Mişcarea, iunie 1912 (Anul 4, nr. 119-143)

1912-06-10 / nr. 127

ANUL IV No. 127 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE In ţară pe un an...................20 lei In străinătate pe un an . . . 40 Preoţi şi învăţătorii rurali . . 50°/p BRIGANZII Sentinţa pronunţată de Curtea de apel din Bucureşti în procesul tramvaiului a avut şi de astă dată un efect dezastruos asupra guver­nului­ şi a avut în acelaş timp şi darul ca presa guvernamentală să fie cuprinsă de accese de nevropa­­tism împotriva justiţiei. In această privinţă «Epoca» pri­mează şi ţine recordul celor mai disperate atacuri la adresa magis­traţilor cari au judecat acest pro­ces,—opera unui canibal ca d-nul Marghiloman, care a înţeles că în ca­litate de ministru îşi va putea trans­pune toate ambiţiunile şi toate gus­turile în texte de legi. Pentru opinia publică procesul tramvaiului era de mult o chestie lămurită,­­ din momentul cînd frun­taşii partidelor politice au declarat legea d-lui Marghiloman ca o le­ge anticonstituţională şi au părăsit parlamentul. Faptul acesta a fost întărit şi de înalta Curte de Casaţie care a sanc­ţionat acelaş lucru, în­cît opera de răzbunare a fostului ministru de interne a fost înţeleasă de toţi şi înfierată de toţi. Aceasta era singura parte poli­tică în procesul tramvaiului şi a­­ceastă parte a fost definitiv lămu­rită. Celelalte procese între S. T. B. şi primăria Capitalei şi ministerul de interne erau procese de na­tură civilă şi comercială, came dacă nu mai aveau nici un interes politic, dovedeau totuşi diferitele manopere ale fostului ministru de interne care a încercat să discre­diteze demnitatea partidului liberal. Ce a urmat,­­ am văzut. Parti­dul liberal n’a fost cu nimic atins, cinstea şi demnitatea sa au apărut, într’un relief mai pronunţat iar guvernul d-lor Carp-Filipescu-Mar­ghiloman s’a prăbuşit a doua zi după verdictul Curţei noastre su­preme, hulit şi înfierat de toată lumea. Atît a putut face dl. Mar­ghiloman în furia şi disperarea u­­rei sale personale. In răstimpul acesta au continu­at toate procesele la tribunale şi Curţi, procese în care, cum am văzut, societatea tramvaiurilor co­munale a ieşit triumfătoare pe toa­tă linia. N’a triumfat societatea, ci cauza, dreptatea în sine — fapt care a determinat ca întreaga presă gu­vernamentală şi pseudo-guverna­­mentală să deslănţuiască o nemai­pomenită furie împotriva magistra­ţilor şi a magistraturei. Această disperată campanie, con­dusă de însuşi dl. Marghiloman, a izbucnit acum şi mai violentă îm­potriva magistraţilor şi a magis­traturei, în urma sentinţei pronun­ţată alaltăieri de Curtea apelativă din Bucureşti. Cea mai furioasă din toate este «Epoca» care într’un ţipăt strident afirmă că d. Arion a încercat toate chipurile ca să reziste «briganda­jului legal». Cuvîntul este al aceluia pe care d. Nicu Filipescu l-a numit «ban­ditul de la justiţie». Acesta, d-1 Marghiloman, care conduce acum furioasa campanie împotriva ma­gistraţilor, a crezut că justiţia poate fi subjugată şi a asemuit-o cu zbi­rii de care s’a folosit în timpul a­­legerilor. D-l Marghiloman vede acum că s’a înşelat, dar nu-şi poate stăpîni banditismul, chiar atuncea cînd e vorba de magistraţi integri şi de o justiţie care trăieşte deasupra politicei. Nu va surprinde deci pe ni­meni atacurile presei guvernamen­tale împotriva magistraturei. Aceste atacuri departe de a atinge pres­tigiul magistraturei — din contra, coboară şi mai mult pe autorii lor, cari nu sunt alţii de­cît briganzii regimului actual şi briganzii d-lui Marghiloman. Camera obscura Tainica şi tăinuita şedinţă a consiliu­lui comunal a avut loc ieri la orele 5 p. m. în „cabinetul primarului“ care ar putea fi denumit „camera obscură“ pen­tru multe şi serioase motive. Pacat numai că şedinţa de ieri nu s’a ţinut după miezul nopţii, cam pe la cîn­­tatul cocoşilor— atît era de misterioasă atmosfera ce se simţea de cum te apro­­piai de întunecatul cabinet al şi mai în­tunecatului părinte... vitreg al oraşului. Că se petrecea ceva extraordinar în camera obscură în care se adunaseră consilierii comunali sub preşidenţia d-lui Bottez, se simţia numai ce ai intrat pe poarta primăriei şi te ai apropiat de intrarea principală. Din ogradă şi până sus, la cabinetu primarului,­unde aprodul anunţa ironic şi semnificativ că şedinţa e secretă—nu vedeai de­cît furnizori şi constructori in­­ginduraţi şi agitaţi de faptul că nu aveau accesul în sala de şedinţă. Din atitudi­nea acestora şi din felul cum circulau prin îngustul culoar al primăriei —mai îngust ca mentalitatea «primului» aju­tor de primar—puteai mirosi că avea să se petreacă lucruri... necurate in ajunu plecărei primarului în concediu! Dar iată soseşte şi primarul care urcă scările, în mijlocul furnizorilor şi al an­treprenorilor cari îi fac o impresie puţin plăcută. Aprodul îi deschide uşa­ şi în­colo tăcere. Până şi antreprenorii înce­tează să mai mişune prin „sală“............ De­odată şedinţa consiliului comunal devine publică. Misterul fu de scurtă du­rată—și cei de pe afară, antreprenorii, se strecoară nici pe rînd în obscura ca­meră a primarului, care îmboldit de fos­tul prim-ajutor de primar făcu un «mea culpa» fără Insă a lua apărarea actua­lului «prim-ajutor» care nu stătea pe banca acuzaţilor, dar care totuşi era acu­zat de toţi. Concluzia? Pledoaria primarului a fost zdrobi­toare­ pentru el, pentru acuzat şi pen­tru consiliu... Cu toată dezbaterea tai­nică ce a urmat în camera obscură­­primarul nu a avut curajul să deie dele­­gaţinea interimatului, amînînd această chestiune pe Luni... Ce păcat că şedinţa de ieri n’a putut fi fotografiată! Am fi avut un tablou care ar fi eternizat toate nuanţele ca­racteristice ale edilităţei conservatoare. '-*-*-*$ «©- --------­ DUMINICA 10 IUNIE­1912 ZIAR NAŢIONAL LIBERAL SUB DIRECŢIUNEA UNUI COMITET ZIL­NIC financiuri comerciale Linia în pagina Il-a 1 leu. In pagina IlI-a 50 bani. In pagina IV-a 40 bani. — TELEFON 12Ü — Denunţările făcute de ziarul nostru în chestiunea furturilor de lemnărie de la Primăria Comunei Iaşi, au luat pe ziua de eri o în­torsătură extrem de gravă pen­tru ajutorul de primar I. Stama­­tiu. Acuzaţiile formulate de „Mişca­rea“ au fost aduse în discuţiunea şedinţei de eri a consiliului comu­nal, care a orînduit o comisiune compusă din d-nii consilieri Di­­machi, Blandia şi Ene pentru a ancheta afacerea înstrâinărei lem­năriilor jubilare. Este un fapt care impune o se­rie de consideraţiuni, pentru că el e menit a arunca o lumină nouă a­­supra gravelor fapte denunţate de noi. Cum s’a instituit ancheta In primul loc se impune o con­­sideraţiune asupra împrejurărilor în care s’a instituit această comi­siune de anchetă. In şedinţa de ori a consiliului comunal, primarul Bottez a avut poltroneria să declare că îl ştia pe Iancu Stamatiu om cinstit şi îl crede nevinovat. Consiliul comu­nal însă, a cerut anchetă şi a de­cis să se facă anchetă, împotriva voinţei primarului şi împotriva voinţei celui acuzat. I. Stamatiu n’a cerut an­chetă, n’a suflat un cuvînt. Ancheta a fost­ cerută de con­silieri şi votată de toţi,­afară de Stamatiu, care avea cel dintâi da­toria, dacă­ se credea curat în toată această afacere, să ceară această anchetă,­­şi de d-nii consilieri Ko­nya şi Martinescu partizani cunos­cuţi personali ai lui I. Stamatiu. Ce înseamnă ancheta? înseamnă că membrii consiliului comunal pun la îndoială cinstea pri­mului ajutor de primar. înseamnă că pentru consilierii comunali apa­­rarea ce şi-a făcut-o I. Stamatiu prin „Eveni­mentul“ nu i-a convins că primul ajutor de pri­mar e nevinovat. înseamnă că denunţă­rile formulate de noi sunt prea grave şi prea bine sprijinite, pentru ca ele să poată fi combătute cu apărările celui vinovat. înseamnă că I. Sta­matiu e bănuit de mem­brii consiliului comunal, cari s’au convins că cele denunţate de noi nu e­­rau pure calomnii, cum pretindea I. Stamatiu în apărarea ce şi-o făcea prin „Evenimentul“. Iată ce înseamnă an­­cheta instituită ori. Un om cinstit ar fi cerut sin­gur să se facă anchetă. Lui Stamatiu a trebuit sâ-i impue consiliul co­munal ancheta. Primarul Botez a spus că nu-1 crede capabil pe Stamatiu de asemenea fapte, iar consiliul comu­nal prin votul dat eri, a spus că-1 crede capabil și că certificatul primaru­lui nu face parale cînd e vorba de cinstea lui Stamatiu. Intr’un cuvînt, primul ajutor de primar a fost pus sub acuzaţie de membrii consiliului comunal. Sub acuzaţie este un fapt de o extraordina­ră gravitate, care face intolerabilă situaţiunea primului ajutor de pri­mar. Ajutorul de primar pus sub a­­cuzaţie şi anchetat, nu mai poate rămânea un singur moment în fun­cţia ce ocupă. El trebue suspen­dat după toate regulele de drept, după toate noţiunile de demnitate şi după cel mai elementar bun simţ. El este bănuit şi este supus unei instrucţiuni. Ancheta ce se va face nu-şi poate culege elementele de convingere de­cât din rânduri­le funcţionarilor Comunali subal­terni ai primului ajutor de pri­mar. Aceşti funcţionari vor fi in­terogaţi, li se vor lua dispoziţii şi ei ştiu că în mâna lor e soarta superiorului lor, a primului ajutor de primar. In asemenea condiţiuni cum vor avea ei curajul să facă depoziţii defavorabile aceluia, în mâna că­ruia e existenţa şi cariera lor ? Şi care este situaţiunea primului ajutor de primar, când subalternii lui vor fi interogaţi dacă superio­rul lor a săvârşit sau nu a săvârşit faptele ce i se pun în sarcină ? Ce vor putea spune aceşti fun­cţionari şi cum vor declara ei a­­devărul pe care îl ştiu ? Un funcţionar bănuit şi anche­tat e întotdeauna suspendat. Cu a­­tât mai mult trebue suspendat un funcţionar superior cum e primul ajutor de primar, când dovada fap­telor ce se pun în sarcina lui, nu o pot face de­cât subalternii lui. Comisiunea de anchetă Ioan­­Stamatiu nu mai poate ră­mânea un singur moment în func­ţiunea de prim ajutor de primar, până ce nu se va face lumină de­plină asupra acuzaţiunilor ce-l a­pasă. Altfel ancheta nu ar putea avea şansele unei reuşite, căci chiar dacă am considera de bună credinţă pe membrii acestei comisiuni de an­chetă, totuşi, prin menţinerea mai departe a primului ajutor de pri­mar Stamatiu, este lucru ştiut si­gur, că subalternii săi nu vor avea curajul să spue adevărul pe care îl cunosc. Ceea ce este însă mai grav, este că lumea bănueşte că această an­chetă ar avea misiunea de a spala pe primul ajutor de primar de acu­­zaţiunile ce i se aduc, neavănd rgîn­­dul să facă de­cât o anchetă în fa­milie, cu toate că ar avea elemente suficiente pentru a constata exacti­tatea celor afirmate de noi. Iată pentru ce mai credem, că era de datoria consiliului comunal ca la această anchetă să participe şi reprezentanţi ai celorlalte partide pentru a se înlătura ori­ce bănui iată asupra parţialităţei unei comi­siuni compusă din coreligionar­i po­litici. Şi iată pentru ce iară , mai credem, că pentru garantarea unei complecte imparţialităţi consiliul co­munal ar fi trebuit să ceară con­stituirea unei anchete judecătoreşti. De altfel vom reveni asupra în­­tocmirei acestei comisiuni de an­chetă. Să intervină ministrul de interne Consecinţa inevitabilă şi imediată a votului de ori prin care s’a insti­tuit comisiunea de an­chetă, nu poate fi alta de­cît suspendarea pri­mului ajutor de primar. Ministrul de interne are datoria­­să intervină pentru a restabili ordi­nea şi răspunderile în situaţia anarhică şi scan­daloasă ce domneşte la Primăria de Iaşi. O palmă pentru primar Primul stor de primar pus sub acuzaţie. Să fie suspendat! Primarul Botez a dat dovadă că este un poltron. El a retras lui Stamatiu delegaţia de recepţi­­onare a materialului; el ştie toate operaţiunile primului său ajutor şi a avut totuşi curajul să deie lui Stamatiu certificat de cinste. Dar cu tot certificatul de cinste dat de primarul Botez, Consiliul comunal a cerut şi a votat institu­irea comisiunei de anchetă. Votul de ori al Consiliului în­seamnă, pe lingă sdrobirea morală a lui I. Stamatiu, şi o palmă apli­cată primarului Bottez care s’a so­lidarizat cu primul său ajutor şi care era împotriva anchetei. Pînă la terminarea anchetei noi cerem şi odată cu noi cei toţi cetăţenii cin­stiţi ai Iaşului: suspendarea primului ajutor de primar, pus sub acuzaţie de consiliul comunal.

Next