentru normalizarea relațiilor și a raporturilor româno-ungare, in spiritul conlucrării și al încrederii reciproce, pe baza deplinei egalități în drep­turi, respectării independenței și suveranității naționale, neamestecului in treburile interne și avantajului reci­proc, potrivit prevederilor din Tratatul de prietenie, co­laborare și asistență mutuală, precum și din alte do­cumente comune. La ceas de bilanț și, totodată, de perspectivă, cînd ne aflăm la jumătatea drumului parcurs din actualul cin­cinal, insuflețitorul indemn al secretarului general al partidului, ca fiecare, la locul său de muncă, să acțio­neze cu toate forțele, in deplină unitate, pentru noi și noi realizări, spre binele și fericirea patriei socialiste, devine propria noastră dorință. Călăuziți de magistra­lele teze și orientări cuprinse in expunerile programa­tice ale tovarășului Nicolae Ceaușescu, oamenii muncii de pe întreg cuprinsul țării sînt hotărîți să-și con­­­sacre, cu dăruire patriotică și patos revoluționar, toată capacitatea pentru a înfăptui exemplar istoricele hotă­­­rîri ale Congresului al XIII-lea și Conferinței Națio­nale ale partidului. Nr. 27 (1­603) d­in 2 iulie 1988 O gin­dire economică modernă, exigențele actualei etape „O educație economica eficienta înseamnă a ridica eficiența factorului OM­­ l­ REDACȚIA . Creșterea accentuată a eficienței întregii activități productive în cadrul economiei naționale consti­tuie una din sarcinile prioritare consemnate în programele de dezvoltare economico-socială a României socialiste ela­borate pentru actuala etapă. In condițiile dezvoltării inten­­siv-calitative a societății socialiste românești, implicit a economiei nationale, in rindul numeroșilor factori tehnico­­economici, științifici, tehnologici și social-politici ce concu­ră la înfăptuirea dezideratului enunțat, un rol tot mai în­semnat îl deține un factor a cărui acțiune a fost uneori neglijată în etapele anterioare : EDUCAȚIA ECONOMICA A OAMENILOR MUNCII. Să vedem, pentru început, ce înseamnă, de fapt, și care este rolul unei optime educații economice a personalului muncitor în viața unei Întreprin­deri moderne. „ I­­ng. MIHAI POPA . Din punct de vedere practic, expe­riența colectivului nostru muncitoresc demonstrează cu puterea faptelor că, în contextul unei acțiuni economice moderne, bazată pe introducerea și generalizarea noului mecanism economico-financiar, eficiența de ansamblu a activității întreprinderii este în mod decisiv condiționată de eficiența factorului ONU, de eficiența, deci, a fiecărei personalități creatoare, care se subsumează în efortul ge­neral, în procesele economico-productive din întreprinde­re. Iar creșterea eficienței acestui factor înseamnă edu­cație. Cu alte cuvinte, acțiunea educațională, care induce o serie de transformări modelatoare novatoare la nive­lele de conștiință și implicare responsabilă ale fiecărui om al muncii în direcția structurării unei gîndiri econo­mice creatoare, eficiente, devine unul din factorii de căpătîi pentru obținerea unor rezultate economice supe­rioare. Concret, la nivelul întreprinderii noastre, acțiunea de educație economică a personalului muncitor — indiferent de locul său de muncă sau de nivelul său de compe­tență profesională —, a avut și are permanent în ve­dere, în afară de cunoașterea exactă, în amănunt, a tu­turor problemelor ridicate de implementarea și genera­lizarea sistemului acordului global, precum și de cunoaș­terea prevederilor bugetului de venituri și cheltuieli (ulti­mul, defalcat pe echipă, atelier, secție etc.), are, deci, în vedere însușirea aprofundată a tuturor aspectelor și cri­teriilor ce decurg din acțiunea noului mecanism econo­mico-financiar bazat pe autoconducere, autogestiune și autofinanțare. Avem in vedere inclusiv condițiile pri­vind adausurile sau penalizările la retribuție, reglemen­tările în direcția retribuirii producției pentru export și a stimulării exportului fizic efectiv. Ing. LUCIAN IVANESCU : Ideea centrală a unei edu­cații economice eficiente cred că poate fi formulată ast­fel : „toată lumea lucrează pentru toată lumea“. Fără îndoială, pot fi găsite și alte formulări, poate mai exac­te, însă nu acest aspect este important. Ceea ce mi se pare a fi semnificativ, cu adevărat nou, este schimbarea de calitate de la ideea „fiecare lucrează pentru sine“ la această nouă expresie ce sintetizează însăși esența vie a răspunderilor tot mai însemnate ce revin fiecărui colectiv de muncă prin contribuția directă, efectivă a fiecăruia dintre membrii săi, în condițiile aplicării noului meca­nism economico-financiar. De altfel, cea mai bună educație economică a oame­nilor muncii din întreprinderea noastră -r- și in cele ce In documentele programatice ale partidului nostru comunist, elaborate la cel de-al XIII-lea Congres și la Conferința Națională ale partidului, în recentele Expuneri ale secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, un rol deosebit de în­semnat este acordat educației economice a tuturor ca­tegoriilor de oameni ai muncii din patria noastră, însemnătatea pe care o are această educație, în con­textul actualei etape de dezvoltare economico-socială a României socialiste, pe coordonatele calitativ-inten­­sive, ale progresului tehnico-științific, tehnologic și economic de vîrf, din lumea contemporană, reiese cu pregnanță din însăși finalitatea practică, nemijlocită a acestui proces educativ — formarea unei gîndiri eco­nomice moderne, creatoare, eficiente la toate catego­riile de oameni ai muncii, indiferent de nivelul de competență profesională atestat de funcția sau locul de muncă. Multitudinea aspectelor novatoare pe care o presupune întreaga activitate economico-productivă a prezentului — ne referim la problematica sporirii accentuate a productivității muncii, a eficienței pro­ducției, la creșterea răspunderii directe și a implicării creatoare active a oamenilor muncii și specialiștilor în soluționarea tuturor cerințelor economiei naționale sau la nivelul întreprinderilor productive, la creșterea competenței profesionale, la reducerea continuă a con­sumurilor de materiale, materii prime, energic și com­bustibili, la permanenta modernizare a produselor și urmează mă voi referi la exemple concrete din secția pe care o conduc­­, se realizează prin cunoașterea exactă de către toți oamenii muncii, în primul rând, a valorii pe care o au mijloacele de producție pe care societatea ni le-a încredințat spre utilizare. Se pune apoi problema cunoașterii precise a răspunsurilor la alte cîteva întrebări esențiale : ce și cu­ produce secția, care este rentabilita­tea de ansamblu și pe fiecare post de lucru în cadrul secției. Ca urmare a aplicării noului mecanism economi­co-financiar, cunoașterea temeinică a acestor probleme de către toți oamenii din secție se realizează nemijlocit prin intermediul bugetului de venituri și cheltuieli pe secție. Acest buget este analizat și defalcat pe câte-părți pe fiecare comandă, pe fiecare utilaj și om al muncii. In acest fel, in cadrul contractului de acord global, sec­ția nominalizează pe comenzi volumul activității și ma­nopera aferentă. La începutul fiecărei luni, se comunică întregului colectiv al secției valoarea utilajelor (in lei) precum și valoarea producției de realizat în luna res­pectivă (tot în lei), ambele cifre la nivelul întregii secții. Această sarcină îmi revine direct, ca șef de secție. Defal­căm apoi aceste cifre pînă la nivelul fiecărui post de lucru, astfel incit fiecare să știe exact cuantumul ce îi revine de realizat din acești indicatori generali, în in­tervalul de timp stabilit. Am întîrziat ceva mai mult asupra acestor probleme aparent de „amănunt“ pentru că, oricît s-ar putea discuta în teorie despre una sau alta din legitățile economice ale proceselor de producție — importantă și necesară, firește, o asemenea discuție — baza concretă a unei eficiente educații economice o constituie, în cele din urmă, prac­tica activității curente, de zi cu zi, in care rolul decisiv, după părerea mea, il au — repet — răspunderea fată de valorile materiale încredințate fiecărui om al muncii spre utilizare, răspunderea față de valorificarea intensivă, cu maximă eficiență economică, a mijloacelor de pro­ducție de către întregul nostru colectiv de muncitori și specialiști. Prin cunoașterea permanentă a raportului dintre valoarea mijloacelor de producție și valoarea pro­duselor nou create — raport ce exprimă, în fapt, efi­ciența utilizării mijloacelor de producție, a materiilor prime, energiei etc., eficiența economică directă a fie­cărui om al muncii —, se realizează, pe de o parte, sporirea răspunderii directe a oamenilor în îndeplinirea planului, în utilizarea rațională a disponibilităților teh­nice și tehnologice, a materialelor și energiei, iar, pe de altă parte, creșterea implicării oamenilor în soluțio­narea promptă, responsabilă a tuturor problemelor ivite în producție. Ceea ce, răspundere și implicare, semni­fică în fapt gîndire economică modernă, eficientă, in acț­i­une. Ing. RADU ALEXANDRESCU : Dacă îmi permiteți, in sensul opiniilor exprimate de colegii mei, opinii ce con­sider că sintetizează cadrul general al preocupărilor noas­tre în direcția structurării unei gîndiri economice moder­ne in rindul oamenilor muncii de la „Grivița Roșie“, do­resc să mai relev alte două aspecte care mi se par extrem de importante. Primul ar fi acela potrivit căruia nu tre­buie nici o clipă să socotim educația economică drept o „rudă săracă“ venită cînd și cind în vizită. Altfel spus, un proces „autoreferențial“ ce se adaugă marginal, pe lingă celelalte sarcini educaționale, avind un caracter li­mitat la cîteva lecții, cursuri și cu asta — basta ! Ținem cîteva prelegeri, o conferință, mă rog, o formă oarecare de pregătire pe care o bifăm că am îndeplinit-o și ne declarăm satisfăcuți. Este o viziune îngustă, formală, su­perficială, anacronică asupra unei activități ce se dove­dește a fi esențială pentru realitățile vii ale muncii de fiecare zi. Formarea unei gîndiri economice eficiente, a unei gândiri tehnico-știintifice moderne presupune, dim­potrivă, o cursivitate, o permanentă a acțiunii factorilor educaționali, neodihna căutărilor, cu un rezultat final ex­primat printr-o continuă adaptare flexibilă a gândirii și, implicit, a acțiunii oamenilor la condițiile mereu noi, me­reu altele în care ne desfășurăm activitatea, la noile cale de progres tehnico-științific și economico-social din în­treprindere, din țara noastră, din lume. Aceasta însem­nând, de fapt, ideea centrală a magistralei teze formu­late de tovarășul Nicolae Ceaușescu. In Expunerea rostită la recenta Ședință comună a Consiliului Națio­nal al Oamenilor Muncii și a Consiliului Național al Agriculturii : „Problemele complexe ale conducerii eco­­nomico-sociale necesită oameni cu o înaltă pregătire multilaterală, tehnico-științifică, culturală și, în acest cadru, o temeinică pregătire economică și de pro­ducție“. Și trebuie să recunoaștem că, în acest sens, daci

Next