Mişcarea, iulie 1911 (Anul 3, nr. 140-166)
1911-07-22 / nr. 157
ANUL III.—No. 157 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABOIl»finiTEa ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an ... 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni . ... 10 „ Preoţii ţi [arătătorii rurali 60*/» ZIAR NAȚIONAL - LIBERAL Jj/fi '-ii *V-V. t VINERI 22 IULIE 1911 SUB DIRECTIUNEA IflUl COTWITET — J_-ii . APAltE ZILNK ttnunciuri Comerciale nla In pagina Il-a 1. leu Ltpla In pagina IH-a 50 bani ,.»T. . ... 40banI Două Opere să se Ztarele guvernului se silesc ne convingă că atentatele ce dau Împotriva instituţiilor de credit nu sunt opera personală a d-lui Marghiloman, ci Întreg partidul conservator de sub şefia dlului Carp secondează opera nefastă a banditului de la interne. Ca viitor şef al partidului d. Marghiloman s’a crezut indicat să deschidă lupta, pentru a-şi asigura realizarea visurilor de şefia viitoare. Luindu-şi aere de Catone ireductibil, omul „contra valorei neplăcerilor sentimentale", omul speculaţiunilor cămătăreşti Împotriva intereselor publice, omul care a jefuit interesele sătenilor sărăci, omul care a aruncat cea mai ruşinoasă pată asupra vieţei publice şi care a îngenunchiat spiritul civic al acestei ţâri un aseminea om crede câ-i este îngăduita îndrăzneala de a face procesul cinstei politice a fruntaşilor liberali, cari au înfăptuit toate operile şi instituţiile fundamentale ale României de astăzi. O caricatură politică aruncă mânuşa unor adevăraţi eroi politici. Acesta e „campionul" luptei pe care partidul conservator a deschis-o împotriva partidului liberal. Cu un asemenea „campion" discuţia e foarte uşoară : cu un singur dosar li potoleşti aiurite războinice... Discuţia însă poate avea un fond serios, când este vorba să se discute procesul corectitudinei politice de la partid la partid. Ce acuzaţie se aduce partidului liberal ? Se zice că partidul liberal In toata opera lui de guvernământ, nu a fost preocupat de cât de interesele de partid şi că crearea marilor instituţii de credit nu a avut In vedere de cât satisfacerea partizanilor lui politici. Dacă o aseminea acuzaţiune sar aduce unui partid politic din China, ar putea avea un sens, întrucât nu ştir ei dacă există zece români care să cunoască amănunţimele istoriei contemporane a marelui imperiu asiatic. Dar când partidului liberal din ţara românească i se arunca o asemenea învinuire, faptul devine monstruos de ridicul. Căci ca un român nu cunoaşte opera de guvernământ a partidului liberal ? Ce pagină ilustra din istoria noastră contemporana nu a fost scrisă de fruntaşii partidului liberal ? Nu este o operă care să se peardă în negura îndoelnică a istoriei ; este o operă ştiuta, trăită, văzută de toţi. Şi dacă acestei opere datorăm tot ce avem, dacă instituţii ca Banca Naţională, Creditele financiare, Căile ferate, care au fost rescmaparate de liberali, există de atâtea decenii, dau rezultate atât de strălucite şi contribue într’o măsură atât de largă la prosperitatea economică a ţarei, — ce fel de politică interesata au făcut fruntaşii liberali şi ce fel de satisfacţii ilicite a oferit partidul liberal partizanilor lui? Dacă ar fi fost intenţii necinstite la baza intemeerei acestor instituţii, ele ar fi însemnat o ruina pentru ţară şi nu ar fi format temelia solidă a intregei noastre desvoltari economice. Asta este opera partidului liberal. Dar si partidul conservator a avut o politică economica specifica lui. Prin ce s’a ilustrat acea politica ? Concesionarea terenurilor petrolifere acordate pe o simplă petiţiune cu un timbru de 30 bani, crearea loteriei de stat, Muntele de pietate, un tripou la Constanţa şi un alt tripou la Sinaia. Iată opera economică a acelora cari acuză partidul liberal pe tema corectitudinei şi a căpătuirei de partizani. Toate acestea sunt constatări făcute în trăsătură generală. Modul cum au guvernat conservatorii şi cum au Înţeles ei întotdeauna sa administreze interesele publice, formează un alt capitol, mai trist şi mai dezastruos pentru istoria contemporană a ţărei româneşti. Cetatea Suferinţei! Cu toate că visul de deceniu al ieşe- I nilor s’a îndeplinit prin realizarea adu- I cei apei, laşii continuă a fi un oraş bolnav, un cuib al tuturor epidemiilor, o cetate a suferinţei. De şase luni este alimentat cu apa de la Timişeşti, dar cu toate aceste nici o schimbare in organismul bolnăvicios al acestui oraş al durerei. Odată cu ivirea căldurilor, febra tifoidă şi-a făcut apariţia, iar buletinul medical înregistrează zilnic în funebrul său pomelnic decese cari întrec cu mult numărul naşterilor. Cu alte cuvinte Iaşii n’au încetat de a fi oraşul cel mai murdar din ţară şi cel mai expus epidemiilor de tot soiul. Causa e aceia pe care am mai relevat’o şi cu altă ocaziune. Avem apă, dar ne mai trebue timp ca să ne învăţăm ce se facem cu ea, cum s’o utilizăm în interesul higienei publice. Şi a- ceasta este cu atit mai adevarat, cu cit avem o administraţie comunală care o fi avînd multe însuşiri, dar e cu totul lipsită de pricepere. D. Oreceanu hălădueşte pe la Slînca, unde este preocupat de strîngerea recoltei, d. dr. Gosmovici îşi tratează nervii cu duşuri reci la Slănic, iar oraşul a rămas în stăpînirea d-lui Iancu Stamatiu pe care toţi îl vedem cam ce treabă face! Cu toate că în afară de epidemiile ce bîntue populaţia, mai suntem ameninţaţi şi de pericolul holerei, administraţia comunală nu a luat nici o măsură. Ba mai mult de cit atit, s'a pus în conflict vădit cu consiliul de higienă al oraşului, nedînd curs nici unul din desideratele lui in legătură cu măsurile pentru asigurarea salubrităţei publice. Medicul primar a înaintat administratei comunale un detailat si documentat raport relativ la organisarea serviciului curăţirei străzilor. Acest raport a fost pus la dosar, fără însă ca administraţia să avizeze asupra altei soluţii. In asemenea condiţiuni, nu ne va surprinde dacă intr'o bună dimineaţă vom primi visita holerei, care să completeze lanţul nenorocirilor ce deţin şir de ani se abat asupra Iaşului. Şi edilii petrec !.... celor permanente şi din jandarmii rurali. Şi ce se întimplă ? Aceste potere sunt atit de bine organisate. Incit un maior însoţit de două ofiţeri pleacă noaptea în recunoaştere. Cîţiva jandarmi rurali postaţi în pădure în acelaşi scop opresc trăsura în care se aflau ofiţerii, iar maiorul răspunde la somaţie printr’un foc de revolver trîntind la pămînt pe unul din jandarmi şi dispărind apoi în goana cailor. Va să zică banditul Pantelimon n’a făcut în trei luni de zile nici o victimă omenească şi poteraşii plecaţi în urmărirea lor, au reuşit să facă una în mai I puţin de 24 ore. I In fine văzînd că şi armata trebue să îngenuncheze înaintea iscusinţei faimoşilor bandiţi, s’a trimis în urmărirea lor o forţă invincibilă: zece agenţi secreţi în codrii Botoşanilor. Lesne ne putem închipui şi suntem încredinţaţi că singura lor dorinţă este aceia de a nu se întîlni cumva cu banditul Pantelimon... , o situaţie cu desăvirşire caraghioasă şi neputinţa administraţiei a provocat indignarea generală. Intr’adevăr, populaţia judeţului Botoşani terorizată de această bandă nu-şi mai poate căuta de afaceri. Comerţul stagnează, iar circulaţia este întreruptă căci negustorii şi harabagiii cari călătoreau de obicei noaptea, nu mai riscă acum, de teama să nu fie împuşcaţi de... soldaţi. Dar nu numai la Botoşani ci şi în judeţele Suceava şi Neamţ domneşte aceiaşi groază. La Mănăstiri visitatorii încuie porţile la ora 9 seara, iar unii chiar părăsesc aceste frumoase localităţi unde au venit să fie repauzeze, de teama bandei lui Pantelimon. Forţa publică a fost învinsă de îndrăsneala a 4 — 5 indivizi şi pentru timpurile în cari trăim, aceasta constitue o • I Onoare a alministraţiei!. Sunt trei luni de zile de cînd o ceată de bandiţi de felul celor ce nu s’a mai pomenit de pe vremurile lui Pasvante, terorizează populaţia cîtorva judeţe şi cu toate aceste excelentul nostru aparat administrativ şi poliţienesc se arată din ce în ce tot mai neputincios faţă de îndrăzneala bandiţilor. Ba ce e mai curios încă, e faptul că bandiţii îşi bat joc cu intenţie de forţa publică şi de representanţii autorităţilor, făcînd să îngenuncheze pînă în present în faţa carabinelor lor doui administratori de plasă şi un şef al poliţiei. Zilele aceste însă se organizează potere militare compuse din soldaţi ai tru -'Os* uwuă toxişti. Acte ridicule comise de catre dl. Al. Stroja® — In timp de şase luni dl. Al. Stroja, in ironie „prefectul de poliţie“, a ştiut să se puie in evidenţa cu o rară măestrie a inconştienţei de care este predominat. Nu cunoaştem încă în viaţa administrativă a Iaşului, un om care să fi comis atitea acte arbitrare şi de un ne maipomenit ridicol. Şi ceea ce este interesant de relevat e faptul că zisul prefect de poliţie nu-şi dă seama de enormele prostii ce le comite la prefectura de poliţie şi că cetind ceea ce comite zilnic se plinge că „Mişcarea“ îl atacă... Dacă acest domn Stroja ar fi în stare să se aprecieze singur, atuncea ar avea obligaţiunea să ne fie recunoscător, ca unii cari îi corijăm toate actele sale senzaţional de prosteşti, a căror serie nu e terminată încă. Fiindcă dl. Stroja încă mai crede că ducem „campanie“ impotrivă-i, rezumăm astăzi următorul bilanţ, lăsînd pe ceriori să aprecieze singuri gradul de prostie şi de ridicul al „prefectului“ Stroja : 1) In timpul alegerilor a transformat pe toţi agenţii siguranţei în agenţi electorali, cari aveau ordin să... rupă afişele şi manifestele partidelor opozante. 2) Tot în acea epocă a instalat o serie de rulete, înşelind pe acei naivi cari operau alături de poliţie în scopuri electorale — sau îndatorind pe unii coreligionari politici prin... eliberarea autorizaţiunelor respective. 3) A instalat la prefectură o comisiune de avocaţi care scotea paşapoartele celor interesaţi... 4) In timpul recrutărei venia la comisiunea de operaţie, la secţiile respective, adus cînd de un avocat, când de un alt avocat, membri în clubul grecenist! 51 Ca să se desvinovăţiască de acuzaţiunele ce îi le aducea „ Mişcarea“, a introdus acţiune împotriva noastră, cum ne-a înştiinţat verbal, şi când Vom luat mai repede, bazaţi pe cele ce ştiam cu siguranţă, a retras repede acţiunea, interpunînd alte persoane — fapt asupra cărora vom reveni aparte. 6) A cerut comitetului nostru de redacţie să-i facă o anchetă la prefectură, şi a scăpat de această ruşine datorită gestului frumos al acestui comitet!.. 7) A condus o manifestaţie studenţească până în dreptul redacţiei noastre, dând ordin să fim fluerali!! 8) Ne-a invadat redacţia şi ograda cu jandarmi şi poliţişti şi nu a putut rădica, de ruşine, până ce na apelat la... clemenţa cârciumarului Iacobovici! 9)ai mare ţinută, chipurile cum cere protocolul, a primit pe cei douăzeci de elevi ruşi cari au trecut prin Iaşi—primire oficială care să obicinueşte numai pentru capetele încoronate, —tablou vivant care a stârnit râsuri americe in oraş !.. 10) A luat dispoziţii ca legea repaosului duminical să nu fie aplicată şi îndată ce am demascat dedesubturile acestei afaceri, s’a declarat cel mai mare partizan al acestei legi, fiind chiar împotriva ministrului său de interne, care e cu totul de altă părere. Dar cu aceasta n’am terminat încă seria prostiilor comise de prefectul Al. Stroja. Take Protopopescu Partidul naţional-liberal a încercat o nouă pierdere prin moartea unuia dintre aceia care făceau fala ţării, V Take Protopopescu. Ştirea acestei mari pierderi ne-a îndurerat prea mult pentru a putea arăta acuma rolul ce l-a avut acest ostaş devotat al democraţiei şi al liberalismului. A vorbi de activitatea politică, economică, administrativă şi naţională a lui Take Protopopescu —activitate care i-a ilustrat şi cinstit numele mai bine de trei decenii—ar însemna să alcătuim cea mai preţioasă călăuză cetăţenească din care să se inspire, mai tirziu, toţi cei cari vor năzui să işi servească ii mod exemplar, ca şi Take Protopopescu, ţara, partidul şi semenii lor. Viaţa lui Teke Protopopescu n’a fost de cit un imens rezervoriu de energie omenească, a cărei prodigiozitate nu-şi găsea mulţumirea de cit Intr’o continuă acţiune şi pe care nu-l putuse seca nici numărul anilor, nici loviturile meschine pe cari duşmanii politici nu scapau ocazia de a le încerca, ori de cîte ori li se părea momentul bine venit. Dar Take Protopopescu nu era din aceia cari desarmează fără motiv şi cedează cînd ştie totuşi că dreptatea este de partea sa. Muncitor fără preget şi aproape fără odihnă, fructuoasa lui activitate pusă aproape in serviciul tuturor manifestăriilor sociale, devenise o forţă mecanică a cărei procesiune nu mai era discutată şi ale cărei rezultate nu puteau fi altele decit acelea ce se avusera in vedere. Ca magistrat, ca funcţionar superior al Statului, ca director al diferitelor instituţi- I uni financiare şi ca părtaş al atitor alte no- I bile iniţiative culturale, Take Protopopescu a ştiut să rămînă toată viaţa lui, aceeiaşi I impunătoare figură de bronz, neclintită, ori I cit de tare ar fi bătut vîntul oarbelor reac- I ţiuni. I Ca publicist, Take Protopopesu şi-a asi- I gurat in presa romînă una din cele mai trai- I nice şi luminoase pagini. După moartea lui Gogu Cantacuzino, Ta- I ke Protopopescu ia conducerea presei libe- I rate, devenind inspiratorul ei In ceea ce priveşte mai ales chestiile de economie naţio- I nală. Sub pseudonimul : AGRICOLA, Take Protopopescu a dus multă vreme prin »Voinţa I Naţională" o campanie în favoarea Casei I Rurale, preconizată de partidul liberal încă din anul 1895. Articolele lui purtau ca mo- I Io: „In hoc signo vinces“. Tot el a denunţat la timp şi camăta de la sate, agi- I tind pentru prima oară ideia înfiinţărei Băn- I i ilor populare, asupra cărora credem că-i I de prisos să mai insistăm. Ca parlamentar, Take Protopopescu a fost unul din cei mai apreciaţi membri ai Ca- I merei şi Senatului, atit prin modul luminos şi documentat prin care ştia să-şi apere de la tribună convingerile sale politice, cit şi mai ales prin spiritul eminamente practic şi prin vastele lui cunoştinţe economice pe care le punea la serviciul pregătirei legilor. * Povăţuitor sufletesc și filantrop discret In adevăratul sens al cuvîntului, Take Protopopescu nu lăsa pe nimeni dintre cei care îi trecuseră pragul casei, să plece liră ca mai întâi să-l satisfacă sau sâ-1 îndrumeze pe adevărata cărare. Numeroasele Bănci pe care le-a fondat atlt la Slatina cît şi In judeţ, pentru a veni in ajutorul negustorilor, agricultorilor şi ţăranilor nevoiaşi, făcuseră din Take Protopopescu pivotul principal in jurul căruia se învirtea întreagă viaţă politică şi economică din vecinătăţile Oltului. Tot el este după cum se ştie iniţiatorul şi fondatorul „Băncei Romîneşti“ al cărui capital de 17 milioane—capital românesc în întregime—fusese subscris la primul apel cu acea încredere, pe care nu ţi-ar fi inspirat-o decit competinţa financiară a unui Take Protopopescu. Cu un cuvînt, Take Protopopescu a fost un adevarat Proteu al vieţei noastre politice şi economice. Cu el dispare unul din cei mai botivi şi iluştrii membrii ai partidului naţional-liberal şi unul din cei mai luminaţi şi activi patrioţi. Dureroasă însă şi puternică emoţie a momentului, ne împiedică să spunem aci despre Take Protopopescu, ceea ce ar fi de datoria tuturor să spună fără inconjur în faţa acestor loviluri brutale, cu care fatalitatea înmulţeşte numărul golurilor ce nu mai pot fi astupate. Fie-i ţărîna uşoară, memoria cinstită vecinie iar viaţa pildă generaţiilor de miine, nenumăratele cete rătăcitoare ale Cimbrilor. Umbînd să-şi cate o ţară nouă ei îşi făcură drum printre Celţi şi se apropiară de trecătorile Alpilor din Carniolia, spre ocuparea cărora veni în grabă consulul roman Papirius Carbo. Romanii văzuse cu mirare pentru prima oară pe aceşti uriaşi blonzi, cari duceau cu ei, în care mari, femei, copii şi tot ce aveau. înfuriaţi de refuzul consulului de a le da pămînturi, ei învinseră armata romană de mai multe ori şi ar fi devenit periculoşi Romei, dacă nu li se punea în cale Marius cu o armată bine disciplinată. Cimbrii, uniţi cu Teutonii, trecură Roma şi începură asaltul asupra fortificaţiunilor romane, ce le închideau drumul spre Italia. lusă după o luptă de trei zile, văzînd că nu pot face nici o ispravă, trecură pe lingă tabăra romană îndreptîndu-se spre Italia. Oştirea romană se luă după ei şi la Aquee Sextice (astăzi Aix, lingă Marsilia) se încinse bătălia decisivă. Cu toată vitejia lor, Germanii de astă nu putură ţine piept Romanilor, ei fură biruiţi, împrăştiaţi şi mulţi fură agenţi prizonieri. In tebloul despre care vorbim se vede cum și femeile au luat parte la luptă și în disperarea lor multe din ele se uciseră, numai să nu cadă în mîinele învingătorilor. DIN SBORUL VREMII femei în luptă. Pictorul Wilhelm Lindenschmit ne înfăţişează una din cele mai semnificative scene din lupta năprasnică a lumii romane şi germane, ce se încinsese către sfîrşitul veacului al doilea înaintea erei noastre. In N3 apărură la malurile Dunărei Unde-s Radicalii? Fiindcă la rubrica informaţiunilor din ziarul «Opinia» ultimul număr de Marţi, 19 Iulie, se vorbeşte de caracter în politică şi de trecerea de la un club la altul, mi-am propus să fac un treacăt un mic istoric asupra partidului radical, cu care ocazie se va lămuri caracterul in politică. Sunt două decenii trecute de cind în Iaşi se născuse un partid politic «Partidul Radical» sub şefia celui mai in