Mişcarea, iulie 1912 (Anul 4, nr. 144-168)

1912-07-22 / nr. 161

Viţe altoite şi La rafie N. D. MARCO­NIU Şoseaua Socola No. 1-3 Iaşi. A pus în vînzare pentru toamna anului 1912 şi primăvara 1913 un mare stoc de Viţe altoite cea mai mare parte din speciile : Cioneac, Selection Cariere, Chasselas, Dore, Galbenă de O­­dobeşti, Cinsult etc. Viţele sunt de o reuşită admirabilă. Fiind noul sezon apropiat, rog pe Onor, d-nii proprietari de vii de a mă onora cu comenzile din timp pentru a le putea rezerva vi­tele şi spre a le putea servi în mod conştiincios. Preţurile convenabile. —­ Cataloagele franco la cerere. Pepinieriie N. D. MARCOCIU Şoseaua Socola Ip. 1-3 Iaşi MIŞCAREA teze fapte d’ale Poliţiei de Iaşi şi să-i raporteze asupra lor, precum tot aşa de bine poate să ceară Prefectului de Po­liţie de Iaşi să ancheteze fapte d’ale administraţiei judeţului Iaşi şi să-i ra­porteze asupra lor, căci el este autori­tatea supremă a administraţiunei publice şi o poate controla, cerceta şi ancheta prin ori­ce delegat ar crede de cuvi­inţă. Ast­fel, se pare că s-a petrecut lucrul cu telegrama, prin care Prefectul de ju­deţ a fost însărcinat să cerceteze caşul descinderea Poliţiei la clubul socialist. Insă, în acest cas intervine o altă gra­vitate. Este chestia încrederei, pe care Ministrul de Interne o mai are sau n’o mai a­m în persoana şefului conducător, al administraţiunei în contra căreia se anchetează. La Iaşi, Prefectul de Poliţie, ca şi cel de la Bucureşti şi ca şi Prefecţii de ju­deţe, este, după legea organică, persoană politică, care se numeşte fără a i se cere vreo condiţie de admisibilitate, ci numai pe baza încrederei personale a Ministrului de Interne şi este menţinut tot numai pe baza aceleaşi încrederi. De aceea, pe baza acestei încrederi, Minis­trul este ţinut să ceară explicaţiuni asu­pra actelor de administraţiune ale unui asemenea Prefect de la dînsu­l, chiar­­ceea ce însemnează că, dacă Ministrul însărcinează sau cere raportări şi de, la alt­cine­va de­cit de la şeful direct al unei administraţiuni asu­pra faptelor acelei administraţiuni, Ministrul l-a prins vreo dată pe acel şef direct că nu i-a raportat sau explicat în mod sincer şi exact sau cu destulă înţelegere lucrurile şi, deci, a perdut încrederea sa în acel şef administrator. Numai ast­­fel se explică pentru ce Ministrul de Interne a cerut asupra ca­şului în specie explicaţiuni şi dela Pre­fectul de Poliţie, şi de la Prefectul de judeţ şi de la Parchet, căci, dacă ar fi avut toată încrederea în ex­­plicaţiunile ce i s’ar fi dat de Pre­fectul de Poliţie, nu mai era nici o nevoe să mai ceară aceleaşi expli­caţiuni şi de la Prefectul de judeţ şi de la Parchet. Cum rămîne, însă, în acest caz cu încrederea, pe care Ministrul de Interne trebue s- o aibă în Prefectul său de Poliţie, cînd, mai ales, în minele unui asemenea înalt demni­tar stă în localitate siguranţa pu­blică şi a averei şi onoarei cetăţe­nilor ? Cum rămîne Prefectul de Poliţie, el însuşi, faţă cu independenţa, la care î i dă drept legea în raporturile cu Prefectul de judeţ ? Şi, lucrul şi mai jignitor, cum rămîne Prefectul de Poliţie faţă de subalternii săi cu situaţiunea pre­cara de lipsă de încredere, pe care i-a creat o Ministrul său de Interne ? Ce putem răspunde noi la atîtea şi a­­tîtea întrebări de cît : chestie de sus­ceptibilitate. Fie­care îşi are felul său de-a înţelege şi simţi lucrurile, aceleaşi. Prin simpla zugrăvire a vieţii concrete nu se poate reda cu preciziune şi sufletul indivizilor care o alcătuesc. D. Spiridon Popescu, care e un psi­­holog înainte de toate, pentru a ne a­­răt­a şi nouă sufletul eroilor săi, se ser­veşte de două procedee: ori reproduce acea monologare a sufletului cu el în­suşi, ori se serveşte de dialog şi de vor­bire în general. Cîteodată, în nuvelele sale, autorul se serveşte mai mult de unul din aceste procedee, dar cele mai multe ori ele se amestecă unul cu altul, pentru ca re­darea psicologi­că să fie mai desăvârşită. Să stăruim puţin asupra acestor pro­cedee. D. Spiridon Popescu se serveşte foarte des de acea dezbatere, care se face în suflatul fie­căruia, înnainte sau după săvîrşirea unei fapte, dezbatere care variază după sufletul fiecărui, om şi care e condiţionată de temperamen­tul fiecăruia, de influenţele particulare, care s’au exercitat asupră-i, de momen­tul in care se găseşte. Toate acestea fac ca fiecare individ sa fie o lume aparte sufletească, in hao­sul căreia îţi trebue o mare pătrundere psicologică, ca să te poţi orienta. De a­­ceia acest procedeu, cînd nu degenerează într’o confesiune subiectivă, e cel mai greu de mînuit. La fiecare moment eşti expus să cazi în fals sau convenţional. D. Spiridon Popescu n a întrebuinţat acest procedeu decit cînd a fost sigur de el, cînd a cunoscut perfect obiectul povestirii safe, şi această dezbatere su­fletească e sau redată de autor, sau­ po­vestită­ de eroul însuşi. Aşa e de pildă „Popa Rusu“, una din cele m­ai bune bucăţi ale d-lui Spiridon Pope­ ca şi una din figurile cele mai reu­şit create din literatura noastră, în care sufletul lui «Popa Rusu» e redat prin povestirea însăşi a eroului. Astfel e «Po­rumbiţa», iarăşi una din bucăţile cele mai bune ale autorului, în care e re­dată psicologia unui copil şi prin dialog, dar şi prin această dezbatere interioară. Acest din urmă procedeu joacă iarăşi un mare rol şi ia alte două bucăţi, în în­tâia mea vinătoare de lup şi in Hotărîre nestrămutată, in care se zugrăveşte cu multă pătrundere sufletul copilului. Şi tot în această categorie se pot pune atâtea părţi de psihologie pătrun­zătoare din Moş Gheorghe la expoziţie, în care impresiile produse de lucrurile văzute dau naştere acelui capricios a­­mestec de gânduri din capul lui Moş Gheorghe. In rândul bucăţilor, în care procedeul întrebuinţat e dialogul, se pot pune a­­cele admirabile pagini de evocare a vieţii sănătoase ţărăneşti, «Vorniceii», «Domnul Vasile». Clipă trecută, ori acea impresie ciudată de misticism, care plu­teşte ca un fel de fatalitate antică în tot cuprinsul bucăţii Izbăvirea blastă­­m­nului, şi tot­ aici trebue pusă şi din vacanţele de iarnă, care prin compoziţia perfectă, prin clasicitatea ei, prin senti­mentul de nelinişte sufletească, care ni se transmite cu putere­­şi nouă, prin a­­cea frumoasă descriere a rătăcirii prin câmpul de zăpadă, imens şi strălucitor, şi acel glas înfiorător care răsună în noapte, e una din cele mai bune bucăţi care s’au scris în româneşte. Ceia ce e de admirat mai ales în toate aceste bucăţi ale d-lui Spiridon Popescu e justeţa dialogului, potrivirea vorbirii cu sentimentul pe care îl exprimă, cu condiţia socială şi cu vrâsta vorbitoru­lui, graiul adevărat ţărănesc al eroilor săi, şi vorbirea simplă şi naivă a co­piilor. Chiar atunci când scriitorul înfăţişează cetitorului acea frământare interioară din sufletul eroilor săi, exprimarea gân­durilor e redată foarte bine, nu numai în ceea ce priveşte fondul lucrurilor gân­dite, dar şi forma e singura cea po­trivită. Simţi bine, de pildă în Moş Gheorghe la expoziţie, în „Popa Rusu“ sau in Fe­ricire, nu numai că aşa a trebuit să gân­dească un ţăran, un preot de la ţară şi un copil, dar şi că aşa să-şi formuleze gândirea acelei personaje. Atunci când autorul ne redă psicolo­­gia eroilor săi prin unul din cele două procedee, de care am vorbit mai sus, şi face simplă descriere ori întroducere la redarea psichologică, se simte o şo­văire, iar forma e de multe ori stân­gace, imperfectă. Autorul se mişcă în haină străină şi toate aceste părţi­ unde vorbeşte scriitorul, fac impresia de ceva nesigur şi şovăelnic. Bucăţile, în care aceste părţi ocupă un mare loc, sânt desigur cele mai slabe. D-nul Spiridon Popescu a simţit in­stinctiv acesta şi de aceia acolo unde e nevoit să vorbească el însuşi, se simte graba autorului de a ajunge Cât mai re­pede la terenul pe care simte sigur la redarea psicologică. Şi tot de aici provin calităţile şi de­fectele stilului d-lui Spiridon Popescu. Unde autorul reda psicologia personagii­lor sale, forma e desăvârşită. Mai mult de cât atât, cum s’a mai spus în această revistă, ea e singura care poate îmbrăcă acest fond. Iar acolo unde autorul nu se simte sigur pe fondul său, şi forma o şovăelnicâ. Bucăţile cele mai slabe ca fond ale volumului sunt şi cele care au forma cea mai imperfectă La acest scrii­tor care nu compune nici­odată, cores­pondenţa dintre fond şi forma e desă­vârşită. D-nul Spiridon Popescu are mult hu­mor în nuvelele d-sale şi fiind vorba tot de ţărănimea d­in Moldova, din multe din povestirele d-sale reesă aceiaşi im­presie de humor ţărănesc ca şi din po­vestirile lui Creangă. Asămănarea însă e mai mult la su­prafaţă, deoarece împrejurările sunt cam aceleaşi. La d. Spiridon Popescu humo­rul provine mai mult din felul cum se reflectă lumea în capul eroilor şi din felul cum îşi exprimă ei această concep­ţie. Aşa de pildă Moş Gheorghe la ex­poziţie aşa Popa Rusu aşa chiar Dom­nul Vasile. La Creagă humorul provine mai mult din felul cum­ autorul consi­deră pe eroii săi. D-nul Spiridon Po­pescu în genere e mai realist şi mai fi­losof. Creangă e mai poet şi mai fin. Autorul are şi multe bucăţi cu su­bi­­ectul luat din viaţa de la oraş, din acea­­parte a vieţei de oraş pe care o cunoa­şte mai bine. Dar acest scriitor, care redă aşa de bine şi în mod atît de o­­biectiv sufletul ţărănesc şi sufletul co­pilului, nu reuşeşte să ne dea o impre­sie mai puternică decît în trei din ace­ste bucăţi cu subiecte din viaţa de la oraş. Una e Hotărîre nestrămutată, în care e vorba tot de sufletul copilului, iar celelalte două, Ia preajma sinucide­­rei şi la ţintă, —aceasta din urmă re­marcabilă prin mult spirit de observaţie şi printr’un puternic realism, — nu sunt în realitate decit amintiri personale. Scrii­torul n’a putut să fie un adevăr obiectiv decit pentru viaţa pe care o cunoştea bine. Din enumerarea, pe care am făcut-o, a însuşirilor acestui distins scriitor, ce­titorul va fi scos singur concluziile ne­cesare. Dacă ar fi să dăm acum o definiţie scurtă a talentului d-lui Spiridon Po­pescu, ar trebui să spunem că e un „re­alist psiholog", care a excelat în zugră­virea «ţăranilor» şi a «copiilor». Ţinînd samă că sufletul de azi al ţăranului e un moment din viaţa sufletească întrea­gă a ţăranului român şi că sufletul ţă­rănesc e partea cea mai caracteristică a sufletului poporului român, prin zugră­virea acestui suflet d-sa a fixat un mo­ment din viaţă sufletească a neamului. Şi a fi un document al vremii nu e cel­ mai mic din meritele unui scriitor. „ Viaţa Românească“. C- Ailexandrescu pândite mai ales in regiunea nordului, estului şi a centrului. Intre şcoalele prac­tice de industrie se numără cele 2 şcoa­le naţionale din Besamon şi Clusese care asigură mersul bun al regiunii, în care se află. Şcoaleie de arte şi meserii 9. * Cu şcoaleie de arte şi meserii trecem de la învăţământul primar technic la învăţământul secundar technic. Aceste şcoale au format în Franţa întâiul grad al învăţământul profesional. Cele dintâiu au fost şcoalele din Châlons şi din An­gers organizate în timpul imperiului. Mai târziu se înfiinţă şcoala de la Aix. In 1880 se înfiinţă o şcoala în Loire In 1891 se înfiinţa şcoala naţională practică de lucrători şi de con­tram­aiştri din Cluny care în 1908 fu transformată în şcoala de arte şi meserii. Scopul şcoalelor de arte şi de mese­rii a fost la început de a forma lucră­tori buni şi şefi de ateliere. Mai in urmă şcoalele profesionale na­ţionale şi apoi şcoalele practice de in­dustrie luând acest rol, şcoaleie de arte şi de meserii avură de scop a prepara subingineri şi ingineri. Tinerii cari intră în şcoaleie de arte şi de meserii trebue să fie absolvenţi ai şcoalelor primare superioare sau să aibă certificatul de studii practice profesionale. Invăţămân­­tul acesta se dă în 4 ateliere : ajustaj, ferărie, cazangerie, tâmplărie şi turnă­torie. învăţământul teoretic este întot­deauna îndreptat în­spre aplicaţiuni, prin studiul ştiinţelor aplicate la indus­trie. învăţământul literar cuprinde limba franceză, istoria, geografia, contabilita­tea, economia industrială, economia so­cială, igiena, educaţiunea morală şi ci­vică. Cursurile durează 3 ani. Elevii pot intră în atelier sau fabrica ca ajus-­­­ori, turnători, modelatori, ferari, turnă­tori sau ţăsători. Spiridon Popescu VI Să vedem acum în ce fel se mani­festă realismul psicologic al d-lui Spiri­don Popescu. Din actele pe care le face un om oare­care se pot deduce pănă la un punct motivele psicologice care îl călăuzesc. Un scriitor, care redă viaţa în acţiune, în manifestarea ei concretă, prin însăşi această viaţă ne face să bănuim în mare parte şi sufletul care se ascunde în do­sul ei. De cele mai multe ori însă faptele o­­meneşti samănă foarte mult între ele, uneori sunt identice, fără ca motivele psicologice, care le-au provocat, să fie Invăţămmnt pro­­­­fesional in Franţa VI Voiron are ţăsutul practic al mătasei, bumbacului, inului, cânepei şi a­ramiei. Fiecare şcoală naţională a organizat pe lingă secţiunea normală, o secţiune spe­cială pentru prepararea candidaţilor la şcoalele de c­arte şi d­e meserii. Minis­trul de comerciu însă este contra acestei secţiuni, atît la şcoaleie practice cit şi la cele profesionale naţionale, scopul lor fiind de a forma lucrători, cari să poată fi întrebuinţaţi imediat, lăsînd prepara­rea pentru şcoaleie de arte şi meserii şcoalelor primare superioare, colegiilor şi chiar liceelor. Pentru intrare în şcoa­­lele technice secundare se cer cunoştin­ţele, ce se capătă în şcoalele primare superioare. Programele învăţământului general sunt aceleaşi în toate părţile, din contra programele învăţământului tech­nic sunt făcute de consiliul de perfec­ţionare al fiecărei şcoale, el variază cu regiunile şi această varietate este o ga­­raţie a succesului lor. Şcoala practică de industrie din micul oraş Morez prepară la început pentru industria ferului şi a lemnului. In curînd însă programul se lărgi şi se transformă, el cuprinde acuma fabricaţiunea ceasor­nicelor, ochelarilor, optica, pictura pe smalţ, fabricaţiunea jucăriilor, specială în Jura. Cele mai multe şcoale naţionale pro­fesionale au dat industriei 3.600 de lu­crători distinşi. Cei mai mulţi din aceşti lucrători au devenit şefi de fabrici, in­gineri, contra maiştri’ (conducători de fa­brici), înalţi fncţionari comerciali. Şcoa­­lele naţionale şi cele practice sunt răs­ Şcoala centrală de arte şi ma­­nufacturi. Şcoala centrală a fost înfiinţată în 1829 cu scop de a formă ingineri pen­tru toate ramurile de industrie. Elevii sunt primiţi prin concurs (nu se cere nici o diplomă). Cursurile durează 3 ani. Absolvenţii diplomaţi primesc titlul de ingineri pentru industria chemică, pen­tru construcţiunile mecanice, pentru in­dustria electrică, pentru fabrici şi me­talurgii. Dela 1829—1908 au eşit 9000 de ingineri din această şcoală. Ministe­rul de comerciu dă anual burse în va­loare de 50.000 de franci pentru această şcoală. Conservatorii] de arde şi de i meserii. Şcoala centrală nu este singurul insti­tut de învăţământ înalt profesional sau technic. Conservatorul de arte şi de me­serii este un stabiliment de un alt în­văţământ popular. Conservatorul de arte şi de meserii a fost înfiinţat­ în 1798. Conservatorul are 22 de cursuri publice de ştiinţe aplicate la arte şi industrie. Cursurile sunt publice şi gratuite şi se ţin în toate zilele de la 8 — sara cu începere de la 1 Noembrie până la sfâr­şitul lui April. Oricine este primit la a­­ceste cursuri, fără nici o formalitate. Auditorii sunt compuşi din lucrători, contra-maiştri, şefi de ateliere şi chiar ingineri eşiţi din şcoalele înalte, cari voesc să-şi complecteze instrucţiunea lor în anumite ramuri ale ştiinţei sau in­dustriei. La sfârşitul anului şcolar se dă auditorilor celor mai meritoşi premii în bani, medalii. Sunt auditori în etate de­la 35—50 de ani. Conservatorul de arte şi de meserii mai dă încă un învăţă­mânt popular, sub formă de conferenţe publice în toate ramurile dela Ianuar până la Sfârşitul lui April. In 1904 s’a înfiinţat pe lângă conservator un mu­zeu, ce cuprinde o colecţiune de apă­rare protectoare şi de dispozitive de si­guranţă şi de igienă industrială, din cele mai practice şi mai perfecţionate. (Va urma) --------------- —..... ■'1 '•— INFORMAŢII . In astă-seară are loc în grădina be­răriei Zimbru o frumoasă serbare or­ga­­nizată de membrii soc. Tramvaiului. S’au pregătit vizitatorilor surprize nu­meroase. * Inaugurarea noului local al corpo­raţiilor de meseriaşi din localitate, nu se va mai face mini după cum s’a a­­nunţat, ci Dumineca viitoare. D. dr. Grossi a făcut ori după a­­miază la orele 5, autopsia cadavrului nenorocitului lucrător Ioan Să­vescu, vic­tima accidentului de la spitalul Paşcanu. La autopsie a asistat şi d. procuror Aslan.­­ Pe str. Colonel Langa s'a întîmplat ori după amiază un accident în urmă­toarele împrejurări : Caii de la o căruţă condusă de locui­torul Costachi Catană luînd vînt, din cauza unui automobil, au răsturnat şi sfarmat căruţa care s’a isbit de un stîlp al luminei electrice. Intervenind cîţiva trecători caii au pu­tut fi opriţi cu mare greutate. Conducă­torul căruţei, a fost grav rănit la cap şi internat în stare muribundă la spita­lul Sf. Spiridon. B­eri dimineaţă s’a sfinţit noul local al societăţii de bine­facere „Sf. Treime“ din str. Eternităţii. Cu această ocazie s’a oficiat un ser­viciu divin de către economul Agapi. La această solemnitate au participat toţi membrii societăţii în frunte cu d. Răiteanu. S’a servit apoi asistenţei un banchet.­­ D. dr. P. Zosin va ţinea Duminică 22 iulie ora 4 p. m. în amfiteatrul Li­ceului Naţional a patra prelegere ştiin­ţifică pentru cultura generală pozitivă. 12 Astăzi ara primit la redacţie o carte poştală cu un cuprins sinistru: se a­­nunţă că o „companie" compusă din 12 bărbaţi şi 8 femei e hotărâtă a da foc laşului şi în special... băcanilor!! Dacă nu e opera unui farseur plictisit de căldurile lui Iulie, este de sigur o­­pera unui bolnav. „ Duminică 23 iulie ora 10% a. m. dr. dr. S. Gluckman va ţinea în localul societăţei „Cultura“ o conferinţă asupra bolilor venerica,a doua din ciclul de conferinţe în legătură cu starea social­­higienică a funcţionarilor comerciali.­­ Reprezentaţiile cinematografului U­­nion din grădina Guza Vodă obţin in fie­care, seară frumoase succese. Noul program cu Recunoştinţa Apa­şului, Răscoala Marocanilor şi Grădina zoologică din Berlin merită a fi văzut, căci sunt filme de cel mai viu interes, şi de cea mai desăvârşită artă.­­ La institutul antirabic a fost adus dimineaţă un copil în etate de 10 ani al locuitorului Petre Neamţu din com. Buneşti, jud. Fălciu. Nenorocitul copil fiind însă atins de turbă, a fost trimis la spitalul Sf. Spi­ridon unde a încetat din viaţă. „ Societatea Comercianţilor va da o frumoasă serbare Câmpenească în gră­dina Perjoaia de la Galata, în ziua de 29 iulie. In vederea acestei serbări, comitetul societăţei a luat toate măsurile necesare pentru ca publicul vizitator să fie pe deplin satisfăcut. „ Mâni după amiază va avea loc a­­dunarea comitetului «Uniunei generale a meseriaşilor din Iaşi» în vederea alcă­­tuirei statutelor acestei societăţi. Şedinţa se va ţine in localul soc. Fră­ţia din str. Arcu. Alegerea definitivă a comitetului nouei organizaţii a meseriaşilor din localitate, se va face Duminica viitoare. — Uniunea centrală a Sindicatelor agricole, a organizat o expoziţie de vite şi industrie casnică, în care scop a in­tervenit pe lingă ministerul instrucţiu­ne­, cerînd ca învăţătorii să dea tot sprijinul acestei expoziţii îndemanînd pe săteni sa participe în număr cît mai mare. tpooem ■ x -xxxxxxxx xxx » xxxxxxxxxx ' Laboratorul special pentru analize medicale_____fc ^ • w Dr. Med. I. Nimerean­u $ w laşi, strada Banu No. 1 (colţ cu str. Lăpuşneanu) Analize de sânge pentru diagnosticul Syphilisului, Serore­­acţia Wassermann, Febra typhoidă, malaria, anemia etc. Analize de urină, lapte spute (pentru tuberculoză, gangrenă pulmonară etc.) suc gastric (boale de stomach) Cytio diagnostic (lig pleurale, peritoneale, vaginale, liq cefalo rachidian, etc.), analize de puroi, secreţiuni blenoragice, cercetarea microbului syphilisului în mani­festaţii primare (ulcer syphilitic) şi secundare, (ulcer simplu) exa­menul părului, false membrane difterice etc. etc. Examenele anatomo-patologice de tumori şi diverse secre­ţiuni patologice, etc.­­ ; p­r,fari

Next