Magazin, iulie-decembrie 1988 (Anul 31, nr. 27-52)
1988-07-02 / nr. 27
i Nr. 27 (I 503) din 2 iulie 1988 ОВ [UNK] uficientă, un consens cu fie dezvoltarea țării tehnologiilor de producție precum și altele — impune cu stringentă acuitate o revoluționare în modul de a gîndi și a acționa al oamenilor muncii, în contextul stimulativ al adoptării de către Marea Adunare Națională a legilor privind majorarea retribuțiilor oamenilor muncii precum și a pensiilor, întregul nostru popor își exprimă ferma hotărîre ca, prin creșterea eficienței întregii activități, printr-o nouă calitate a muncii, să răspundă preocupării statornice a partidului și statului nostru, personal a tovarășului Nicolae Ceaușescu în direcția ridicării continue a nivelului de trai. Propunindu-și să reliefeze principalele coordonate care definesc structura unei moderne gîndiri economice, revista noastră a organizat o dezbatere cu sprijinul unor specialiști de la Institutul Central de Cercetări Economice și de la întreprinderea de Utilaj Chimic „Grivița Roșie“ din București. In cele ce urmează, publicăm o primă parte a dezbaterii, cu intervențiile specialiștilor direct implicați in conducerea și organizarea producției într-o mare întreprindere căreia, pentru bunele rezultate obținute, i s-a decernat de patru ori nnmltul titlu de „Erou al muncii socialiste“. Participă ing. RADU ALEXANDRESCU, director general adjunct al întreprinderii de Utilaj Chimic „Grivița Roșie“, ing. MIHAI POPA, șeful serviciului plan-dezvoltare, ing. LUCIAN IVANESCU, șeful secției 2 Mecanică subansamble, afirmațiile colegilor mei sînt adevărate, ele avînd acoperirea în fapte în ce privește marea majoritate a personalului nostru muncitor, pînă la acel procent de 100 la sută, chiar dacă aritmetic vorbind n-ar mai rămîne prea multe procente. Încă ne mai rămîn nouă multe de făcut... încă nu am reușit, de exemplu, să stabilim pentru fiecare categorie de personal muncitor cea mai bună metodă de lucru, cea mai eficientă... Și cu aceasta, cred că am trecut deja la cel de-al doilea aspect pe care țin să îl relev, aspect ce mi se pare că mută discuția noastră spre o problemă aflată în strînsă legătură cu tot ce s-a spus pînă acum în privința temei aflate in discuție, și anume... Eficiența activității de conducere economică REDACȚIA . Intr-adevăr, unul din țelurile educației economice este reprezentat de creșterea implicării oamenilor muncii in activitatea de conducere a proceselor economico-productive la diferitele nivele de organizare dintr-o întreprindere. Cu alte cuvinte, creșterea competenței pe întreaga filieră a activității de conducere — informare, elaborarea deciziei optime, execuție, control., Ing. RADU ALEXANDRESCU : Aveți dreptate, insă nu numai atît ! Pentru că, bunăoară, eficiența activității de conducere încă se mai măsoară empiric în multe situații. Iată, spre exemplu, toată lumea zice că un director sau gef de secție sau orice alt cadru de conducere este bun dacă planul este îndeplinit. Sigur că acest aspect este hotărîtor pentru calitatea de conducător al producției in economie, nu întreprindere. Numai că, după opinia mea, planul reprezintă, de fapt, condiția minimală — chiar dacă obligatorie — pentru aprecierea eficienței muncii de conducere. Din simplul motiv că nu e totuna, din punctul de vedere al eficienței economice globale, implicit al eficienței conducerii, cu ce costuri și cheltuieli sau consumuri se realizează planul, dacă el este îndeplinit ca, să zicem, 7 000 sau cu 3 000 de oameni... E un exemplu „didactic“, desigur. Și în această problemă, a creșterii eficienței muncii de conducere sub toate aspectele pe care le presupune, a însușirii temeinice a științei conducerii în condițiile aplicării noului mecanism economico-financiar ne mai rămîn încă multe de făcut și de învățat mai ales... Iată, facem cursuri de reciclare profesională periodică cu sudorii, cazangiii, echipele de întreținere și celelalte categorii de personal. Insă reciclările cadrelor de conducere și ale specialiștilor noștri nu se dovedesc încă la înălțimea așteptărilor noastre din punctul de vedere al eficienței, îndeosebi în laturile practice, ale aplicațiilor concrete ale celor mai noi și mai moderne modalități, tehnici și căi de optimizare a proceselor economice în cadrul producției. Conținutul acestor forme organizate de ridicare a nivelului de pregătire încă mai suferă din pricina existenței unei game poate prea largi de specialități despre care încă se mai spun prea multe generalități, fără să se arate, de exemplu, în mod concret cum poate fi reorganizată modern, pe baze strict științifice, o secție de producție. Lucru valabil, îndeosebi, pentru cadrele tinere de specialiști a căror pregătire economică în cadrul facultăților tehnice încă mai lasă de dorit. Oricît de bună ar fi ea, teoria, numai practica o transformă în principiu de acțiune revoluționară ! Tot la acest capitol, al eficienței muncii de conducere, țin să evidențiez că în cadrul acestei activități încă mai irosim prea mult timp cu procurarea operativă a informațiilor necesare actului decizional curent. Personal, sînt sătul de ședințe în care doar se „numără șuruburi“, in loc să ne ocupăm de adevăratele probleme tehnice, tehnologice și organizatorice, ale modernizării și dezvoltării permanente ale producției și produselor, de problemele calității, de creșterea eficienței economice, de menținerea producției la parametrii de vîrf ai progresului tehnico-științific, de analiza planurilor de perspectivă.» Practic, circa 90 la sută din activitatea de conducere presupune timp pentru informare. Ce vreau să susțin este că analizele operative de producție trebuie să se transforme din „ședințe de numărat repere“ in dezbateri cu caracter creator, novator ale specialiștilor noștri, iar „număratul reperelor“ să îl încredințăm computerelor. Informatizarea activității — acțiune de cea mai mare însemnătate tehnico-economică —, se află în întreprinderea noastră la începuturi, însă sîntem convinși că într-un răstimp cit mai scurt îi vom „desțeleni“ calea înaintării pînă în „inima“ producției, în secții. Dorim ca actualul centru de calcul să devină un instrument indispensabil actului decizional de conducere, prin intermediul căruia să cunoaștem în fiecare moment stadiul executării contractelor și comenzilor, circulația fiecărui reper, consumurile de materiale și energie pe repere, comenzi, secții, ateliere, posturi de lucru etc. In prezent suntem preocupați de rezolvarea problemei programelor (softurilor) necesare. Aceasta constituie o problemă destul de dificilă dacă ținem seama de condițiile oarecum mai particulare dictate de producția de unicate sau de produse de serie foarte mică și mică, specifică întreprinderii noastre.» Ing. MIHAI POPA : Deocamdată, avem pe calculator evidența stocurilor, a materialelor de sudură pe calități și sortotipodimensiuni. Colaborăm cu bune rezultate cu specialiștii de la A.S.E. în vederea implementării calculatoarelor de proces cu terminale, așa cum spunea tovarășul director Alexandrescu, plasate in secții și în punctele nodale ale proceselor de fabricație de pe fluxurile noastre tehnologice. Ing. LUCIAN IVANESCU : Știința conducerii. In această ordine de idei, presupune, cred, tocmai soluționarea optimii a tuturor problemelor ce concură la realizarea producției — de la asigurarea documentației concrete, la calitatea produselor, materiile prime, educația oamenilor, ultimul aspect, după cum sper să fi reieșit din cele discutate pînă acum, nefiind și cei din urmă ! Toate acestea presupun însă existența unei echipe ! Cel mai important lucru, după părerea mea, e să-ți alegi bine echipa în momentul cînd ai reușit să-ți formezi o echipă bună și dacă mai și dispui de tot сă-ți trebuie pentru producție, atunci înseamnă că și rezultatele trebuie să fie pe măsura așteptărilor. Insă și aici problema cea mai delicată se dovedește a fi tot omul, calitatea lui umană și profesională . Ing. RADU ALEXANDRESCU . Ținind seama de cele spuse de inginerul Ivănescu, menționez că sîntem preocupați de ridicarea nivelului de competență profesională și de conducere, inclusiv prin organizarea unor cursuri de informatică și informatizare a producției pe care să le urmeze cu mai mulți dintre oamenii noștri. Ne mai interesează să organizăm și o serie de cursuri cu privire la tehnica informării și documentării tehnico-științifice și economice pentru specialiștii noștri. Dacă ne gîndim la imensele fluxuri informaționale din știința și tehnica prezentului, generate de noua revoluție în cunoașterea umană, la nevoia stăpînirii informației tehnico-științifice și economice de vîrf, de stringentă actualitate, cred că reiese limpede necesitatea formării și educării oamenilor noștri in această direcție. Dar, ca să nu mergem atît de departe cu gîndul, să notați că și în privința relațiilor interne de colaborare între intreprinderi românești simțim că încă nu stăpînim informația tehnico-științifică și economică la nivelul impus de cerințele propriei noastre producții. Bunăoară, multe întreprinderi din țară produc la un nivel tehnic extrem de ridicat, realizind produse competitive pe plan mondial, dacă nu cumva chiar mai bine. Numai că nu știm... cine, ce, cît, cum și unde se produce.» REDACȚIA : Vă referiți, desigur, la circulația informațiilor pe orizontala economiei naționale.» Ing. R. ALEXANDRESCU : Exact ! Pentru că, dacă se știe bine că o decizie eficientă înseamnă o informație eficientă — ecuație simplă ! —, tot astfel eficiența cooperării pe orizontală intre intreprinderi sau centrale industriale presupune o rapidă circulație a informațiilor... Ing. MINAI POPA : In legătură cu această cooperare, pentru că, la urma urmei, toate întreprinderile sunit, într-un fel sau altul, și furnizori și beneficiari pentru toate celelalte intreprinderi, doresc să remarc faptul că, în modul de elaborare a deciziilor de conducere, ținem permanent seama, la nivel de secție, serviciu, întreprindere, de dinamica fenomenului economic, de legitățile acestuia. Sună destul de arid, însă neasigurarea bazei tehnico-materiale în structura sortotipodimensională cerută de proiecte creează mari dificultăți în luarea deciziei optime, în utilizarea capacităților de producție, a forței de muncă, a timpului de muncă etc. Iată de ce trebuie să fie cunoscută în amănunt, pe baza unor informații adecvate, dinamica fenomenelor economice, atît pe verticala cît și pe orizontala economiei naționale, în procesul de elaborare a deciziilor. Dezbatere realizată de ADRIAN HORJA A.S.E. — catedra de cibernetică economică. Profesori și studenți, într-un fertil dialog, secondați de cele mai moderne instrumente de dirijare a proceselor economico-productive, computerele, devenite totodată instrumente indispensabile în procesul formativ-educativ al celor mai noi generații de specialiști care, nu peste multă vreme, se vor afla la „pupitrele de comandă“ ale sutelor de intreprinderi moderne de pe intreg cuprinsul patriei. „GRIBO“, o marcă devenită în ultimele decenii binecunoscută pe meridianele globului. Prestigiul acestei mărci înseamnă, deopotrivă, inteligență creatoare, înaltă competență profesională, tehnicitate, calitate, eficiență și, nu ia ultimul rînd, respectul față de munca proprie pe care îl dovedesc permanent oamenii muncii din acest colectiv muncitoresc renumit, deținător a patru înalte titluri de „Erou al muncii socialiste“.