Magazin, ianuarie-iunie 2018 (Anul 61, nr. 1-26)
2018-01-11 / nr. 1-2
La orizontul anilor 2050, se crede că orașul va f unul inteligent, în sensul că se va implica în rezolvarea problemelor locuitorilor săi. Numai că în spatele acestui smart city se pune problema supravegherii. Suntem facuți astfel să ne imaginăm un Silvester Stallone în Demolition Man primind o amendă pentru că a înjurat, ceea ce n-ar fi deloc rău! Orașul va răspunde așadar principalelor noastre nevoi și dorințe cu ajutorul mobilierului urban ultraconectat, populat de mașini autonome, o metropolă mai bine organizată, mai puțin poluată... Un vis, ce mai! Dar deja suntem efectiv pe cale să comunicăm cu urbea noastră atunci când aplicația Vébb ne indică locurile de parcare libere, când roșul semaforului ne informează despre numele unei străzi sau când Waze ne prezintă în direct variantele rutiere optime. Dacă un oraș inteligent presupune ultraconexiune, totuși el este, înainte de orice, un loc în care se trăiește împreună. De menționat că, în engleză conceptul de „oraș inteligent este utilizat pentru a vorbi despre optimizarea ansamblului rețelelor (mașini, electricitate etc.), astfel că odată cu fenomenul metropolitan și boom-ul conectivității (Internetul obiectelor, servicii inteligente etc.) avem posibilitatea să ne imaginăm o lume urbană cu noi utilități și posibilități. Dar, foarte interesant și important, nu ar fi vorba despre o unică inteligență artificială, extinsă pe baza principiului copy-paste, ci fiecare oraș își va dezvolta propriul său ADN! Și respectul vieții private? Cel puțin aparent, modelul smart city este rece, tehnic, lipsit de prezența umană activă. Se vorbește despre servicii care ne sunt propuse, deci contrariul incluziunii, unde se pleacă de la individ și de la nevoile sale; în același timp, într-o societate din ce în ce mai conectată omul se poate simți oarecum marginalizat și supus obiectelor tehnice, neînsuflețite. Mai ales că, de pildă, într-o următoare etapă de evoluție, obiectele însele își vor transmite între ele informații. De pildă, excesul de viteză ar putea fi eliminat prin „comunicarea” automată dintre autovehiculele conectate între ele. Un scenariu futurist alături de nenumărate altele, care nu știm încă dacă să ne entuziasmeze ori să ne facă mai vigilenți. Oricum, vorbim despre conceptul de marketing reprezentat de orașe ale viitorului din țările dezvoltate, ceea ce nu e cazul cu sărmanele noastre localități urbane. cu... orașul fiespre cifre „Imaginile din carte au fost numerotate cu cifre de la 1 la 20”, este o exprimare întâlnită uneori și în scris. Greșeala, respectiv pleonasmul, este cauzată de necunoașterea exactă a verbului: „a numerota”. Acesta este definit de dicționar drept „A însemna cu numere în ordine succesivă”. Desigur, formularea n-ar mai fi fost greșită dacă substantivului „cifre” i s-ar fi adăugat un atribut gen „cifre arabe”, „cifre romane” sau chiar „cifre de culoare roșie/galbenâ” etc. Tot greșită ar fi însă expresia „cifre în ordine crescătoare/descrescătoare” exprimarea corectă fiind „...numerotate în ordine crescătoare/descrescătoare, 1 din doi în doi etc.”. (I.S.) Nr. 1-2 (3132) din 11 ianuarie 2018 o, Albă-ca-Zăpada, dar de ce și 7 pitici? Probabil niciun copil ori părinte nu s-a întrebat, citind binecunoscutul basm, de ce în el apar tocmai 7 pitici. Cifra 7 face mai întâi referință la cele 7 planete cunoscute în Antichitate, ea având o încărcătură simbolică, în special în creștinism: lumea a fost creată în 7 zile, cele 7 păcate capitale etc. în basmul oficial al fraților Grimm, din 1812, piticii erau și ei 7, dar nu aveau nume, spre deosebire de desenul animat al lui Disney. Cifra 7, raportată la un număr de artiști care joacă în același registru (o formație, de pildă), generează, de asemenea un anume echilibru. A jucat personaje diferite este suficient pentru a asigura o varietate de caractere, fără a fi nevoie de încărcarea inutilă a scenei. De altfel, este și numărul reținut de celebrul regizor japonez Akira Kurosawa în filmul său „Cei șapte samurai”, realizat în 1954 și care a fost „conservat” în versiunea americană numită „Cei șapte magnifici” al lui John Sturges, din 1960. V Secretul unui deliciu Tiramisu... Un nume de prăjitură care te face să visezi la cele mai rafinate savori culinare, dar care are și un secret pe care nu mulți îl cunosc. Totul a început într-o manieră cât se poate de savanta. Potrivit legendei, în secolul al XVII-lea, Cosme III de Medicis, mare duce de Toscana, a mers în orașul său, Sienna, după o lunga perioadă de absență: în aceste condiții, localnicii s-au făcut luntre și punte să pregătească o atmosferă cât mai sărbătorească cu prilejul revenirii ilustrului lor concitadin. Și ce plăcere mai mare puteau sâ-i facă, dacă nu a știut fiind cât de gurmand este acesta - să inventeze o prăjitură nemaivăzută! Zis și făcut: din mascarpone, cafea și biscuiți, preparatul minune a fost gata. Ducele a gustat prăjitura apoi s-a delectat din plin cu ea, aceasta devenind desertul lui preferat. La vremea respectivă însă aceasta a fost supranumită „zuppa del duca” (supa ducelui). Dar nobilimea toscană nu putea rămâne mai prejos, așa că a adoptat și ea noua prăjitură, despre care - pe de altă parte - se șopteau mai curând la ureche anumite secrete de o semnificație aparte. Pentru că ea ar fi avut un efect „stimulant” pentru bărbații mai puțin potenți... De aceea, desertul a primit un al doilea nume, cu o conotație destul de explicită: tiramisu, adică „trezește-mă” sau „ridică-mă”. Un secret care însă nu era rezervat pentru orice muritor. Tot potrivit legendei, prostituatele venețiene, de-a lungul secolelor următoare, își aprovizionau saloanele cu Tiramisu pentru a facilita elanul domnilor care le vizitau. Insă această reputație nu tocmai mondena s-a risipit de la sine, cu timpul. Asta, deoarece ingredientele prăjiturii sunt atât de fine încât nu puteau fi considerate prea mult timp afrodisiace. Prin urmare, numele ei și-a pierdut, treptat, mesajul erotic. Astăzi, calitățile sale o recomandă în special pentru refacerea moralului la un nivel cât se poate de onorabil, ceea ce păstrează la fel de ridicat renumele a ceea ce se cheamă încă Tiramisu. Ați auzit de Movember? „Movember” este un cuvânt artificial compus din cuvintele „mustață” și „noiembrie”, dar e vorba mai degrabă despre un eveniment de sănătate publică, în 2003. Fundația de caritate Movember a invitat bărbații din întreaga lume să-și lase mustața să crească pe durata întregii luni noiembrie. Scopul - sensibilizarea opiniei publice și obținerea de fonduri pentru cercetarea împotriva maladiilor masculine, în special a cancerului de prostată. Totuși, pe de altă parte, studiile realizate în acest sens sunt de acord că o mustață cuprinde tot atâtea bacterii cât o toaletă. Și, de fapt, e același lucru cu telefoanele mobile, tastatura calculatorului sau pielea noastră. Intr-un spital american s-a dorit să se afle dacă barba personalului constituie un risc pentru sănătatea pacienților. Cercetătorii au efectuat prelevări de la angajați, fie ei cu barbă sau fără barbă. între altele, s-a depistat prezența stafilococului auriu, unul dintre „starurile” maladiilor nosocomiale. Și rezultatele au surprins: cei cu barbă prezentau mai puțini stafilococi aurii decât ce rași. Și nu e totul într-un alt studiu, cercetătorii au prelevat fire din barbă pe care le-au introdus într-o cutie specială pentru cultură. In mod totuși normal, aici s-au dezvoltat sute de bacterii; doar câteva cutii conțineau considerabil mai puține decât celelalte. Aceste recipiente conțineau stafilococul alb, care contribuie la eradicarea celorlalte bacterii și în special o formă de Escherichia coli, în mod particular rezistentă la antibiotice. Este un important pas înainte în cercetarea legată de acest domeniu. Pagină realizată de ADRIAN-NICOLAE POPESCU Săptămânalul „Magazin” este editat de CASA EDITORIALĂ „MAGAZIN” S.R.L. ÏÏT [UNK] [UNK]înmatriculata la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. 140/2623/1991 din 8 mai 1991. Adresa: București sector 1, Piața Presei Libere nr.1, cod. 013701. CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE: ECATERINA BATRÂNEANUPreședinta GEORGE CUȘNARENCUAdministrator NICUȘOR DINCA - Administrator ISSN 0258-1523 REDACȚIA: Telefon: 021.317.89.65 Paul Ioan, Irina Stoica, Ionel Cojocaru, Adrian-Nicolae Popescu Responsabil de număr: Ionel Cojocaru Secretar de redacție: Gabriela Nițu PUBLICITATE: Tel.: 0722.625.622 DIFUZARE: Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com Nicușor Dinca (director) - 0722.625.622, Simion Ionescu FINANCIAR-CONTABIL: ContR074 BACX 0000 0030 0016 0000 (LEI) Unicredit Țiriac Bank S.A. - Sucursala Panduri Conf: R024ANCB 0072 0496 8985 0001 BCR.Sector 1, București COLEGIUL DE REDACȚIE: ECATERINA BATRÂNEANU Președinta a Consiliului de Administrație Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia revistamagazin@yahoo.com GEORGE CUȘNARENOT Redactor-șef ADRIAN HOAJA, PAUL IOAN, MEIANIA CONSTANTINIU Cititorii din străinătate se pot abona prin Casa Editoriala „Magazin” S.R.L. Piața Presei Libere nr.1, sector 1, București, România Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia revistamagazin@yahoo.com Redactorii semnatari ai articolelor publicate in revista sunt direct răspunzători, materia și din punct de vedere juridic, pentru exactitatea și corectitudinea celor relatate. Revista își declină orice responsabilitate. TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ: .MAGAZIN” Gabriela Nițu, Rodica Nițu Tiparul: TIPOMEDIA PROP S.R.L. JJ