Mişcarea, iulie 1912 (Anul 4, nr. 144-168)
1912-07-22 / nr. 161
Viţe altoite şi La rafie N. D. MARCONIU Şoseaua Socola No. 1-3 Iaşi. A pus în vînzare pentru toamna anului 1912 şi primăvara 1913 un mare stoc de Viţe altoite cea mai mare parte din speciile : Cioneac, Selection Cariere, Chasselas, Dore, Galbenă de Odobeşti, Cinsult etc. Viţele sunt de o reuşită admirabilă. Fiind noul sezon apropiat, rog pe Onor, d-nii proprietari de vii de a mă onora cu comenzile din timp pentru a le putea rezerva vitele şi spre a le putea servi în mod conştiincios. Preţurile convenabile. — Cataloagele franco la cerere. Pepinieriie N. D. MARCOCIU Şoseaua Socola Ip. 1-3 Iaşi MIŞCAREA teze fapte d’ale Poliţiei de Iaşi şi să-i raporteze asupra lor, precum tot aşa de bine poate să ceară Prefectului de Poliţie de Iaşi să ancheteze fapte d’ale administraţiei judeţului Iaşi şi să-i raporteze asupra lor, căci el este autoritatea supremă a administraţiunei publice şi o poate controla, cerceta şi ancheta prin orice delegat ar crede de cuviinţă. Astfel, se pare că s-a petrecut lucrul cu telegrama, prin care Prefectul de judeţ a fost însărcinat să cerceteze caşul descinderea Poliţiei la clubul socialist. Insă, în acest cas intervine o altă gravitate. Este chestia încrederei, pe care Ministrul de Interne o mai are sau n’o mai am în persoana şefului conducător, al administraţiunei în contra căreia se anchetează. La Iaşi, Prefectul de Poliţie, ca şi cel de la Bucureşti şi ca şi Prefecţii de judeţe, este, după legea organică, persoană politică, care se numeşte fără a i se cere vreo condiţie de admisibilitate, ci numai pe baza încrederei personale a Ministrului de Interne şi este menţinut tot numai pe baza aceleaşi încrederi. De aceea, pe baza acestei încrederi, Ministrul este ţinut să ceară explicaţiuni asupra actelor de administraţiune ale unui asemenea Prefect de la dînsul, chiarceea ce însemnează că, dacă Ministrul însărcinează sau cere raportări şi de, la altcineva decit de la şeful direct al unei administraţiuni asupra faptelor acelei administraţiuni, Ministrul l-a prins vreo dată pe acel şef direct că nu i-a raportat sau explicat în mod sincer şi exact sau cu destulă înţelegere lucrurile şi, deci, a perdut încrederea sa în acel şef administrator. Numai astfel se explică pentru ce Ministrul de Interne a cerut asupra caşului în specie explicaţiuni şi dela Prefectul de Poliţie, şi de la Prefectul de judeţ şi de la Parchet, căci, dacă ar fi avut toată încrederea în explicaţiunile ce i s’ar fi dat de Prefectul de Poliţie, nu mai era nici o nevoe să mai ceară aceleaşi explicaţiuni şi de la Prefectul de judeţ şi de la Parchet. Cum rămîne, însă, în acest caz cu încrederea, pe care Ministrul de Interne trebue s- o aibă în Prefectul său de Poliţie, cînd, mai ales, în minele unui asemenea înalt demnitar stă în localitate siguranţa publică şi a averei şi onoarei cetăţenilor ? Cum rămîne Prefectul de Poliţie, el însuşi, faţă cu independenţa, la care î i dă drept legea în raporturile cu Prefectul de judeţ ? Şi, lucrul şi mai jignitor, cum rămîne Prefectul de Poliţie faţă de subalternii săi cu situaţiunea precara de lipsă de încredere, pe care i-a creat o Ministrul său de Interne ? Ce putem răspunde noi la atîtea şi atîtea întrebări de cît : chestie de susceptibilitate. Fiecare îşi are felul său de-a înţelege şi simţi lucrurile, aceleaşi. Prin simpla zugrăvire a vieţii concrete nu se poate reda cu preciziune şi sufletul indivizilor care o alcătuesc. D. Spiridon Popescu, care e un psiholog înainte de toate, pentru a ne arăta şi nouă sufletul eroilor săi, se serveşte de două procedee: ori reproduce acea monologare a sufletului cu el însuşi, ori se serveşte de dialog şi de vorbire în general. Cîteodată, în nuvelele sale, autorul se serveşte mai mult de unul din aceste procedee, dar cele mai multe ori ele se amestecă unul cu altul, pentru ca redarea psicologică să fie mai desăvârşită. Să stăruim puţin asupra acestor procedee. D. Spiridon Popescu se serveşte foarte des de acea dezbatere, care se face în suflatul fiecăruia, înnainte sau după săvîrşirea unei fapte, dezbatere care variază după sufletul fiecărui, om şi care e condiţionată de temperamentul fiecăruia, de influenţele particulare, care s’au exercitat asupră-i, de momentul in care se găseşte. Toate acestea fac ca fiecare individ sa fie o lume aparte sufletească, in haosul căreia îţi trebue o mare pătrundere psicologică, ca să te poţi orienta. De aceia acest procedeu, cînd nu degenerează într’o confesiune subiectivă, e cel mai greu de mînuit. La fiecare moment eşti expus să cazi în fals sau convenţional. D. Spiridon Popescu n a întrebuinţat acest procedeu decit cînd a fost sigur de el, cînd a cunoscut perfect obiectul povestirii safe, şi această dezbatere sufletească e sau redată de autor, sau povestită de eroul însuşi. Aşa e de pildă „Popa Rusu“, una din cele mai bune bucăţi ale d-lui Spiridon Pope ca şi una din figurile cele mai reuşit create din literatura noastră, în care sufletul lui «Popa Rusu» e redat prin povestirea însăşi a eroului. Astfel e «Porumbiţa», iarăşi una din bucăţile cele mai bune ale autorului, în care e redată psicologia unui copil şi prin dialog, dar şi prin această dezbatere interioară. Acest din urmă procedeu joacă iarăşi un mare rol şi ia alte două bucăţi, în întâia mea vinătoare de lup şi in Hotărîre nestrămutată, in care se zugrăveşte cu multă pătrundere sufletul copilului. Şi tot în această categorie se pot pune atâtea părţi de psihologie pătrunzătoare din Moş Gheorghe la expoziţie, în care impresiile produse de lucrurile văzute dau naştere acelui capricios amestec de gânduri din capul lui Moş Gheorghe. In rândul bucăţilor, în care procedeul întrebuinţat e dialogul, se pot pune acele admirabile pagini de evocare a vieţii sănătoase ţărăneşti, «Vorniceii», «Domnul Vasile». Clipă trecută, ori acea impresie ciudată de misticism, care pluteşte ca un fel de fatalitate antică în tot cuprinsul bucăţii Izbăvirea blastămnului, şi tot aici trebue pusă şi din vacanţele de iarnă, care prin compoziţia perfectă, prin clasicitatea ei, prin sentimentul de nelinişte sufletească, care ni se transmite cu putereşi nouă, prin acea frumoasă descriere a rătăcirii prin câmpul de zăpadă, imens şi strălucitor, şi acel glas înfiorător care răsună în noapte, e una din cele mai bune bucăţi care s’au scris în româneşte. Ceia ce e de admirat mai ales în toate aceste bucăţi ale d-lui Spiridon Popescu e justeţa dialogului, potrivirea vorbirii cu sentimentul pe care îl exprimă, cu condiţia socială şi cu vrâsta vorbitorului, graiul adevărat ţărănesc al eroilor săi, şi vorbirea simplă şi naivă a copiilor. Chiar atunci când scriitorul înfăţişează cetitorului acea frământare interioară din sufletul eroilor săi, exprimarea gândurilor e redată foarte bine, nu numai în ceea ce priveşte fondul lucrurilor gândite, dar şi forma e singura cea potrivită. Simţi bine, de pildă în Moş Gheorghe la expoziţie, în „Popa Rusu“ sau in Fericire, nu numai că aşa a trebuit să gândească un ţăran, un preot de la ţară şi un copil, dar şi că aşa să-şi formuleze gândirea acelei personaje. Atunci când autorul ne redă psicologia eroilor săi prin unul din cele două procedee, de care am vorbit mai sus, şi face simplă descriere ori întroducere la redarea psichologică, se simte o şovăire, iar forma e de multe ori stângace, imperfectă. Autorul se mişcă în haină străină şi toate aceste părţi unde vorbeşte scriitorul, fac impresia de ceva nesigur şi şovăelnic. Bucăţile, în care aceste părţi ocupă un mare loc, sânt desigur cele mai slabe. D-nul Spiridon Popescu a simţit instinctiv acesta şi de aceia acolo unde e nevoit să vorbească el însuşi, se simte graba autorului de a ajunge Cât mai repede la terenul pe care simte sigur la redarea psicologică. Şi tot de aici provin calităţile şi defectele stilului d-lui Spiridon Popescu. Unde autorul reda psicologia personagiilor sale, forma e desăvârşită. Mai mult de cât atât, cum s’a mai spus în această revistă, ea e singura care poate îmbrăcă acest fond. Iar acolo unde autorul nu se simte sigur pe fondul său, şi forma o şovăelnicâ. Bucăţile cele mai slabe ca fond ale volumului sunt şi cele care au forma cea mai imperfectă La acest scriitor care nu compune niciodată, corespondenţa dintre fond şi forma e desăvârşită. D-nul Spiridon Popescu are mult humor în nuvelele d-sale şi fiind vorba tot de ţărănimea din Moldova, din multe din povestirele d-sale reesă aceiaşi impresie de humor ţărănesc ca şi din povestirile lui Creangă. Asămănarea însă e mai mult la suprafaţă, deoarece împrejurările sunt cam aceleaşi. La d. Spiridon Popescu humorul provine mai mult din felul cum se reflectă lumea în capul eroilor şi din felul cum îşi exprimă ei această concepţie. Aşa de pildă Moş Gheorghe la expoziţie aşa Popa Rusu aşa chiar Domnul Vasile. La Creagă humorul provine mai mult din felul cum autorul consideră pe eroii săi. D-nul Spiridon Popescu în genere e mai realist şi mai filosof. Creangă e mai poet şi mai fin. Autorul are şi multe bucăţi cu subiectul luat din viaţa de la oraş, din aceaparte a vieţei de oraş pe care o cunoaşte mai bine. Dar acest scriitor, care redă aşa de bine şi în mod atît de obiectiv sufletul ţărănesc şi sufletul copilului, nu reuşeşte să ne dea o impresie mai puternică decît în trei din aceste bucăţi cu subiecte din viaţa de la oraş. Una e Hotărîre nestrămutată, în care e vorba tot de sufletul copilului, iar celelalte două, Ia preajma sinuciderei şi la ţintă, —aceasta din urmă remarcabilă prin mult spirit de observaţie şi printr’un puternic realism, — nu sunt în realitate decit amintiri personale. Scriitorul n’a putut să fie un adevăr obiectiv decit pentru viaţa pe care o cunoştea bine. Din enumerarea, pe care am făcut-o, a însuşirilor acestui distins scriitor, cetitorul va fi scos singur concluziile necesare. Dacă ar fi să dăm acum o definiţie scurtă a talentului d-lui Spiridon Popescu, ar trebui să spunem că e un „realist psiholog", care a excelat în zugrăvirea «ţăranilor» şi a «copiilor». Ţinînd samă că sufletul de azi al ţăranului e un moment din viaţa sufletească întreagă a ţăranului român şi că sufletul ţărănesc e partea cea mai caracteristică a sufletului poporului român, prin zugrăvirea acestui suflet d-sa a fixat un moment din viaţă sufletească a neamului. Şi a fi un document al vremii nu e cel mai mic din meritele unui scriitor. „ Viaţa Românească“. C- Ailexandrescu pândite mai ales in regiunea nordului, estului şi a centrului. Intre şcoalele practice de industrie se numără cele 2 şcoale naţionale din Besamon şi Clusese care asigură mersul bun al regiunii, în care se află. Şcoaleie de arte şi meserii 9. * Cu şcoaleie de arte şi meserii trecem de la învăţământul primar technic la învăţământul secundar technic. Aceste şcoale au format în Franţa întâiul grad al învăţământul profesional. Cele dintâiu au fost şcoalele din Châlons şi din Angers organizate în timpul imperiului. Mai târziu se înfiinţă şcoala de la Aix. In 1880 se înfiinţă o şcoala în Loire In 1891 se înfiinţa şcoala naţională practică de lucrători şi de contramaiştri din Cluny care în 1908 fu transformată în şcoala de arte şi meserii. Scopul şcoalelor de arte şi de meserii a fost la început de a forma lucrători buni şi şefi de ateliere. Mai in urmă şcoalele profesionale naţionale şi apoi şcoalele practice de industrie luând acest rol, şcoaleie de arte şi de meserii avură de scop a prepara subingineri şi ingineri. Tinerii cari intră în şcoaleie de arte şi de meserii trebue să fie absolvenţi ai şcoalelor primare superioare sau să aibă certificatul de studii practice profesionale. Invăţământul acesta se dă în 4 ateliere : ajustaj, ferărie, cazangerie, tâmplărie şi turnătorie. învăţământul teoretic este întotdeauna îndreptat înspre aplicaţiuni, prin studiul ştiinţelor aplicate la industrie. învăţământul literar cuprinde limba franceză, istoria, geografia, contabilitatea, economia industrială, economia socială, igiena, educaţiunea morală şi civică. Cursurile durează 3 ani. Elevii pot intră în atelier sau fabrica ca ajus-ori, turnători, modelatori, ferari, turnători sau ţăsători. Spiridon Popescu VI Să vedem acum în ce fel se manifestă realismul psicologic al d-lui Spiridon Popescu. Din actele pe care le face un om oarecare se pot deduce pănă la un punct motivele psicologice care îl călăuzesc. Un scriitor, care redă viaţa în acţiune, în manifestarea ei concretă, prin însăşi această viaţă ne face să bănuim în mare parte şi sufletul care se ascunde în dosul ei. De cele mai multe ori însă faptele omeneşti samănă foarte mult între ele, uneori sunt identice, fără ca motivele psicologice, care le-au provocat, să fie Invăţămmnt profesional in Franţa VI Voiron are ţăsutul practic al mătasei, bumbacului, inului, cânepei şi aramiei. Fiecare şcoală naţională a organizat pe lingă secţiunea normală, o secţiune specială pentru prepararea candidaţilor la şcoalele de carte şi de meserii. Ministrul de comerciu însă este contra acestei secţiuni, atît la şcoaleie practice cit şi la cele profesionale naţionale, scopul lor fiind de a forma lucrători, cari să poată fi întrebuinţaţi imediat, lăsînd prepararea pentru şcoaleie de arte şi meserii şcoalelor primare superioare, colegiilor şi chiar liceelor. Pentru intrare în şcoalele technice secundare se cer cunoştinţele, ce se capătă în şcoalele primare superioare. Programele învăţământului general sunt aceleaşi în toate părţile, din contra programele învăţământului technic sunt făcute de consiliul de perfecţionare al fiecărei şcoale, el variază cu regiunile şi această varietate este o garaţie a succesului lor. Şcoala practică de industrie din micul oraş Morez prepară la început pentru industria ferului şi a lemnului. In curînd însă programul se lărgi şi se transformă, el cuprinde acuma fabricaţiunea ceasornicelor, ochelarilor, optica, pictura pe smalţ, fabricaţiunea jucăriilor, specială în Jura. Cele mai multe şcoale naţionale profesionale au dat industriei 3.600 de lucrători distinşi. Cei mai mulţi din aceşti lucrători au devenit şefi de fabrici, ingineri, contra maiştri’ (conducători de fabrici), înalţi fncţionari comerciali. Şcoalele naţionale şi cele practice sunt răs Şcoala centrală de arte şi manufacturi. Şcoala centrală a fost înfiinţată în 1829 cu scop de a formă ingineri pentru toate ramurile de industrie. Elevii sunt primiţi prin concurs (nu se cere nici o diplomă). Cursurile durează 3 ani. Absolvenţii diplomaţi primesc titlul de ingineri pentru industria chemică, pentru construcţiunile mecanice, pentru industria electrică, pentru fabrici şi metalurgii. Dela 1829—1908 au eşit 9000 de ingineri din această şcoală. Ministerul de comerciu dă anual burse în valoare de 50.000 de franci pentru această şcoală. Conservatorii] de arde şi de i meserii. Şcoala centrală nu este singurul institut de învăţământ înalt profesional sau technic. Conservatorul de arte şi de meserii este un stabiliment de un alt învăţământ popular. Conservatorul de arte şi de meserii a fost înfiinţat în 1798. Conservatorul are 22 de cursuri publice de ştiinţe aplicate la arte şi industrie. Cursurile sunt publice şi gratuite şi se ţin în toate zilele de la 8 — sara cu începere de la 1 Noembrie până la sfârşitul lui April. Oricine este primit la aceste cursuri, fără nici o formalitate. Auditorii sunt compuşi din lucrători, contra-maiştri, şefi de ateliere şi chiar ingineri eşiţi din şcoalele înalte, cari voesc să-şi complecteze instrucţiunea lor în anumite ramuri ale ştiinţei sau industriei. La sfârşitul anului şcolar se dă auditorilor celor mai meritoşi premii în bani, medalii. Sunt auditori în etate dela 35—50 de ani. Conservatorul de arte şi de meserii mai dă încă un învăţământ popular, sub formă de conferenţe publice în toate ramurile dela Ianuar până la Sfârşitul lui April. In 1904 s’a înfiinţat pe lângă conservator un muzeu, ce cuprinde o colecţiune de apărare protectoare şi de dispozitive de siguranţă şi de igienă industrială, din cele mai practice şi mai perfecţionate. (Va urma) --------------- —..... ■'1 '•— INFORMAŢII . In astă-seară are loc în grădina berăriei Zimbru o frumoasă serbare organizată de membrii soc. Tramvaiului. S’au pregătit vizitatorilor surprize numeroase. * Inaugurarea noului local al corporaţiilor de meseriaşi din localitate, nu se va mai face mini după cum s’a anunţat, ci Dumineca viitoare. D. dr. Grossi a făcut ori după amiază la orele 5, autopsia cadavrului nenorocitului lucrător Ioan Săvescu, victima accidentului de la spitalul Paşcanu. La autopsie a asistat şi d. procuror Aslan. Pe str. Colonel Langa s'a întîmplat ori după amiază un accident în următoarele împrejurări : Caii de la o căruţă condusă de locuitorul Costachi Catană luînd vînt, din cauza unui automobil, au răsturnat şi sfarmat căruţa care s’a isbit de un stîlp al luminei electrice. Intervenind cîţiva trecători caii au putut fi opriţi cu mare greutate. Conducătorul căruţei, a fost grav rănit la cap şi internat în stare muribundă la spitalul Sf. Spiridon. Beri dimineaţă s’a sfinţit noul local al societăţii de binefacere „Sf. Treime“ din str. Eternităţii. Cu această ocazie s’a oficiat un serviciu divin de către economul Agapi. La această solemnitate au participat toţi membrii societăţii în frunte cu d. Răiteanu. S’a servit apoi asistenţei un banchet. D. dr. P. Zosin va ţinea Duminică 22 iulie ora 4 p. m. în amfiteatrul Liceului Naţional a patra prelegere ştiinţifică pentru cultura generală pozitivă. 12 Astăzi ara primit la redacţie o carte poştală cu un cuprins sinistru: se anunţă că o „companie" compusă din 12 bărbaţi şi 8 femei e hotărâtă a da foc laşului şi în special... băcanilor!! Dacă nu e opera unui farseur plictisit de căldurile lui Iulie, este de sigur opera unui bolnav. „ Duminică 23 iulie ora 10% a. m. dr. dr. S. Gluckman va ţinea în localul societăţei „Cultura“ o conferinţă asupra bolilor venerica,a doua din ciclul de conferinţe în legătură cu starea socialhigienică a funcţionarilor comerciali. Reprezentaţiile cinematografului Union din grădina Guza Vodă obţin in fiecare, seară frumoase succese. Noul program cu Recunoştinţa Apaşului, Răscoala Marocanilor şi Grădina zoologică din Berlin merită a fi văzut, căci sunt filme de cel mai viu interes, şi de cea mai desăvârşită artă. La institutul antirabic a fost adus dimineaţă un copil în etate de 10 ani al locuitorului Petre Neamţu din com. Buneşti, jud. Fălciu. Nenorocitul copil fiind însă atins de turbă, a fost trimis la spitalul Sf. Spiridon unde a încetat din viaţă. „ Societatea Comercianţilor va da o frumoasă serbare Câmpenească în grădina Perjoaia de la Galata, în ziua de 29 iulie. In vederea acestei serbări, comitetul societăţei a luat toate măsurile necesare pentru ca publicul vizitator să fie pe deplin satisfăcut. „ Mâni după amiază va avea loc adunarea comitetului «Uniunei generale a meseriaşilor din Iaşi» în vederea alcătuirei statutelor acestei societăţi. Şedinţa se va ţine in localul soc. Frăţia din str. Arcu. Alegerea definitivă a comitetului nouei organizaţii a meseriaşilor din localitate, se va face Duminica viitoare. — Uniunea centrală a Sindicatelor agricole, a organizat o expoziţie de vite şi industrie casnică, în care scop a intervenit pe lingă ministerul instrucţiune, cerînd ca învăţătorii să dea tot sprijinul acestei expoziţii îndemanînd pe săteni sa participe în număr cît mai mare. tpooem ■ x -xxxxxxxx xxx » xxxxxxxxxx ' Laboratorul special pentru analize medicale_____fc ^ • w Dr. Med. I. Nimereanu $ w laşi, strada Banu No. 1 (colţ cu str. Lăpuşneanu) Analize de sânge pentru diagnosticul Syphilisului, Seroreacţia Wassermann, Febra typhoidă, malaria, anemia etc. Analize de urină, lapte spute (pentru tuberculoză, gangrenă pulmonară etc.) suc gastric (boale de stomach) Cytio diagnostic (lig pleurale, peritoneale, vaginale, liq cefalo rachidian, etc.), analize de puroi, secreţiuni blenoragice, cercetarea microbului syphilisului în manifestaţii primare (ulcer syphilitic) şi secundare, (ulcer simplu) examenul părului, false membrane difterice etc. etc. Examenele anatomo-patologice de tumori şi diverse secreţiuni patologice, etc. ; pr,fari