Mişcarea, iulie 1911 (Anul 3, nr. 140-166)

1911-07-22 / nr. 157

ANUL III.—No. 157 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABOIl»finiTE­­a ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an ... 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni . ... 10 „ Preoţii ţi [arătătorii rurali 60*/» ZIAR NAȚIONAL - LIBERAL Jj/­fi '-ii *V-V. t VINERI 22 IULIE 1911 SUB DIRECTIUNEA IflUl COTWITET — J_-ii . APAltE ZILNK ttnunciuri Comerciale nla In pagina Il-a 1. leu Ltpla In pagina IH-a 50 bani ,.»T. . ... 40banI Două Opere să se Ztarele guvernului se silesc ne convingă că atentatele ce dau Împotriva instituţiilor de cre­dit nu sunt opera personală a d-lui Marghiloman, ci Întreg partidul con­servator de sub şefia d­lului Carp secondează opera nefastă a bandi­tului de la interne. Ca viitor şef al partidului d. Marghiloman s’a crezut indicat să deschidă lupta, pentru a-şi asigura realizarea vi­surilor de şefia viitoare. Luindu-şi aere de Catone ireductibil, omul „contra­ valorei neplăcerilor senti­mentale", omul speculaţiunilor că­­mătăreşti Împotriva intereselor pu­blice, omul care a jefuit interesele sătenilor sărăci, omul care a arun­cat cea mai ruşinoasă pată asupra vieţei publice şi care a îngenunchiat spiritul civic al acestei ţâri un aseminea om crede câ-i este îngă­duita îndrăzneala de a face proce­sul cinstei politice a fruntaşilor li­berali, cari au înfăptuit toate ope­­rile şi instituţiile fundamentale ale României de astăzi. O caricatură politică aruncă mânuşa unor ade­văraţi eroi politici. Acesta e „cam­pionul" luptei pe care partidul con­servator a deschis-o împotriva par­tidului liberal. Cu un asemenea „campion" discuţia e foarte uşoa­ră : cu un singur dosar li potoleşti aiurite războinice... Discuţia însă poate avea un fond serios, când este vorba să se dis­­cute procesul corectitudinei politice de la partid la partid. Ce acuzaţie se aduce partidului liberal ? Se zice că partidul libe­ral In toata opera lui de guvernă­mânt, nu a fost preocupat de cât de interesele de partid şi că crea­rea marilor instituţii de credit nu a avut In vedere de cât satisface­rea partizanilor lui politici. Dacă o aseminea acuzaţiune sar aduce u­­nui partid politic din China, ar pu­tea avea un sens, întru­cât nu ştir ei dacă există zece români care să cunoască amănunţimele istoriei con­temporane a marelui imperiu asia­tic. Dar când partidului liberal din ţara românească i se arunca o a­­semenea învinuire, faptul devine monstruos de ridicul. Căci ca un ro­mân nu cunoaşte opera de guver­nământ a partidului liberal ? Ce pagină ilustra din istoria noa­stră contemporana nu a fost scrisă de fruntaşii partidului liberal ? Nu este o operă care să se peardă în negura îndoelnică a istoriei ; este o operă ştiuta, trăită, văzută de toţi. Şi dacă acestei opere datorăm tot ce avem, dacă instituţii ca Ban­ca Naţională, Creditele financiare, Căile ferate, care au fost rescm­a­­parate de liberali, există de atâtea decenii, dau rezultate atât de stră­lucite şi contribue într’o măsură a­tât de largă la prosperitatea eco­nomică a ţarei, — ce fel de politică interesata au făcut fruntaşii libe­rali şi ce fel de satisfacţii ilicite a oferit partidul liberal partizanilor lui? Dacă ar fi fost intenţii necinstite la baza intemeerei acestor institu­ţii, ele ar fi însemnat o ruina pen­tru ţară şi nu ar fi format temelia solidă a intregei noastre desvoltari economice. Asta­ este opera partidului libe­ral. Dar si partidul conservator a avut o politică economica specifica lui. Prin ce s’a ilustrat acea poli­tica ? Concesionarea terenurilor pe­trolifere acordate pe o simplă pe­­tiţiune cu un timbru de 30 bani, crearea loteriei de stat, Muntele de pietate, un tripou la Constanţa şi un alt tripou la Sinaia. Iată opera economică a acelora cari acuză partidul liberal pe tema corectitudinei şi a căpătuirei de par­tizani. Toate acestea sunt constatări fă­cute în trăsătură generală. Modul cum au guvernat conservatorii şi cum au Înţeles ei întotdeauna sa administreze interesele publice, for­mează un alt capitol, mai trist şi mai dezastruos pentru istoria con­temporană a ţărei româneşti. Cetatea Suferinţei! Cu toate că visul de deceniu­ al ieşe- I nilor s’a îndeplinit prin realizarea adu- I cei apei, laşii continuă a fi un oraş bolnav, un cuib al tuturor epidemiilor, o cetate a suferinţei. De şase luni este alimentat cu apa de la Timişeşti, dar cu toate aceste nici o schimbare in organismul bolnăvicios al acestui oraş al durerei. Odată cu ivirea căldurilor, febra ti­foidă şi-a făcut apariţia, iar buletinul medical înregistrează zilnic în funebrul său pomelnic decese cari întrec cu mult numărul naşterilor. Cu alte cuvinte Iaşii n’au încetat de a fi oraşul cel mai murdar din ţară şi cel mai expus epidemiilor de tot soiul. Causa e aceia pe care am mai rele­­vat’o şi cu altă ocaziune. Avem apă, dar ne mai trebue timp ca să ne învă­­ţăm ce se facem cu ea, cum s’o utili­zăm în interesul higienei publice. Şi a-­­ ceasta este cu atit mai adevarat, cu cit avem o administraţie comunală care o fi avînd multe însuşiri, dar e cu totul lipsită de pricepere. D. Oreceanu hălădueşte pe la Slînca,­­ unde este preocupat de strîngerea rec­ol­tei, d. dr. Gosmovici îşi tratează nervii cu duşuri reci la Slănic, iar oraşul a rămas în stăpînirea d-lui Iancu Stama­­tiu pe care toţi îl vedem cam ce treabă face! Cu toate că în afară de epidemiile ce bîntue populaţia, mai suntem amenin­ţaţi şi de pericolul holerei, administra­ţia comunală nu a luat nici o măsură. Ba mai mult de cit atit, s'a pus în con­flict vădit cu consiliul de higienă al o­­raşului, nedînd curs nici unul din de­­sideratele lui in legătură cu măsurile pentru asigurarea salubrităţei publice. Medicul primar a înaintat adminis­tratei comunale un detailat si documen­tat raport relativ la organisarea servi­ciului curăţirei străzilor. Acest raport a fost pus la dosar, fără însă ca administraţia să avizeze asu­pra altei soluţii. In asemenea condiţiuni, nu ne va surprinde dacă intr'o bună dimineaţă vom primi visita holerei, care să com­­­pleteze lanţul nenorocirilor ce de­ţin şir de ani se abat asupra Iaşului. Şi edilii petrec !.... celor permanente şi din jandarmii ru­rali. Şi ce se întimplă ? Aceste potere sunt atit de bine organisate. Incit un maior însoţit de două ofiţeri pleacă noaptea în­­ recunoaştere. Cîţi­va jandarmi rurali pos­taţi în pădure în acelaşi scop opresc tră­sura în care se a­flau ofiţerii, iar maio­rul răspunde la somaţie printr’un foc de revolver trîntind la pămînt pe unul din jandarmi şi dispărind apoi în goana ca­ilor. Va să zică banditul Pantelimon n’a făcut în trei luni de zile nici o victimă omenească şi poteraşii plecaţi în urmă­rirea lor, au reuşit să facă una în mai I puţin de 24 ore. I In fine văzînd că şi armata trebue să îngenuncheze înaintea iscusinţei faimoşi­lor bandiţi, s’a trimis în urmărirea lor o forţă invincibilă: zece agenţi secreţi în codrii Botoşanilor. Lesne ne putem închi­pui şi suntem încredinţaţi că singura lor dorinţă este aceia de a nu se întîlni cum­va cu banditul Pantelimon... , o situaţie cu desăvirşire caraghioasă şi neputinţa administraţiei a provocat indignarea generală. Intr’adevăr, populaţia judeţului Boto­şani terorizată de această bandă nu-şi mai poate căuta de afaceri. Comerţul stagnează, iar circulaţia este întreruptă căci negustorii şi harabagiii cari călăto­reau de obicei noaptea, nu mai riscă a­­cum, de teama să nu fie împuşcaţi de... soldaţi. Dar nu numai la Botoşani ci şi în ju­deţele Suceava şi Neamţ domneşte ace­iaşi groază. La Mănăstiri visitatorii în­cuie porţile la ora 9 seara, iar unii chiar părăsesc aceste frumoase localităţi unde au venit să fie repauzeze, de teama ban­dei lui Pantelimon. Forţa publică a fost învinsă de îndrăs­neala a 4 — 5 indivizi şi pentru timpu­rile în cari trăim, aceasta constitue o­ ­ • I Onoare a alministraţiei!.­ Sunt trei luni de zile de cînd o ceată de bandiţi de felul celor ce nu s’a mai pomenit de pe vremurile lui Pasvante, terorizează populaţia cîtor­va judeţe şi cu toate aceste excelentul nostru aparat administrativ şi poliţienesc se arată din ce în ce tot mai neputincios faţă de în­­drăzneala bandiţilor. Ba ce e mai curios încă, e faptul că bandiţii îşi bat joc cu intenţie de forţa publică şi de representanţii autorităţilor, făcînd să îngenuncheze pînă în present în faţa carabinelor lor doui administra­tori de plasă şi un şef al poliţiei. Zilele aceste însă se organizează po­tere militare compuse din soldaţi ai tru -'Os* uwuă toxişti. Acte ridicule comise de catre dl. Al. Stroja® — In timp de şase luni dl. Al. Stroja, in ironie „prefectul de poliţie“, a ştiut să se puie in evidenţa cu o rară măes­­trie a inconştienţei de care este predo­minat. Nu cunoaştem încă în viaţa ad­ministrativă a Iaşului, un om care să fi comis atitea acte arbitrare şi de un ne mai­pomenit ridicol. Şi ceea ce este interesant de relevat e faptul că zisul prefect de poliţie nu-şi dă seama de enormele prostii ce le co­mite la prefectura de poliţie şi că cetind ceea ce comite zilnic se plinge că „Miş­carea“ îl atacă... Dacă acest domn Stroja ar fi în stare să se aprecieze singur, atuncea ar avea obligaţiunea să ne fie recunoscător, ca unii cari îi corijăm toate actele sale sen­zaţional de prosteşti, a căror serie nu e terminată încă. Fiind­că dl. Stroja încă mai crede că ducem „campanie“ impotrivă-i, rezumăm astăzi următorul bilanţ, lăsînd pe ceri­­ori să aprecieze singuri gradul de pros­tie şi de ridicul al „prefectului“ Stroja : 1) In timpul alegerilor a trans­format pe toţi agenţii siguranţei în agenţi electorali, cari aveau ordin să... rupă afişele şi mani­festele partidelor opozante. 2) Tot în acea epocă a instalat o serie de rulete, înşelind pe acei naivi cari operau alături de po­liţie în scopuri electorale — sau în­­datorind pe unii coreligionari po­litici prin... eliberarea autorizaţi­­unelor respective. 3) A instalat la prefectură o comisiune de avocaţi care scotea paşapoartele celor interesaţi... 4) In timpul recrutărei venia la comisiunea de operaţie, la sec­ţiile respective, adus cînd de un avocat, când de un alt avocat, membri în clubul grecenist! 51 Ca să se desvinovăţiască de acuzaţiunele ce îi le aducea „ Miş­car­ea“, a introdus acţiune împo­triva noastră, cum ne-a înştiinţat verbal, şi când Vom luat mai re­pede, bazaţi pe cele ce ştiam cu siguranţă, a retras repede acţiu­nea, interpunînd alte persoane — fapt asupra cărora vom reveni aparte. 6) A cerut comitetului nostru de redacţie să-i facă o anchetă la prefectură, şi a scăpat de această ruşine datorită gestului frumos al acestui comitet!.. 7) A condus o manifestaţie stu­denţească până în dreptul redac­ţiei noastre, dând ordin să fim fluerali!! 8) Ne-a invadat redacţia şi o­­grada cu jandarmi şi poliţişti şi nu­­ a putut rădica, de ruşine, până ce na apelat la... clemenţa cârciumarului Iacobovici! 9)­ai mare ţinută, chipurile cum cere protocolul, a primit pe cei douăzeci de elevi ruşi cari au trecut prin Iaşi—primire oficială care să obicinueşte numai pentru capetele încoronate, —tablou vivant care a stârnit râsuri americe in oraş !.. 10) A luat dispoziţii ca legea repaosului duminical să nu fie aplicată şi îndată ce am demas­cat dedesubturile acestei afaceri, s’a declarat cel mai mare parti­zan al acestei legi, fiind chiar îm­potriva ministrului său de in­terne, care e cu totul de altă pă­rere. Dar cu aceasta n’am terminat încă seria prostiilor comise de prefectul­ Al. Stroja. Take Protopopescu Partidul naţional-liberal a încercat o nouă pierdere prin moartea unuia dintre aceia care făceau fala ţării, V Take Protopopescu. Ştirea acestei mari pierderi ne-a îndure­rat prea mult pentru a putea arăta acuma rolul ce l-a avut acest ostaş devotat al de­mocraţiei şi al liberalismului. A vorbi de activitatea politică, economi­că, administrativă şi naţională a lui Take Protopopescu —activitate care i-a ilustrat şi cinstit numele mai bine de trei decenii—ar­­ însemna să alcătuim cea mai preţioasă că­lăuză cetăţenească din care să se inspire, mai tirziu, toţi cei cari vor năzui să işi ser­vească ii­ mod exemplar, ca şi Take Proto­popescu, ţara, partidul şi semenii lor. Viaţa lui Teke Protopopescu n’a fost de cit un imens rezer­voriu de energie omeneas­că, a cărei prodigiozitate nu-şi găsea mul­ţumirea de cit Intr’o continuă acţiune şi pe care nu-l putuse seca nici numărul anilor, nici loviturile meschine pe cari duşmanii politici nu scapau ocazia de a le încerca, ori de cîte ori li se părea momentul bine venit. Dar Take Protopopescu nu era din aceia cari desarmează fără motiv şi cedea­ză cînd ştie totuşi că dreptatea este de par­tea sa. Muncitor fără preget şi aproape fă­ră odihnă, fructuoasa lui activitate pusă a­­proape in serviciul tuturor manifestăriilor sociale, devenise o forţă mecanică a cărei procesiune nu mai era discutată şi ale că­rei rezultate nu puteau fi altele de­cit ace­lea ce se avusera in vedere. Ca magistrat, ca funcţionar superior al Statului, ca director al diferitelor instituţi- I uni financiare şi ca părtaş al atitor alte no- I bile iniţiative culturale, Take Protopopescu a ştiut să rămînă toată viaţa lui, aceeiaşi I impunătoare figură de bronz, neclintită, ori I cit de tare ar fi bătut vîntul oarbelor reac- I ţiuni. I Ca publicist, Take Protopope­su şi-a asi- I gurat in presa rom­înă una din cele mai trai- I nice şi luminoase pagini. După moartea lui Gogu Cantacuzino, Ta- I ke Protopopescu ia conducerea presei libe- I rate, devenind inspiratorul ei In ceea ce pri­veşte mai ales chestiile de economie naţio- I nală. Sub pseudonimul : AGRICOLA, Take Pro­topopescu a dus multă vreme prin »Voinţa I Naţională" o campanie în favoarea Casei I Rurale, preconizată de partidul liberal încă din anul 1895. Articolele lui purtau ca mo- I Io: „In hoc signo vinces“. Tot el a de­nunţat la timp şi camăta de la sate, agi- I tind pentru prima oară ideia înfiinţărei Băn- I i ilor populare, asupra cărora credem că-i I de prisos să mai insistăm. Ca parlamentar, Take Protopopescu a fost unul din cei mai apreciaţi membri ai Ca- I merei şi Senatului, atit prin modul luminos­­ şi documentat prin care ştia să-şi apere de la tribună convingerile sale politice, cit şi mai ales prin spiritul eminamente practic şi prin vastele lui cunoştinţe economice pe care le punea la serviciul pregătirei legi­lor. * Povăţuitor sufletesc și filantrop discret In adevăratul sens al cuvîntului, Take Proto­popescu nu lăsa pe nimeni dintre cei care îi trecuseră pragul casei, să plece liră ca mai întâi să-l satisfacă sau sâ-1 îndrumeze pe adevărata cărare. Numeroasele Bănci pe care le-a fondat a­­tlt la Slatina cît şi In judeţ, pentru a veni in ajutorul negustorilor,­ agricultorilor şi ţă­ranilor nevoiaşi, făcuseră din Take Proto­popescu pivotul principal in jurul căruia se învirtea întreagă viaţă politică şi economică din vecinătăţile Oltului. Tot el este după cum se ştie iniţiatorul şi fondatorul „Băncei Romîneşti“ al cărui capital de 17 milioane—capital românesc în întregime—fusese subscris la primul apel cu acea încredere, pe care nu ţi-ar fi ins­pirat-o de­cit competinţa financiară a unui Take Protopopescu. Cu un cuvînt, Take Protopopescu a fost un adevarat Proteu al vieţei noastre poli­tice şi economice. Cu el dispare unul din cei mai botiv­i şi iluştrii membrii ai parti­dului naţional-liberal şi unul din cei mai luminaţi şi activi patrioţi. Dureroasă însă şi puternică emoţie a mo­mentului, ne împiedică să spunem aci des­pre Take Protopopescu, ceea ce ar fi de da­toria tuturor să spună fără inconjur în faţa acestor loviluri brutale, cu care fatalitatea înmulţeşte numărul golurilor ce nu mai pot fi astupate. Fie-i ţărîna uşoară, memoria cinstită veci­nie iar viaţa pildă generaţiilor de miine, nenumăratele cete rătăcitoare ale Cim­brilor. Umbînd să-şi cate o ţară nouă ei îşi făcură drum printre Celţi şi se a­propiară de trecătorile Alpilor din Car­niolia, spre ocuparea cărora veni în gra­bă consulul roman Papirius Carbo. Ro­manii văzuse cu mirare pentru prima oară pe aceşti uriaşi blonzi, cari duceau cu ei, în care mari, femei, copii şi tot ce aveau. înfuriaţi de refuzul consulului de a le da pămînturi, ei învinseră armata ro­mană de mai multe ori şi ar fi devenit periculoşi Romei, dacă nu li se punea în cale Marius cu o armată bine disci­plinată. Cimbrii, uniţi cu Teutonii, tre­cură Roma şi începură asaltul asupra fortificaţiunilor romane, ce le închideau drumul spre Italia. lusă după o luptă de trei zile, văzînd că nu pot face nici o ispravă, trecură pe lingă tabăra romană îndreptîndu-se spre Italia. Oştirea romană se luă după ei şi la Aquee Sextice (astă­zi Aix, lingă Marsi­lia) se încinse bătălia decisivă. Cu toată vitejia lor, Germanii de astă nu putură ţine piept Romanilor, ei fură biruiţi, îm­prăştiaţi şi mulţi fură agenţi prizonieri. In tebloul despre care vorbim se vede cum și femeile au luat parte la luptă și în disperarea lor multe din ele se uci­­seră, numai să nu cadă în mîinele în­vingătorilor. DIN S­B­O­R­U­L VREMII femei în luptă. Pictorul Wilhelm Lindenschmit ne în­făţişează una din cele mai semnificative scene din lupta năprasnică a lumii ro­mane şi germane, ce se încinsese către sfîrşitul veacului al doilea înaintea erei noastre. In N­3 apărură la malurile Dunărei Unde-s Radicalii? Fiind­că la rubrica informaţiunilor din ziarul «Opinia» ultimul număr de Marţi, 19 Iulie, se vorbeşte de caracter în po­litică şi de trecerea de la un club la altul, mi-am propus să fac un treacăt un mic istoric asupra partidului radical, cu care ocazie se va lămuri caracterul in politică. Sunt două decenii trecute de cind în Iaşi se născuse un partid politic «Par­­tidul Radical» sub şefia celui mai in

Next