Mişcarea, august 1910 (Anul 2, nr. 166-190)
1910-08-05 / nr. 169
A ANUL II.No. 169. Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. ABOSTittEHTfi In tară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an ... 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi Învăţătorii rurali 60% ZIAR RAŢIONAI. - LIBERAL Politica Negaţiunei Nici într’o ţară din lume politica negaţiunei nu face mari ravagii ca în ţara romînească, pentru că nicăeri contractul dintre diverşii factori politici, nu este mai profund decît la noi. De fapt, ţara românească nu are decit un singur partid politic, ale cărui principii și a cărui activitate guvernativa, se resimt în întreg complexul organismului social, economic și politic. Partidul liberal este singurul factor politic, care are şi pregătirea necesara şi autoritatea morală, pentru a putea corespunde în orice ocazie nevoilor mari şi vitale, pe care le ridică continua desvoltare a unei ţări. Istoria noastră politica din răstimpul ultimei jumătăţi de veac, sta deschisa, pentru a mărturisi legătura indestructibila ce ex.. ître evoluţia ţarei noastre în cursul acestei jumătăţi de secol şi activitatea pe care a desfăşurat-o partidul liberal, în toate direcţiile şi pe toate târâmurile organizaţiei noastre de stat. Partidul conservator, fie în momentele lui de întregire, fie în momentele lui fracţionare, nu s’a putut niciodată ridica la rolul unui factor politic care să conteze, în mod efectiv, în opera de guvernare a acestei ţări. Acest partid a fost întotdeauna mai mult un element de zădărnicire şi de împedecare în această operă, decît un element de muncă şi de utilitate pentru interesele generale. Aceasta este sinteza evenimentelor care brazdează ultima jumătate de veac din istoria desvoltarei noastre sociale și politice. * « * Dar dacă partidul conservator nu a făcut nici odată o politică de muncă pozitiva, s’a aratat în totdeauna ca un foarte puternic şi consequent factor al politicei de negaţiune. Nici o operă a partidului liberal nu a găsit, dacă nu aprobarea, cel puţin îngăduinţa partidului conservator. Momentele cele mai grele prin care a trecut ţara românească au coincidat —mai exact au reclamat—prezenţa partidului liberal la putere. Şi cum în asemenea momente, politica de şovăire şi de ezitare poate conduce la dezastre sigure, partidul liberal a făcut întotdeauna gesturi de adevarat eroism politic, gesturi menite a sapa brazde adînci şi a deschide drumuri noui In organizaţia socială şi economica a ţarei noastre. Aşa s’au resimţit concepţiile şi acţiunea partidului liberal în toate ramurile vieţei noastre naţionale. Şi pentru a învedera, cu ultima eloquenţă, însemnătatea vitală a partidului liberal în opera de guvern acestei ţâri, ar fi suficient să ne întrebam: ce s’ar fi ales din tot rostul nostru, ca stat şi ca neam, dacă în fazele de formaţiune ale organizaţiei noastre naţionale, ca şi in etapele posterioare de desvoltare ale acestei organizaţiuni, nu am fi avut un factor politic, de vigoarea şi autoritatea morala a partidului liberal, care să poată corespunde cu succes tuturor impasurilor prin care am trecut ? Partidul conservator a ţipat şi ţipa Încă, împotriva activitaţei e- eonomice a partidului liberal, Im-1 potriva activitaţei lui financiare, îm-1 potriva activitaţei lui sociale, Im- 1 potriva activitaţei lui politice, tară a-şi da seama, că înaintea laurilor care pot încununa o aseminea fe-1 cunda operă, este interesul general I al ţărei, care a beneficiat de pe urmele acestor activităţi. Ţipa partidul conservator, pen-1 tru că politica negaţiunei nu ţine I seamă de nici o consideraţiune care I se ridica deasupra interesului per- sonal și al amorului propriu de-1 plasat. Şi nenorocirea unei aseminea I politici este egală pentru interesele generale, ca și pentru interesele specifice ale acelora care o practica. Partidul conservator pare a fi condamnat sa se sbuciume în framintarile sterpe ale unei asemenea destestabile politici, fără nici un profit pentru prestigiul lui de partid şi cu imense neajunsuri pentru politica generala a ţarei. Manfred I . Acesta e cazul d-lui Lascar Tontoniu. In articolul pangeric de eri se aduc cele mai uriaşe laude acestui distins bărbat al Iaşilor. Un adevărat om inteligent, un om cu o cultură vastă, un om care ar avea bunul simţ mai desvoltat, ar protesta cu ultima ener- r gie că un membru din club, de Italia d-lui Tontoniu,—o talie destul de mică,—a fost lăudat aşafără de măsură, încit laudele echivalează cu o insultă. Nu, iubiţi confraţi de la „Opinia,“ d. Lascar Tontoniu nu este I bărbatul pe care voiţi să ni l pre- I zentaţi dumneavoastră. Domnia-sa este un personaj u- I moristic, un om cu care nu pu- J tem discuta decit în glumă, cu a cărui proză ne delectăm, ale cărui discursuri sunt adevărate momente de haz. IUGURTA DIN SAGA Visuri plăcute... Aseară „Opinia“ părea îndoliată. Tiparul era mai negru ca de obicei şi din întreaga ei înjghebare se resfrîngea o nuanţă de doliu, de acea negreaţă care oboseşte ochiul. Şi care credeţi că este causa acestui fenomen ? Noi am cercetat-o şi am adat . In pagina II era publicat un articol al d-lui... C. Tincu. Articolul tratînd despre „Scumpirea traiului“ sau „Foaie verde trei lalele“ era menit să înlunre opinia publică asupra căușelor cari au provocat scumpirea traiului. Autorul unui manualde geografie pentru clasa II primară se plînge mai ales de scumpetea... mămăligei şi a laptelui şi-şi aminteşte cu drag de vremurile cînd laptele se vindea pe stradele Iaşului cu sacaua. Absolut autentic. Citiţi articolul din „Opinia“ dacă nu vă încredeţi. Vorba ceia: Vrabia mălai visează şi Tincu lapte cu sacaua... Flirt Un Panegiric „Opinia“ ţine ori un panegiric răposatului om politic Lascar Tontoniu, chipeşul, prezentabilul, simpaticul, încîntătorul Lascar Tontoniu ! Răposatul om politic, fost procuror la Bacău, fost apoi deputat de Iaşi, este descris în culorile cele mai vii. Zice răposatulu, pentru că, în România, de obiceiu, nu se vorbește despre un om astfel de lucruri bune decît după ce-a dat ortul popii. Cu toate acestea, cazul d-lui Lascar Tantoniu, imbecilul nostru bărbat de stat, se prezintă altfel. După moartea d-sale nu se va putea vorbi nici de bine, mai bine zis, nu se va putea vorbi nimic, căci din nimicuri e formată activitatea sa politică, şi un mare nimic va fi viitorul său politic. Oricine a putut să observe un lucru. După ce o chestiune de la ordinea zilei a fost rezolvită, tranşată definitiv, spre mulţumirea tuturora, vine d. Tantoniu şi-şi dă cuvîntul, deşi nimenea nu i-l cere. Este o adevărată plăcere pentru noi cînd d. Tontoniu scrie sau vorbeşte. Sunt oameni caraghioşi, —şi din această luptă răsare cea mai frumoasă situaţie umoristică. ACTIVITATEA D-LUI C. CRUPENSCHI Dl. C. Crupenschi prefectul judeţului de o săptămlna cutriera neîncetat comuneie şi cătunele de pe malul Prutului, pentru a lua măsuri de prevenire În potriva groaznicului flagel ce ne ameninţă. Trebue să recunoaştem că cu aceasta ocaziune d. Crupenschi a desfăşurat o activitate vrednică de toată lauda. D-sa nu s’a mulţumit să constate numai dacă s’au aplicat sau nu măsurile de ordin sanitar, dar a Înţeles să facă o propagandă mai Intensă printre ţarani pentru ca aceştia să Înţeleagă mai temeinic rostul măsurilor luate şi primejdia ce-1 ameninţă dacă nu se vor conforma sfaturilor ce li se dau. Intr’adevăr, d sa a ţinut adevarate conferinţe ţăranilor, sfâtuindu-i să aibă respect de admiraţie şi sa se supue, pentru că toate măsurile ce se iau nu sunt decit pentru asigurarea sănătăţei lor. Mai mult de cit atlt, d. Crupenschi cu tactul său deosebit a recomandat agenţilor administrativi să fie blinzi şi Îngăduitori cu sătenii, să-i facă să Înţeleagă cu vorbe bune rostul măsurilor luate, asigurlndu-i că cu chipul acesta se va realiza mai cu uşurinţă opera de asanare a satelor. Şi tactica aceasta adoptată de organele administrative, a dat resultatele cele mai satisfăcătoare. Intr’o convorbire ce am avut eri cu distinsul prefect al judeţului, d-sa cu o vădită mulţumire sufletească ne-a declarat, că starea igienică la sate este excelentă. Ţaranii s’au conformat în totul disposiţiunilor luate. Au acoperit frntinele cu capace, le au văpsit cu var, au curăţit ogrăzile şi au dat foc gunoaelor. De asemeni casele au fost văruite, iar spinii şi buruenele de prin sat le-au tăiat. „Am multă Încredere în starea igienică de la ţară“ a adăugat că multă satisfacţie d. Crupenschi. Ştirea aceasta trebue să ne bucure nu numai din punctul de vedere al evitărei pericolului holerei, dar mai ales pentru că e un Început frumos, un indiciu că ţaranii au Început să devină conştienţi de Însemnătatea măsurilor higienice, înlăturind cu chipul acesta unul din marile rele cari bintuiau populația noastră rurală. — iu — tele reale ale partidului conservator n’a mai rămas în afară de rînduri, iar toate elementele de valoare cari printr’un imbold sincer pornit din adânca pătrudere a nevoilor neamului ne ofereau concursul lor, au fost întotdeauna bine venite în mijlocul nostru. Dacă aceste sunt faptele, atunci la ce „formare din nou“ a partidului conservator se mai gândeşte d. general Manu ?“ Apoi d. Greceanu face următoarea încheiere : „ Pentru buna reputaţiune a d-sale de fire obiectivă şi nepătimaşă, d. general Manu să ne conceadă să nu ne încredem în pura sinceritate ale acestora din urmă ale sale declaraţiuni, ci să le luăm ca efectul unei nu prea cinstite însărcinări pe care şi-au luat-o cîţiva pescuitori in apă tulbure, da a scormoni micile slăbiciuni ale venerabilului bătrân». D. Greceanu ar trebui să fie mai recunoscător d-lui general Manu, căci prin graţia lui şi a Nababului a putut să se menţină câteva luni la prefectura ministerului de justiţie, iar nu graţie meritelor lui, pe care vai ! Doamne, nu le are !... D. Greceanu despred. General Manu Intre d. Greceanu, fost coleg de minister cu d-l Gogu Manu a intervenit în ultimul moment o ceartă, care, hotă- r rât, va avea consecinţi mai grave decit ne închipuim. Cu privire la intervierul acordat de d. general Manu unui ziarist, d. Greceanu, fostul suprefect de la Ministerul Justiţiei, se pronunţă astfel: „D. Manu uită însă fie din cauza distracţiei, fie din cauză că a ţinut să ignoreze ultimele evenimente politice—noi nu ştim cărei împrejurări s'o atribuim, —că procesul acesta de „formare din nou* a partidului conservator este un fapt îndeplinit încă de trei ani în urmă, la 1907, când ambele nuanţe conservatoare s’au întrunit într’un singur mănunchiu, proces de contopire care fatalminte a dat naştere unui alt proces, de eliminare, întîmplat un an mai târziu şi prin care s’au aruncat peste bord toate elementele fie netrebuincioase, fiecare jucau un rol țaristic în lăuntrul partidului conservator, elemente—fie zis în treacăt,—neconservatoare prin origină și unele ca și altele. De la acel proces nici una din for Măsuri contra holerei pe linia Prutului — Convorbire cu d. prefect Crupenschi — D. Crupeschi, prefectul judeţului, a inspectat comunele de pe linia Prutului, pentru ca să se convingă de modul cum se aplică măsurile sanitare pentru combaterea holerei. Profitând de prezenţa d-lui Crupenschi în localitate, caut să aflu de la d-sa, dacă la sate, măsurile preventive contra holerei sunt respectate. Cu multă bună voinţă d. prefect mi-a declarat următoarele : — Peste o jumătate de oră voi pleca la Ungheni, însoţit de medicul primar al judeţului, aceasta fiind ultima comuna ce mi-a rămas de inspectat. Impresiunea mea e că mai multă siguranţă prezintă curăţenia la sate, decit la oraş. In toate comunele, am găsit cea mai exemplara curăţenie şi spre surprinderea mea, am observat că ţaranii au răspuns cu multă bună voinţă sfaturilor ce li s’au dat. Continuind d. Crupenschi spune : Am convocat pe săteni, şi le-am dat sfaturi de ordin higienic. In acelaşi timp am luat iniţiativa şi am constituit comitete de salvare, în fiecare sat, al căror preşedinte e preotul respectiv, şi din ele fac parte fruntaşii satului. Aceste comitete au îndatorirea, de a supraveghea executarea măsurilor sanitare şi de a da sfaturi folositoare celor refractari dispoziţiunilor luate. Cum vedeţi termină d. prefect Crupeschi, starea higienică a satelor de pe linia Prutului e din cele mai satisfăcătoare- JOI 5 AUGUST 1910 BANI SUB DIRECȚIUNEA UNUI comitet IPARE ZILNIC financiuri Comerciale Linia în pagina II-a . 1 leu Linia în pagina IVI-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani = TELEFON 121 ===== au fiecare câte o duzină de siluete pe an ; aci modesta soție a comerciantului este înregistrată la „carnet high-life” de câte ori bea o bere la Zimbru, sau asculta muzica in Iulie la orele 3 post merediane... Ce paradis e provincia ! Florin. FOI VOLANTE Provincie... Dacă soarta mi-ar da averea lui Cresus, vă declar că nu m’aşi duce să trăesc nici sub cerul cald al Italiei, nici In regiunile munţilor albi din Sviţera, nici ca Andrei şi Nansen—n’aşi risca să mă avînt către pol... Ci liniştit aşi rămînea să-mi duc viaţa pacinicâ in provincie, supunându-mă unor mici şi scurte deplasări din când în când, în sesonul când e la modă deplasarea. Căci nicăiri nu e viaţa atât de dulce ca în provincii,—mărturisiţi. Viaţa într’un mic oraş ca al nostru bunăoară, este raiul unui muritor înzestrat ca toţi muritorii, cu o doză de vanitate... Din clipa în care a transpirat intenţia ta de a pleca la vreuna din staţiile balneare, ea a şi fost transmisă celor cîteva ziare şi jumătate... Cel puţin cu 20 zile Înainte de plecare poţi gusta dulcea senzaţie şi mândrie de a te vedea întîmpinat pe stradă de zimbete prietenoase, geloase şi măgulitoare. — Care va să zică pleci ?... Am cetit în gazetă... Cum te invidiez! Te-ai instalat la o modestă staţie balneară. Gazetele locale prin respectivii lor corespondenţi câţi vor înregistra sosirea, petrecerea, plecarea... tot. Apoi mai sunt ziarele balneare şi cele din Capitală... întoarcerea ta la localitate va fi anunţată de acelaş număr de gazete. — Care va să zică te-ai întors?... Am cetit in gazetă !... te întîmpină eternele zimbete prietenoase, geloase şi măgulitoare... Ah, provincie! Idealul de trai... Aci fetele I Poesia banalului De ette ori nu a avut oricine prilejul să-şi dea seamă de adevăratul fond de frumuseţe ce dăinueşte in aşa zisele banalităţi ! Ţi se pare uneori că banalitatea a avut darul astfel să Îngroape sub meschina-i haină adevărate comori de frumuseţe şi poezie. Şi acest gînd ţi-1 deşteaptă In întâiul rind farmecul naturei. L’au ciutat marii poeţi ai lumei de atîtea ori, intr'atitea feluri deosbite. Si o comparaţie fericită, o extatica inspiraţie, ce te imoară cind dai de ea in mijlocul unei pagini,—te lasâ nepăsător, aproape iţi face rau, cind o auzi debitată la orice colţ de strada, in orice împrejurare, mai mult sau mai puţin nepotrivită. „Subtila ca o floare de seră”, îi spune intr’o carte, un poet, iubitei sale. Si aceeaşi comparaţie fericita o auzi şi din gura unui aşa zis imbecil stapinit de farmecele unei bacante de trotuar. Te isbeşte şi te face să cugeţi la miseria repeţiilor îndata ce se spune ceva pentru a doua oară, a pierdut ceva din farmecul primitiv al micei explozii. Întocmai ca apele acelea miraculoase, ce fac minimi acolo de unde ţişnesc, la isvoarele bine cuvintate de pammt, şi cari îşi pierd puterea, sau cel puţin par’câ şi-o pierd in butelii. Şi de fapt e acelaş sau aproape acelaş lucru. Deosebirea e unuiar repetarea, acea nenorocire ce simţi câ acopera sub cenuşa banalului până şi cele mai frumoase improvizaţii ale spiritului omenesc. De altfel, spiritul omenesc, nu adeseori decît simplul joc al împrejurărilor ? Omul de spirit nu e acela ce se câsneşte sa încropească noui explozii de humor, ci tocmai dimpotrivă, acela ce te găseşte, le improvizează, le prinde oarecum din aer, cu dibăcia unui prestigitator ce-ţi înşeală ochiul printr’o mişcare neprevăzută. Acela e spiritul adevarat, isvorul binefăcător de risete in cari tremură ceva din ironia amară a vieţei pe care n’o poate cuprinde decît mintea ageră a adevăraţilor humorişti. Şi cu toate acestea, cel mai splendid spirit, cea mai drastică formulă de batjocorire socială, de îndată ce e repetată capătă ceva din cocleala monetelor mult umblate. Şi e perfect acelaş, cu aceiaşi putere spus! Dar ironia banalului, dar stigmatul repetarei ! Afară numai dacă nu se amestecă obscenul să dea un fel de atracţie specială acelui fel de jocuri de cuvinte născocite necontepit de aşa zişii calamburgii de meserie. Obscenitatea e pentru calamburgii ceea ce e farmecul intrebuinţarei unei cetăţui din ce în ce mai mari de excitante pentru viţios. Şi unul şi altul caută în acel adaos de întrebuinţare a aparatului sensorial singurul mijioc de scăpare din acel cerc viţios al banalului, de care, totuşi, nu pot scăpa amindoi. * Dar domnia banalităţei Îşi întinde stăpânirea şi mai departe. Şi mai ales in curatul simţământ al dragostei. Care indragostiţi, de când e lumea, nu şi-au închipuit că patimă ca aceea a lor n’a mai fost să fie. De câte ori nu scapă de pe buzele bieţilor robi ai unei perfidii a firei , aceleaşi şi aceleaşi jurăminte, aceleaşi şi aceleaşi formule hotărâtoare cu care maica natură are grije să-şi aureoleze nouile plăsmuiri ! Şi fiecare e in stare să ridice in slavă simţimântul lui fără seamăn, cel mai mare, cel mai puternic ce a existat pe lume, uitând pe marii îndrăgostiţi, pe acei Dane, Petrarca, Musset, Leopardi, ce au scos de urma palimelor lor nemuritoarele opere ce îşi păstrează limpezimea marmurei cu dispreţul vreunei pin care au trecut. Dar de n’ar fi această supremă înșelare, acelaș farmec al formulelor banale ei, totuși, atât, de noi după fiecare efxemplar in parte, ce s’ar face biata omenire.