Mişcarea, iunie 1912 (Anul 4, nr. 119-143)
1912-06-10 / nr. 127
ANUL IV No. 127 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE In ţară pe un an...................20 lei In străinătate pe un an . . . 40 Preoţi şi învăţătorii rurali . . 50°/p BRIGANZII Sentinţa pronunţată de Curtea de apel din Bucureşti în procesul tramvaiului a avut şi de astă dată un efect dezastruos asupra guvernului şi a avut în acelaş timp şi darul ca presa guvernamentală să fie cuprinsă de accese de nevropatism împotriva justiţiei. In această privinţă «Epoca» primează şi ţine recordul celor mai disperate atacuri la adresa magistraţilor cari au judecat acest proces,—opera unui canibal ca d-nul Marghiloman, care a înţeles că în calitate de ministru îşi va putea transpune toate ambiţiunile şi toate gusturile în texte de legi. Pentru opinia publică procesul tramvaiului era de mult o chestie lămurită, din momentul cînd fruntaşii partidelor politice au declarat legea d-lui Marghiloman ca o lege anticonstituţională şi au părăsit parlamentul. Faptul acesta a fost întărit şi de înalta Curte de Casaţie care a sancţionat acelaş lucru, încît opera de răzbunare a fostului ministru de interne a fost înţeleasă de toţi şi înfierată de toţi. Aceasta era singura parte politică în procesul tramvaiului şi această parte a fost definitiv lămurită. Celelalte procese între S. T. B. şi primăria Capitalei şi ministerul de interne erau procese de natură civilă şi comercială, came dacă nu mai aveau nici un interes politic, dovedeau totuşi diferitele manopere ale fostului ministru de interne care a încercat să discrediteze demnitatea partidului liberal. Ce a urmat, am văzut. Partidul liberal n’a fost cu nimic atins, cinstea şi demnitatea sa au apărut, într’un relief mai pronunţat iar guvernul d-lor Carp-Filipescu-Marghiloman s’a prăbuşit a doua zi după verdictul Curţei noastre supreme, hulit şi înfierat de toată lumea. Atît a putut face dl. Marghiloman în furia şi disperarea urei sale personale. In răstimpul acesta au continuat toate procesele la tribunale şi Curţi, procese în care, cum am văzut, societatea tramvaiurilor comunale a ieşit triumfătoare pe toată linia. N’a triumfat societatea, ci cauza, dreptatea în sine — fapt care a determinat ca întreaga presă guvernamentală şi pseudo-guvernamentală să deslănţuiască o nemaipomenită furie împotriva magistraţilor şi a magistraturei. Această disperată campanie, condusă de însuşi dl. Marghiloman, a izbucnit acum şi mai violentă împotriva magistraţilor şi a magistraturei, în urma sentinţei pronunţată alaltăieri de Curtea apelativă din Bucureşti. Cea mai furioasă din toate este «Epoca» care într’un ţipăt strident afirmă că d. Arion a încercat toate chipurile ca să reziste «brigandajului legal». Cuvîntul este al aceluia pe care d. Nicu Filipescu l-a numit «banditul de la justiţie». Acesta, d-1 Marghiloman, care conduce acum furioasa campanie împotriva magistraţilor, a crezut că justiţia poate fi subjugată şi a asemuit-o cu zbirii de care s’a folosit în timpul alegerilor. D-l Marghiloman vede acum că s’a înşelat, dar nu-şi poate stăpîni banditismul, chiar atuncea cînd e vorba de magistraţi integri şi de o justiţie care trăieşte deasupra politicei. Nu va surprinde deci pe nimeni atacurile presei guvernamentale împotriva magistraturei. Aceste atacuri departe de a atinge prestigiul magistraturei — din contra, coboară şi mai mult pe autorii lor, cari nu sunt alţii decît briganzii regimului actual şi briganzii d-lui Marghiloman. Camera obscura Tainica şi tăinuita şedinţă a consiliului comunal a avut loc ieri la orele 5 p. m. în „cabinetul primarului“ care ar putea fi denumit „camera obscură“ pentru multe şi serioase motive. Pacat numai că şedinţa de ieri nu s’a ţinut după miezul nopţii, cam pe la cîntatul cocoşilor— atît era de misterioasă atmosfera ce se simţea de cum te apropiai de întunecatul cabinet al şi mai întunecatului părinte... vitreg al oraşului. Că se petrecea ceva extraordinar în camera obscură în care se adunaseră consilierii comunali sub preşidenţia d-lui Bottez, se simţia numai ce ai intrat pe poarta primăriei şi te ai apropiat de intrarea principală. Din ogradă şi până sus, la cabinetu primarului,unde aprodul anunţa ironic şi semnificativ că şedinţa e secretă—nu vedeai decît furnizori şi constructori inginduraţi şi agitaţi de faptul că nu aveau accesul în sala de şedinţă. Din atitudinea acestora şi din felul cum circulau prin îngustul culoar al primăriei —mai îngust ca mentalitatea «primului» ajutor de primar—puteai mirosi că avea să se petreacă lucruri... necurate in ajunu plecărei primarului în concediu! Dar iată soseşte şi primarul care urcă scările, în mijlocul furnizorilor şi al antreprenorilor cari îi fac o impresie puţin plăcută. Aprodul îi deschide uşa şi încolo tăcere. Până şi antreprenorii încetează să mai mişune prin „sală“............ Deodată şedinţa consiliului comunal devine publică. Misterul fu de scurtă durată—și cei de pe afară, antreprenorii, se strecoară nici pe rînd în obscura cameră a primarului, care îmboldit de fostul prim-ajutor de primar făcu un «mea culpa» fără Insă a lua apărarea actualului «prim-ajutor» care nu stătea pe banca acuzaţilor, dar care totuşi era acuzat de toţi. Concluzia? Pledoaria primarului a fost zdrobitoare pentru el, pentru acuzat şi pentru consiliu... Cu toată dezbaterea tainică ce a urmat în camera obscurăprimarul nu a avut curajul să deie delegaţinea interimatului, amînînd această chestiune pe Luni... Ce păcat că şedinţa de ieri n’a putut fi fotografiată! Am fi avut un tablou care ar fi eternizat toate nuanţele caracteristice ale edilităţei conservatoare. '-*-*-*$ «©- -------- DUMINICA 10 IUNIE1912 ZIAR NAŢIONAL LIBERAL SUB DIRECŢIUNEA UNUI COMITET ZILNIC financiuri comerciale Linia în pagina Il-a 1 leu. In pagina IlI-a 50 bani. In pagina IV-a 40 bani. — TELEFON 12Ü — Denunţările făcute de ziarul nostru în chestiunea furturilor de lemnărie de la Primăria Comunei Iaşi, au luat pe ziua de eri o întorsătură extrem de gravă pentru ajutorul de primar I. Stamatiu. Acuzaţiile formulate de „Mişcarea“ au fost aduse în discuţiunea şedinţei de eri a consiliului comunal, care a orînduit o comisiune compusă din d-nii consilieri Dimachi, Blandia şi Ene pentru a ancheta afacerea înstrâinărei lemnăriilor jubilare. Este un fapt care impune o serie de consideraţiuni, pentru că el e menit a arunca o lumină nouă asupra gravelor fapte denunţate de noi. Cum s’a instituit ancheta In primul loc se impune o consideraţiune asupra împrejurărilor în care s’a instituit această comisiune de anchetă. In şedinţa de ori a consiliului comunal, primarul Bottez a avut poltroneria să declare că îl ştia pe Iancu Stamatiu om cinstit şi îl crede nevinovat. Consiliul comunal însă, a cerut anchetă şi a decis să se facă anchetă, împotriva voinţei primarului şi împotriva voinţei celui acuzat. I. Stamatiu n’a cerut anchetă, n’a suflat un cuvînt. Ancheta a fost cerută de consilieri şi votată de toţi,afară de Stamatiu, care avea cel dintâi datoria, dacă se credea curat în toată această afacere, să ceară această anchetă,şi de d-nii consilieri Konya şi Martinescu partizani cunoscuţi personali ai lui I. Stamatiu. Ce înseamnă ancheta? înseamnă că membrii consiliului comunal pun la îndoială cinstea primului ajutor de primar. înseamnă că pentru consilierii comunali apararea ce şi-a făcut-o I. Stamatiu prin „Evenimentul“ nu i-a convins că primul ajutor de primar e nevinovat. înseamnă că denunţările formulate de noi sunt prea grave şi prea bine sprijinite, pentru ca ele să poată fi combătute cu apărările celui vinovat. înseamnă că I. Stamatiu e bănuit de membrii consiliului comunal, cari s’au convins că cele denunţate de noi nu erau pure calomnii, cum pretindea I. Stamatiu în apărarea ce şi-o făcea prin „Evenimentul“. Iată ce înseamnă ancheta instituită ori. Un om cinstit ar fi cerut singur să se facă anchetă. Lui Stamatiu a trebuit sâ-i impue consiliul comunal ancheta. Primarul Botez a spus că nu-1 crede capabil pe Stamatiu de asemenea fapte, iar consiliul comunal prin votul dat eri, a spus că-1 crede capabil și că certificatul primarului nu face parale cînd e vorba de cinstea lui Stamatiu. Intr’un cuvînt, primul ajutor de primar a fost pus sub acuzaţie de membrii consiliului comunal. Sub acuzaţie este un fapt de o extraordinară gravitate, care face intolerabilă situaţiunea primului ajutor de primar. Ajutorul de primar pus sub acuzaţie şi anchetat, nu mai poate rămânea un singur moment în funcţia ce ocupă. El trebue suspendat după toate regulele de drept, după toate noţiunile de demnitate şi după cel mai elementar bun simţ. El este bănuit şi este supus unei instrucţiuni. Ancheta ce se va face nu-şi poate culege elementele de convingere decât din rândurile funcţionarilor Comunali subalterni ai primului ajutor de primar. Aceşti funcţionari vor fi interogaţi, li se vor lua dispoziţii şi ei ştiu că în mâna lor e soarta superiorului lor, a primului ajutor de primar. In asemenea condiţiuni cum vor avea ei curajul să facă depoziţii defavorabile aceluia, în mâna căruia e existenţa şi cariera lor ? Şi care este situaţiunea primului ajutor de primar, când subalternii lui vor fi interogaţi dacă superiorul lor a săvârşit sau nu a săvârşit faptele ce i se pun în sarcină ? Ce vor putea spune aceşti funcţionari şi cum vor declara ei adevărul pe care îl ştiu ? Un funcţionar bănuit şi anchetat e întotdeauna suspendat. Cu atât mai mult trebue suspendat un funcţionar superior cum e primul ajutor de primar, când dovada faptelor ce se pun în sarcina lui, nu o pot face decât subalternii lui. Comisiunea de anchetă IoanStamatiu nu mai poate rămânea un singur moment în funcţiunea de prim ajutor de primar, până ce nu se va face lumină deplină asupra acuzaţiunilor ce-l apasă. Altfel ancheta nu ar putea avea şansele unei reuşite, căci chiar dacă am considera de bună credinţă pe membrii acestei comisiuni de anchetă, totuşi, prin menţinerea mai departe a primului ajutor de primar Stamatiu, este lucru ştiut sigur, că subalternii săi nu vor avea curajul să spue adevărul pe care îl cunosc. Ceea ce este însă mai grav, este că lumea bănueşte că această anchetă ar avea misiunea de a spala pe primul ajutor de primar de acuzaţiunile ce i se aduc, neavănd rgîndul să facă decât o anchetă în familie, cu toate că ar avea elemente suficiente pentru a constata exactitatea celor afirmate de noi. Iată pentru ce mai credem, că era de datoria consiliului comunal ca la această anchetă să participe şi reprezentanţi ai celorlalte partide pentru a se înlătura orice bănui iată asupra parţialităţei unei comisiuni compusă din coreligionari politici. Şi iată pentru ce iară , mai credem, că pentru garantarea unei complecte imparţialităţi consiliul comunal ar fi trebuit să ceară constituirea unei anchete judecătoreşti. De altfel vom reveni asupra întocmirei acestei comisiuni de anchetă. Să intervină ministrul de interne Consecinţa inevitabilă şi imediată a votului de ori prin care s’a instituit comisiunea de anchetă, nu poate fi alta decît suspendarea primului ajutor de primar. Ministrul de interne are datoriasă intervină pentru a restabili ordinea şi răspunderile în situaţia anarhică şi scandaloasă ce domneşte la Primăria de Iaşi. O palmă pentru primar Primul stor de primar pus sub acuzaţie. Să fie suspendat! Primarul Botez a dat dovadă că este un poltron. El a retras lui Stamatiu delegaţia de recepţionare a materialului; el ştie toate operaţiunile primului său ajutor şi a avut totuşi curajul să deie lui Stamatiu certificat de cinste. Dar cu tot certificatul de cinste dat de primarul Botez, Consiliul comunal a cerut şi a votat instituirea comisiunei de anchetă. Votul de ori al Consiliului înseamnă, pe lingă sdrobirea morală a lui I. Stamatiu, şi o palmă aplicată primarului Bottez care s’a solidarizat cu primul său ajutor şi care era împotriva anchetei. Pînă la terminarea anchetei noi cerem şi odată cu noi cei toţi cetăţenii cinstiţi ai Iaşului: suspendarea primului ajutor de primar, pus sub acuzaţie de consiliul comunal.