Mişcarea, ianuarie 1911 (Anul 3, nr. 1-23)

1911-01-14 / nr. 9

ANUL III.­No. 9 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) IROSN­ESTE In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an ... 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi Învăţătorii rurali 50®/# ZIAR NAŢIONAL VINERI 14 IANUARIE 1911 SUB DIRECȚIUNEA unui comitet AS*A11X3 XXLMXC­ Anunciuri Comerciale Linia In pagina Ii-a . 1 leu Linia in pagina Ill-a 60 bani Linia In pagina IV-a 40 bani ===== TELEFON 121 -----­ Ciocoii şi ţaranii In manifestul electoral lansat de guvern se vorbeşte, cu o prefăcută durere de inima, şi despre soarta claselor sociale numeroase. Şi In chipul de a vorbi despre aceste clase sociale numeroase, proza manifestului guvernamental exală o psichologie specifică, care tră­dează pe dea-Intregul mentalitatea cu care judecă şi prizma prin care privesc boerii In frunte cu d-nul Carp situaţiunea acestor clase so­ciale. Manifestul guvernului ocoleşte întrebuinţarea cuvlntului adevarat, care caracterizează cea mai nume­roasă şi mai Însemnată categorie socială. Acest manifest nu vorbeşte nimic nici despre ţarani, nici des­pre săteni, nici despre locuitorii satelor , ci despre muncitorii de pămint. Ţaranii sunt muncitori de pă­mînt, dar cuvîntul adevarat în care se Încheagă totalitatea acestei ca­tegorii sociale, este acel de ţără­nime. Boerii, se vede Insă că nu au oroare de acest cuvint şi le con­vine mai bine să zică muncitor de pămint. In aceste trei cuvinte boerii În­cheagă toată misiunea socială şi tot rolul cetăţenesc pe care îl poate avea ţărănimea: să muncească pa­mintul. Dar manifestul boeresc are aerul de a fi şi mărinimos cu aceşti mun­citori de pămînt Pe ţaranii cu mai puţin de şase hectare de pămînt boerii voesc sa-i scutească de dările catră stat. Este o manifestare mai mult a chipului cum considera boerii a­­ceastă clasă ţărănească. Aceasta este psichologia tradiţi­onală a ciocoiului român, cu toate combinaţiile şi Încrucişările lui de nemurire. Jupoaie un an întreg, stoarce ultima vlaga a robului care li fră­­mântă pâmlntul şi îi umple ham­barele. Ogorul robului poate râ­­mbnea şi ne­ arat la vreme şi ne­­prăşit cum trebue, întâi aurul ciocoiului şi pe urmă mămăliga robului. Dar la sflrşit ciocoiul ştie să fie şi... generos. Ciocoiul poate arun­ca şi un bacşiş acelui ce stă cu căciula în mină înaintea conacului boeresc. Aceasta este impresia ce ne-o face manifestul guvernului cind vor­beşte despre muncitorii de pămînt. Starea ţăranului nu este o ches­tie nici de ordin economic, nici social, nici politic. Cu un bacşiş—problema e dez­legată. Un moment de mărinimie— şi fericirea şi belşugul se vor re­vărsă în cocioaba ţărănească. De altfel boerii sunt consequenţi. In toiul răscoalelor, ei cereau chemarea armatelor austriace pen­tru a da mai multe gloanţe celor cari cereau m­ai mult pămînt prin înfiinţarea Casei Rurale, boerii le dau o pomană de ciţi­va lei pe an, prin scutirea de fond­ar. Ţaranul are nevoie de pămînt, nu pomană, şi partidul liberali l’a dat Împotriva voinţei boereşti, prin înfiinţarea Casei Rurale. Ţaranul­­are nevoie ca munca lui să fie răsplătită şi ocrotita Îm­potriva lăcomiei unor boeri hră­păreţi—şi partidul liberal i-a dat legea invoelilor agricole. Ţaranul are nevoie să i se deie dreptatea la vreme şi întreagă — şi partidul liberal i-a dat judecă­torul care vine în satul lui. Ţaranul are nevoe de doctori şi de buna îngrijire a sănătăţei lui — şi partidul liberal i-a dat legea sa­nitară. Ţaranul are nevoie de şcoală — şi partidul liberal a Înmulţit numă­rul şcoalelor la sate. Dar ţaranul mai are nevoie de un lucru : el trebue să devie cetâ­­ţean cu toate drepturile pe care trebue să le aibă un cetăţean. Şi dreptul de vot tot partidul liberal i-l va da, cu toată Împotri­virea boerească. Iată de unde poate istori ferici­rea şi buna stare a clasei ţărăneşti. Iată cum se rezolvă o problemă sociala şi cum se asigura propă­şirea celei mai Însemnate şi mai numeroase categorii cetăţeneşti. Cu un bacşiş de ciţi­va lei pe an, bacşiş pe care nici dl Carp nu ştie daca-l va putea arunca, se pot îmbrobodi­­ ochii unor naivi, dar pentru lipsa şi durerea ce rod e­­xistenţa unui ţaran, acest bacşiş este o picătură într’un lac. Dacă boerii voiau să între în inima ţăranului şi să cucerească cit de puţin din simpatia lumei de la ţară, aveau de făcut alte lucruri şi mai serioase şi mai bune. Dar nu le fac şi nici nu le pot făgădui macar, pentru că ar în­semna să-şi taie singuri craca de sub picioare. Partidul liberal rămîne singurul ocrotitor şi unicul prieten al clas ţărăneşti: icoana acestui fapt o a­­vem în tot ce a făcut acest par­tid în răstimpul celor patru ani ai guvernărei sale, pentru a înfrunta atîtera capricii, a răs­punde la atîtea pretenţii şi mai ales a şti să se identifice cu situa­ţiunile şi împrejurările. •­­ Ce voiţi ? Oamenii sunt atît de nu­meroşi, caracterele atît de variate, îneît de multe ori îţi dai seamă că devii chiar ridicol, dar n’ai încotro, căci aşa iţi dictează interesele. Din aceste multiple motive, acţiunea partidelor politice în perioada campa­niilor electorale, este de multe ori îm­pinsă pănă la banal. Spectacolul care ni se desfăşură însă de astă dată înaintea ochilor, trece mar­ginile ori­cărei închipuiri. O sumă de minori abia eşiţi de pe băncile şcoalei şi aceasta datorită poate mai mult stăruinţelor şi legăturilor fa­miliare, o sumă de proscrişi şi anonimi pe cari nici sergentul din strada unde locuesc nu-i cunoaşte, îşi ridică preten­­ţiuni de a fi trimişi în parlament, să legifereze, să conducă destinele acestei ţări. Li s’au trimis bani de la Bucureşti cu cari îşi permit luxul de a oferi ban­chete cu slănină afumată, de a cununa şi boteza, de a face cadouri, crezînd că prin aceasta vor cîştiga încrederea ce­tăţenilor. Nu ştiu aceşti firfisoni şi boeranaşi scapulaţi că simpatiile nu se cumpără cu slănină afumată, insuficienţele inte­lectuale nu se acopăr cu o bancnotă de 20 lei, iar autoritatea morală nu se găseşte in fundul pivniţilor cîrciumaru­­lui Agapi din Tataraşi. Şi apoi sunt şi naivi aceşti car­a­ghioşi ,pretendenţi. Pe de o parte cer demisiile funcţionarilor pentru a face uz de ele la nevoi şi pe de alta ii in­vită la masă pentru a-i convinge să le dea voturile. Dar ce-şi închipue oare băeţaşii d­lui Greceanu că funcţionarii au renunţat la drepturile cetăţeneşti că sunt nişte brute cari merg după îndemnul biciu­lui guvernamental ? Se înşală amar dacă cred astfel. Bunul simţ al func­ţionarului se revoltă cînd este chemat cu poliţia la masa plătită din fondu­rile secrete şi dacă el nu poate refuza gentileţa guvernamentală, este că nu-l lasă nevoile şi împrejurările. Conştiinţa lui nu se cumpără însă cu un litru de vin şi cu o bucată de slănină, nici cu o strîngere de mînă a unui oare­care Tuduri. Nu, aceasta să o știe d. Greceanu și... bucătarii d-sale. DIN SAGA pifiania da la epitropie D-l Ghiţă Cristofor, noul efor al Spiri­­doniei, a dispus ca cu începere de azi toate hîrtiele ce sunt de rezolvit să i se ducă acasă. Motivul acestei hotărîri este că d. Cris­­tofor din cauza fasonului său incompled nu ajunge pe masa din cabinetul eforilor, chiar dacă ar sta în picioare pe scaun. Un bătrân slujbaş al epitropiei văzând eri pe d. Cristofor, a exclamat: „Multe minuni am mai văzut la Sf. Spiridon, dar aşa dihanie de epitrop nu mi-a fost dat să văd... fc Funcţie complicată „D-l Mangliu a fost numit sub adminis­trator şi cu titlu de director în adminis­traţia Casei Bisericei“. Trebue să se mai adauge încă şi cu lea­fă de copist... Adică cum s’ar zice d. Mangiru e ad­ministrator, sub administrator, director etc. Complicată funcţiei Adică cum devine cazul ? Dacă a’şi voi să trimit o cartă poş­tală d-lui Badea Mangîru, cum ar trebui să mă adresez ? Se impune o explicaţie... Su­ra­ji D. Greceanu a angajat pentru mesele e­lector­ale ce se organizează prin diferitele suburbii ale oraşului, vre­o 30 de sufrag­i. Se cuvine să ne întrebăm însă: Intra­­ni-va sare d. Greceanu 30 de sufragii la viitoarele alegeri ?... __________ Flirt Slănina electorală-­ Luptele politice în timpul perioadelor electorale, au totdeauna ceva caracte­ristic. Se petrec de multe ori lucruri care trec chiar peste marginile banalităței, se apelează la toate mijloacele de convin­gere și trebue să fie cineva prea iscusit SPRE ANARHIE In fine guvernul d-lui Carp, in urma unor îndelungate ezitări, a săvîrşit prima şi cea mai fla­grantă calcare de lege. In dispreţul textelor categorice de organisare a Ministerului Ins­­trucţiunei, s’a început goana in­potriva funcţionarilor acelui de­partament, începînd cu cei... ina­movibili. Aşa, pe ziua de eri, s’a operat prima sacrificare, în persoana d-lui Spiridon Popescu, directorul invăţămintului primar, care a fost înlocuit prin d. I. Paul. Şi răspunderea, greaua răspun­dere a acestui act arbitrar şi-a luat-o d. Arion, omul legilor, pro­povăduitorul dreptăţei, omul ima­culat care pretinde că bunul simţ trebue să domine patimele politice. Pe ziua de astăzi, vor fi înlo­cuiţi cu acelaş barbarism de pro­cedare şi ceilalţi funcţionari su­periori inamovibili, precum şi ins­pectorii şcolari. Dar bine, nu se gindesc oare asanatorii de moravuri, cari prin­tr’un capriciu al împrejurărilor au luat temporar conducerea des­tinelor ţârei, că sistemul acesta duce la anarhie ? Dacă nici legile votate de cor­purile legiuitoare şi cari poartă pecetea sancţiunei corpului Statului nu mai pot pune pe funcţionari la adăpostul persecuţiunei şi al teroarei guvernamentale, ce ne mai rămîne de făcut ? Ce mai au de operat acei ce nu sunt inamovi­bili ? Administratorii de plasă cari şi-au obţinut stabilitatea prin con­curs, sunt îndepărtaţi sub forma permutărei de la Dorohoi la Se­verin, cu poliţia inamovibilă se petrece acelaşi lucru. Ei bine, unde vrea să ajungă guvernul d-lui Carp ? Dacă legile se desfiinţează pen­tru un capriciu electoral, dacă barbuzucia şi teroarea sunt arme­le de conducere ale regimului bu­nului plac introdus de reacţiona­rul Petre Carp, mergem cu sigu­ranţă la anarhie. Dar atmosfera e prea încărcată şi situaţia prea tulbure pentru ca lucrurile să meargă astfel. Opera de distrugere va fi în­­frînată la timp. Formidabila a­­vangardă a opoziţiei unite, va şti să stăvilească primejdia cu o oră mai curînd. juk-F Si &N ■M CU MINCIUNA BOEREASCA. Romínul are o vorbă veche şi cuminte: C’o minciună boerească treci In ţara un­gurească. Romínul şi-a cunoscut Întotdeauna oa­menii şi pe boer l­a cunoscut mai bine de cit pe ori cami altul, pentrucă de boer a fost mai exploatat, mai lovit şi umilit. înţelesul vorbei de mai sus e acelaşi şi pentru vremile de azi. Boerul făgădueşte sau umileşte. Umilinţa acolo unde slăbiciunea şi sără­­cia nu-i pot rezista. Făgăduinţa acolo unde crede că minciuna li poate avea trecere. Priviţi la spectacolul acestei campanii electorale ce nu-ţi făgădueşte un boer ? Nu este om care să nu aibă în buzunarul lui o colecţie de asemenea făgădueli. Dar care este valoarea morală şi reală a acestor făgădueli? Sunt simple minciuni de sezon, cu care boerii speră că poate trece hopul electoral. La nevoe boerul merge şi la mahala, se face şi cumătru—dar oare eumătrul de astăzi li va mai cunoaşte pe eumătrul de mine ? Nimeni nu mai este astăzi atlt de naiv ca să se Încreadă Intr’o minciună boerească. Şi cu deosebire funcţionarii trebue să fie oameni cuminţi. Să nu se intimideze nici de fanfaronadele boereşti şi nici să se lase ademeniţi de minciunile boereşti. Să-şi păstreze conştiinţa lor curată şi să-şi facă datoria cetăţenească, aşa cum le va dicta această conştiinţă. Să nu uite că avem la crimă un guvern de carnaval ! O aniversare Poimîne 15 Ianuarie se împlinesc şasă~zeci şi unu de ani de cînd a văzut lumina zilei acela care cu două­zeci de ani în urmă a revărsat atlta lumină asupra cugetărei ro­­mîneşti—poetul Mihail Eminescu. Este o dată memorabilă pe care trebuie s’o păstrăm cu sfinţenie şi de aceia o reamin­tim cititorilor noştri şi tuturor acelora cari slăvesc numele celui mai puternic filosof al poesiei noastre. Mihail Eminescu este adevăratul poet clasic care poate sta alăturea de cei mai mari cugetători ai veacurilor. Poesia sa se înalţă deasupra tuturor sentimentelor, pen­tru a plana Intr’o atmosferă cu drept cuvlnt olimpică. Nimeni n’a cîntat dragostea cu atita căl­dură şi însufleţire şi nici unul din poeţii noştrii nu s’a putut ridica la înălţimea con­­cepţiunilor sale—de­şi şcoala eminesciană numără poeţi de mare talent. Ziua de 15 Ianuarie trebuie să ne fie o aniversare scumpă fiind­că ea ne face să ne amintim, în sbuciumul vieţei de toate zilele, de acela care represintă şi astăzi cea mai sublimă cugetare roml­­eascâ. DIN SBORUL VR Complicele lui Jleiae Sub titlul acesta d-rul Steuerman-Rodion publică o nouă broșură cu privire la chestia „Heine-Grenier* pe care a mai atacat’o printr’o lucrare anterioară, căutînd să res­tabilească un adevăr istoric asupra liricului cîntăreț german. Autorul acestor cercetări istorice, un pa­sionat amator al poetului In discuţie şi unul din bunii sei interpreţi, a fost călăuzit In analiza sa de o sene de acte şi docu­mente istorice şi literare, intre care figu­rează ş’o pagină a veneratului nostru con­cetăţean d. D. C. Moruzzi, autorul romanu­lui „Instreinaţii“, care a avut prilejul să cunoască personal pe Grenier, la vîrsta de paisprezece ani. Autorul broşurei „Complicele lui Heine“ ş’a lucrărei precedente, bazat pe documente tinde să dovediască că Grenier n’a fost un complice al poetului german ci „mai curînd un adversar... postum“. După citatele ce le face Grenier în „Sou­venirs littéraires“ cu privire la duiosul poet al „romanţelor“ se pare că acesta e cu totul departe de a afirma adevărul; de a­­ceia, d-rul Steuerman-Rodion, pentru a ară­ta această parte, citează un pasagiu din „Şcoala romantică“ In care Heine afirmă despre Goethe tocmai contrarul celor pe cari îi le atribuie Grenier, care In discuţiile ce le avusese cu Heine a înţeles că acesta nu putea primi elogii pentru autorul lui „Werther“. Concluzia lucrărei „Complicele lui Heine“ sună astfel: „Am ajuns la încheierea că singurul rol ce a putut avea Grenier a fost acel de tra­ducător, aceea ce însamnă—dată fiind per­sonalitatea lui Heine—o demnitate şi, lutru cit­va o glorie. Dovadă că-şi disputau rolul acesta, talente ca Gérard de Nerval Loewe- Weimars, Taillander şi alţii“. Dar broşura d-rului Steuermann mai con­ţine citate importante din studiul d-lui V. I­ Ghica şi interveniri polemice pentru res­tabilirea adevărului—în­cit cetitorul trebue s’o cetească în întregime, spre a cunoaşte în de aproape întreg materialul istoric pe care s’a bazat autorul. Christian 1907-1911 Activitatea parlamentară a domnului Gr.G. MÂRZESC­U A FOST Candidatul Partidului naţional-liberal la colegiul II de Cameră La legea pentru „uşurarea agriculto­rilor de daunele suferite în timpul răs­coalelor ţărăneşti din Martie 1907, dl. G. G. Mârzescu, în şedinţa camerei din 17 ianuarie 1907, propune un amenda­ment, îmbrăţişat de toate elementele democrate ale Camerei, prin care cere ca creditul de 15 milioane să fie între­buinţat în chipul următor: a) pentru i­­mobilele distruse, să se ţie seama de a­­verea fiiecăruia, neacordindu-se aseme­­nea ajutor persoanelor recunoscute că posedă mijloace suficiente de existența, capital sau credit suficient pentru conti­nuarea intreprinderei lor agricole și b) pentru averea mobiliară, (uneltele agri­cole, cereale etc.), să se excludă partici­parea la ajutor a tuturor proprietarilor a căror venit anual depăşeşte suma de 2000 lei. La 25 ianuarie 1908, depune din ini­ţiativă parlamentara şi apoi ca membrii în comitetul delegaţilor secţiunilor ca­merei, susţine proectul prin care se re­cunoaşte Societăţei de bine­facere „Fra­terna Română“ din Iaşi, calitatea de per­soană morală. La 20 Ianuarie 1908, depune împreună cu ceilalţi deputaţi ai Iaşului proectul din iniţiativă parlamentară şi ca membru in comitetul delegaţilor secţiunilor ca­meroi cnctino­nmeniul Ificip mrin rarfi

Next