Magazin, iulie-decembrie 1988 (Anul 31, nr. 27-52)

1988-07-02 / nr. 27

i Nr. 27 (I 503) din 2 iulie 1988 ОВ [UNK] uficientă, un consens cu fie dezvoltare­a țării tehnologiilor de producție precum și altele — impune cu stringentă acuitate o revoluționare în modul de a gîndi și a acționa al oamenilor muncii, în contextul stimulativ al adoptării de către Marea Adunare Națio­nală a legilor privind majorarea retribuțiilor oameni­lor muncii precum și a pensiilor, întregul nostru popor își exprimă ferma hotărîre ca, prin creșterea eficien­ței întregii activități, printr-o nouă calitate a muncii, să răspundă preocupării statornice a partidului și sta­tului nostru, personal a tovarășului Nicolae Ceaușescu în direcția ridicării continue a nivelului de trai. Propunindu-și să reliefeze principalele coordonate care definesc structura unei moderne gîndiri econo­mice, revista noastră a organizat o dezbatere cu spri­jinul unor specialiști de la Institutul Central de Cer­cetări Economice și de la întreprinderea de Utilaj Chimic „Grivița Roșie“ din București. In cele ce ur­mează, publicăm o primă parte a dezbaterii, cu in­tervențiile specialiștilor direct implicați in conducerea și organizarea producției într-o mare întreprindere că­reia, pentru bunele rezultate obținute, i s-a decernat de patru ori nnmltul titlu de „Erou al muncii socialis­te“. Participă ing. RADU ALEXANDRESCU, director general adjunct al întreprinderii de Utilaj Chimic „Grivița Roșie“, ing. MIHAI POPA, șeful serviciului plan-dezvoltare, ing. LUCIAN IVANESCU, șeful sec­ției 2 Mecanică subansamble, afirmațiile colegilor mei sînt adevărate, ele avînd aco­perirea în fapte în ce privește marea majoritate a perso­nalului nostru muncitor, pînă la acel procent de 100 la sută, chiar dacă aritmetic vorbind n-ar mai rămîne prea multe procente. Încă ne mai rămîn nouă multe de făcut... încă nu am reușit, de exemplu, să stabilim pentru fie­care categorie de personal muncitor cea mai bună metodă de lucru, cea mai eficientă... Și cu aceasta, cred că am trecut deja la cel de-al doilea aspect pe care țin să îl relev, aspect ce mi se pare că mută discuția noastră spre o problemă aflată în strînsă legătură cu tot ce s-a spus pînă acum în privința temei aflate in discuție, și anume... Eficiența activității de conducere economică REDACȚIA . Intr-adevăr, unul din țelurile educației economice este reprezentat de creșterea implicării oame­nilor muncii in activitatea de conducere a proceselor eco­nomico-productive la diferitele nivele de organizare din­­tr-o întreprindere. Cu alte cuvinte, creșterea competenței pe întreaga filieră a activității de conducere — informa­re, elaborarea deciziei optime, execuție, control., Ing. RADU ALEXANDRESCU : Aveți dreptate, insă nu numai atît ! Pentru că, bunăoară, eficiența activității de conducere încă se mai măsoară empiric în multe situații. Iată, spre exemplu, toată lumea zice că un director sau gef de secție sau orice alt cadru de conducere este bun dacă planul este îndeplinit. Sigur că acest aspect este hotărîtor pentru calitatea de conducător al producției in economie, nu întreprindere. Numai că, după opinia mea, planul reprezintă, de fapt, condiția minimală — chiar dacă obligatorie­­ — pentru aprecierea eficienței muncii de conducere. Din simplul motiv că nu e totuna, din punctul de vedere al eficienței economice globale, implicit al efi­cienței conducerii, cu ce costuri și cheltuieli sau consu­muri se realizează planul, dacă el este îndeplinit ca, să zicem, 7 000 sau cu 3 000 de oameni... E un exemplu „di­dactic“, desigur. Și în această problemă, a creșterii efi­cienței muncii de conducere sub toate aspectele pe care le presupune, a însușirii temeinice a științei conducerii în condițiile aplicării noului mecanism economico-finan­­ciar ne mai rămîn încă multe de făcut și de învățat mai ales... Iată, facem cursuri de reciclare profesională perio­dică cu sudorii, cazangiii, echipele de întreținere și cele­lalte categorii de personal. Insă reciclările cadrelor de conducere și ale specialiștilor noștri nu se dovedesc încă la înălțimea așteptărilor noastre din punctul de vedere al eficienței, îndeosebi în laturile practice, ale aplica­țiilor concrete ale celor mai noi și mai moderne moda­lități, tehnici și căi de optimizare a proceselor econo­mice în cadrul producției. Conținutul acestor forme orga­nizate de ridicare a nivelului de pregătire încă mai su­feră din pricina existenței unei game poate prea largi de specialități despre care încă se mai spun prea multe generalități, fără să se arate, de exemplu, în mod con­cret cum poate fi reorganizată modern, pe baze strict științifice, o secție de producție. Lucru valabil, îndeosebi, pentru cadrele tinere de specialiști a căror pregătire eco­nomică în cadrul facultăților tehnice încă mai lasă de dorit. Oricît de bună ar fi ea, teoria, numai practica o transformă în principiu de acțiune revoluționară ! Tot la acest capitol, al eficienței muncii de conducere, țin să evidențiez că în cadrul acestei activități încă mai irosim prea mult timp cu procurarea operativă a infor­mațiilor necesare actului decizional curent. Personal, sînt sătul de ședințe în care doar se „numără șuruburi“, in loc să ne ocupăm de adevăratele probleme tehnice, tehnologice și organizatorice, ale modernizării și dezvol­tării permanente ale producției și produselor, de proble­mele calității, de creșterea eficienței economice, de men­ținerea producției la parametrii de vîrf ai progresului tehnico-științific, de analiza planurilor de perspectivă.» Practic, circa 90 la sută din activitatea de conducere pre­supune timp pentru informare. Ce vreau să susțin este că analizele operative de producție trebuie să se trans­forme din „ședințe de numărat repere“ in dezbateri cu caracter creator, novator ale specialiștilor noștri, iar „nu­măratul reperelor“ să îl încredințăm computerelor. In­formatizarea activității — acțiune de cea mai mare în­semnătate tehnico-economică —, se află în întreprinderea noastră la începuturi, însă sîntem convinși că într-un răs­timp cit mai scurt îi vom „desțeleni“ calea înaintării pînă în „inima“ producției, în secții. Dorim ca actualul cen­tru de calcul să devină un instrument indispensabil ac­tului decizional de conducere, prin intermediul căruia să cunoaștem în fiecare moment stadiul executării contrac­telor și comenzilor, circulația fiecărui reper, consumu­rile de materiale și energie pe repere, comenzi, secții, ateliere, posturi de lucru etc. In prezent suntem­ pre­ocupați de rezolvarea problemei programelor (softurilor) necesare. Aceasta constituie o problemă destul de difi­cilă dacă ținem seama de condițiile oarecum mai parti­culare dictate de producția de unicate sau de produse de serie foarte mică și mică, specifică întreprinderii noastre.» Ing. MIHAI POPA : Deocamdată, avem pe calculator evidența stocurilor, a materialelor de sudură pe calități și sortotipodimensiuni. Colaborăm cu bune rezultate cu spe­cialiștii de la A.S.E. în vederea implementării calcu­latoarelor de proces cu terminale, așa cum spunea to­varășul director Alexandrescu, plasate in secții și în punctele nodale ale proceselor de fabricație de pe flu­xurile noastre tehnologice. Ing. LUCIAN IVANESCU : Știința conducerii. In aceas­tă ordine de idei, presupune, cred, tocmai soluționarea optimii a tuturor problemelor ce concură la realizarea producției — de la asigurarea documentației con­crete, la calitatea produselor, materiile prime, educația oamenilor, ultimul aspect, după cum sper să fi reieșit din cele discutate pînă acum, ne­­fiind și cei din urmă ! Toate acestea presupun însă existența unei echipe ! Cel mai important lucru, după pă­rerea mea, e să-ți alegi bine echipa î­­n momentul cînd ai reușit să-ți formezi o echipă bună și dacă mai și dispui de tot сă-ți trebuie pentru producție, atunci în­seamnă că și rezultatele trebuie să fie pe măsura aștep­tărilor. Insă și aici problema cea mai delicată se dove­dește a fi tot omul, calitatea lui umană și profesională . Ing. RADU ALEXANDRESCU . Ținind seama de cele spuse de inginerul Ivănescu, menționez că sîntem pre­ocupați de ridicarea nivelului de competență profesională și de conducere, inclusiv prin organizarea unor cursuri de informatică și informatizare a producției pe care să le urmeze cu­ mai mulți dintre oamenii noștri. Ne mai interesează să organizăm și o serie de cursuri cu pri­vire la tehnica informării și documentării tehnico-știin­­țifice și economice pentru specialiștii noștri. Dacă ne gîn­­dim la imensele fluxuri informaționale din știința și tehnica prezentului, generate de noua revoluție în cunoaș­terea umană, la nevoia stăpînirii informației tehnico-ști­­ințifice și economice de vîrf, de stringentă actualitate, cred că reiese limpede necesitatea formării și educării oamenilor noștri in această direcție. Dar, ca să nu mer­gem atît de departe cu gîndul, să notați că și în pri­vința relațiilor interne de colaborare între intreprinderi românești simțim că încă nu stăpînim informația tehni­­co-științifică și economică la nivelul impus de cerințele propriei noastre producții. Bunăoară, multe întreprinderi din țară produc la un nivel tehnic extrem de ridicat, rea­­lizind produse competitive pe plan mondial, dacă nu cum­va chiar mai bine. Numai că nu știm... cine, ce, cît, cum și unde se produce.» REDACȚIA : Vă referiți, desigur, la circulația infor­mațiilor pe orizontala economiei naționale.» Ing. R. ALEXANDRESCU : Exact ! Pentru că, dacă se știe bine că o decizie eficientă înseamnă o informație eficientă — ecuație simplă ! —, tot astfel eficiența co­operării pe orizontală intre intreprinderi sau centrale in­dustriale presupune o rapidă circulație a informațiilor... Ing. MIN­AI POPA : In legătură cu această cooperare, pentru că, la urma urmei, toate întreprinderile sunit, în­tr-un fel sau altul, și furnizori și beneficiari pentru toate celelalte intreprinderi, doresc să remarc faptul că, în mo­dul de elaborare a deciziilor de conducere, ținem perma­nent seama, la nivel de secție, serviciu, întreprindere, de dinamica fenomenului economic, de legitățile acestuia. Sună destul de arid, însă neasigurarea bazei tehnico-ma­­teriale în structura sortotipodimensională cerută de pro­iecte creează mari dificultăți în luarea deciziei optime, în utilizarea capacităților de producție, a forței de muncă, a timpului de muncă etc. Iată de ce trebuie să fie cu­noscută în amănunt, pe baza unor informații adecvate, dinamica fenomenelor economice, atît pe verticala cît și pe orizontala economiei naționale, în procesul de ela­borare a deciziilor. Dezbatere realizată de ADRIAN HORJA A.S.E. — catedra de cibernetică economică. Profesori și studenți, într-un fertil dialog, secondați de cele mai moderne instrumente de dirijare a proceselor economico-productive, computerele, devenite totodată instru­mente indispensabile în procesul formativ-educativ al celor mai noi generații de specialiști care, nu peste multă vreme, se vor afla la „pupitrele de comandă“ ale sutelor de intreprinderi moderne de pe intreg cu­prinsul patriei. „GRIBO“, o marcă devenită în ultimele decenii binecunoscută pe meridianele globului. Prestigiul acestei mărci înseamnă, deopotrivă, inteligență creatoare, înaltă competență profesională, tehnicitate, calitate, eficiență și, nu ia ultimul rînd, respectul față de munca proprie pe care îl dovedesc permanent oamenii muncii din acest colec­tiv muncitoresc renumit, deținător a patru înalte ti­tluri de „Erou al muncii socialiste“.

Next