Mişcarea, noiembrie 1912 (Anul 4, nr. 242-265)

1912-11-25 / nr. 261

t­t 1 « ♦ * ANUL IV No. 261 Redacţia şi Administraţia laţi.. Strada Păcurari No. 3. Saloanele Ciobului Liberal ABONAMENTE In tară pe an an . . . . . 20 lei In străinătate pe an an . . . 40 Preoţi şi învăţătorii rurali . . 50°/0 Atmosfera colaborărei Polialine, se deschid corpurile legiuitoare. De­şi sesiunea este or­dinară, misiunea noului parlament este cu totul extraordinară : el e chemat să secondeze şi să consfin­ţească opera, naţională ce a fost chemat să o desăvârşească actua­lul guvern. Fără îndoială, că în asemenea împrejurări, un factor important este şi atmosfera politică în mijlo­cul căreia noul parlament trebuie să-şi înceapă lucrările. Și nu fără regret trebue să constatăm faptul că această atmosferă nu este des­tul de senină şi pare a nu fi su­ficient predominată de sentimentul răspundere! * ce o au factorii diri­guitori in actualele împrejurări. Exemplul pornește de la guvern. In ajunul deschiderei parlamentu­lui se vorbește despre o apropiată remaniare ministerială. Ce rost poa­te avea o aseminea remaniare ! O lună după constituirea guvernului de colaborare, se vorbeşte despre necesitatea unei remanieri. Guvernul nici nu şi-a început încă misiunea pentru care a fost chemat; situaţia nici n’a ajuns în­că în faza clnd România să fie chemată să-şi spună cuvîntul ei ho­­tărît; prin urmare, guvernul nu a avut nici timpul, nici împrejurările pentru a-şi uza puterile şi pentru a simţi nevoia unor fortificante. Atunci cum se explică necesita­tea remanierei ? In partidul conser­vator a rămas o rană deschisă: şe­fia conservatoare. De­şi pentru ir­­m­ensa majoritate a lurnei conser­vatoare, această chestiune pare a fi definitiv limpezită, ne mai exis­­tînd nici o îndoială asupra omului care e chemat să conducă in vii­tor destinele partidului conservator, totuşi, în­ rîndurile conservatorilor boeri, competiţiunile pentru şefie nu s’au potolit, ba, dimpotrivă chiar, aceste competiţiuni sunt ga­ta să se manifeste cu brutalitate, provocînd noui rupturi în partidul conservator. Domnul Nicu Filipes­cu e hotărît să se retragă din gu­vernul de colaborare. Mai mult de­cît atît d-l. Nicu Filipescu are intenţiunea de a se retrage din organizaţia partidului conservator, pentru a se devota chestiunilor de ordin pur naţional. E lesne de înţeles, ce urmăreşte domnul Nicu Filipescu prin noua sa atitudine şi care vor fi conse­cinţele retragerei sale din guvern. Iată de ce spuneam, că noul parlamernt îşi începe lucrările în­­tr-o atmosferă de enervare şi de nelinişte."■ In faţa marilor probleme ce se impun spre rezolvire, în faţa ma­rilor interese naţionale ce trebuesc salvgardate, micile ambiţiuni boie­reşti n’au amuţit; ele continuă­ a tulbura seninătatea de suflet şi preocuparea concentrată, ce trebue să domnească în momentele deci­sive prin care trecem. Cind s’a format guvernul de co­laborare, s’a format cu nădejdea ca cel puţin attt timp cît va du­ra criza externă, criza conserva­toare va fi i­ăbişită. Speranţa a­ceasta a fost desminţită. E trist şi pentru acei cari nu pot avea stapinirea de sine reclamată de gravitatea împrejurărilor, e trist şi pentru interesele superioare ale ţarei. .■ 1 • * '• .V i • • .. înregistrând această constatare, aşteptăm să vedem la lucru pe noui mandatari ai naţiunei. DIN ŞAGĂ PROCEDEU GREŞIT „Universul“ ne aduce ştirea că la beră­ria „Terasa“ din Bucureşti s-a petrecut un scandal datorit unui apaş al presei, Mate­­escu-Clipse. Şi „Universul“ continuă : „Li Ploeşti, pentru scandalurile şi escro­cheriile pe cari le-a făcut, a avut de lucru cu poliţia atât de mult, încât d. Rafail, in­spector poliţienesc, l-a tuns, ca sa-l cunoască toată lumea.“ Procedeul poliţiei din Ploeşti lasă mult de dorit, deoarece părul d-l­ui Mateescu, ca al tuturor oamenilor, crescând, nu se va mai putea remarca pedeapsa. Şi apoi d. poliţai de Ploeşti de unde a scos concluzia că toţi apaşii sunt tunşi ? Vedeţi,­­ procedeul poliţiei din Pioeşti e greşit; dacă vrea şi deacunî înainte d. Ra­­fail să-i însemne pe pungaşi, ar face bine să-i ardă cu ferul roş, căci tot atât ar ră­mânea ia limitele legei ca şi pânâ acum. ranţiile inamovibilităţii şi cu lefuri co­respunzătoare rolului ce joacă în partid. Poate mâne d. Filipescu îşi va pre­zenta demisia, dar nimeni nu va în­­drăsni să spună că d-sa n’a lucrat la ministerul agriculturii!... Academia... agricolă D-l Nicu Filipescu care este minis­tru al domeniilor numai de formă, căci de fapt n’a calcat pâ­nă în pre­zent pragul acestui minister de cât de 2 —3 ori, a inventat o năsdrăvănie’: înfiinţarea unei academii agricole­ Pentru moment s’a crezut că e vor­ba de o instituţie cu caracter educa­tiv, de o şcoală superioară pentru complectarea studiilor de domeniul agriculturii. Nu aceasta este însă intenţiunea d-lui Filipescu. D-sa voeşte să creieze o Academie cu academiciană verita­bili. E vorba de alcătuirea unui con­siliu din oameni mai mult sau mai puţin specialişti în materie, care să se rostească asupra tuturor chestiu­nilor cu caracter agrar precum şi a legilor cu acelaşi caracter. Iar fapt şi mai important este acela că membrii Academiei d-lui Filipescu vor fi inamovibili şi retribuiţi cu un salar care va fi echivalent cu acel al membrilor de la Curtea­ de Casaţie. De prisos să mai insistăm că alc­i a fost mobilul care l-a îndemnat pe d. Nicu Filipescu să institue această Academie, decât dorinţa unei stricte aplicări a legilor agrare. Lucrul acesta l’a realizat trecutul guvern liberal, prin înfiinţarea Consi­liului superior al Agriculturii. Guvernul liberal realizând reformele agrare, ale căror rezultate binefăcă­toare nu îndrăzneşte astăzi nimeni să le mai conteste, a creat consiliul su­perior al Agriculturii pus la început sub preşidenţia d-lui Teodor Rosetti cu misiunea de a se ocupa exclusiv de aplicarea strictă a legilor agrare. Așa fiind, se cuvine să ne întrebăm, care mai este rolul Academiei d-lui Filipescu ? Răspunsul vine de la sine: căpătui­rea câtorva partizani politici cu ga­ MASACRE! ---- 1 De­sigur in aprinderea unui răsboi se­­ petrec cruzimi, a căror fiinţi, numai prin nebuni de singe, se pot explica. In lupta piept la piept, tot ce mintea e în stare să şi închipuiască se întâmplă, şi suntem departe de a-i învinovăţi pe combatanţi. Aruncaţi unul asupra altuia, de în­­alte­­ raţiuni de stat, fiecare caută să ucidă,­ decit să fie ucis. Nu e tot aşa cînd capitulează un oraş, cind oamenii dezarmaţi, copii şi bătrâni, cad neputincioşi în mina învingătorului. In vremi sălbatece încă, dacă se res­pectau unele angajamente, învinşii erau cruţaţi şi, chiar de li se lua independenţa, li se respecta averea şi viaţa. Progresul ne-a schimbat obiceiurile. Armata grecească ocupînd Raion­icul a întrecut vitejia oştilor eline. Amintindu-şi de succesul împotriva Perşilor sau repezit Grecii asupra Aro­mînilor şi­ a Turcilor din Salonic. Refugiaţilor turci li se ia şi ultima ră­măşiţă de avere ce-au putut salva şi duce cu ei. Pretutindeni se găsesc ca­davre cu capetele ciuruite de gloanţe. Zi şi noapte răsună focurile de revolver trase de soldaţii şi de populaţia grecească. Soldaţii turci sunt cu totul la discreţia arbitrariului şi brutalităţii soldaţilor şi ofiţerilor greci. Cu toate că după condi­­ţiunile capitulării soldaţii turci n’au fost declaraţi, ei sunt totuşi hărţuiţi sub di­ferite motive. Zilnic se pot vedea în străzile Saloni­cului scene din cele mai sălbatice. Un soldat turc a vrut să treacă strada în­­tr’un punct unde era interzisă trecerea. Santinela, un soldat turc, fără să încerce să explice acelui turc că-i este interzisă trecerea pe acolo, îi impl­oră baioneta în abdomen, omorindu-1 pe loc. Aceste sînt răzlețe întîmplări pe care le găsim in gazete , in afară de aceste trebue să se fi petrecut lucruri îngrozi­toare. Vitejia Grecilor merită ovațiile Europei. BLOCK-NOTES Creaţism­e. D-l Nicu Filipescu se va demite din înal­ta-i demnitate, ca să se coboare la o acţi­une cu totul liberă. Visând şefia, dl. Nicu Filipescu vrea să creeze un nou partid pe căre­­ va boteza partidul „ conservat­or­ naţional“. Adecă d-l Filipescu vrea să adeverească acum că partid - conservator n’a fost pî­­nă astăzi şi un partid naţional. De acord,—dar vorba e că iniţiativa d-lui Filipescu e şi tardivă şi nici nu-i poate realiza visul şefiei. D fiscifice a Parlaierei Poimâne se vor aduna pentru prima oară la Cameră şi la Senat noui deputaţi şi senatori cari vor constitui corpurile legiuitoare. Deschiderea parlamentului este acum mai interesantă ca ori­când, date fiind chestiunile atât de impor­tante pentru ţară şi neam cari ur­mează a fi discutate. Situaţia noastră economică, în legătură cu situaţia economică eu­­­­ropeană, şi evenimentele externe sur­venite în urma conflagraţiei balca­nice, sunt două chestiuni capitale cari trebuiesc deslegate de câtră bărbaţii noştri de stat. In acesta împrejurări se deschide noul parlament a căruia privire trebuie să fie aţintită în două, di­recţiuni: în direcţiunea de ordin, in­tern şi în cea de ordin extern. Întărirea armatei noastre trebue să fie chestiunea de căpetenie a a­ DUMINICA 25 NOEMBRIE 1912 ZIAR NAȚIONAL LIBERAL SUB DIRECTIUNEA UNUI COMITET RPRHK ZILINIC comerciale pagina Il-a 1 len. îu pagina bani. In pagina IV-a 40 bani. — TELEFON 121 — ............. ............................--vel OPOZIŢIA ALEŞII IAŞULUI Domnul Gh. Gh. Mârzescu Domnul Constantin Stere Luni se va face cu obicinuita solemnitate, des­chiderea nouilor corpuri legiuitoare. Intre nouii mandatari ai naţiunei, partidul na­­ţional-liberal numără şi doi fruntaşi ai laşului, domnii Constantin Stere şi Gh. Gh. Mârzescu. In aceste două distinse personalităţi politice laşul va avea două reprezentanţi care-i vor face cinste, iar luminile şi autoritatea acestor frum­­aşi ai vieţei noastre publice, vor fi de mare folos parlamentului, în acţiunea naţională ce trebue să o susţie. ______ celor­a cari alcătuiesc guvernul de astăzi, ca şi acelora cari, aparţi­nând stângei, au fost aleşi de na­ţiune ca să exercite controlul ne­cesar. Opoziţia parlamentară alcătuită din fruntaşii partidului naţional-li­beral, va exercita acest control şi va contribui cu toată autoritatea ei la destegarea acestor mari probleme sociale,­atât cât guvernul şi mem­brii parlamentului, vor putea fi că­lăuziţi de aceste necesităţi naţionale. De se vor naşte iarăşi conflicte de ordin personal şi neînţelegeri pro­vocate din cauza ambiţiunilor cari vor împiedica opera de consolidare naţională, vina nu va fi a opoziţiei. Din parte-ne, avem însă nădejdea că ori­ce animozităţi personale vor dispare, pentru ca parlamentul să corespundă unei mari misiuni na­ţionale. PĂRERI ŞI FAPTE Conflicte In Franţa, perspectiva unui conflict austro­­rus nu alarmează din cale afară. Presa fran­­ceză conchide, şi cu drept cuvânt, că mo­bilizările se pornesc în ambele ţări cu o osten­ta­ţiu­ne prea vădită, pentru a fi luate în serios. Altfel se pregăteşte un adevarat răsboi în ziua de azi, când misterul mobili­zărilor par­e o condiţie nelipsită a unui conflict ce stă să izbucnească. Dar Franţa nu se alarmează, ci aşteaptă la linişte des­tinderea relaţiunilor austr­o-sârbe, şi pentru că ea făcut şi face ce poate întru a înlă­tura o conflagraţiune europeană. Şi dacă conflagraţiunea aceasta ar avea totuşi loc, Fran­ţa va avea ''conştiinţa împăcata la gân­dul că va fi făcut orice pentru a o înlătura. Dealmintrerea sa nu se creadă că exage­ratele pretenţiuni ale Sârbilor sunt văzute cu ochi buni în această ţară. Nu mai de­parte decât azi, întreaga presă pariziană a fost unanimă a recunoaşte că d. Paşici se dedă la manifestări verbale prea copioase şi că Serbia, îmbătată de succes, abuzează. Să nădăjduim că în curând ea se va trezi şi va judeca situaţia cu lucididate. In ce pri­veşte Turcia, Francezii constată nu fără un oarecare disgust atitudinea cabinetului Kra­­mil care, ori, de o platitudine fără nume, a devenit azi de o aroganţă bizară, respce­­tându-şi linguşirile pe lângă Germania şi aducând învinuiri pe cât de amare pe atât de nesăbuite Angliei şi Franţei. Atitudinea aceasta a Turciei nu miră însă din cale a­­fară, cunoscute fiind întortocheerile cari au caracterizat în toate timpurile diplomaţia ei târâtoare şi intrigantă. Dar Franţa este sincer nemulţumită de atitudinea echivocă a Bulgariei faţă de Ro­mânia, căreia nu s’ar arăta prea dispusă a-i acorda compensaţiunile cerute şi aşa de me­ritate „Bulgarii nu vor putea nega—scrie Saint-Brice în „Journal“—că fără o atitudine demnă şi clară a României, ea n’ar fi, re­purtat victoriile pe cari le-a repurtat, cu toată capacitatea şi bravura micei ei armate“. Ziarele franceze mai sunt unanime a cons­tata că forţele bulgăreşti sunt sleite azi şi că ar avea o mare trebuinţă de pace. Nu ştim însă nimic în acest moment de cele hotărâte de plenipotenţiarii turci şi bulgari în conferinţa lor, în care discută condiţiu­­nile unei eventuale păci. I. CONDRAY Vâltoarea In noaptea fermecătoare, pe ţărmul lacului, pe terasa hotelului aroma mag­noliilor era atît de dulce, incit Raoul Ivry genat oare­cum, își aruncă departe ţigara. Printre crengile arborilor, iei-co­­lea vibra cite un luminiş, ca un ochiu de stea și din depărtare se auzeau lin acorduri de vioară... cite o luntre lu­neca în tăcare pa luciul lacului..., şi se auzea sunetul cunoscut al clopoţeilor de la o barcarolă italiană... Lui Raoul îi se păru de­odată, că mirosul magnoliilor e amestecat cu o altă aromă, dulce, cu­noscută, care făcu să-i tresare inima și să-i revie amintiri triste... In întunecime, de pe partea de din­colo a terasei se apropia o femeie în­­vălită în o manta albă, care, ca și cînd nu ar fi văzut pe Raoul, se opri în a*

Next