Magazin, iulie-decembrie 2017 (Anul 60, nr. 27-52)

2017-11-02 / nr. 44

Nr. 44 (3123) din 2 noiembrie 2017 ipagazin s­i Staruri și filme Alain Delon - eternul cuceritor Pentru mulți, Alain Delon e sinonimul amantului francez — cât se poate de chipeș, elegant, galant, cu o voce tandră și farmecul neatins de trecerea anilor. Chiar și la cei 82 de ani, pe care îi va împlini în această lună, faimosul actor nu și-a pierdut nici surâsul de învingător, nici privirea de cuceritor, de un albastru ireal. Despre viața lui, cinefilii ar putea crede că știu totul, dar există, în biografia și cariera sa, numeroase aspecte puțin - sau aproape deloc - cunoscute, după cum vă veți lămuri parcurgând rândurile următoare. • Pe numele lui complet Alain Fabien Maurice Marcel Delon, s-a născut la Sceaux, o suburbie a Parisului, părinții lui divorțând când el avea doar patru ani. • Ambii părinți s-au recăsătorit, De­lon având o soră vitregă și doi frați vitregi. • Lipsa unei figuri paterne l-a tran­sformat într-un copil-problemă, per­manent pus pe șotii și pe hartă - motiv pentru care a fost exmatriculat de nu mai puțin de șase ori! • Firea rebelă, lipsa de respect față de autoritate și dorința de independență i-au fost transmise, probabil, pe linie pa­ternă, întrucât mama tatălui său era corsicană. • La 14 ani a fost dat afară din școala catolică la care învăța, din cauza comportamentului agresiv, iar tatăl lui vitreg l-a angajat ca ucenic la măcelăria pe care o avea. • Munca la măcelărie nu i-a plăcut deloc, așa că s-a înscris în Marină și a participat la primul război din In­dochina, între 1953 și 1954. • Nici cariera militară nu i-a fost pe plac, așa că, revenit în țară s-a an­gajat mai întâi ca ospătar, apoi ca hamal și în cele din urmă ca asistent de vânzări. • In această calitate s-a împrietenit cu actrița Brigitte Auber, pe care a însoțit-o la o petrecere, la Festivalul de Film de la Cannes. Aici a fost remarcat de un asistent al faimosului regizor ame­rican David O. Selznick, care, impresio­nat de frumusețea ireală a tânărului fran­cez, i-a oferit un contract, cu condiția să învețe engleza. • Poate că Delon ar fi ajuns un star la Hollywood, dar regizorul francez Yves Allegret, la rândul său impresionat de prezența junelui aspirant, i-a propus să rămână în Franța. Selznick i-a anulat contractul, iar Delon a debutat în filmul lui Allegret, „Când o femeie își bagă nasul”, apoi în „Femeile sunt slabe”, care va fi un adevărat hit, inclusiv în America. • în 1960 interpretează rolul principal din „In plin soare”, rol care îi va aduce recunoașterea internațională din partea critici­lor de film; i se propune rolul principal din Lawrence al Ara­­biei, dar refuză, alesul fiind, în cele din urmă, Peter O' Toole. • în Japonia, este și astăzi con­siderat unul primii trei mari actori din lume, alături de Sean Con­nery și Steve McQueen. • în 1973, cântecul „Paroles, pa­roles”, interpretat în duet cu ce­lebra cântăreață Dalida (cu care acto­rul a avut, de altfel, și o fierbinte le­gătură erotică), se situează pe primul loc în topurile din Franța, Italia și El­veția. • în 1976, rolul din „Domnul Klein” îi va aduce un Premiu Cesar (echivalentul francez al Oscarurilor). • Peste trei ani, primește un nou Cesar pentru rolul din „Povestea noastră”, o superbă po­veste de dra­goste, în re­gia lui Ber­trand B­lier. • în anii 70 și-a des­chis propria linie de par­­fumuri, AD, producând, ulterior, nu doar produse cosmetice, ci și... țigări! • A acceptat să joace rolul din „Zorro” (1975) de dragul fiului său, Anthony, care era un mare fan al faimo­sului personaj de benzi desenate. • Ochelarii de soare produși de com­pania Delon au devenit extrem de populari în Hong Kong, după ce actorul Chow Yun-fat îi poartă în filmul polițist „Un mâine mai bun” (1986). • în timp ce era logodit cu actrița Romy Schneider, a avut o aventură cu fotomodelul german Nico. Din aceas­tă relație va veni pe lume un copil, Aaron, care va fi crescut de părinții lui Alain Delon. • Pe 13 august 1964, se căsătorește cu Nathalie Barthélémy, iar fiul lor, An­thony Delon, se va naște în septembrie. • In 1968, în timpul unor filmări, o întâlnește pe actrița franceză Mireil­le Dare, cu care va avea o relație furtu­noasă, timp de 15 ani, care îi dăruiește doi copii - Anouchka și Alain-Fabien. • Actualmente, Alain Delon este și cetățean elvețian și trăiește în Che­­ne-Burgeries, cantonul Geneva, cu cei doi copii ai săi din ultima relație. • Are două nepoțele, Lou și Liv, am­bele de la Anthony Delon. • Printre numeroșii săi prieteni s-a numărat și controversatul boxer ar­gentinian Carlos Monzon. • Un grup italian de rock, Botistelle, i-a dedicat o melodie foarte aprecia­tă - „La canzone di Alain Delon”. In 1987, începe o relație cu fotomo­delul olandez Rosalie van Breemen, • PORTRET Magda Catone Cunoscută publicului de toate vârstele în special ca actriță de comedie, Magda Catone este un nume cu care se mândrește teatrul și cinematografia românească. Bucureșteancă get­­beget, a fost atrasă de scenă de mic copil, făcând deliciul spectatorilor încă de la serbările din grădiniță. A continuat atât în școala generală, cât și la liceu să joace în dramatizări, iar ca adolescentă stârnea mereu amuzamentul colegilor, alături de Alexandru Bindea, cu care era în aceeași clasă. încă de pe atunci începuse un proces educativ într-ale actoriei, fiind o nelipsită prezență la spectacolele de teatru. A intrat la Academia de Artă Teatrală și Cinematografie din Capitală, unde i-a avut ca profesori pe Amza Pellea și Ion Co­jar. Primul i-a fost un mentor pe care l-a admirat și respectat enorm pentru calitățile extraordinare ca actor, dar și ca profesor care știa cum și ce să transmită discipolilor săi. Și-a făcut debutul în film încă de pe băncile facultății, fiind distribuită în 1981 în pelicula "De ce bat clopotele, Mitică?", regizată de Lucian Pintilie. Ca proaspătă absolventă, a fost repartizată la Teatrul de Stat din Petroșani, unde l-a cunoscut pe soțul său, regretatul Șerban Ionescu. Ulterior, a revenit în București, ca angajată a Teatrului de Comedie, devenind apoi colaborator permanent și al Teatrului Național. De-a lungul carierei, a fost distribuită mai mult în roluri comice, atât în piese de teatru, cât și în filme. A jucat în„Flăcări pe comori” (1988), „Divorț din dragoste" (1992), „Atac în bibliotecă” (1992), „Telefonul” (1992), „Maria" (2002), „Milionari de weekend” (2004), „Păcală se întoarce" (2006), „Și totul era nimic” (2006),„ Ursul” (2011) etc. De asemenea, s-a remarcat și în producții de televiziune precum „Cuscrele" (2006), „Narcisa sălbatică” (2010), „Fetele marinarului" (2008). Printre premiile câștigate se numără Premiul de interpretare la Festivalul de teatru de la Brașov din 1983 și Premiul special al juriului la Festivalul de Teatru de la Costinești, din 1984. Pagină realizată de GABRIEL TUDOR ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]TT Apărut de curând la editura Humanitas Ficti­on, în colecția Raftul Denisei, beneficiind și de prezența la lansarea de la București a autoarei, romanul Celălalt pe care-l adoram scris de Catherine Cusset (în traducerea lui Doru Mareș) este considerat de majoritatea criticilor francezi drept cel mai bun roman al anului 2016, fiind premiat în mai multe rânduri și nominalizat pentru cel mai mare, premiul Goncourt. Romanul urmărește, cu o lupă halucinantă, „parcursul lui Thomas Bulot - fost iubit, devenit prieten apropiat al naratoarei-autoare -, un francez născut la Paris care pleacă să studieze în Statele Unite. Este povestea unui tânăr exuberant, extrem de inteligent, uneori de o sensibilitate maladivă, amuzant, în­conjurat de prieteni, care iubește viața, femeile, literatura - cu precă­dere pe Proust -, filozofia, filmul, muzica, jazzul - mai ales pe Nina Si­mone și Léo Ferré -, dar care ajun­ge, la 39 de ani, să-și pună capăt zilelor într-un orășel din Virginia. Un roman electrizant, scris la persoana a doua singular, care vorbește despre fericire, dragoste, prietenia dintre un bărbat și o femeie, dar și despre e­­șec, impas, neputința adaptării și de­presie, având în plan secund fas­cinația intelighenției franceze a anilor ’80 pentru New York”. Pentru iubitorii de literatură fran­ceză, iată și un flavor de stil extras din Celălalt pe care-l adoram narat la persoana a doua singular: Ca de obi­cei, zilele tale la New York sunt niște vârtejuri de întrevederi cu prieteni și de întâlniri, ici și colo, cu alte mici bule de singurătate - bulele sunt esența șampaniei și a numelui tău, Thomas Bulot alias Bula. Străbați orașul de la est la vest și de la nord la sud. Dar o raită pe la Strand, marea li­brărie cu cărți de ocazie din Village, de unde ieși cu o sacoșă plină de volume printre care o magnifică monografie a lui Robert Mapple­thorpe, o biografie ilus­trată a Ninei Simone pentru Nora și o lucrare groasă despre arhitectura clădirilor industriale din New York. Bei o cafea undeva, aproape de Co­lumbia University, împreună cu Ste­ven, care este pe cale să-ți devină un adevărat prieten, unul dintre cei cu care poți râde și vorbi despre orice, fără tabuuri, cadou pe care rareori și l-a făcut viața până la treizeci și nouă de ani. lei prânzul cu Tony, care îți povesteș­te despre necazurile lui conjugale și te anunță că degeaba predă la New York, mediocrita­tea studenților îl aduce la disperare. Tony te cunoaște atât de bine, încât alături de el cad toate măștile, așa că îi poți vorbi despre Nora. Intri apoi în campusul aproape gol acum, în primele zile ale lui ia­nuarie, saluți statuia de bronz a Almei Mater, încoronată cu iederă și ținând deschisă, pe genunchi, o carte groasă, te duci să-i dai bună zi­ua secretarei departamentului, a cărei primire amabilă îți amintește că aici ești acasă, bați după aceea la ușa noii directoare și, chiar dacă aceasta nu e nici pe departe la fel de prietenoasă ca secretara, pleci cu sentimentul dato­riei împlinite, întrucât e important să păstrezi legăturile. Catherine Cusset s-a născut la Paris în 1963. între 1991 și 2002 a predat literatura franceză a secolului al XVIII-lea la Yale University, apoi s-a mutat la New York, dedicându-se scrisului. A publicat 12 romane, apă­rute la Editura Gallimard, ultimul, Celălalt pe care-l adoram (L’autre qu’on adorait) în 2016. Cărțile sale au fost traduse în peste 15 limbi. GEORGE CUȘNARENCU Calcul­at cu litere

Next