Milcovul, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 530-607)

1971-05-08 / nr. 562

ANUL IV — Nr. 562 SIMBATA 8 MAI 1971 4 pagini — 30 bani SĂRBĂTORIREA SEMICENTENARULUI PARTIDULUI COMUNIST ROHANI ADUNAREA SOLEMNA DIN CAPITALA Cea de-a 50-a aniversare a întemeierii Partidului Co­munist Român, eveniment de importanță epocală în is­toria mișcării muncitorești din tara noastră, in viata poporului român, a fost sărbătorită, vineri dimineața, în Capitală, in cadrul unei adunări solemne organizate in sala Palatului Republicii Socialiste România. Marea sală are un aspect festiv. Pe fundalul scenei, dominat de faldurile drapelelor partidului și statului, se văd stema Partidului Comunist Român, cifra jubiliară „50“ și datele jubiliare : „1921—1971“. La ora 10 dimineața, o furtună de aplauze și urale salută sosirea în sală a conducătorilor partidului și sta­tului. In prezidiu iau loc tovarășii Nicolae Ceaușescu, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnaraș, Manea Mănescu, Paul N­iculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădu­­lescu, Virgil Trofin, Hie Verdar, Maxim Berghianu, Flo­rian Dănălache, Constantin Drăgan, Emil Drăgănescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popa, Dumitru Po­­pescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vilcu, Ștefan Voitec, Iosif Banc, Constantin Băbălău, Petre Blajovici, Miron Constantinescu, Mihai Dalea, Miu Do­brescu, Aurel Duca, Mihai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioiniță, Carol Király, Vasile Palilineț, Ion Stănescu, Mihai Te­­lescu, Iosif Uglar, Richard Winter, precum și partici­panți la crearea partidului și alți veterani ai mișcării muncitorești din țara noastră — Gheorghe Cristescu, primul secretar general al România, Constantin Pîrvulescu, Partidului Comunist din Chivu Stoica, Mihail Cruceanu, Ioni Niculi, Alexandru Sencovici, Gheorghe Vasilichi, Petre Constantinescu-Iași, Wanda Nicolschi, Constantin Tiulescu, Constanța Crăciun, Vasile Bîgu, Victor Brăd­ăleanu, Ion Popescu-Puțuri, Sanda Rangheț, Anton Breitenhofer, Ladislau Banyai, Lajos Csogor, Jozsef Meliusz, Gheorghe Petrescu, Gheorghe Rusu, Mi­hai Roșianu și Vida Geza — fruntași în muncă din in­dustrie și agricultură — eroi ai muncii socialiste — conducători ai organizațiilor obștești, generali, oameni de știință, artă și cultură. Se aflau în sală membrii C.C. al P.C.R., ai Consiliu­lui de Stat și ai guvernului, ai Consiliului National al (Continuare in pag. a IV-a) Stimați tovarăși și prieteni. Sărbătorim astăzi împlinirea a 50 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român, eveniment­ de în­semnătate istorică epocală în viața poporului nostru. Cu acest prilej fes­tiv permiteți-mi să vă adresez dum­neavoastră, tuturor comuniștilor, în­tregului nostru popor, cele mai calde felicitări și un cordial salut din partea Comitetului Central al Parti­dului Comunist Român, a Consiliului de Stat și a guvernului Republicii Socialiste România. (Aplauze puter­nice, prelungite). Această aniversare prilejuiește o retrospectivă a drumului parcurs de partid, a luptelor duse de clasa mun­citoare, de toți oamenii muncii din patria noastră pentru dreptate și li­bertate socială și națională, pentru răsturnarea regimului burghezo-mo­­șieresc, pentru cucerirea puterii poli­tice și făurirea cu succes a socialis­mului în România. Drumul străbătut nu a fost neted : au trebuit învinse multe greutăți, trecute mari obsta­cole — dar nici teroarea sălbatică, nici închisorile și nici chiar moartea nu i-au putut abate pe comuniști din calea lor. Comuniștii au ținut întot­deauna sus steagul luptei sociale și naționale, acționînd ca organizatori și conducători încercați ai clasei muncitoare, ai întregului nostru po­por muncitor. (Aplauze puternice, pre­lungite). Ceea ce i-a însuflețit perma­nent pe comuniști in lupta lor a fost încrederea nestrămutată în învăță­tura atotbiruitoare marxist-leninistă, devotamentul nemărginit față de nă­zuințele de libertate națională și dreptate socială ale poporului. (Vii aplauze). La această adunare participă vete­rani care au luat parte la formarea partidului, mulți activiști din anii ile­galității care și-au îndeplinit cu înalt devotament nețărmurit sarcinile în­credințate de partid, aducîndu-și con­tribuția la toate marile succese ob­ținute de partidul și poporul nostru. Partidul ii prețuiește în cel m­ai înalt grad pe activiștii din anii ilegalității. In numele Comitetului Central, se a­­dresez tuturor calde felicitări și mul­­­­țumiri comuniste­­ (Aplauze îndelun­gate). Mulți din cei care au luat parte la înființarea partidului în 1921 și care au activat în rîndurile sale nu mai­­ sînt printre noi, în semn de adune o­­­­magiu, propun să păstrăm un mo­ment de reculegere. (Asistența se ri­dică pentru cîteva clipe în picioare, cinstind memoria celor dispăruți). Stimați tovarăși. Istoria partidului nostru este istoria luptelor sociale și naționale ale clasei muncitoare, țărănimii, intelectualită­ții, ale tuturor oamenilor muncii fără deosebire de naționalitate, este isto­ria nașterii și dezvoltării mișcării muncitorești și revoluționare din Ro­mânia. Noi, comuniștii, suntem­ conti­nuatorii tradițiilor progresiste ale po­porului. Cinstim pe toți acei care au stat în fruntea luptei împotriva asu­pririi străine, pentru neatîrnarea po­porului, pentru formarea statului na­țional român. Greul luptelor l-au dus întotdeauna masele largi populare, le adresăm recunoștința noastră fier­binte și ne plecăm cu smerenie in fața jertfelor grele pe care le-au dat în aceste lupte. Secolul al XIX-lea s-a caracterizat prin mari mișcări pentru eliberarea națională și socială. Răscoala din 1821, revoluția din 1848, Unirea Prin­­cipatelor în 1859, războiul pentru in­dependență din 1877 sunt momente cruciale în istoria țării noastre. A­­ceste evenimente au marcat totodată intrarea țării pe calea dezvoltării ca­pitaliste, precum și apariția pe scena istoriei, o dată cu burghezia, a clasei muncitoare. în a doua jumătate a se­colului trecut, îndeosebi după forma­rea statului național român în 1859, România a cunoscut o puternică dez­voltare capitalistă. Situația specifică, determinată de dependența față de imperiul otoman și de pătrunderea în economia țării, încă din acea pe­rioadă a capitalului străin, a creat oamenilor muncii condiții deosebit de grele. In acest cadru, încă în pe­rioada 1860—1870, începe crearea or­ganizațiilor muncitorești. Trebuie să menționez că formarea primelor cercuri muncitorești, înce­putul răspîndirii ideilor socialiste în România au fost stimulate de legătu­rile militanților români cu făuritorii socialismului științific — Marx și En­gels, într-o scrisoare trimisă militan­tului socialist Ion Nădejde în 1888, Engels arăta că încearcă o mare sa­tisfacție văzînd că socialiștii din Ro­mânia au adoptat în programul lor principiile fundamentale ale teoriei marxiste. Dezvoltarea mișcării muncitorești și răspîndirea ideilor socialismului citoate, se prăbușeau imperii, creștea lupta de eliberare­ națională și socia­lă. Victoria. Marii Revoluții Socialis­te din Octombrie vestea începutul unei noi ere în istoria omenirii — era­ trecerii la făurirea socialismului și comunismului. în aceste împrejurări interne și internaționale, clasa muncitoare și­ alte forțe sociale din­ România s-au ridicat cu hotărîre la luptă împotri­va asupririi sociale și naționale. științific au dus la formarea în 1893 a Partidului Social-Democrat al Mun­citorilor din România. Deși a activat numai 6 ani, datorită trecerii unor fruntași de partea burgheziei, Parti­dul Social-Democrat al Muncitorilor din România a marcat un moment deosebit în lupta politică a proleta­riatului. Organizarea pe plan națio­nal a mișcării sindicale în 1906 și refacerea Partidului Socialist în 1910 reflectau maturizarea politică a cla­sei muncitoare din România, rolul tot mai important pe care îl dobîndea în viața țării. Continuînd să întrețină le­gături cu mișcarea revoluționară din alte țări, mișcarea muncitorească din România a ajutat la transportul în Rusia a literaturii tipărite de emi­grația rusă din Apus — inclusiv a Iskrei leniniste —, a manifestat o ac­tivă solidaritate cu lupta proletaria­tului rus împotriva țarismului în 1905, printre altele acordînd ajutor echipajului revoluționar de pe cruci­șătorul Potemkin care, după cum se știe, a primit azil­ politic în România. Militanții socialiști români au avut legături nemijlocite cu V. I. Lenin. In anii premergători, precum și în timpul primului război mondial im­perialist, mișcarea muncitorească și­­socialistă a acționat cu­ hotărîre îm­potriva războiului, participînd la con­ferințele internaționale antirăzboinice și organizînd mari manifestări de masă în țară. După terminarea războiului și realizarea statului național unitar, România a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare ; totodată, mișcarea muncitorească și socialistă a căpătat dimensiuni noi. La sfîrșitul deceniu­lui al doilea al secolului nostru, in țară se acumulaseră multe contradic­ții sociale și naționale, care creau necesitatea unor profunde transfor­mări în viața societății. Se impuneau, în special, înfăptuirea reformei a­­grare, crearea unei industrii națio­nale avansate, lichidarea dependen­ței față de capitalul străin, democra­tizarea vieții politice și de stat. De realizarea acestor transformări de­pindea progresul rapid al țării din punct de vedere economic și social, în viața internațională se adîn­­ceau, de asemenea, continuu contra­dicțiile de clasă ; avea loc un puter­nic avînt r­evollu­ționar al clasei mun­­în afara legii. Timp d­e două decenii, comuniștii au fost obligați să acti­veze în condițiile grele ale ilegali­tății, înfruntînd represiunile regimu­lui burghezo-moșieresc. In toată această perioadă, partidul a fost organizatorul și conducătorul tuturor luptelor revoluționare ale oamenilor muncii. Dintre numeroa­sele bătălii de clasă din acea vre­me, voi menționa greva minerilor de la Lupeni din 1929, grevele petro-Grevele din 1918-1919, greva gene­rală din 1920 adeveresc creșterea a­­vîntului revoluționar, afirmarea tot mai puternică a clasei muncitoare ca cea mai avansată forță socială a societății românești. Situația internă și internațională, luptele de clasă din acei ani au gră­bit cristalizarea necesității creării unui partid revoluționar de tip nou, în stare să conducă clasa muncitoare și celelalte forțe sociale și progre­siste în lupta pentru apărarea drep­turilor și libertăților lor democratice pentru înfăptuirea unor adinei trans­formări sociale, în rîndurile parti­dului socialist se manifestau tot mai puternic forțele care se pronunțau pentru un partid revoluționar, bazat pe ideologia marxist-leninistă. La 8 Mai 1921, Congresul Partidului Socialist a hotărît, cu o mare majo­ritate de voturi, transformarea sa în Partidul Comunist din România. (Aplauze puternice, îndelung repe­tate). Cred că sînteți de acord să sa­lutăm prezența la adunarea noastră solemnă a celui care a fost primul secretar general al Partidului Comu­nist din România, tovarășul Gheor­ghe Cristescu. (Aplauze puternice). Crearea Partidului Comunist a mar­cat triumful forțelor revoluționare și a marxism-leninismului în mișcarea muncitorească din țara noastră ; din acest moment, mișcarea revoluționa­ră din România a intrat într-o etapă nouă, superioară a dezvoltării sale, încă din timpul primului Congres al Partidului, cercurile reacționare au dezlănțuit o prigoană sălbatică împotriva comuniștilor. După trei ani de activitate legală, guvernul burghezo-moșieresc a scos partidul Viena, dezmembrarea teritorială a ță­rii noastre. în aceste împrejurări, Par­tidul Comunist din România­ împreu­nă cu Frontul Plugarilor, Madesz-ul și alte forțe politice au chemat po­porul la luptă pentru apărarea inte­grității teritoriale a patriei, (A­­plauze puternice). Se crease o si­tuație favorabilă rezistenței na­ționale, dar trădarea cercurilor con­ducătoare guvernante și a conduce­rii partidelor burgheze a împiedicat liștilor și ceferiștilor din 1933 — ca­re au exprimat în modul cel mai grăitor spiritul combativ al clasei noastre muncitoare, afirmarea rolu­lui partidului comunist, a capacității sale de a organiza și conduce lupta oamenilor muncii. (Aplauze puterni­ce). O activitate multilaterală a desfă­șurat partidul nostru pentru unita­tea clasei muncitoare, pentru uni­rea tuturor forțelor democratice în lupta împotriva politicii de fascizare a țării și a pregătirii de război. Me­rită menționate în acest sens acțiu­nile unite ale forțelor democrate soldate cu succes în alegerile parți­ale din 1936, precum și marea de­monstrație antifascistă și antirăz­boinică de la 1 Mai 1939. In toată această perioadă, partidul a militat neobosit pentru o politică de prie­tenie și colaborare cu Uniunea Sovie­tică, pentru stabilirea de relațiii di­plomatice între cele două țări. (Vii aplauze). In fața politicii antinaționale a cercurilor reacționare, Partidul Co­munist a fost forța cea mai consec­ventă a apărării intereselor naționale ale țării. Lipsa de unitate a forțelor democratice a permis însă reacțiunii , să instaureze dictatura militaro-fas­­cistă, să subordoneze țara Germaniei hitleriste. După cum se știe, în 1939— 1940 situația internațională s-a agra­vat . Germania nazistă a trecut la a­­gresiune directă împotriva a nume­roase state din Europa, dezlănțuind cel de-al doilea război mondial. Ro­mânia se găsea într-o situație de izo­lare internațională, care a ușurat lui­ Hitler impunerea Dictatului de la lupta maselor largi populare. La scurt timp, România a fost împinsă de dictatura militaro-fascistă, alături de Germania nazistă, în războiul an­­tisovietic, împotriva voinței poporu­lui și a intereselor sale naționale. Intrarea trupelor hitleriste in țară in 1940 a însemnat în fapt ocuparea României și subordonarea ei mașinii de război naziste, a dus la jefuirea bogățiilor țării, provocând grele sufe­rințe poporului român. Totodată, dic­tatura militaro-fascistă și ocupanții hitleriști au dezlănțuit o prigoană sălbatică împotriva comuniștilor și a altor forțe patriotice antifasciste. Sute și mii de comuniști și luptători antifasciști au fost aruncați în închi­sori și lagăre ; zeci dintre ei au fost uciși de plutoanele de execuție. Prin aceste represiuni sîngeroase se ur­mărea decapitarea mișcării de rezis­tență antifascistă și antirăzboinică. Dar, după cum se știe, planurile reac­­țiunii fasciste române și ale naziști­lor germani au suferit un eșec total ; ei nu au putut învinge voința forțe­lor antifasciste care în ciuda terorii, și-au unit rîndurile și au desfășurat cu succes lupta contra fascismului și războiului. (Aplauze puternice, pre­lungite). Este meritul Partidului Comunist Român că a militat, încă de la înfiin­țarea sa, împotriva intervenției impe­rialiste contra puterii sovietice. După cum știți, la primul Congres a fost votată și o moțiune de solidaritate cu statul făurit de Lenin. (Vii aplauze). Atunci când a izbucnit agresiunea Germaniei fasciste, partidul s-a ridicat cu toată forța împotri­va participării României la acest război nedrept. El a chemat toate forțele naționale la lupta pentru ie­șirea din războiul antisovietic, pentru întoarcerea armelor împotriva Ger­maniei fasciste și alăturarea țării noastre coaliției antihitleriste. Prin politica sa Partidul Comunist Român a apărat onoarea poporului și inte­resele naționale ale țării, politica de prietenie tradițională cu marea noas­tră vecină — Uniunea Sovietică. (A­­plauze puternice). Activitatea inten­să desfășurată de partid a dus la unirea forțelor antifasciste pa­triotice, la formarea în mai 1944 a Frontului Unic Muncitoresc între Partidul Comunist și Partidul So­cial Democrat și apoi a Blo­cului Național Democratic. In a­­celași timp, partidul a organizat gărzile patriotice, a condus numeroa­se acțiuni de sabotare a războiului. Anul 1944 se caracterizează prin schimbarea radicală a situației mili­tare în favoarea coaliției antihitle­riste. Sub loviturile zdrobitoare ale Armatei Roșii, care a dus greul celui de-al doilea­ război mondial, trupele fasciste se retrăgeau cu pierderi mari ; pe alte fronturi forțele aliate dădeau, de asemenea, lovituri puter­nice armatei hitleriste. Lupta armată a forțelor patriotice din diferite țări creștea în amploare, izbind nimicitor mașina de război fascistă. Folosind condițiile interne și externe favora­bile, forțele naționale patriotice din România, în rîndul cărora Partidul Comunist constituia principalul nu­cleu, inițiatorul și organizatorul ac­țiunilor antifasciste și antirăzboinice, au trecut la declanșarea și înfăptui­rea cu succes a insurecției naționale antifasciste armate. (Vii aplauze). A­­ceasta a dus la arestarea guvernului Antonescu, la ieșirea imediată a Ro­mâniei din războiul antisovietic și la intrarea ei în luptă împotriva Ger­maniei naziste, alături de Uniunea Sovietică și celelalte țări ale coaliției antihitleriste. (Aplauze puternice). Din primul moment al Înfăptuirii actului istoric de la 23 August, parti­dul nostru a fost organizatorul, su­fletul tuturor acțiunilor poporului și ale armatei. Forțele patriotice și ar­mata au eliberat rapid Capitala și alte centre ale țării, capturînd im­portante grupări militare hitleriste. Pentru a înțelege starea de spirit din acel timp, merită să menționăm că întreaga armată a răspuns cu promptitudine chemării de a se ală­tura armatei sovietice, coaliției anti­hitleriste. (Aplauze). Angajîndu-se cu toate resursele de care dis­punea, în războiul antifascist, ar­mata română a purtat, alături de Armata Roșie, grele lupte pentru eli­berarea definitivă a patriei, a parti­cipat la eliberarea Ungariei și Ceho­slovaciei pînă la înfrîngerea comple­tă a Germaniei hitleriste, înscriind astfel o luminoasă pagină de eroism și glorie în istoria României. (Aplau­ze puternice). Acum, la a 50-a aniversare a partidului nostru, în preajma aniversării Zilei Victoriei, adu­cem un fierbinte omagiu și pri­nosul recunoștinței întregului nos­tru popor fiilor patriei care au să­­vîrșit fapte de vitejie, au dat dovadă de înalt devotament și nu și-au pre­cupețit nici viață pentru eliberarea țării și înfrîngerea fascismului. (A­­plauze puternice, prelungite). Tot­odată, exprimăm sentimentele noas­tre de recunoștință față de glorioa­sele armate ale Uniunii Sovietice, care, cu prețul unor jertfe uriașe, au sfărîmat mașina de război nazistă, au adus o contribuție hotărîtoare la eli­berarea României și a altor țări de sub jugul fascist, la înfrîngerea Ger­maniei hitleriste. (Aplauze puternice). în același timp, poporul nostru cinstește memoria ostașilor tuturor celorlalte țări din coaliția antihitle­­ristă care au participat la marea bă­tălie militară pentru înfrîngerea Germaniei fasciste. (Aplauze puter­nice). Ne îndreptăm gîr­dul cu venerație spre milioanele de luptători din re­zistență, spre patrioții din țările co­tropite, care și-au vărsat sîngele și-au dat viața în dramatica încleș­tare cu fascismul, contribuind prin lupta lor eroică la salvarea civiliza­ției umane de­­ robia hitleristă. (Vi aplauze). Răsturnarea dictaturii miltaro-fas­ciste a marcat o cotitură istorica , dezvoltarea României, lupta antifas­cistă­ democratică transformîndu-l rapid într-o­ mișcare socială d­e amploare cum nu a mai cu­noscut istoria țării și care a deschis calea celor mai profun­de schimbări revoluționare, înfăp­tuirii idealurilor de libertate și drep­tate socială și națională ale po­porului român. Desfășurînd o mul­tilaterală activitate politică și or­ganizatorică, Partidul Comunist Ro­mân a reunit în această mișca­re principalele forțe ale națiu­nii — clasa muncitoare, țărănimea, intelectualitatea, păturile mijlocii de la orașe și chiar anumite cercuri ale burgheziei. Rod al luptei celor mai largi mase populare, instaurarea la 6 Martie 1945 a primului guvern cu adevărat democratic din istoria țării în frunte cu înflăcăratul patriot, eminent om de stat și militant pro­gresist dr. Petru Groza — a însemnat o mare victorie a forțelor revoluțio­nare, democratice, a marcat instau­rarea puterii revoluționar-dem­ocra­­tice a muncitorilor și țăranilor a deschis calea unor transformări­­ so­­cial-politice profunde în societatea românească. (Aplauze îndelungate). Doresc să exprim cu acest prilej mulțumirile și recunoștința partidu­lui nostru tuturor partidelor și orga­nizațiilor democratice, patriotice, care au colaborat în acei ani cu co­muniștii în lupta pentru transforma­rea revoluționară a țării. (Vii a­­plauze). Este știut că România ieșise din război ruinată și secătuită, că in țară domnea haosul economic și sărăcia, că masele muncitoare se zbateau in­tr-o neagră mizerie. Sarcina impe­rioasă care se punea în fața țării era ieșirea din această situație catastro­fală, trasarea unui program al evo­luției economice și sociale imediate și de perspectivă. Elaborarea acestui program a făcut obiectul Conferinței Naționale din 1945 a Partidului Co­munist Român, al raportului prezen­tat de Gheorghe Gheorghiu-Dej — fiu devotat al clasei muncitoare, al poporului român, militant de seamă al mișcării comuniste, care timp de 20 de ani s-a aflat în fruntea parti­dului nostru, aducînd împreună cu întregul activ de partid și de stat o contribuție de seamă la realizarea marilor transformări revoluționare din acea perioadă. (Aplauze puterni­ce). Subliniind însemnătatea esen­țială a industrializării pentru asigu­rarea progresului general al tării și consolidarea independentei noastre naționale, Conferința Națională a in­dicat ca primă etapă trecerea la re­construcția țării, la refacerea rapidă a economiei distruse și dezorganizate de război. Partidul nostru a desfășurat o in­tensă activitate pentru mobilizarea maselor largi populare la înfăptuirea acestui obiectiv principal. Munca constructivă, amplă și grea, s-a îm­pletit cu lupta fermă împotriva for­țelor reacționare, a claselor exploa­tatoare ș­i a partidelor lor politice, care, contînd pe sprijinul cercurilor imperialiste din exterior, se opuneau cu înverșunare transformărilor so­­diate, democratizării țării, înfăptuirii masurilor de redresare și dezvoltare economică. Amplificarea continuă a procesului revoluționar a dus la mo­dificarea radicală a raportului forțe­lor sociale în favoarea maselor celor ce muncesc, la înfrîngerea claselor exploatatoare, la eliminarea din gu­vern a ultimilor reprezentanți ai par­tidelor burgheze, la înlăturarea mo­narhiei și proclamarea Republicii Populare Române. (Aplauze puterni­ce). Primesc adesea întrebări în legă­tura cu felul în care a cîștigat parti­dul nostru majoritatea poporului de partea sa. încă alegerile din noiem­brie 1946 au demonstrat elocvent în­frîngerea politicii reacționare, marea majoritate a poporului — peste 70 la sută dintre votanți — exprimîn­­du-și în mod democratic încrederea în Partidul Comunist și în forțele care colaborau cu noi. (Aplauze puternice). Trecerea pe calea socialismului a fost deci expresia voinței, democratic ex­primată, prin vot, a poporului român care s-a convins pe deplin­­— în anii cînd partidul nostru a militat neîn­fricat pentru interesele națiunii și a mobilizat toate forțele pentru salva­rea poporului — că numai urmîndu-i pe comuniști își asigură un viitor fe­riciți perspectiva unei dezvoltări nr­ .. (Continuare în pagina a 11-a) Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU Marele tradiții revoluționare de luptă pentru eliberarea socială și națională a poporului, pentru socialism ■ MA

Next