Mişcarea, iulie 1912 (Anul 4, nr. 144-168)

1912-07-22 / nr. 161

ANUL IV No. 161 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE In­­ară pe un an . ... . 20 lei In străinătate pe un an . . . 40 Preoţi şi învăţătorii rurali . . 50°/p Guvernări conservatoare şi­ Guvernări literale Oficiosul guvernamental «Epo­ca » a crezut că e momentul opor­­­tun pentru a pune în discuţie pro­blema longevităţii guvernărilor din ţara noastră. Această discuţie de­notă, în primul loc, că însăşi foaia guvernului recunoaşte că ne găsim din nou în faţa unei guvernări conservatoare de o durată foarte scurtă. De aici actualitatea discu­­țiunei, de aici nevoia de a tălmăci misterul scurtimei guvernărilor con­servatoare. Ziarul guvernamental însă, se urcă sus pe scara istoriei pentru a tălmăci un fenomen foarte explica­bil pentru acei cari judecă lucru­rile în mod nepărtinitor, dar care e foarte dureros pentru acei cari au purtat și poartă încă răspun­derea destinelor partidului conser­vator. Faptul istoric care inspiră ofi­ciosului guvernamental considera­țiuni atît de false, dar atît de a­­mărîte, e următorul: în 86 de ani partidul liberal a guvernat 24 de ani, iar partidul conservator numai 12 ani. Asta e problema pe care ziarul oficios o dezvoltă și o re­­­­zolvă cu o desinvoltură în care in­sinuarea se întrece cu falsificarea celor mai vădite fapte și împreju­rări. Liberalii au guvernat mult, pentru că au fost îndrăzneţi, pen­tru că s’au cramponat de putere şi pentru că guvernările liberale «au mers pe rotile fără nici o greu­tate». In schimb, partidul conser­vator, a avut şi barbaţi politici mai de valoare, a avut şi număr, a a­­vut şi program, dar a guvernat pu­ţin, pentru că n’a avut... rotile şi a întimpinat greutăţi. Acesta e ra­ţionamentul cu care oficiosul juni­mist voeşte s­ă explice inferiorita­tea partidului conservator din punc­tul de vedere al longevităţei gu­­vernative. Faptele pe care se spri­jină acest raţionament, sunt de da­tă prea recentă, pentru a putea fi mistificate cu atîta uşurinţă. Isto­ria politică a Romîniei moderne e deschisă pentru­ ori­cine şi în pa­ginile ei se poate uşor găsi toată tălmăcirea fenomenului pus în dis­cuţie de oficiosul guvernamental. Partidul liberal a fost atît de îndrăzneţ în obţinerea puterei, în­­­cât în­totdeauna el a fost rugat să primească frînele guvernului. In istoria partidului liberal nu există o stradă a Enei, nici spargeri de gea­huri la casele miniştrilor, nici ameninţări cu revoluţia de sus în jos, dacă nu va fi chemat la pu­tere. Şi apoi, guvernările liberale au avut­ atît de puţine greutăţi de în­­timpinat, în­cît în momentele cele mai grave pentru soarta acestei ţări, partidul liberal a fost acela care şi-a luat răspunderea situa­­­­ţiei. Şi în ajunul falimentului şi în toiul revoluţiei de la 1907, par­tidul liberal a fost solicitat să pri­mească puterea şi şi-a făcut dato­ria întreagă, fără şovăire şi une­ori cu sacrificarea popularităţei lui. Guvernările liberale n’au mers pe «rotilele» de care vorbeşte presa guvernului, ci a avut de luptat cu cele mai dificile probleme care s-au pus în existenţa statului român. Asta e istoria pe care o cunoa­şte cel din urmă cetăţean al aces­tei ţări. Dar faptele îşi au explicaţia lor. Partidul liberal a guvernat mult, pentru că a fost singurul factor de guvernămînt care a putut cores­punde celor mai vitale necesităţi ale statului român. Partidul liberal a fost un orga­nism politic unitar, un mănunchi de mari valori politice, a fost sin­gurul factor de guvernămînt care a corespuns nevoilor şi curentelor timplui. In schimb, partidul con­servator a fost în permanenţă mi­nat de lupte intestine, a fost un or­ganism disparat, lipsit de ori­ce coheziune şi de ori­ce omogenita­te, Iar pe deasupra, principiile lui călăuzitoare s’au pus întotdeauna deacurmezişul vremei. Chestiunea însă, merită o dis­cuţie mai largă şi de aceea pro­mitem a reveni asupra ei, cu îngrijire sunt la discreţia valurilor­ de praf. Ne facem datoria atrăgând atenţiunea celor în drept asupra acestei periculoase situaţii şi a gravei răspunderi ce le in­cumbă. CHESTIUNI LOCALE Higiena judeţului Iaşi Telegramele ne-au adus vestea, de alt­fel aşteptată. Că flagelul holerii a Înce­put sa se ivească. Id Triest şi cite­va localităţi din Un­garia ea a fost constatată oficial, iar a­­cum o telegramă din Brăila anunţă că şi acolo s’ar fi ivit un caz suspect, dar medicii au constatat că e vorba de o in­toxicaţie alimentară. Din fericire periculosul musafir nu a sosit încă, dar el poate poposi din mo­ment In moment, mai cu sama In por­turile noastre dunărene unde datorita in­dolenţei somnorosului serviciu sanitar i s’au făcut toate preparativele unei pri­miri cit mai frumoase... De altfel la Brăila şi în anul trecut holera a răsbătut. Dar de astă­ dată ne îngrijorează si­tuaţia ce o vedem în judeţul Iaşi, mai cu seamă la sate. De unde acum două ani datorită acti­vităţei desfăşurate de aparatul adminis­­strativ sub conducerea d-lui prefect C. Crupenski, satele din judeţul­ Iaşi ser­veau de exemplu al curăţeniei şi al hi­gienei Ne aducem aminte însă, că atunci 3 săptămâni dearândul d-nul Crupenschi a fost neadormit personal conducînd lucrările de asanare. D-nul ministru Morţun precum d. dr. Cantacuzino directorul general al ser­viciului sanitar au rămas încântaţi de starea sanitară a judeţului Iaşi. Din nefericire astăzi nu mai este ace­iaşi situaţie, întâmplător având ocazia să trecem prin câteva comuni am putut constata că nici o măsură de asanare nu s’a luat. Murdăria cea mai cumplită dom­neşte In toate părţile, emanaţiunile băl­ţilor pestilenţială atmosfera iar fântâ­­nele cam­ acum­­doui ani fusese acoperite DIN ȘAGĂ Ascensiune istorică La Constanta s-a petrecut un fapt ex­traordinar, după cum ne asigură „ Con­servatorul“ : a zburat primarul bătrânu­lui Tomis. „Dri seară pe un timp mira­culos, încintătorul și amabilul bărbat de Cananău, primarul Constantei a primit botezul aerului“. Dar „Conservatorul“ nu se mulţumeşte cu atîta, el dă lămuriri precise asupra a­­cestui ascensămînt: „Deja de cîteva zile el rugase pe abilul aviator René Simon să-i facă plăcerea de a gusta emoţiile unei promenade aeriene, dorind în acelaşi timp să inspecteze ora­şul în toată întinderea Im“. „Am portat„ e peste măsură „Conserva­torul■“ şi de-aceia, urmînd, întrece în stil „Evenimentul“ . ,Plecarea a fost admirabilă şi numai aviatorul şi distinsul său pasager se ridi­cară în înălţime descriind numeroase cercuri ceia ce i-a ridicat în scurt timp la o înăţime de 300 metri deasupra oraşului.“ Domnul Réné Simon întrebându-l pe pri­mar dacă ar vrea să zboare pe deasupra Casinoului Municipal, „acesta fermecat de neîntrecutul spectacol ce-l avea sub dân­sul îi răspunde imediat într’un elan de entuziasm: „de sigur“. Acest, „desigur“, desigur că s’a auzit şi de pe pământ. Când s’au dat aeronauţii jos, „prima­ rul fu călduros felicitat de către persoa­nele prezente căror nu le ascunse satisfac­ţia şi frumoasele impresiuni ale voiaju­lui său“. II felicităm şi noi atât pe d. Cananău, cât şi pe corespondentul „Conservatorului“ — dacă n-o fi tot d-sa — pentru modul inteligent şi frumos în ere a redat as­censiunea istorică de la Constanța. DUMINICA 1 IULIE 1912 ZIAR NAȚIONAL LIBERAL SUB DIRECȚIUNEA unui­ comitet APARE ZIL­NIC Anunciuri comerciale Linia în pagina Il-a 1 leu. în pagina III-a 50 bani. In pagina IV-a 40 bani. — TELEFON 121 — ' S-3­­------­ Iar „autoritatea morala“? Am relevat mai deunăzi că ,Epoca“ în toiul sezonului mort, a avut ciu­data inspiraţie să abordeze o sumă de chestiuni teoretice şi... filosofice, ca să poată avea prilejul de a pune în evidenţă »superioritatea“ şi „va­loarea“ partidului conservator, faţa de partidul liberal. După ce a încercat să arate „de ce a guvernat partidul liberal mai mult de­cît partidul conservator“, fără însă a arăta cauzele adevărate ale nepu­tinţei de a guverna a conservatorilor,­­ „Epoca“ revine astăzi, ca să „de­monstreze" că „partidul liberal a gu­vernat mai mult, dar n’a representat niciodată valoarea“. Din însuşi modul atît de vag cu care discută această chestiune rezultă pentru cetitor că „Epoca“ nu are şi nu poate avea argumente doveditoare pentru a-şi susţine afirmaţiunile făcute aşa, în vînt... „Epoca“ afirmă că par­tidul liberal n’a reprezentat „valoa­rea“ — pentru ca să facă un pomel­nic de nume... istorice, fără însă a face şi dovada. Partidul conservator reprezintă „va­loarea“ — „autoritatea morală“, zice „Epoca“ şi uită că tocmai de această autoritate morală este lipsit aşa zisul „partid“. Mai uită „Epoca“ că în nu­mele pretinşilor „boieri“ s’a inventat acea tragicomică asanare a moravu­rilor care în istoria politică a ţării ro­­mîneşti va însemna epoca de tristă memorie a regimului Carp-Marghilo­­man din anii 1911—1912 şi epoca de­numită a „fierului roş“ care a înfie­rat patima şi ura oligarhiei noastre. Şi conservatori să ne vorbiască a­­cum de autoritatea morală ? Crede într’adevăr „Epoca“ că afir­maţiunea ce o face cu privire la popu­laritatea boeriască poate fi conside­rată ca un fapt real ? Este partidul conservator un partid care pătrunde nevoile poporului, un partid care e frămîntat de aspiraţiuneie poporului, ca să fie popular ? Cum ar putea fi partidul conservator popular, cînd în­suşi şeful partidului, d. P. P. Carp, a scuipat cînd­va mulţimea, ca să-şi a­­rate dispreţul ce-l are pentru popor ?... Este deci cea mai mare absurditate ca „Epoca, să ventileze aceste chesti­uni şi să nu înţeleagă că face ceia­ ce n’ar avea dreptul să facă : să discute popularitatea partidului conservator şi să încerce a demonstra autoritatea sa morală. Autoritatea morală boierească, trans­formată în „asanare morală“ este cel mai odios fenomen politic ce l’am putut avea in viaţa noastră de stat constituţional. Aceasta n’o uită ţara — şi nu trebuie s’o uite niciodată boierii­­.. Lupta dintre cei doi Prefecţi O notiţă apărută intr’un număr al zia­rului Opinia din zilele trecute, prin care aceasta afirma că Ministrul de Interne a însărcinat pe Prefectul judeţului, dl. Ne­­gruţi, să ancheteze plîngerea făcută de clubul social democrat , contra Prefec­tului de Poliţie, dl. Stroja, cu privire la descinderea ce s’a făcut de Poliţie la a­­cel club, a dat loc Intre aceşti doi Pre­fecţi la o luptă, lupta asupra ches­tiei care dintre dinşii are întâietatea, şi, ceea ce este mai nostim, este că aceasta luptă s’a dat între aceşti doi deştepţi bărbaţi politici (?) prin chiar coloanele ziarului lor Evenimentul. Ast­fel, Evenimentul cu data de 18 Iulie curent, după­­ce spune ziarului O­­pinia că minte cînd afirmă că Prefectul judeţului, dl. Negruţi, a fost însărcinat se facă acea anchetă, argumentează, a­­poi, că­­nici nu putea fi acesta insărai «nat cu asemenea anchetă pentru­ că Pre­­tfedul judeţului nu are absolut nici o «autoritate asupra Prefectului Politiei *din laşi, şi pentru mai multe lămuriri, ^.promite a publica a doua si chiar un interview, pe care a bine-voit a i’l da tdl. Prefect de Poliţei.»—In aşteptarea, însă, a publicarei acelui interview, apare, spre surprinderea tuturor, în loc de in­­tervievul făgăduit, o altă notiţă in No, cu data de 20 Iulie curent, prin care a­­celaşi Evenimentul, dind înapoi, face a­­mendă onorabilă către dl. Negruţi, Pre­fectul judeţului, zicînd că:... „Ministrul „de Interne a cerut un raport d-lui Pre­fect de judeţ în calitate de representant „al Ministerului... Prefectul judeţului „fiind pus în curent, cum era şi natu­­­ral să fie, de cele petrecute...“. Cu alte cuvinte, mai pe româneşte vorbind, Eve­nimentul susţine de astă­ dată că s’a ce­rut raport Prefectului de judeţ pentru­ că acesta fiind representant al Ministrului de Interne are calitatea de a face ase­menea rapoarte şi se mai afirmă că Prefectul judeţului, representant al Mi­nisterului de Interne, avea şi calitatea de­ a fi pus în curent cu cele petrecute de către organele Poliţiei (alt­fel nu se poate înţelege pentru­ ce Evenimentul zice: cum era şi natural să fie pus în curent de cele petrecute), cu alte cuvinte şi mai pe româneşte vorbind. Prefectul judeţu­lui, în calitate de representant al Mi­nisterului de Interne, are ceva autoritate asupra Prefecturei de Poliţie, contrariu, prin urmare, de ceea ce acelaşi Eveni­mentul afirmase cu două zile mai î nainte că n’are nici o autoritate. Mai mult încă, dl. Negruţi, tare pe această autoritate a sa şi ţinînd să-şi o afirme în mod şi mai bist public, nu se mulţumeşte numai cu bate­rea în retragere a Prefectului de Poliţie, pardon, voiam să zicem a Evenimentului, ci face să se publice in ziarul Dimineaţa cu data de 21 Iulie curent, de către re­porterul acestui ziar, o conversaţiune ce a avut cu acestaşi din care reproducem textual:.... «Ara firesc, îmi spune dl.­­ Negruţi, ca Ministerul sâ se adreseze «Prefectului de judeţ ştiut fiind că Pre­­­fectul judeţului represintă în oraş gu­vernul şi, în special, Ministeriul de «Interne». Am fost, prin urmare, în drept să spu­nem de la început că o luptă de întăe­­tate, de preponderenţă, este deschisă între Prefectul de­­Poliţie, Straja, şi Prefectul de judeţ, Negruţi. Şi trebue să mărturi­sim că dinşii au da­t dovadă de un deo­sebit tact ş­i abilitate cînd au ales ca te­ren de luptă însuşi ziarul lor Evenimen­tul după cum am văzut. Mergeţi înainte, d­­or Prefecţi, căci spectacolul public, la care daţi loc, vă onorează cu atît mai mult cu cît şi prestigiul vostru vi se înalţă. Departe de noi ideia că lumea se va fi mirînd cu ce a păcătuit bietul Iaşi să aibă în capul său asemenea remarca­bile personalităţi !... * * * Ei, dar, toate bune , care pe care însă ? Prefectul de poliţie Intăi sau Prefectul de judeţ ? De­şi eram hotărîţi, o spunem in toa­tă sinceritatea, să rămînem spectatori indiferenţi la această luptă titanică (?) d’intre d-nii Stroja şi Negruţi, totuşi, cînd am văzut că dintr’o parte se pune prea mare incăpftţinare neînţeleasă — d’a-şi aroga o intietate, pe care n’o are, iar din cea­l­altă parte se renunţă In mod plat, în detrimentul prestigiului autori­­tăţei ce conduce, la independenţa ce ’i dă legea, am crezut că este mai bine să renunţăm la indiferentizmul ce hotărlsem şi la drept vorbind, trebue să spunem că nici unul nici cel­alt nu este întăi, nici unul n’are nici o autori­tate asupra celuilalt. Fie­care cu pute­rile, prerogrativele şi îndatoririle ce’i dă legea, fără absolut nici un drept de a­­mestec al unuia în atribuţiunile celui­lalt. Şi lucrul este nut se poate de simplu. Articolul 15 din legea organică a Po­liţiei generale a statului spune textual că în Bucureşti şi Iaşi serviciul Poliţiei funcţionează independent de Prefectura jud. şi formează Prefecturi speciale sub conducerea Prefecţilor de Poliţie. Prin ur­mare, conform cu acest text şi altele pe care nu le mai cităm, Prefectul de judeţ, spre deosebire de cele­l­alte oraşe din Ţară, n’are nici o calitate de a se amesteca, din nici un punct de vedere în Poliţia Iaşului, şi, deci, din punctul de vedere al acestei legi, nu se poate sus­ţine că Prefectul judeţului Iaşi ar re­prezenta guvernul în oraş şi că ar avea calitatea legală de a i se cere de Ministrul de Interne să raporteze asupra faptelor Poliţiei. Singur Prefectul Poliţiei fiind în oraşul Iaşi reprezentantul direct al Ministrului de Interne în conducerea ser­viciului, tot el are direct şi răspunderile faptelor Poliţiei sale. Cât pentru Prefectul de judeţ, art. 14 din legea pentru organizarea autorităţi­lor administrative exterioare dependinte de Ministerul de Interne, spune iarăşi textual: ...«El (Prefectul) stă sub ordi­­nile directe ale Ministrului de Interne şi reprezintă puterea executivă în toată circumscripţiunea supusă administra­­ţiunei sale». Prin urmare, conform aces­tui text, Prefectul de judeţ reprezintă guvernul numai în circumscripţia su­pusă administraţiunei sale. Or oraşul Iaşi nu este supus administraţiunei Prefectului de judeţ şi, deci, acesta nu reprezintă guvernul central în oraşul Iaşi. Prefectul judeţului Iaşi nu poate, dar, pretinde mei in baza legei sale ca are calitatea legală de a i se cere de Minis­trul de Interne, ca reprezentându-l pe acesta, să-i raporteze asupra faptelor Poliţiei din Iaşi şi nici calitatea de a fi pus In curent cu cele ce se petrec in Poliţia de Iaşi. Lucrurile fiind ast­fel, atât după legea organică a Poliţiei cât şi după legea or­ganică a Prefecţilor de judeţe, devine neinţeleasâ pretenţiunea Prefectului de judeţ, d. Negruţi, c’ar avea calitatea le­gală d’a raporta sau a da explicaţiuni asupra faptelor Poliţiei d-lui Astroja, el ne­reprezentând, din punctul de vedere legal, guvernul în oraşul Iaşi, şi, deci, la coşniţă cu intervievurile sale acor­date atât de benevol şi, desigur, desin­­teresate reporteraşilor de gazete. Dar, este un dar. Dacă este adevărat că Prefectul judeţului Iaşi nu are nici o calitate legală de a i se cere de Ministrul de Interne să-i raporteze asupra faptelor petrecute sub Prefectul Poliţiei din Iaşi, totuşi nu este mai puţin adevărat că Ministrul de Interne, autoritatea su­premă directă şi a unuia şi a celui­l­alt, poate, de prin autoritatea ordinului său, să ceară Prefectului de judeţ să anchet

Next