Magazin, ianuarie-iunie 2020 (Anul 63, nr. 1-21)

2020-06-11 / nr. 19

SÂPTĂMANAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT 5 948427 000164 C­UM POATE LUMEA RE­ACȚIONA ÎN FAȚA UNEI EPIDEMII SAU A UNEI PANDEMII? Sub impe­­riul terorii, evident. Ni­meni nu poate sta calm în fața unei amenințări, mai ales atunci când și se spune că este ucigașă. în aceste condiții proliferează și cavalerii Apocalipsei, fie că e vorba despre sfârșitul lumii, fie că e vorba despre asteroid, ciu­mă sau „gripă spaniolă”, ca să nu mai spunem nimic despre Covidi9. Dar gândul te duce inevita­bil la comparații, la comparația cu pandemia din 1918, de pildă. Teoria microbilor nu s-a simțit niciodată mai ca la ea aca­să decât în acel an, și de atunci, până în ziua de azi. Spania a fost prima țară în care s-a identificat epidemia de gripă, deși după unele surse de informații, primele cazuri de gri­pă ar fi fost înregistrate în Canada, în zona unor tabere militare. Chiar la sfârșitul primăverii lui 1918, un serviciu de știri spa­niol a trimis la biroul Reuters din Londra informația că „o for­mă ciudată de boală cu caracter epidemic a apărut la Madrid. Epidemia este de natură ușoară, nu au fost raportate decese”, du­pă cum dezvăluia Henry Davies în cartea sa din 2000. Gripa spa­niolă, în privința Covidi9, ea a de­butat în Wuhan, capitala provin­ciei chineze Hubei la jumătatea lunii ianuarie, deși surse ameri­cane vorbesc de prime câteva cazuri apărute în decembrie, cu precizarea că era vorba despre cazuri ușoare, fără să se înregis­treze decese. Apoi, lucrurile au degenerat, cu mass media în prim planul creatorilor de panică, atunci, ca și acum. In Spania, n-au trecut două săptămâni de la raportul amintit și peste 100.000 de persoane e­­rau raportate ca infectate cu vi­rusul gripal. Se spunea că viru- 19. MUREȘ TÂRG­U-MUREȘ se înzdrăvenește Femina club Pentru dumneavoastră, doamnă De la emoții la apariția maladiilor Dosarele frumuseții Ten catifelat ei, Alfonso al XlII-lea, împreu­nă cu politicieni de vârf. Intre 30 și 40 la sută dintre persoanele care au lucrat sau au locuit în zone închise, cum ar fi școli, cazărmi și clădiri guver­namentale, s-au infectat. In Ma­drid, serviciul de transport cu tramvaiul a trebuit să fie redus, iar serviciul de telegraf a fost perturbat, asta din cauză că nu mai existau suficienți angajați să­nătoși disponibili pentru a lucra. Aprovizionarea și serviciile medicale nu au mai putut ține pasul cu cererea crescândă, rela­ta, într-o devălmășie, media spa­niolă. Ce rol au avut vaccinurile? „Un simptom foarte des ob­servat la bolnavii de gripă spa­niola este hemoragia internă a plămânilor (tipic pentru tuber­culoză) - un fenomen care a fost deseori descris ca efect secundar al vaccinului contra variolei. Și într-adevăr, multe relatări con­temporane gripei spaniole amin­tesc faptul că vaccinările (până la 24 de vaccinuri diferite pre per­soană) au jucat un rol decisiv în pandemie”, afirmă Claus Köhn­­lein și Torsten Engelbrecht, au­torii cărții Virus Mania. In SUA, lucrurile nu stăteau altfel, isteria media era ide­ntic constați că există și mărturii to­tal contradictorii, e drept nu în media. Eleanora McBean, care a trăit epidemia din 1918, este ci­tată de Claus Köhnlein și Tors­ten Engelbrecht, autorii cărții Virus Mania, cu aceste mărturi­siri: „Persoane tinere, sănătoase, în toată puterea, mureau de la o zi la alta. Boala avea caracteris­ticile «morții negre» (ciumă) plus caracteristicile bolilor con­tra cărora fuseseră vaccinați oa­menii imediat după izbucnirea primului război mondial, printre care tifos, difterie, pneumonie, variolă și polio. Această pande­mie s-a întins pe durata a doi ani și a fost întreți­nută de medici, care o dată cu iz­bucnirea ei au administrat oa­menilor o gră­madă de noi me­dicamente otră­vitoare, prin care încercau să eli­gripă au fost loviți doar cei care fuseseră vaccinați. Familia mea a optat complet împotriva vac­cinării, și drept urmare tot tim­pul am fost (în aceasta perioadă) sănătoși. Atunci când gripa a atins punctul maxim de răspândire, toate magazinele au fost închise, și de asemenea școlile și birou­rile și chiar și spitalele. Căci și medicii și asistentele medicale s-au lăsat vaccinați, și ca urmare s-au îmbolnăvit și ei. Pe străzi nu mai era nimeni. Orașul părea locuit de fantome. Părinții mei alergau de la o casă la alta, peN­tRu A vedea cu ce pot AjuTA, peN­tru că erA prACtiC IMposIBiL sĂ CONSIDERATĂ CEA MAI MORTALĂ PANDEMIE DIN ISTORIA MODERNĂ. GRIM SPANIOLĂ A FOST CEA MAI MARE NENOROCIRE DUPĂ EPIDEMIA DE CIUMĂ NEAGRĂ DIN URMĂ CU 500 DE ANI. ACUM AVEM COVID-19, CUM VA FI EA NOTATĂ ÎN ISTORIE? „Există două de oameni: cu­i pierzi timpul, iar cu­m ceilalți pierzi noțiunea I­I timpului.” / " i­"­­Г32Д. i­­1­4 [UNK] [UNK]. Nicolae Iorga ' * găsești un medic. Astfel, dacă ar fi fost germenii, bacteriile, mi­crobii, virusurile sau bacilii cei care provocau boala, atunci pă­rinții mei ar fi trebuit să se îm­bolnăvească de o sută de ori, căci ei au petrecut multe ore din zi în încăperi unde erau oameni bolnavi, încercând sa-i ajute. Totuși ei nu s-au îmbolnăvit și nici nu au adus agenți patogeni acasă, care să ne îmbolnăvească pe noi.” Moda „știrilor false ”, o boală lângă Boala „știrilor false”, pe care o descoperim și noi azi, în pan­demia Covid19, era prezentă și în presa de la începutul secolu­lui trecut. Niall Johnson în car­tea sa din 2006, Marea Britanie și pandemia gripală din 1918- 1919 pomenește faptul că ziarul The Times dădea vina pe vre­mea din Spania, care ar fi provo­cat epidemia de gripă spaniolă. Ideea era că „primăvara spa­niolă, uscată și dominată de ra­fale de vânt este un anotimp ne­plăcut și nesănătos”. Se sugera că „praful încărcat de microbi a fost răspândit de vântul din Spa­nia, ceea ce înseamnă că clima umedă a Marii Britanii ar putea împiedica gripa să se răspân­dească în arhipelag”(!). Nu a ajutat, pentru că, nu după multe zile de la aceste știri, pe 25 iunie 1918, epidemia de gripă a ajuns și în Marea Brita­nie. Rapoartele despre lucrătorii guvernamentali absenți din cau­za gripei variază cu cifre de la 25 la 50 la sută din forța de muncă. Cam până în vara anului 1918, epidemia s-a răspândit ra­pid și in alte țări din Europa continentală, Viena și Budapes­ta, unele părți din Germania și Franța, au fost afectate în mod similar. Până în septembrie, gripa ajunsese în Statele Unite prin portul Boston. Oficialii se temeau de isteria în masă în ma­rile orașe, motiv pentru care ce­tățenii au fost îndemnați să evite zonele congestionate, să rămână în case, în timp ce poliția era pe străzi. GEORGE CUȘNARENCU

Next