Mişcarea, august 1910 (Anul 2, nr. 166-190)

1910-08-05 / nr. 169

A ANUL II.­No. 169. Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. ABOSTittEHTfi In tară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an ... 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi Învăţătorii rurali 60% ZIAR RAŢIONAI. - LIBERAL Politica Negaţiunei Nici într’o ţară din lume politica negaţiunei nu face mari ravagii ca în ţara romînească, pentru că nică­­eri contractul dintre diverşii factori politici, nu este mai profund de­cît la noi. De fapt, ţara românească nu are de­cit un singur partid politic, ale cărui principii și a cărui activitate guvernativa, se resimt în întreg complexul organismului social, eco­nomic și politic. Partidul liberal este singurul fac­tor politic, care are şi pregătirea necesara şi autoritatea morală, pen­tru a putea corespunde în ori­ce o­­cazie nevoilor mari şi vitale, pe care le ridică continua desvoltare a unei ţări. Istoria noastră politica din răs­timpul ultimei jumătăţi de veac, sta deschisa, pentru a mărturisi legă­tura indestructibila ce ex.. ître evoluţia ţarei noastre în cursul acestei jumătăţi de secol şi activi­tatea pe care a desfăşurat-o par­tidul liberal, în toate direcţiile şi pe toate târâmurile organizaţiei noa­stre de stat. Partidul conservator, fie în mo­mentele lui de întregire, fie în mo­mentele lui fracţionare, nu s’a putut nici­odată ridica la rolul unui fac­tor politic care să conteze, în mod efectiv, în opera de guvernare a a­­cestei ţări. Acest partid a fost în­totdeauna mai mult un element de zădărnicire şi de împedecare în a­­ceastă operă, de­cît un element de muncă şi de utilitate pentru intere­sele generale. Aceasta este sinteza evenimente­lor care brazdează ultima jumătate de veac din istoria desvoltarei noa­stre sociale și politice. * « * Dar dacă partidul conservator nu a făcut nici odată o politică de muncă pozitiva, s’a aratat în tot­deauna ca un foarte puternic şi con­sequent factor al politicei de nega­­ţiune. Nici o operă a partidului liberal nu a găsit, dacă nu aprobarea, cel puţin îngăduinţa partidului conser­vator. Momentele cele mai grele prin care a trecut ţara românească au coincidat —mai exact au recla­mat—prezenţa partidului liberal la putere. Şi cum în asemenea momente, politica de şovăire şi de ezitare poate conduce la dezastre sigure, partidul liberal a făcut întotdeauna gesturi de adevarat eroism poli­tic­, gesturi menite a sapa brazde adînci şi a deschide drumuri noui In organizaţia socială şi economica a ţarei noastre. Aşa s’au resimţit concepţiile şi acţiunea partidului liberal în toate ramurile vieţei noastre naţionale. Şi pentru a învedera, cu ultima e­­loquenţă, însemnătatea vitală a par­tidului liberal în opera de guver­­n acestei ţâri, ar fi suficient să ne întrebam: ce s’ar fi ales din tot rostul nostru, ca stat şi ca neam, dacă în fazele de formaţiune ale organizaţiei noastre naţionale, ca şi in etapele posterioare de desvol­tare ale acestei organizaţiuni, nu am fi avut un factor politic, de vi­goarea şi autoritatea morala a par­tidului liberal, care să poată cores­punde cu succes tuturor impasuri­lor prin care am trecut ? Partidul conservator a ţipat şi ţipa Încă, împotriva activitaţei e-­ eonomice a partidului liberal, Im-1 potriva activitaţei lui financiare, îm-1 potriva activitaţei lui sociale, Im- 1 potriva activitaţei lui politice, tară­­ a-şi da seama, că înaintea laurilor­­ care pot încununa o aseminea fe-1 cunda operă, este interesul general I al ţărei, care a beneficiat de pe­ urmele acestor activităţi. Ţipa partidul conservator, pen-1 tru că politica negaţiunei nu ţine I seamă de nici o consideraţiune care I se ridica deasupra interesului per-­ sonal și al amorului propriu de-1 plasat. Şi nenorocirea unei aseminea I politici este egală pentru interesele­ generale, ca și pentru interesele­ specifice ale acelora care o practica. Partidul conservator pare a fi condamnat sa se sbuciume în fra­­mintarile sterpe ale unei asemenea destestabile politici, fără nici un profit pentru prestigiul lui de par­tid şi cu imense neajunsuri pentru politica generala a ţarei. Manfred I . Acesta e cazul d-lui Lascar Ton­­toniu. In articolul pangeric de eri se aduc cele mai uriaşe laude aces­tui distins bărbat al Iaşilor. Un adevărat om inteligent, un om cu o cultură vastă, un om care ar avea bunul simţ mai des­­voltat, ar protesta cu ultima ener- r gie că un membru din club, de I­talia d-lui Tontoniu,—o talie des­­tu­l­ de mică,—a fost lăudat aşa­­fără de măsură, în­cit laudele e­­chivalează cu o insultă. Nu, iubiţi confraţi de la „Opi­­­nia,“ d. Lascar Tontoniu nu este I bărbatul pe care voiţi să ni l pre- I zentaţi dumneavoastră. Domnia-sa este un personaj u- I moristic, un om cu care nu pu- J tem discuta decit în glumă, cu a cărui proză ne delectăm, ale cărui discursuri sunt adevărate mo­mente de haz. IUGURTA D­I­N S­A­G­A Visuri plăcute... Aseară „Opinia“ părea îndoliată. Tipa­rul era mai negru ca de obicei şi din în­treaga ei înjghebare se resfrîngea o nu­anţă de doliu, de acea negreaţă care o­­boseşte ochiul. Şi care credeţi că este causa acestui fe­nomen ? Noi am cercetat-o şi am adat . In pagina II era publicat un articol al d-lui... C. Tincu. Articolul tratînd despre „Scumpirea tra­iului“ sau „Foaie verde trei lalele“ era menit să înlunr­e opinia publică asupra căușelor cari au provocat scumpirea traiu­lui. Autorul unui manual­­de geografie pen­tru clasa II primară se plînge mai ales de scumpetea... mămăligei şi a laptelui şi-şi aminteşte cu drag de vremurile cînd laptele se vindea pe stradele Iaşului cu sacaua. Absolut autentic. Citiţi articolul din „O­­pin­ia“ dacă nu vă încredeţi. Vorba ceia: Vrabia mălai visează şi Tincu lapte cu sacaua... Flirt Un Panegiric „Opinia“ ţine ori un panegiric răposatului om politic Lascar Ton­toniu, chipeşul, prezentabilul, sim­paticul, încîntătorul Lascar Ton­toniu ! Răposatul om politic, fost pro­curor la Bacău, fost apoi deputat de Iaşi, este descris în culorile cele mai vii. Zic­e răposatulu, pen­tru că, în România, de obiceiu, nu se vorbește despre un om astfel de lucruri bune decît după­ ce-a dat ortul popii. Cu toate acestea, cazul d-lui Lascar Tantoniu, im­becilul nostru bărbat de stat, se prezintă altfel. D­upă moar­tea d-sale nu se va putea vorbi nici de bine, mai bine zis, nu se va putea vor­bi nimic, căci din nimicuri e for­mată activitatea sa politică, şi un­­ mare nimic va fi viitorul său po­litic. Oricine a putut să observe un­ lucru. După­ ce o chestiune de la ordinea zilei a fost rezolvită, tran­şată definitiv, spre mulţumirea tu­turora, vine d. Tantoniu şi-şi dă cuvîntul, deşi nimenea nu i-l cere. Este o adevărată plăcere pentru noi cînd d. Tontoniu scrie sau­­ vorbeşte. Sunt oameni caraghioşi, —şi din această luptă răsare cea mai frumoasă situaţie umoristică. ACTIVITATEA D-LUI C. CRUPENSCHI Dl. C. Crupenschi prefectul judeţului de o săptămlna cutriera neîncetat comuneie şi cătunele de pe malul Prutului, pentru a lua măsuri de prevenire În potriva groaz­nicului flagel ce ne ameninţă. Trebue să recunoaştem că cu aceasta ocaziune d. Crupenschi a desfăşurat o activitate vred­nică de toată lauda. D-sa nu s’a mulţumit să constate numai dacă s’au aplicat sau nu măsurile de or­din sanitar, dar a Înţeles să facă o propa­gandă mai Intensă printre ţarani pentru ca aceştia să Înţeleagă mai temeinic ros­tul măsurilor luate şi primejdia ce-1 a­­meninţă dacă nu se vor conforma sfaturi­lor ce li se dau. Intr’adevăr, d sa a ţinut adevarate con­ferinţe ţăranilor, sfâtuindu-i să aibă res­pect de admiraţie şi sa se supue, pentru că toate măsurile ce se iau nu sunt de­cit pentru asigurarea sănătăţei lor. Mai mult de cit atlt, d. Crupenschi cu tactul său deosebit a recomandat agenţilor administrativi să fie blinzi şi Îngăduitori cu sătenii, să-i facă să Înţeleagă cu vorbe bune rostul măsurilor luate, asigurlndu-i că cu chipul acesta se va realiza mai cu uşurinţă opera de asanare a satelor. Şi tactica aceasta adoptată de organele ad­ministrative, a dat resultatele cele mai satisfăcătoare. Intr’o convorbire ce am avut eri cu dis­tinsul prefect al judeţului, d-sa cu o vădită mulţumire sufletească ne-a declarat, că sta­rea igienică la sate este excelentă. Ţaranii s’au conformat în totul disposiţiunilor luate. Au acoperit frntinele cu capace, le au văpsit cu var, au curăţit ogrăzile şi au dat foc gunoaelor. De asemeni casele au fost văruite, iar spinii şi buruenele de prin sat le-au tăiat. „Am multă Încredere în starea igienică de la ţară“ a adăugat că multă satisfacţie d. Crupenschi. Ştirea aceasta trebue să ne bucure nu numai din punctul de vedere al evitărei pericolului holerei, dar mai ales pentru că e un Început frumos, un indiciu că ţaranii au Început să devină conştienţi de Însem­nătatea măsurilor higienice, înlăturind cu chipul acesta unul din marile rele cari bintuiau populația noastră rurală. — iu — tele reale ale partidului conservator n’a mai rămas în afară de rînduri, iar toate elementele de valoare cari prin­­tr’un imbold sincer pornit din adânca pătrudere a nevoilor neamului ne ofe­reau concursul lor, au fost întotdeauna bine venite în mijlocul nostru. Dacă aceste sunt faptele, atunci la ce „formare din nou“ a partidului conser­vator se mai gândeşte d. general Manu ?“ Apoi d. Greceanu face următoarea în­cheiere : „ Pentru buna reputaţiune a d-sale de fire obiectivă şi nepătimaşă, d. general Manu să ne conceadă să nu ne încre­­dem în pura sinceritate ale acestora din urmă ale sale declaraţiuni, ci să le lu­ăm ca efectul unei nu prea cinstite în­sărcinări pe care şi-au luat-o cîţi­va pescuitori in apă tulbure, da a scormo­ni micile slăbiciuni ale venerabilului bă­trân». D. Greceanu ar trebui să fie mai re­cunoscător d-lui general Manu, căci prin graţia lui şi a Nababului a putut să se menţină câteva luni la prefectura mi­nisterului de justiţie, iar nu graţie me­ritelor lui, pe care vai ! Doamne, nu le are !... D. Greceanu despre­­d. General Manu Intre d. Greceanu, fost coleg de mi­nister cu d-l Gogu Manu a intervenit în ultimul moment o ceartă, care, hotă- r rât, va avea consecinţi mai grave de­cit ne închipuim. Cu privire la intervier­ul acordat de d. general Manu unui zia­rist, d. Greceanu, fostul suprefect de la Ministerul Justiţiei, se pronunţă astfel: „D. Manu uită însă fie din cauza dis­tracţiei, fie din cauză că a ţinut să ig­noreze ultimele evenimente politice—noi nu ştim cărei împrejurări s'o atribuim, —că procesul acesta de „formare din nou* a partidului conservator este un fapt îndeplinit încă de trei ani în ur­mă, la 1907, când ambele nuanţe con­servatoare s’au întrunit într’un singur mănunchiu, proces de contopire care fa­­talminte a dat naştere unui alt proces, de eliminare, întîmplat un an mai târ­ziu şi prin care s’au aruncat peste bord toate elementele fie netrebuincioase, fie­care jucau un rol țaristic în lăuntrul partidului conservator, elemente—fie zis în treacăt,—neconservatoare prin origi­nă și unele ca și altele. De la acel proces nici­ una din for­ Măsuri contra holerei pe linia Prutului — Convorbire cu d. prefect Crupenschi — D. Crupeschi, prefectul judeţului, a in­spectat comunele de pe linia Prutului, pentru ca să se convingă de modul cum se aplică măsurile sanitare pentru com­­baterea holerei. Profitând de prezenţa d-lui Crupenschi în localitate, caut să aflu de la d-sa, da­că la sate, măsurile preventive contra holerei sunt respectate. Cu multă bună voinţă d. prefect mi-a declarat următoarele : — Peste o jumătate de oră voi pleca la Ungheni, însoţit de medicul primar al judeţului, aceasta fiind ultima comuna ce mi-a rămas de inspectat. Im­presiunea mea e că mai multă si­guranţă prezintă curăţenia la sate, de­cit la oraş. In toate comunele, am găsit cea mai exemplara curăţenie şi spre surprinde­rea mea, am observat că ţaranii au răs­puns cu multă bună voinţă sfaturilor ce li s’au dat. Continuind d. Crupenschi spune : Am convocat pe săteni, şi le-am dat sfaturi de ordin higienic. In acelaşi timp am luat iniţiativa şi am constituit co­mitete de salvare, în fie­care sat, al că­ror preşedinte e preotul respectiv, şi din ele fac parte fruntaşii satului. Aceste comitete au îndatorirea, de a supraveghea executarea măsurilor sani­tare şi de a da sfaturi folositoare celor refractari dispoziţiunilor luate. Cum vedeţi termină d. prefect Cru­­peschi, starea higienică a satelor de pe linia Prutului e din cele mai satisfăcă­toare- JOI 5 AUGUST 1910­­ BANI SUB DIRECȚIUNEA UNUI comitet IPARE ZILNIC financiuri Comerciale Linia în pagina II-a . 1 leu Linia în pagina IVI-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani = TELEFON 121 ===== au fie­care câte o duzină de siluete pe an­ ; aci modesta soție a comerciantului este în­registrată la „carnet high-life” de câte ori bea o bere la Zimbru, sau asculta muzica in Iulie la orele 3 post merediane... Ce paradis e provincia ! Florin. FOI VOLANTE Provincie... Dacă soarta mi-ar da averea lui Cresus, vă declar că nu m’aşi duce să­ trăesc nici sub cerul cald al Italiei, nici In regiunile munţilor albi din Sviţera, nici ca Andrei şi Nansen—n’aşi risca să mă avînt către pol... Ci liniştit aşi rămînea să-mi duc viaţa paci­­nicâ in provincie, supunându-mă unor mici şi scurte deplasări din când în când, în se­­sonul când e la modă deplasarea. Căci ni­­căiri nu e viaţa atât de dulce ca în provin­cii,—mărturisiţi. Viaţa într’un mic oraş ca al nostru bună­oară, este raiul unui muri­tor înzestrat ca toţi muritorii, cu o doză de vanitate... Din clipa în care a transpirat intenţia ta de a pleca la vre­una din staţiile balneare, ea a şi fost transmisă celor cîteva ziare şi jumătate... Cel puţin cu 20 zile Înainte de ple­care poţi gusta dulcea senzaţie şi mândrie de a te vedea întîmpinat pe stradă de zim­­bete prietenoase, geloase şi măgulitoare. — Care va să zică pleci ?... Am cetit în gazetă... Cum te invidiez! Te-ai instalat la o modestă staţie balne­ară. Gazetele locale prin respectivii lor cores­pondenţi câţi vor înregistra sosirea, petre­cerea, plecarea... tot. Apoi mai sunt ziarele balneare şi cele din Capitală... întoarcerea ta la localitate va fi anunţată de acelaş număr de gazete. — Care va să zică te-ai întors?... Am ce­tit in gazetă !... te întîmpină eternele zim­­bete prietenoase, geloase şi măgulitoare... Ah, provincie! Idealul de trai... Aci fetele I Poesia banalului De ette ori nu a avut ori­cine prile­jul să-şi dea seamă de adevăratul fond de frumuseţe ce dăinueşte in aşa zisele banalităţi ! Ţi se pare une­ori că bana­litatea a avut darul astfel să Îngroape sub meschina-i haină adevărate comori de frumuseţe şi poezie. Şi acest gînd ţi-1 deşteaptă In întâiul rind farmecul naturei. L’au ciutat marii poeţi ai lumei de atîtea ori, in­tr'atitea feluri deos­bite. Si o comparaţie fericită, o extatica inspiraţie, ce te im­oară cind dai de ea in mijlocul unei pagini,—te lasâ nepăsător, aproape iţi face rau, cind o auzi debitată la orice colţ de strada, in orice împrejurare, mai mult sau mai puţin nepotrivită. „Subtila ca o floare de seră”, îi spune intr’o carte, un poet, iubitei sale. Si a­­ceeaşi comparaţie fericita o auzi şi din gura unui aşa zis imbecil stapinit de far­mecele unei bacante de trotuar. Te isbeşte şi te face să cugeţi la mi­­seria repeţiilor îndata ce se spune ceva pentru a doua oară, a pierdut ceva din farmecul primitiv al micei explozii. În­tocmai ca apele acelea miraculoase, ce fac minimi acolo de unde ţişnesc, la is­­voarele bine cuvintate de pammt, şi cari îşi pierd puterea, sau cel puţin par’câ şi-o pierd in butelii. Şi de fapt e acelaş sau aproape ace­laş lucru. Deosebirea e unuiar repetarea, acea nenorocire ce simţi câ acopera sub cenuşa banalului până şi cele mai fru­moase improvizaţii ale spiritului ome­nesc. De alt­fel, spiritul omenesc, nu adese­ori de­cît simplul joc al împrejurărilor ? Omul de spirit nu e acela ce se câs­­neşte sa încropească noui explozii de humor, ci tocmai dimpotrivă, acela ce te găseşte, le improvizează, le prinde oare­cum din aer, cu dibăcia unui pres­­tigitator ce-ţi înşeală ochiul printr’o miş­care neprevăzută. Acela e spiritul adevarat, isvorul bine­făcător de risete in cari tremură ceva din ironia amară a vieţei pe care n’o poate cuprinde de­cît mintea ageră a adevăraţilor humorişti. Şi cu toate acestea, cel mai splendid spirit, cea mai drastică formulă de bat­jocorire socială, de îndată ce e repetată capătă ceva din cocleala monetelor mult umblate. Şi e perfect acelaş, cu aceiaşi putere spus! Dar ironia banalului, dar stigmatul repetarei ! Afară numai dacă nu se amestecă ob­scenul să dea un fel de atracţie spe­cială acelui fel de jocuri de cuvinte năs­cocite necontepit de aşa zişii calambur­­gii de meserie. Obscenitatea e pentru calamburgii ceea ce e farmecul intrebuinţarei unei cetă­­ţui din ce în ce mai mari de excitante pentru viţios. Şi unul şi altul caută în acel adaos de întrebuinţare a aparatului sensorial singurul mijioc de scăpare din acel cerc viţios al banalului, de care, totuşi, nu pot scăpa amindoi. * Dar domnia banalităţei Îşi întin­de stă­pânirea şi mai departe. Şi mai ales in curatul simţământ al dragostei. Care indragostiţi, de când e lumea, nu şi-au închipuit că patimă ca aceea a lor n’a mai fost să fie. De câte ori nu scapă de pe buzele bieţilor robi ai unei perfidii a firei , a­­celeaşi şi aceleaşi jurăminte, aceleaşi şi aceleaşi formule hotărâtoare cu care maica natură are grije să-şi aureoleze nouile plăsmuiri ! Şi fiecare e in stare să ridice in slavă simţimântul lui fără seamăn, cel mai mare, cel mai puternic ce a existat pe lume, uitând pe marii îndrăgostiţi, pe acei Dan­e, Petrarca, Musset, Leopardi, ce au scos de urma palimelor lor ne­muritoarele opere ce îşi păstrează lim­pezimea marmurei c­u dispreţul vreunei pin care au trecut. Dar de n’ar fi această supremă înșe­lare, acelaș farmec al formulelor banale ei, totuși, atât, de noi după fiecare e­­f­xem­plar in parte, ce s’ar face biata o­­menire.

Next