Magazin, iulie-decembrie 2013 (Anul 56, nr. 27-52)

2013-07-04 / nr. 27

Cele mai „bătrâne” PARCURI din lume Frumusețea unor asemenea locații este susținută nu numai de aranjamentele florale sau arbori multiseculari, ci și de vechimea lor, parcurile fiind, de-a lungul istoriei, locul unde s-au plimbat și împărați, și regi, și scriitori și pictori, fiecare dintre personalitățile vremii, dăndu-le importanta binemeritată. Printre cele mai vechi parcuri amintim: Valea Rodini (Grecia), Parcul Tivoli din Copenhaga, Parcul National Banff (Canada), dar și Parcul National Yellowstone din America. Nr. 27 (2900) din 4 iulie 2013 2 ipgazin Antoniu. Un parc cu vechi conotații is­torice care își trăiește cu faimă o „tine­rețe fără bătrânețe”, aunțat, așa încât, la mijlocul anilor '90, a fost nevoie ca Parks Canada, după un studiu de aproape doi ani, să facă recomandări manageriale și să adopte noi politici de conservare ecologice, construit în 1914. Tivoli este conside­rat cel mai vechi parc de distracții din lume, aici planând și astăzi o atmosferă istorică tradițională. Valea Rodini—Rodos Considerat, după datele existente, cel mai „bătrân” parc de pe Pământ, apariția sa fiind consemnată încă de prin secolele IV-III Î.H., cam în aceeași perioadă în care a fost fondat și orașul Rodos, dată confirmată și de existența unei necropole antice descoperită în parc. Valea este situată în sudul orașu­lui Rodos, unde nenumărați copaci bă­trâni dar și mici lacuri pe deasupra că­rora trec poduri oferă zonei un pitoresc neobișnuit. Această lume idilică este completată de grădini de trandafiri și de o mică grădină zoologică, iar păunii ce cresc liber, dau zonei o notă exotică. în acest parc, pe vremuri a funcționat Școa­la de Retorică un­de au studiat oa­meni de seamă printre care se nu­mără Iulius Cae­sar, Cato cel Tânăr, Cicero, Pompei, Brutus și Mare Parcul Național Ranff din Canada Fondat în 1885 în Stâncoșii Cana­dieni, Parcul se găsește la 120 km vest de Calgary în provincia Alberta, fiind recunoscut ca cel mai vechi parc na­țional al Canadei. Are numeroși ghețari și platouri de gheață dar și păduri de conifere și zone alpine. Fiind unul din­tre cele mai vizitate parcuri, echilibrul ecosistemului său era destul de are­ Parcul de distracții Tivoli. Copenhaga Renumitele grădini Tivolium capi­tala Danemarcei, aflate în centrul ora­șului Copenhaga, încă de pe vremea când orașul era înconjurat de ziduri înalte și un șanț adânc, au fost înființate în 1843 de Georg Carstensen, acesta primind aprobarea de a pune bazele parcului de la regele Christian al Vlll-lea. Deschiderea parcului a avut loc pe 15 august 1843 iar unul din renumiții vizi­tatori ai timpului a fost scriitorul Frans Christian Andersen. Tivoli este împărțit în două: o secțiune ce găzduiește fru­moasele grădini unde peste 100000 de flori își revarsă parfumul și culorile iar în cealaltă secțiune, parcul tematic, cu jocuri și călătorii incredibile. De ase­menea, Tivoli are în componența sa o sală de concerte și scene în aer liber unde au loc spectacole destul de va­riate. Cele mai vechi clădiri ale parcului sunt portalul de la intrare și clădirea teatrului de pantomimă ridicate în 1874. Parcul este faimos și datorită caruselului de lemn — Rutsjebanen, Yellowstone—primul și cel mai mare parc național din lume înființat la 1 martie 1872, printr-o lege a Congresului american, parcul a primit această denumire după felul în care indienii din tribul Minnetaree nu­meau apa care străbate ținutul, „mi­tsi a-da-zi”, ceea ce înseamnă „râul care izvorăște din piatră galbenă”. Yellow­stone se întinde pe teritoriul a trei sta­te: Wyoming, Montana și Idaho. Par­cul este situat pe un adevărat bazin de lavă acoperit de straturi de roci solide prin care țâșnesc numeroase gheizere și izvoare calde. Unul din aceste izvoa­re, a cărui apă atinge 90 grade Celsius, are culori incredibile. Printre faimoase­le caracteristici ale parcului Yellow­stone putem aminti izvoarele termale și gheizerele dar și animale, rare ca bizo­nul, urși grizzli și lupi. în anul 1978. Parcul a fost declarat patrimoniu mon­dial UNESCO. Parcuri” bătrâne” care au scris istorie și încă vor mai scrie. IOANA FLORIA „în această vară circulă o serie de zvonuri neîntemeiate privitoare la...”. Greșeala, respectiv pleonasmul, este cauzată în general de slăbirea autocontrolului dar și de necunoașterea exactă a sensurilor substantivului „zvon”. în dicționar acesta este definit drept: „Știre, veste (care circulă din om în om), prin extensie informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). De aceea tot greșite sunt combinațiile ca „zvonuri false”, „zvonuri inventate”, „zvonuri născocite”, „zvonuri mincinoase” sau „zvonuri lipsite de temei” și altele­­^asemănătoar^­7^^^^ CEn­sidoscop ământului îi este Jsete. Iar perspec­tiva sănătății sale, alarmantă. Sub efectul despăduririlor și al schimbărilor climatice, 40% din suprafața Terrei s-ar putea transforma pâ­nă la sfârșitul secolului în deșert, apreciază specia­liștii. Se poate lupta împo­triva acestui fenomen din­colo de (im)posibila sto­pare a defrișărilor din di­verse zone ale lumii, ale căror efecte, mai ales în zonele aride, reduc dras­tic ploile, oricum rare și firave. în regiunile sahe­­liene de pildă, solul se de­gradează pe zi ce trece, se fragmentează și deșertul se extinde. O soluție lo­cală există. Se pot planta copaci, în special specia acacia care îmbunătățește fertilitatea solului, se pot face culturi alternative de arbori fructiferi, legume, cu amenajarea de rigoare a rezervoarelor cu apă, se pot face culturi alternati­ve în văi în care se găsesc surse naturale de apă. Toate acestea au înce­put să fie concretizate în cadrul unui program ini­țiat de organizația SOS Sahel, în care s-au inves­tit sume importante (200 euro/ha) pentru a asigura dezvoltarea unui substrat vegetal, o muncă la care au participat, în prima fa­ză, peste 8000 de femei care au reușit să cultive 8000 de hectare, asigu­rând un trai mai bun ce­lor 12.000 de familii care beneficiază de aceste cul­turi. DORIN MĂRAN P are greu de crezut pentru unii, micuța și harnica insectă care adună fără odihnă dulceața florilor — albina— re­prezintă o specie vitală pentru exis­tența întregii vieți pe planeta Pământ, totodată fiind și cea mai „bătrână” făptură te­restră. Din păcate, omul epocii industriale a ac­ționat cum a știut el mai bine (sic!) pentru a împinge în pragul nimicirii și acest tezaur viu, iar goana furibundă a lumii contemporane după acumularea a cât mai multe bogății a adus specia respectivă în situația amenințării cu dispariția rapidă, principalul vinovat fiind gama uriașă de otrăvuri chimice răspândite sub di­verse pretexte până în cele mai ascunse colțuri ale Terrei. O specie veche de circa 74-96 mili­oane de ani, masacrată cu cinism de om în numai câteva sute de ani... începând din 2007, apicultorii consideră catastrofal așa-numitul sindrom al colapsului coloniilor de albine (CCD). Spre exemplu, într-o țară cum e Franța o treime din colonii dispar în fiecare an, fenomen remarcat de altfel la scara globală: în numai 10 ani mortalitatea albinelor a crescut de la 5% la 30%! Pe de altă parte, s-a imaginat un scenariu în legătură cu situația ipotetică a unui genocid total al acestor polenizatori inegalabili. Ei bine, numai la nivel alimentar pericolul ar fi unul ini­maginabil de mare pentru însuși viitorul ome­nirii, deoarece ar dispărea cel puțin 52% din legumele și fructele pe care le consumăm în mod curent. Astfel, ar trebui să spunem adio cepei, morcovilor, castraveților, verzei, dar și piersicilor, merelor, pepenilor etc. Fără albine, 237 din 453 cele mai răspândite soiuri de legu­me și fructe nu ar mai exista. Intr-o tentativă mai degrabă timidă de a în­cetini procesul de extincție a albinelor, cu toate consecințele lui majore, inclusiv pentru populația mondială, Uniunea Europeană (oare de ce numai ea?) intenționează ca într-un inter­val de 2 ani să fie interzisă prin lege folosirea în culturile de porumb, rapiță, floarea-soarelui și bumbac a trei tipuri de pesticide din cate­goria numită neonicotinoide, produse de firme din Germania și Elveția, cele mai utilizate în lume. Din păcate, interdicția ar fi doar parțială (pentru perioada din an când albinele sunt active), deși se știe clar că pesticidele slăbesc în mod dramatic sistemul imunitar al albinelor, perturbându-le simțul de orientare (vital pentru ele), capacitatea de efectuare a muncilor în stup, inducându-le paralizii, vulnerabilitate majoră în fața paraziților ș.a.m.d. Vorbim la modul general despre un fenomen dramatic, dar în spatele lui există interese financiare fabuloase, de unde și presiunile infernale împotriva susținătorilor ecologizării mediului. Multinaționalele agroalimentare au în­cercat să blocheze votul pentru interzi­cerea celor 3 pesticide, de data aceasta— surprinzător sau nu — secondate și de sindicatele din domeniu, care invocă pierderile financiare și ale multor locuri­ de muncă. Interesant, dacă nu chiar șocant este și felul în care s-a votat la vedere, semn că acest război econo­mic nu mai poate fi camuflat sub intenții nobile. Astfel, Germania s-a abținut, Italia a votat contra interdicției (deși inițial se declarase pentru), la fel ca alte 7 state, între care Marea Britanie și Ungaria, în timp ce Bulgaria și Irlanda, după ce au votat și ele pentru folosirea în continuare a pesticidelor, au declarat că își vor reanaliza poziția. Pentru cetățeanul de rând, asemenea siuații nu pot decât să genereze­ stupefacție și revoltă, dintr-un motiv foarte simplu și... omenesc, rezumat în întrebarea (re­torică), cum se explică faptul că oameni aleși de populație să le reprezinte interesele firești ajung să agreeze utilizarea pe scară largă a unor otrăvuri care pun în practică o Apocalipsă a acestei specii vitale pentru planetă, albinele, dar în egală măsură amenință sănătatea și viața oamenilor? ADRIAN-NICOLAE POPESCU Apocalipsa albinelor Săptămânalul „Magazin” este editat de CASA EDITORIALĂ „MAGAZIN” S.R.L. înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. 1­40/2623/1991 din 8 mai 1991. Adresa: București sector 1, Piața ^esei 0^^^^cod 01370C^ CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE: ECATERINA BÀTRÂNEANU - Președinți GEORGE CUȘNARENCU - Administrator NICUȘOR DINCA - Administrator ISSN 0258-1523 REDACȚIA: Telefon: 021.317.89.64 Paul Ioan, Dorin Măran, Irina Stoica, Ioana Floria, Ionel Cojocaru, Adrian-Nicolae Popescu ECHIPA DE SERVICIU: Responsabil de număr: Irina Stoica Secretar de redacție: Gabriela Nițu PUBLICITATE: Tel/Fax: 0722.625.622 DIFUZARE: Tel./Fax:­ 021.317.89­65 Nicușor Dincă (director)­­ 0722.625.622, Simion Ionescu FINANCIAR-CONTABIL: Cont: R074 BACX 0000 0030 0016 0000 (LEI) Unicredit Țiriac Bank SA - Sucursala Panduri Cont: B024 BNCB 0072 04% 8985 0001 B.C.R - Sector 1, București COLEGIUL DE REDACȚIE: ECATERINA BÂTRÂNEANU E președinta a Consiliului de Administrație Tei­ Fax: 021.317.89.66 GEORGE CUȘNARENCU Redactor șef DOREL DORIAN, ADRIAN HORJA, PAUL IO­AN Cititorii din străinătate se pot abona prin Casa Editorială „Magazin" S.R.L. Piața Presei Libere nr.1, sector 1, București, România Fax: 021.317.89.66 Redactorii semnatari ai articolelor publicate în revistă sunt direct răspunzători, material și din punct de vedere juridic, pentru exactitatea și corectitudinea celor relatate. Revista își declină orice responsabilitate. TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ: „MAGAZIN” Gabriela Nițu, Rodica Nițu Tiparul: INTACT S.A.J

Next