Magazin, ianuarie-iunie 2022 (Anul 65, nr. 1-26)
2022-01-06 / nr. 1
Nr. 1 (3331) din 6 ianuarie 2022 Spectacolul cunoașterii Cum au apărut oceanele de pe Terra? Știm cu toții că apa acoperă peste 70,8% din suprafața Pământului, dar nici până în prezent oamenii de știință nu au putut stabili cu precizie modul în care ea a apărut aici. Recent, o echipă internațională de cercetători a sugerat, în urma analizei unor fragmente de asteroizi, că sursa posibilă a apei de pe Terra ar putea fi chiar Soarele! Cercetătorii susțin că vântul solar un flux de particule (în special din ioni de hidrogen) încărcate electric și difuzate de Soare ar fi creat, cu miliarde de ani în urmă, molecule de apă în praful spațial care, compactat, s-a izbit de pământ sub forma unor roiuri strălucitoare de meteoriți. La începuturile Sistemului Solar, apa din praful cosmic ar fi fost produsă, afirmă savanții, printr-un proces numit „meteorizare spațială”, în cadrul căruia vântul solar a modificat compoziția chimică a particulelor pentru a genera molecule de apă. „Vântul solar reprezintă un flux de ioni de hidrogen și heliu care curge în mod constant dinspre Soare în spațiul cosmic”, explică principalul autor al studiului, dr. Luke Daly, de la Universitatea din Glasgow. „Când acești ioni de hidrogen lovesc o suprafață lipsită de aer, cum ar fi un asteroid sau o particulă de praf din spațiu, ei pătrund la câțiva zeci de nanometri în interiorul acelui corp solid, putând afecta compoziția chimică a rocii. De-a lungul timpului, efectul de degradare a spațiului provocat de ionii de hidrogen poate ejecta suficienți atomi de oxigen din materialele din rocă pentru a crea apă, prin contactul cu hidrogenul.” Noua ipoteză se bazează pe analizarea unor fragmente minuscule dintr-un asteroid de tip S, denumit Itokawa, care orbitează și astăzi în spațiu, în apropierea planetei noastre. Mostre din Itokawa au fost colectate de sonda spațială japoneză Hayabusa, fiind aduse pe Pământ în 2010. Cercetătorii britanici au folosit un proces analitic avansat, numit „tomografie cu sondă atomică” pentru a examina probele de la Itokawa Savantul britanic este de părere că acest proces și apariția oceanelor, care a fost un rezultat al lui, au avut loc cu mult înainte de formarea magnetosferei Pământului /oua din jurul Pământului controlată de câmpul magnetic al planetei. Decese premature în Europa din cauza poluării Un raport dat publicității la sfârșitului anului trecut de Agenția Europeană a Mediului relevă o realitate șocantă: aproape 307.000 de oameni au murit prematur în Europa în anul 2019 din cauza expunerii la particule toxice fine din aer. Raportul a analizat impactul a trei factori poluanți cruciali - materia fin particulară, dioxidul de azot și ozonul. După cum se știe, poluarea din aer este o cauză principală de deces de boli de inimă, accidente vasculare cerebrale, boli pulmonare și cancer pulmonar, constituind cel mai mare risc de mediu din Europa. Dar raportul arată că numărul deceselor premature a scăzut totuși, față de anii precedenți, în principal datorită introducerii planului de acțiune „Zero Poluare” al Uniunii Europene, care-și propune să reducă nivelul particulelor poluante fine cu peste 55% până în 2030. Planul face parte din „Acordul verde european”, al cărui obiectiv este de a atinge „neutralitatea carbonică” a Europei până în 2050. Se au în vedere, în acest sens, investițiile în practici agricole, industriale și de încălzire mai ecologice, pentru a crește calitatea vieții pentru toți europenii, în special pentru cei mai vulnerabili. Din păcate pentru noi, raportul relevă că țările centrale și est-europene sunt cele mai afectate de poluare, din cauza arderii masive de combustibili solizi pentru încălzire și industrie, ceea ce provoacă concentrații ridicate de materii toxice cu particule fine. Totodată, se arată că Bucureștiul este unul dintre cele mai poluate orașe ale Europei, în special din cauza dioxidului de azot asociat cu traficul rutier și o structură rutieră inadecvată. Pe de altă parte, în părțile sudice ale Europei poluanții antropogenici reacționează cu lumina și căldura solară mai intensă, producând la nivelul solului mari concentrații de ozon, legate, avertizează experții, de boli cardiovasculare, oculare și din sfera ORL. Brânză din micmalae Un tip de brânză cedolar dezvoltat de un startup din Singapore și realizat din microalge a fost considerat chiar și de degustători profesioniști ca fiind „mai gustos decât originalul”. Deja brânzeturile vegetariene au cucerit piața de profil, deși nu sunt renumite pentru aroma lor, în schimb această nouă versiune imită atât de bine brânza tradițională dec dar încât este greu de făcut diferența între replică și original. Degustătorii susțin că brânza din microalge „este puțin picantă și are un profil acid pronunțat, care provoacă o explozie de umami, ca și cheddar”, fiind totodată foarte bogată în vitamine din complexul B. Brânza din alge poate fi feliată, pentru sandviciuri, topită în prajitorul de pâine sau întinsă pe pâine sau biscuiți crackers. Deși nu este comercializată încă în Europa, mai multe companii de produse lactate de pe acest continent și-au arătat disponibilitatea pentru achiziția noului tip de brânză, care ar putea atrage milioane de consumatori vegetarieni, de la compania Sophie’s BioNutrients. Microalgele sunt microorganisme care se hrănesc prin fotosinteză, fiind întâlnite atât în medii de apă dulce, cât și în mări și oceane. Ele constituie o excelentă sursă de aminoacizi, acizi grași, vitamine, minerale și antioxidanți. Noul tip de brânză este produs folosind făină proteică din microalge și poate fi comercializată fie în varianta tare, perfect solidă, fie în variantă tartinabilâ. Ciocolata neagră ne face mai fericiți Mulți dintre noi spun că simt nevoia să consume o tabletă de ciocolată atunci când sunt triști sau debusolați, pentru a-și mai veni în fire, iar acest lucru pare să fie adevărat, dar numai în cazul ciocolatei negre (adică cu 85% conținut de cacao). Aceasta este concluzia la care au ajuns cercetătorii sud-coreeni, după ce au dat mai multor voluntari să consume diferite sortimente de ciocolată. Voluntarii au mâncat zilnic, timp de trei săptămâni, fie 30 g de ciocolată neagră (cu 85% cacao), fie 30 g ciocolată clasică (mai puțin de 70% cacao), fie nu au consumat deloc ciocolată în acest interval. S-a remarcat că o cantitate de 30 grame de ciocolată cu 85% conținut de cacao pare să fie rețeta perfectă pentru a fi zilnic mai fericiți. Savanții cred că îmbunătățirea stării de spirit este legată de schimbările microbiene de la nivelul intestinelor, pe care ciocolata le generează. Dar beneficii similare nu au fost întâlnite și la dulciurile pe bază de ciocolată cu lapte, care, avertizează specialiștii, ar trebui consumate cu foarte multă moderație, întrucât conțin mai mult zahăr, grăsimi și alți aditivi, precum coloranți artificiali și ulei de palmier. Spre deosebire de acestea, ciocolata neagră conține de obicei 85% cacao pură și 15% zahăr, vanilie și alte extracte naturale, având o aromă mai puternică și un gust de cacao mai pronunțat. Păsările migratoare, în pericol După cum se știe, păsările migratoare zboară mii de kilometri, spre a găsi condiții și habitate ideale pentru hrănit, cuibărit și creșterea puilor; în cursul acestor călătorii dificile, ele sunt adesea supuse unor condiții meteo extreme, iar riscul supraîncălzirii, din cauza timpului îndelungat petrecut sub razele soarelui, este foarte ridicat. De aceea, multe dintre păsările migratoare pe distanțe lungi au dezvoltat o adaptare la mediu excepțională: un penaj mai deschis, care reflectă mai ușor razele solare, împiedicând supraîncălzirea. Descoperirea a fost făcută de savanți ai Institutului Ornitologic Max Planck din Germania, care au remarcat că becațele și nisipurii au dezvoltat de-a lungul a milioane de ani penaje de culori deschise, pale, care absorb mai puțină căldură decât penele închise la culoare. Pe de altă parte, studiul specialiștilor germani a relevat un fapt îngrijorător: că migrația de iarnă a păsărilor din Europa în Africa ar putea deveni ceva de domeniul trecutului, din cauza încălzirii globale. Deja s-a observat că multe specii - între care și două dintre cele mai comune păsări migratoare din Europa, privighetoarea și pitulicea fluierătoare își petrec mai mult cu două luni pe teritoriile estivale de cuibărit. Datele colectate sugerează că aceste păsări sunt capabile să supraviețuiască pe unele teritorii europene mai mult ca oricând până acum și, pe fondul unor ierni tot mai blânde și mai secetoase, la un moment dat s-ar putea să nu mai migreze deloc. Se estimează că aproximativ 4.000 х [UNK] [UNK]к de specii de pa „ . .sări (40% din totalul mondii- realizată al) întreprind migrații sero- GABRIEL tnere. TUDOR