Magazin, ianuarie-iunie 2015 (Anul 58, nr. 1-25)

2015-06-11 / nr. 23

SERIE NOUĂ - 1249 • ANUL LVIII • 11 IUNIE 2015 • 16 PAGINI • 2 LEI Nr. 23 (2999) Adresă INTERNET: www.revistamagazin.ro SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT ■ Oricât de frumos ar răsări soarele, la capăt de zi tot va trebui să apună. ■ Trebuie să utilizezi timpul ca pe o unealtă, nu ca pe o cârjă. John F. Kennedy Molière E greu de răspuns la întrebarea de ce încearcă oamenii de știință să se cufunde uneori în ridicol în mod public. De ce abandonează rigurozitatea științelor exacte în favoarea teoriilor inspirate din filmele s.f. Cazurile sunt multe, acum ne oprim doar la,transplantul de cap, și teoria­ morții galaxiilor a că unii cercetători sunt uneori răs­plătiți pentru eforturilor științifice inutile cu premiul Ig Nobel, alți oa­meni de știință încearcă să atingă li­mitele ridicolului prin simple .versificări” ale prozelor din­ filmele sciece-fiction făcute la Hollywood. încercări științifico-literare care stârnesc ironiile acide ale altor cercetători. O astfel de idee năstrușnică este ideea „trans­plantului de cap”. Plecând de la premisa reală că orice tran­splant uman a fost posibil până azi, neurochi­­rurgul italian Sergio Canavero a­ declarat că transplantul de cap este posibil­ îl va efectua el, într-o operație care va dura două zile și ar costa în jur de zece milioane de dolari. Pome­neam înainte despre filmele de la Hollywood care par că îi inspiră pe cercetătorii vizionari și ficționali și putem aminti, în acest sens, ideea construirii unui computer neuronal, idee preluată din filmul 2001: Odiseea spa­țială realizat de Stanley Kubrick în 1968, după un scenariu al omului de știință Arthur C. Clarke, computer care n-a fost niciodată rea­lizat, deși era prevăzut pentru anul 2000! La fel, poate fi amintit filmul Ex Machina din acest an, în care există o femeie cu cap transplantat, dar și corp bionic, toate rodul in­teligenței artificiale. Acest film pare a-l fi inspirat pe medicul italian care a lansat provoca­rea „transplantului de cap”, operație chirurgicală pentru care și-au manifestat interesul „mulți oameni bogați”. Acest lucru nu trebuie să ne mire, oamenii bogați cred mereu în idei trăsnite, să amintim doar miile de doritori de a pleca pe planeta Marte pentru a o popula, într-o excursie cu bilet doar „duș”. Asemenea marilor vizionari, Sergio Ca­navero este convins de ideea sa: „Voi de­monstra lumii întregi că acest experiment poate reuși și că toate îndoielile la adresa mea nu țin decât de limitele mentale ale uma­nității”, a afirmat, într-un interviu, specialistul de 51 de ani, de la un spital din Torino. Con­form Agerpres, el urmează să-și prezinte con­troversata idee în cadrul celei de-a 39-a con­ferințe anuale a American Academy of Neuro­logical and Orthopaedic Surgeons (Academia Americană a Chirurgilor în domeniul Neuro­logiei și Ortopediei), care va avea loc între 12 și 13 iunie, în orașul american Annapolis, în privința operației imaginate de medi­cul italian, ea ar presupune „prezența a doi oameni, donatorul de cap și primitorul. Capul ce trebuie transplantat va fi răcit la 12 grade și apoi se va trece la decapitarea celor două per­soane, secționându-se vasele sangvine, muș­chii și oasele. După care, va începe faza în care pacientul va primi noul său corp”, a ex­plicat medicul italian. Curios, dar el nu amin­tește despre cel mai delicat lucru, secționarea și suturarea fascicolului de nervi care pleacă de la cap pentru a traversa întregul corp. O statuetă pentru sufletul soldatului roman Printre teoriile care rămân definitiv nede­monstrabile (start dat de fizicienii teoreticieni începând cu Albert Einstein), mai sunt și des­coperiri ale cercetătorilor care încununează ani lungi de mun­că, pasiune și dăruire. Arheo­logia este un domeniu în care specialiștii încearcă să aducă la lumină trecutul, să ofere noi porți spre cunoașterea istoriei umane. Un exemplu recent îl constituie descoperirea unei echipe de arheologi de la Mu­zeul Județean de Istorie și Artă din Zalău. Astfel, cu ocazia săpăturilor realizate în cadrul unui proiect european de punere în valoare a castrelor romane din Sălaj, în castrul de la Buciumi a fost descoperită o statuetă din epoca romană, reprezentând zeița dragostei, frumuseții și fertilității Venus, alături de fiul ei Amor, infor­mează Agerpres. Interesant este faptul că asemenea piese au mai fost găsite pe teritoriul țării, cele mai reprezentative fiind descoperite la Sucidava, lângă Corabia, la Sarmisegetusa Ulpia Traia­­na și mai este o piesă găsită la Drobeta. „Pro­babil centrul de producție al acestor statui era la Apullum, actuala Alba Iulia”, este de părere Horea Pop, șeful Secției de Cercetare din cadrul Muzeului. Potrivit acestuia, în castrul de la Buciumi, la cercetările din anii 1960- 1970, s-a mai găsit o statuetă a lui Venus, din bronz, expusă actualmente la Muzeul Jude­țean. In acest castru, arheologii de la la Mu­zeul Județean din Zalău au descoperit și alte vestigii romane, cele mai multe dintre ele într-o fostă groapă menajeră care nu fusese explorată în campaniile anterioare de săpături arheologice. „Cercetarea de la Buciumi a vizat și reinvestigarea și punerea în valoare a Porții Sinistra a castrului (poarta de pe latura stângă n.r.), care are și un pilon median; în turnul de nord al porții am descoperit o groa­pă menajeră care ține cu siguranță de faza de piatră a acestei porți”. Groapa este plină de cenușă și de mate­rial arheologic, în special ceramic, aici fiind descoperite o monedă din bronz, un opaiț în­treg cu firma de execuție Fortis marcată pe el și un fund de vas, cu marca de olar. „Au apă­rut și fragmente de mortaria, vas pentru pre­parat sosuri, fragmente de oale și de vase de servit masa, străchini, în general veselă care ținea de funcționarea turnului în momentul în care garnizoana romană consuma și arunca de foarte multe ori ceramica care crăpa sau nu mai era uzuală în gropi special amenajate la parterul turnului", a mai precizat Horea Pop. Castrul de la Buciumi, județul Sălaj, a fost un puternic punct fortificat în sistemul defensiv al Daciei romane, asigurând apă­rarea zonei Porolissum, unde se afla un alt castru roman. Ansamblul de piatră a fost construit în anul 114 și a fost sediul Cohortei a­ll-a Augusta Brittonum. De ce mor galaxiile? Cercetătorii încă au probleme să înțele­agă de ce mor oamenii, mecanismul de insta­lare și declanșare, în schimb, o echipă de astronomi britanici a anunțat că a dezlegat misterul morții galaxiilor! Un mister vechi de decenii, spun astronomii. Misterul apariției vieții omului pe Pământ și persistența, de milenii, a celor trei întrebări fundamentale, ci­ne suntem, de unde venim și încotro ne du­cem, încă așteaptă să fie elucidate. Astronomii știu de vreo două decenii că există două tipuri de galaxii. „Aproximativ jumătate dintre galaxiile cunoscute sunt vii — adică produc stele în aglomerările de gaze și praf cosmic pe care le conțin, iar celelalte galaxii sunt moarte — nu dispun de aglome­rări de gaze, maternități cosmice în care să se nască noi stele”, este de părere coordona­torului unui studiu recent publicat în revista Nature, Yingjie Peng, astronom la Univer­sitatea Cambridge din Anglia. „Ce omoară galaxiile este una dintre cele mai dificile pro­bleme cu care astronomii s-au confruntat în ultimii 200 de ani”, a declarat Peng pentru Space.com, preluat de Agerpres. Astronomii au propus două ipoteze care să explice aceste morți galactice. Prima este cunoscută drept cea a „strangulării”, în care resursele de gaze cosmice reci necesare aprinderii de noi stele sunt încet dar sigur pierdute. Cea de-a doua implică dispariția bruscă a maselor de gaze cosmice dintr-o galaxie, probabil în urma influenței gravitaționale exercitate de o altă galaxie din apropiere. Du­pă analiza a peste 26.000 de galaxii din apro­pierea relativă a Căii Lactee, cercetătorii au identificat noi indicii care susțin ipoteza „strangulării”. „Aceasta este prima dovadă concludentă că rezervele de gaze cosmice ga­lactice sunt strangulate până la moartea galaxiilor”, este de părere Peng. Reamintim că toate aceste ipoteze sunt speculații pur matematice, bazate pe modele computerizate. Conform acestora, procesul de „strangulare” are nevoie de aproximativ 4 mi­liarde de ani(!) pentru a duce la oprirea com­pletă a nașterii de noi stele într-o galaxie. Rămâne o întrebare: cui folosesc aceste „ob­servații” și teorii? Măcar în cazul hilar al „transplantului de cap”, scuza ar fi că este ceva care are în centrul atenției organismul uman... D Nobil și corsar DE LEGENDA Consultații fără plată GANGLIONII temeri justificate sau alarme false & kO­ v €> +4 [UNK] 8/Id­otecc SUDOKU

Next