Mişcarea, iunie 1910 (Anul 2, nr. 117-139)

1910-06-11 / nr. 125

4 Jp A ANUL II.—No. 125. Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5, a hoxinot. In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an . . Pe trei luni Preoţii şi învăţătorii 50% 10 MIȘCAREA ZIAR NAȚIONAL-LIBERAI. Programul tachist ! In partid şi un program Asistăm de citeva zile la o adevărată comedie politica. Partidul conservator-democrat se căzneşte să întocmească un program de viitoare guvernare. Pentru un partid conştient de menirea lui, ca şi de valoarea morala a unui program politic adevărat, lucrul nu ar fi uşor de loc. Un program politic trebue sa corespunda unor necesitaţi reale, din complexul organizatului social şi economic al unei ţari. Si un asemenea program trebue sa ofere în primul loc satisfacerea sigura şi urgenta a acestor nevoi. Este suficient insa, sa observăm cum s-a născut partidul conservator-democrat, pentru a ne explica modul cum înțelege acest partid să elaboreze un program de guvernamud. Născut din impulsivitatea unui moment penibil al luptelor personale din partidul conservator, noul partid conservator-democrat exista, lupta, uneori formulează şi pretenţiuni, de doi ani de zile, fara a simţi trebuinţa —fara a simţi nevoia practica—de a avea ca sport moral al existenţei lui, un program care sa se ridice deasupra savantelor combinaţii de simplă bucătărie electorală. Acest partid s’a format deci, asa cum se formeaza orice sindicat comercial, în care nu se ţine seama de cit de calculul rece al unor beneficii cît mai mănoase. Asa se explica cum doi ani de zile a avut acest partid pretențiunea de a exista ca partid, fara a putea invoca nici o justificare morală a acestei existenţi. După doi ani însă, bilanţul afacerei a mărturisit un adevar dureros : era nevoie de program. Şi cu uşurinţa cu care se întocmesc comitetele organizatoare de petreceri, s’au întocmit acele adorabile comisiuni, în care străluceşte tot ce ţara romîneascâ are mai superb ca superioritate de gindire şi ca bogăţie de cultura,„comisiuni“ care au excesiv de modesta sarcina de a plămădi „Romania Moderna“ ! Şi tot cu uşurinţa cu care se întocmesc programele petrecerilor şi serbărilor de care pomeneam mai sus, aceste comisiuni proced la întocmirea programului conservatordemocrat și la aranjarea fericitelor destine ale Romîniei Moderne tac tuiste... Un program politic de guvernămlnt ? Dar ce poate fi mai ușor decît înjghebarea unu aseminea program ? Ar putea fi greu, daca acest program ar trebui sa fie mro- rarul exact al unor nevoi sociale adine simţite şi profund studiate. Dar programul tachist este departe de apaca lui din acest punct de vedere.... Este programul „unui calcul politic elementar şi al oportunismului care rezida la temelia organizaţiunei partidului conservator democrat. Trebue program, nu pentru ca fiinţa morala a acestui partid ar simţi nevoia lui, nici pentru ca ţara ar fi simţit necesitatea unui program politic care sa o renască, ci pentru ca aşa cere interesul de partid, aşa cere calculul combinaţiilor viitoare la care visează partidullui Tache lonescu. Trebue program, pentru ca la un moment dat, d. Tache lonescu sa poată striga : am avut succese electorale pană acum, de aici înainte am ,și program de guvernând nt ! De cît un singur lucru : programele nici nu se comanda, nici nu se fabrica după jocul unor interese meschine. Programele se nasc din însăşi alcătuirea morală a partidelor şi nu se pot naşte decît fiind impuse de realitatea imperioasă a unor necesitaţi sociale care nu se pot inventa. Şi aici este pacalul originar cu care se naşte programul tachist. Căci nici alcătuirea intelectuala și morala a partidului conservator democrat, nu este în măsură de a putea elabora un asemenea program, după cum nicitunctele fundamentale ale acestui program, nu sunt de natura a legitima nevoia programului la a cărui întocmire asistam. Cele ce vor urma mai la vale, vor evidenţia complect afirmaţia pe care o facem. înainte însă, de a intra în analiza sumara a punctelor din programul tachist, am crezut că este necesar să facem aceste consideraţiuni generale, pentru a putea cunoaşte de la început criteriul după care trebue să judecam acest program si prizma prin care trebue sa privim papuseria partidului care lupta pentru,... crearea unei „Noui Romlnii“. Inired. DIN ŞAGA foarte albastru Şeful tachiştilor a spus un cuvînt mare. A adunat din toată ţara ce-a putut; a dat adunăturii nume de congres; s’a suit la tribună, şi aruncind ochi de şetească mîndrie asupra supuşilor sei, a spus vorbă mare: „Mîndriţi-vă cu mine şi eu cu voi, căci situaţia veselă în care se găseşte partidul nostru, înseamnă cel dintâi pas spre realizarea marelui ideal la care au visat creatorii Romîniei moderne. Din acest cuvînt foarte mare, reiese următoarele deducţii foarte logice: a) Dl şef Tache trebue să fi fost într’adevăr foarte vesel cînd şi-a spus cuvîntul, iar partidul său trebue să fi fost şi el foarte vesel, dac' au putut să creadă asemenea cuvînt. b) Dl Lascar Antoniu este puţintel îndoit din spate, pentru că poartă pe umeri greutatea visului creatorilor Romîniei moderne. c) Primul pas din realizarea visului creatorilor Romîniei moderne, o să facem din nou pe Alecu Bădălan ministru de justiţie şi să trimetem din nou pe Manole Buznea şi Costache Chirilă deputaţi in Cameră ca să facă legi. d) Să se creiese vizionarelor străbuni, alţi blumenfelzi şi levini, ca să fie cetăţeni romîni ai Romîniei moderne, adică strănepoţi de-ai lui Traian. e) Primul pas din realizarea Romîniei moderne, sunt fondurile lui Ghiţă Ghibănescu de la , Opinia“. f) Cogălniceanu n'a visat pentru Romînia modernă decît vlăstare ca Naiman Paraschivescu şi Ce. Iorgu Şendrea. Concluzia : Situaţia tachiştilor e foarte veselă,—dar metafora lui Tache, a fost... o anatemă. Flirt Grandomania grecească Am publicat iacă de em ştirea că guvernul grecesc răspunzind notei guvernului nostru cu privire la vandalismul săvlrşt asupra vaporului „împăratul Traian“ a făcut extraordinar de indrăsneaţa declaraţie că este dispus a face scuze pentru actul săvlrşit, dar că nu Înţelege să acorde despăgubiri pentru daunele pricinuite. Iată clar că guvernul de la Atena confirmă in mod oficial solidaritatea sa cu bandiţii cari au săvîrş’t actul de piraterie In potriva vaporului romînesc. Dar de altfel faptul nu surprinde întru cit chiar din primul moment guvernul de la Athena sfidind opinia publică europeană, a avut o atitudine revoltătoare, intruelt treeind peste cele mai elementare noţiuni protocolare, nu s’a incumentat să facă cel puţin scuza Familiei Regale pentru că tinerile Sale vlăstare au avut de suferit groaza atacului bandiţilor greci. N’a făcut nici atit, pentru că semeţia grecească nu cunoaşte nici o margine, nu ţine socoteală de nici o consideraţiune. Dar guvernul român e hotărit a lua o atitudine dintre cele mai energice impuse de importanţa şi gravitatea situaţiei. Aşa chiar cu începere de astăzi se vor aplica cele mai riguroase măsuri de represalii inpotriva musafirilor greci de la noi din ţară. Aceştia vor fi supuşi regimului fiscal excepţional şi socotim că vor avea prilejul să-şi dea sama de neghiobia actului săvirşit, atunci clnd vor resimţi consecinţele lui. Noi n’avem ce pierde pe urmele acestui conflict, dar grecii au totul de pierdut, iar levantinii oploşiţi in ţară şi care se bucura de cea mai larga ospitalitate în regatul român, siguri suntem, vor fi cei Întâi cari să trimită veste fraţilor lor de neghiobia săvirşită. -------------«Btca.jeaag----------- Costă scump... Nu ştim dacă într’un moment de simpă sinceritate, sau sub imperiul unei adevarate inconştienţi, dar unul din oratorii congresului tachist, a spus o vorbă care înseamnă cea mai adevarată exprimare a simţimăntului de care este stăpânit astăzi partidul d-lui Tache Ionescu. D. Dimitropol a spus-o fără nici un încojur şi fără nici un fel de rezervă: „să se lărgească colegiile doctorale pentru că astăzi alegătorul costă prea „mult“. Şi cu siguranţă, că reformatorul tachist nu a minţit de loc. Pentru că nimeni nu a suportat mai greu, şi totuşi mai din belşug, această scumpete a alegătorului român, de cum a suportato partidul d-lui Tache Ionescu. Numai nababii nhrişti ştiu cât cântăreşte—în bancnote—o victorie electorală a partidului conservator democrat. Şi aceşti nababi au început să simtă, că o asemenea situaţie nu mai poate dăinui. Să se revizuiască, deci, Constituţia , să se lărgească colegiile electorale—căci bieţii nababi nu mai pot suporta teroarea preţurilor mărfei electorale ! Poate că numai acest domn Dimitropol va fi avut norocul să fie în nota adevarată a motivelor reale pentru care d. Tache lonescu a scos marota revizuirei Constituţiei ! Mai ştim noi ? E destul să facă un gest d. Tache lonescu, pentru ca să ţi fie permis să bănueşti orice. In orice caz, încetarea plăţilor... electorale, ar putea fi un motiv destul de serios pentru ca d. Take lonescu să ceară lărgirea capului electoral... EIMASil TACHIST Cei mai entuziaşti oameni... politici din ţara noastră sunt fără doar şi poate tatiştii. Entuziasmul lor e de nedescus,— pururi aceiaş la orice împrejurare ; acest entuziasm, motivat sau nu, e învăluit oare-cum într’o notă de veselie şi humor, care e bine de relevat. Un tachist se entuziasmează cînd e sau nu congres, cînd se discută ceva sau nu la congres, cînd se aleg sau nu comisii, cînd se reformează sau nu programul—, mă rog un tachist e vesel şi plin de entuziasm în orice împrejurare, la orice oră de zi şi de noapte. . Mai mulţi tachişti la un joc, se Înţelege de la sine că sunt şi mai entuziaşti, şi mai veseli,—cu sau fără motiv,—şi cînd sunt toţi adunaţi de pildă în congres—cum a fost cazul mai alaltăieri la Bucureşti—veselia şi entuziasmul sunt de nedescris... E deci foarte natural ca ziarele tachiste, secondate de cele.. independente să leşine de entuziasm pe urma acelui faimos congres. Nu s’a discutat nimic In cele două zile, oratorii n’au spus nimic nou, au repetat cu foarte puţin succes—ca să nu întrebuinţăm un alt termen—articolele teoretice şi polemice din „Ordinea“ „Opinia“ şi celelalte ziare oficioase şi neoficioase din partid, unii oratori au fost siliţi să renunţe la cuvîntul lor—d. Ghibănescu a fost ales în comisiunea sinodală şi Lascar Antoniu în cea de justiţie—totuşi toţi tachiştii sunt încintaţi, şi fie care dintre ei p» mai poate de entuziasm ! Entuziasmul acesta aictme neserios are însă o explicaţie destul de serioasă, el maschează complecta lipsă de idei și principii a grupărei conservator-democrate, care insă ţine să se afirme cu tot dinadinsul ca un... partid politic şi de guvernămînt, lîng ISIuis. POLITICE — In discursul pe care l a rostit d. Bădărău la „congres“ marele elector al Iaşului, a zis : „ In momentul cînd discutăm aici, ţara îşi dă seamă că şi aici e un parlament...“ Şi totuşi ţara, atît de ingrată, nu numai că nu şi-a dat seamă că acolo e „un parlament“, dar ea a zîmbit ironic cînd ni s’a spus că acolo e un „congres“ ! — In consiliul de miniştri ce se va ţine săptămîna viitoare se vor stabili concediilor d-lor miniştri şi interimatele ministerelor respective. D-nii Emil Costinescu şi Spiru Haret vor râmîne in tot timpul verei in ţară. D nii Al. Constantinescu şi V. G. Morţun vor pleca in străinătate pe la finele lunei curente. — Credem a şti că toate măsurile de represiune ce le va lua guvernul, in cazul că pănă mine seară nu se va obţine satisfacţia cerută de la Grecia, sunt definitiv stabilite şi de se vor aplica cu începere de Vineri. Un comunicat special se va publica prin „Monitorul Oficial" de Simbătă in această chestiune. — Din Budapesta primim ştirea că d. baron G. Duca, deputat guvernamental, a luat iniţiativa fie a întemeia un partid ronînesc moderat împreună cu părintele Mangra. Încercarea a întimpinat însă, din primul moment o mare dificultate in persoana contelui Tisza, care a declarat că nu admite formarea nici unui fel de partid, oricit de moderat ar fi el, cu caracter rominesc. Romînii, dacă vreau pot să fie tiszaişti, sau koşutişti, ba drac şi jusihişti, dar in nici un caz romini. Așa vrea contele Tisza. CINEMATOGRAFUL MEU Un stat delicios este Muntenegrul! Nici nu mimaşi fi adus aminte de el, dacă nu citeam în „ Minerva“ următoarea telegramă : Agram, 8 iunie.—Ziarul «Obzor» publica informaţiunea că Rusia a luat înţelegere cu Franţa şi cu Englitera, ca Muntenegrul nu numai să fie ridicat la rangul de regat, ci să mai fie sporit cu sanjacul Novtbazarului. Turcia şi-a dat învoirea pentru aceasta, şi s’au făcut demersuri, ca să consimtă şi Austro-Ungaria. Nici războiţi, nici vărsări de sânge, nici înărmări, nici fapte groaznice, in sfârşit, nimic altceva decât intervenţiile diplomatice ale Rusiei,—şi Muntenegrul, principatul Njegoşilor, ereje. Acum câtăva vreme, când fostul sultan Abdul Hamid a dat constituţia ţării sale, ce credeţi că a făcut prinţul Nichita ? A dat şi el o constituţie principalului său. Cu alte cuvinte, orice mişcare se face în vre-un stat mare din Europa, a doua şi se face şi în Muntenegru. Când Prinţul Ferdinand al Bulgariei s'a proclamat rege, a doua şi telegraful ne-a adus vestea că şi Prinţul Nichita are de gând să se proclame rege. Când Serbia avea de gînd să declare (?) războia Austro-Ungariei, Muntenegrul a şi luat dispoziţia ca să se alieze cu Serbia. Un principe vesel şi umoristic este Nichita al Muntenegrului, deşi e un poet liric şi sentimental. Bunicul principelui a fost... arhiereu, aşa că sunt cam inexplicabile aspiraţi* VINERI 11 IUNIE 1910 SUB DIRECŢIUNEA UfJUl COJVIITET Al'ARK KILSiIC ftnunciuri Comerciale Linia In pagina Il-a .1 leu Linia în pagina Hi-a Linia in pagina IV-a /4Q bani TELEFON tie de., regalitate pe care le manifestă acest bătrân nepot de popă, însă ,aşa f. - vrea Împăratul Rusiei. Vom trăi şi vom vrea cel mai mic regat din lume : Muntenegrul, căruia i se adaugă acum Navi bazarul, RADAMES. DIN SBORUL VREMII Telia aerului Pe măsură ce ne depărtam, oraşul dispărea tot mai mult în urmă-ne şi se topi mai apoi cu totul în uşoara negură a dimineţei de Septembrie. Automobilul, un „Mercedes“ din cele mai bune, era condus de d. Rene Scorţescu-proprietarul său, şi ne duceam din Iaşi spre Constanţa. E un conductor foarte dibaci d. Scorţescu, prudent şi îndrăzneţ in acelaş timp, cu ochiul ager, cu mîna sigură şi înzestrat cu un singe rece excelent, ceia ce-l face să nu-şi piardă niciodată siguranţa, chiar în împrejurări din cele mai grele. La început o luarăm a-şi putea spune domol, cu o iuţeală mijlocie de 50 km. la oră. Privirea se odihnea leneşă pe tablourile câmpeneşti ce se desfăşurau colorate in chip cît mai variat de reflexele soarelui tomnatic. Nu era nici cald nici răcoare ; cerul era albastru şi lanurile verzi încă. .... Şi tot aşa, grăbindu-ne încet, lasarăm în urmă sate şi tirguri şi oraşe, prinzirăm la Birlad, iar către sală ne-am oprit la Galaţi, unde am stat pănă a doua zi dimineaţă, cînd am pornit spre Tulcea după ce am trecut Dunărea pe-un pod umblător. Am trecut uşor peste toate aceste, pentru că nu descrierea în sine a escursiei, e menită să facă obiectul acestor rînduri,—ci fulgerătoarele impresii primite de suflet şi ochi pe drumul de la Tulcea la Constanţa. E o şosea largă ce lunecă in pantă dulceagă şi într’o linie aproape dreapta, foarte bine pietruită şi par’că anume hotărîtâ pentru curse de automobile. Dintr’o aruncătură de ochi, d. Scorţescu înţelese că acolo va fi in largul său şi c’un uşor zimbet de satisfacţie, începu să-şi lese treptat sburătoarea lui maşină, în toată libertatea înaripatei sale goane. Acul de pe cadranul arătătorului însennă 60, apoi 70, apoi 80 de km, la oră, şi de aci înainte ne mai avînd unde trece pe cadran, căci arăta maximul de faţală de care era capabil în condiţii normale motorul, se sbătea din punctul său culminant şi fix, ca prins de un fior satanic, căci maşina se întrecea pe ea însăşi, adăgind la maximul ei de repeziciune, iuţula câştigată prin lunecarea ei pantă. Nu mai era mers pe pămint, ci aeriană goană şi ’ncercam tind pe tind senzaţiile contopirei spaţiului în timp, ori a timpului in spaţiu. Erau momente clnd se părea că automobilul cu toată vertiginoasa lui repezire, stătea încremenit în vreme şi că întinderea îşi defilează înaintea noastră, toată bogata varietate a caleidoscopicelor ei tablouri. Sate şi Urguri şi orăşele îşi răsturnau într’un vărlej nebun pe dinaintea ochiului aiurit, cinematica lor panoramă. ... Şi erau momente cînd păream cu toţii încărcaţi ca într’o ghiulea de tun, în care oamenii şi obiectele se contopeau Într’o uniformă masivitate, ghiulea svârlită nebuneşte prin timp, svârlită în cuprinsul spaţiului care se topea el insuşi iu Înfiorarea momentului. Numai cei ce au încercat asemenea senzaţii îşi dau samă de cită nemărginire poate cuprinde clipa şicu preţ trebue de pus pe fulgerătoarea ei licărire. Şi toate aceste erau simţite în chip aproape organic, în chip reflex, căci gândul nu putea să gândească, copleşit cu totul de beţia aierului, ce năvălea cu putere de jos şi de sus, din lături, de pretutindeni, năvălea prin toţi porii, narcotizându-ne şi sufletul şi gândul. E cu siguranţă cea mai puternică dintre boii, şi cei care au simţit-o odată, rămân pe veci stăpâniţi de pasiunea ei. însemnări şi Păreri Împăratul Germaniei, Wilhelm II, a decorat pe regina Olandei, Wilhelm na, pentru că a nâscut o fetiţă. Un ţăran ignorant a trimes împăratului următoarea scrisoare: „Măria Ta, nevasta aiea a născut douăsprezece fete, io timp de cincisprezece ani. Da aceia Te rog să trimiţi şi nevestei mele douăsprezece decoraţii“. Şi de trei ani ţăranul aşteaptă răsplată pentru „meritele rigale“ ale nevestei sale.* Am spus unui prieten, în faţă. Ură nici un înconjur, defectele pe care le are. Şi din ziua aceia prietenia noastră s’a stricat. E burtă chinina, cînd suntem bolnavi de friguri, însă o putem Înghiți cu mai multa plăcere dacă o invalim într’o foaie subţire.