Mişcarea, iunie 1915 (Anul 7, nr. 119-141)

1915-06-11 / nr. 127

B ANUL VII. A iii © S No. 127 a m. m t fi Ir ţară pe us an . . . 2© Ie ln streinătate pe un an . 4© „ ■’-'•ntru preoţi şi învăţători ru­­s aii s® face o reducere de 5©°/c SK© a l«ictSa A«SMml*ai»âr»ti« IAŞI, PIAŢA CNIREI, N#, S. JOB! 11 IUNIE 1915 *» le­ alai elssbslal Naţional-Liber«« Un număr 5 BANI ZIAR NATIONAL - LIBERAL, CODITIAN gTELEFON No. 21 Amnmeinpi Linia pa pagina II Linia p« pagina III Linia pe pagina IV lista a#fc. sfl> k. SUB DIRECȚIUNEA UNUI Court'S! ismu­tsU sie eleA*l naţional~Ufepefd­ Un immar 5 BANI U­ltima infamie Dr. Nicu Filipescu, terminîndu-şi opera de distrugere a partidului con­servator, a început o operă mult mai criminală şi mai dăunătoare interese­lor ţărei. «Marele patriot» şi «marele romîn» Nicu Filipescu, a deschis prin­­„Epoca" o campanie de discreditare a arma­tei şi a ministerului de război. Pentru moment, această nouă cam­panie a d-lui Nicu Filipescu, a atras următorul comunicat pe care-l pu­blică «Viitorul» de astăzi: Paralel cu reluarea activităţii de la «Acţiunea Naţională», ziarul «E­­poca» încearcă de trei zile,­­ prin co­municate cari nu știm întru cît sunt sau nu autorizate,—să creieze o at­mosferă de neîncredare în jurul Mi­nisterului de război. Se vorbește în aceste comunicate de „nepasarea criminală ce a dom­nit la ministerul de răsboi", tin­­zînd să provoace ast­fel o polemică de presă,—pe cît de inoportună, pe atît de nedreaptă,—asupra armamen­tului nostru. Dacă în situaţiunea din prezent aceasta poate fi concepţia unui ziar romînesc şi a celor cari îl inspiră, despre îndatoririle fiecăruia faţă de marile noastre interese naţionale, nu aceasta este şi concepţia noastră. Inspirîndu-ne din o înţelegere mai superioară a situaţiunei din prezent şi preocupîndu-ne numai de salv­gardarea intereselor romîneşti, pe cari această situaţiune le-a pus în discuţie, fără voia noastră, socotim inoportună şi dăunătoare polemica la care ne invită „Epoca“ cu o lipsă­­ de conştiinţă surprinzătoare despre­­ ceia ce azi este şi nu este îngăduit. Dar după ce vremurile de mari prefaceri vor fi trecut şi cînd clipa socotelilor va fi de datorie, în dis­­turor, vom avea să stabilim atunci cu deplină libertate greşelile unora şi meritele altora, fără patimă şi am­biţiuni ori porniri personale, ci în cunoştinţă exactă de cauză şi cu de­opotrivă dreptate în cîntărirea acţiunei fie­căruia. Până atunci, pentru noi rămâne inexistentă orice provocare la o po­lemică în jurul activităţei Ministeru­lui de război, fie de sub actualul ca şi de sub foştii conducători din ultimii ani ai departamentului aces­tuia. Tot ce avem, însă, de relevat de­ocamdată, e contrazicerea din ace­laşi număr al ziarului «Epoca» în­tre afirmaţiunea că la Ministerul de război e o «nepăsare criminală» şi preconizarea unei acţiuni imediate a României. Adevărul este că şi una şi cea­laltă afirmaţiune sunt de­o potrivă de nesincere, fiindcă ele sunt numai pre­textul care ascunde scopul nemăr­turisit al campaniei acesteia : obţine­rea formărei unui guvern naţional. Politică internă măruntă de oa­meni mici la vremuri mari ! Iată la ce se reduce patriotismul gălăgios al unora. Asta e ultima infamie a d­lui Fi­lipescu, care, de­şi are pretenţiunea de a fi unicul şi veritabilul patriot român, nici în împrejurări ca acele de astăzi, nu-şi poate înfrâna porni­rile răsbunătoare şi ambiţiunile mes­chine cu­ care de atâta vreme tul­bură viaţa publică a ţărei. Dar, după cum spune şi comu­nicatul de mai sus, furtuna de acum va trece şi atunci, în liniştea vieţei normale, se vor restabili răspunde­rile şi atunci se va vedea, în toată amploarea ei, opera de astăzi a «ma­relui patriot» Nicu Filipescu. asupra acestei chestiuni, d-sa spune că­­în asemenea condiţiuni nu se putea so­lidariza cu cei cari voiau morţiş ca Ro­mânia să intre în răsboi, fără ca Puterii» Quadruplei înţelegeri să-i dea garanţiile cerute în ce priveşte revendicările sale. De tărăgăneli—spune d. Diamandy — nu răspunde guvernul romăn, căci el tratează cu guverne cari nu le dau răs­punsul mulţumitor. Acei cari zic că pre­­­tenţiile noastre nu au fost formulate, Ssunt în eroare.­­ In sfârşit—termină d. Diamandy—cred * că opinia publică poate cere guvernului să nu meargă împotriva simţimăntului­­ naţional, nu însă să­­ ceară abdicarea “de la demnitatea şi revendicările Ro­mâniei. r t cuțiunea generală a răspunderilor tu­ Ce se petrece la „Actiunea Naţionala" Demisia d-lui G. Diamandy D. George Diamandi deputat şi-a dat demisia din „Acţiunea Naţională“. Printr’o scrisoare adresată ziarelor dl. Diamandi arată motivele acestei demisii, pe cari socotim necesar a le releva. D. Diamandi Incepe prin a spune că de la începutul răsboiului european, d-sa a avut o convingere că isbânda va fi de partea Triplei înţelegeri. Convins apoi că şi interesele noastre ne dictează să mergem alături de Tripla înţelegere, d-sa a aderat la alcătuirea grupărei care a fost botezată „Acţiunea Naţională*. De la început-spune d. Diamandi— am considerat „Acţiunea Naţională* ca o strejuire împotriva celor ce voiau să ne împingă spre o acţiune comună cu cele două Puteri Centrale. Dar am vă­zut în această înjghebare şi un scop practic : organizarea economică şi socială a României, pregătirea ei in vederea greutăţilor materiale în cas de răsboi. Am­­propus acest câmp de activitate la începutul şedinţelor noastre, dar fără suc­ces. „Partizan hotărât al intrărei cât mai curând în acţiune, nu puteam să nu fiu îngrijorat de pregătirea militară şi diplo­matică. Am căutat să elimin teza celor cari voiau să intrăm în războiu la zi fixă, teză pe care am numit-o cu călindar. Nu ziua are însemnătate, ci împrejură­rile. In repetite rânduri am crezut cea­sul sunat. Mai speram în fine ca o ac­ţiune naţională sau o ligă aveau de prim scop susţinerea guvernului ţărei în re­vendicările naţionale. De fapt aceste două grupări nu sunt guvern cu răspundere, ci manifestaţii libere ale opiniei publice, ia­r în drept să formuleze revendicări chiar exagerate. Dar ca publicul să exer­cite presiuni asupra guvernului, ca acesta să cedeze din teritorii considerate ca ro­mâneşti, iată ce nu am crezut cu putinţă. Când „Acţiunea Naţională” cere intra­rea imediată a României în războiu, şi vrea să impue guvernului încetarea tra­tativelor acuzându-l că e prea exigent, atunci Acţiunea tinde să se substitue guvernului. Această tendinţă de substi­tuire s’a manifestat prin necesitatea ex­primată de majoritatea membrilor, cari au declarat că ne mai având încredere in­tactul şi intenţiile d-lui I. Brătianu, cereau formarea unui guvern naţional. La întrebarea dacă acest nou guvern ar urma politica celui de azi, sau dacă ar renunţa la Bucovina şi la Banat, ni s’a răspuns că nu aceasta avea importanţă, ci faptul că d. I. I. Brătianu nu mai a­­vea încrederea ţărei. Asemenea răspun­suri sunt aprecieri, nu argumente. Am declarat că aşi vota contra unui guvern ori­care ar fi el, dacă ar ceda din ce consider ea drepte revendicări ale Ro­mâniei. Cum e posibil ca străinătatea să dea toată atenţia cererilor guvernului ro­mân, când Acţiunea Naţională sau Liga ar hotărî să trebue să ne mulţumim cu oferta cutărei puteri sau grupări de pu­teri ? In timpul războiului balcanic, opi­nia publică s’a agitat in adevăr. Dar ea împingea guvernul să ceară mai mult de cât i se acordase prin conferinţa de la Petrograd. In acest scop, ea nu exer­cita presiuni asupra guvernului român, ci asupra străinătăţii. După ce insistă asupra justelor noas­tre revendicări şi a dezacordului funda­mental ce s’a produs intre d-sa şi majo­ritatea membrilor „Acţiunei Naţionale“ Pe frontul de răsărit Li m­burgul aat« încunjurat, pa ju unitate, gsnaralii Mackensan, Boehm şi Linsingen nu au mulţumesc numai sâ ocupe oraşul, ci printr’o vastă o­­persţl® de încunjurara vor să dea o mare lovitură, capturând o mare parte din armata rusească. Ruptura frontu­lui pa Veresika şi atacul de lângă Ra­­varusca care l-a aruncat pa Ruşi pesta şoseaua cara duce la Zolklew, sunt un mare pas spre realizarea ideilor statului-major german. In atacul po­menit, Mackensen a capturat 9500 prizonieri. Ravarusca a în mântia Aus­tro Germanilor. Ruşii, deşi sunt decişi să rezista cron­­can, recunosc că ofensiva inamicului In număr mare şi cu o artilerie grea superioară —şi acesta este elementul decisiv In campania actuală ara foarte multe şanse da a-şi ajunge ţinta. încă la 20 Mai contele Bobrin­­schi a părăsit Lembergul ; un mare număr de aeroplane a fost expediat in Interiorul Rusiei; funcţionarii din Lemberg au primit ordin să fie gata de plecare ; funcţionarii civili da la căile ferate au părăsit deja oraşul, ser­viciul lor fiind făcut de militari. Aceiaşi nesiguranţă domneşte In Polonia. Ministrul de comerţ al Ru­siei a invitat pa principalii industriaşi, în special uzinele metalurgice din Rovno, manufactura de tutun din Grodno şi chiar atelierile căilor ferate de la Riga—să şi transfere Instalaţiile lor spre Răsărit, de preferinţă în Minsk. Aceste instrucţii arată că Ruşii au de gând să conducă operaţiile mili­tare şi pa malul de răsărit al Vistului. Comandantul guvernământului Mos­cova, contele Murajev, a lansat o proclamaţie în care anunţă că auto­ritatea militară va înăduşi cu energia­­ orice tulburare care s ar isca în loca­lităţile vecine. Ministrul poliţiei din Petrograd atrage atenţia publică asu­pra dezordinilor din Moscova, care — sub masca patriotică — servesc inte­resele duşmanilor. Ministrul arată că fabricele supuşilor austro germani sunt strict supraveghiate da organele pu­blice; duşmanii nu pot să câştige nici o copeică. Dar Rusia are nevoe de a­­ceste fabrici pentru propria­ apărare. Stricarea lor, păgubește patriei. Presa din Stockholm dă detalii a­­supra crizei interne din Rusia, după demisia d­lui Maklakov. De atunci a început să se afirme partidul paci­fist rus. Ministerul Goremikin se cla­tină, ar fi vorba de retragerea d-lui Sassonov şi înlocuirea lui prin d. Tcharikov—din pricina neînţelegeri­lor din sânul cabinetului. Sub toate rezervel«. După o publicaţia oficiali din Pe­trograd, de la începutul războiului până la 25 Mai, Rusia a perdut 97 mii 442 de ofiţeri. Admiţând că în mijlo­ciu la un ofiţer cad 30 oameni, în­seamnă că Rusia a pierdut 3 mii. sol­daţi, la care trebue să-i adăugăm pe cei căzuţi de la 25 Mai până azi. Aceste note sunt redate după „L’In­­dépendance Roumaine. Cetiți pag. 11­a: Ultima oră telefonica IAŞUL ARTISTIC PfőflactiaGonserTaíorDlüi Examenele de la „Conservatorul de muzică şi artă dramatică* sunt pe sflr­­şite, şi In curlnd,—Duminică 14 Iunie, ora * p. m.—vom asista la producţia generală de fine de an a elevelor şi ele­vilor acestei şcoli. Cu toate că atenţiunea generală e as­tăzi îndreptată într’o altă direcţiune,— nu ne putem opri de a nu releva aceste examene, Intru cit activitatea acestei şcoli e In legătură directă cu manifes­tarea artistică din oraşul nostru. Tradiţia laşului, ca oraş de cultură şi arta, este astăzi menţinută prin vechile instituţii cari dasvoltă gustul artistic—■ cum sunt cele două şcoli: Bele-Artele, şi Conservatorul da muzică şi artă dra­matică. Instituţia din urmă,—care este una din cele mai vechi şcoli din Iaşi—daci n'a produs In anii din urmă elemente artis­tice de,mare forţă, a avut In schimb mi­siunea de a fi desvoltat, an cu an, gus­tul artistic In a doua capitală a ţârii. Cei cari ar răsfoi trecutul ar putea vedea că şcoala ieşană de muzică şi teatru a produs o serie de elemente dis­tincte care au adus servicii însemnate acestor arte. Chiar In ultimul timp mulţi din absolvenţii şcoalei s’au distins prin activitatea ce au continuat s’o desfăşura pe tarimdl artistic. In comparaţiuni generale şi pe consi­deraţii cu privire la mişcarea artistică din ultimul deceniu, activitatea «Con­servatorului» nostru s’a menţinut la ni­velul şcoalei similare din Bucureşti,— chiar dacă are o existenţa mai modestă, cu resurse de întreţinere şi mai modeste. Să fim sinceri cu noi laşi­ne: gene­raţia actuală nu mai produce—sau n’a mai produs!­—artişti de rasă ca aceia cari s’au ilustrat In prima epocă a manifestaţi­­unilor artistice propriu zise. Suntem în aşteptarea unor artişti ca Matei Millo, Grigore Manolescu—ca să vorbim numai da artiştii geniali cari au răsărit pe scena ieşană. Dar aceasta nu insamna însă că ge­neraţia actuală nu e lipsită de tempe­ramente artistice şi mai ales de o bo­gată activitate pe tărâmul artistic, mu­zical ori teatral. La această activitate a contribuit şi contribuie în primul loc Conservatorul de muzică şi artă drama­tică, pus astăzi sub buna conducerea d lui Al. Theodorini. Producţia generală ca se anunţă pen­tru Duminica va fi o dovadă vie pentru ieşeni de importanţă acestei activităţi. Opt versuri le-am făcut, aşa, cu gluma ! Dar staute peda iată mai un vers, O, de-aşi găsi acum o inimă e tună; Dar haid­a şi fără rimă văd a’a mers; Eu sute de aonete-ţi fac d’acuma. Arhangheli, trimbiţaţi prin univers !... Autorul „baladelor* n’a mai scris uite ueU—d® şi anunţă „sute*—căci se pare din tonul ironic al peeetei citate că poetul nu prea ee împacă cu aceet gen de poezie. E­­vident—cum recoltă şi din uşoara nuanţă de persi­aj din sonetul lui Coşbuc—că în a* fără de forma-i desăvîrşită sonetul trabuia să încadreze o ideia-bacă cere să a provo­cat postului tot subiectul inspiraţiei sale. Altfel sonetul nu poate avea valoarea defi­nitivăă ceea­ ce ne dovedesc cu prisosinţă clasicele sonete ala premiatului poet ieşan. Arad PARURI ŞI FIPTI Sonetul lui Coşbuc De cătră „Academia Română* premiatele „Statui* ale pactului M. Codreana au atras o atenţiune specială asupra artei sonetului, gen cultivat cu dsosebire de cătră poetul ieşan în ultimul deceaia al poeziei romî­neşti. E drept ei în intervalul acesta nalţi din­ire poeţii tineri s’au dedat sonetului, dar ni­meni ca poetul M. Codreanu n’a putut a­­junge la o formă at&t da impecabilă—fără a mai vorbi de subiectele atlt de variate ce ic găsim în ceia una sută de sonete dia volumul „Statui*. Singur faptul ti poetul ieşan a isbutit să atace întruna şi aceiaşi formă poetică a files te­me variate au pus la un moment dat critica în impasul de a nu-l putea elasifica. Dar, cum am mai spus, mulţi poeţi au îndrăgit sonetul, de la Eminescu încoace. La „Sâmănătorul* sonetul a fost cultivat da regretatul St. O. Iosif, iar In urmi de că­­tră lirie-saretistul A. Miran. Acum «Iţi­ră ani a apărut la Craiova un volum de „Sonete“ scrise de Alin, şi de dată recentă a apărut volumul de sonete al poetului V. Demetrius, editat de „Flacăra“. Pe vremea „Moftului Român” au seris sonete Caragiale, Anton Bacalbaşa şi Ra­­netti—sonete în gen umoristie. Octavian Droga a scris şi el unele senet® un stil eminescian... Piuă şi Coşbuc care cînd? n’a scria „ba­lade şi idile* a avut un gan special în versul său elasic, s’a Încercat să facă so­nete, după cum se poate vedea din urmă­toarea proprie inspiraţie a postului năsă­­udean : Se zise şi s’a zis că-i un secret Al artei, să compui mateme-arabe, Sa ştii să faci e odă unei baba Şi, fără fond, să faci un bun soaet. Deci vreau «« orie« preţ să fiu poet N’smn fond, precum vedeţi, şi versuri slabe Şi ’njur şi număr tropotind silabe Şi şterg mereu şi şterg şi merge 'mei. Informaţii B­Dl Mihai Temi­da prim-cst eter­ie primar in foot tri la Huşi, unde m re­­capitonat li vagoane grin cumpărate de comuna laşi pentru trebuinţele oraşului. In afară de aceste li vagoane de gria cari au fost încărcate şi vor mei ta lo­­calitate cel mai trrmu pănă măine mari, ce mai află in depozitele primăriei ii vagoane făină de gria şi 50 vagoane de «rit» I» cure de măcinat. a In jurul raportului cmual al evmi­­tetului „ Asociaţiei latinea, unele mare au pubiicat intre alte semnături şi pe aceia a d-lui Ion I. C. Brătianu. Cel pufin I» ce priveşte semnătura primului ministru, «« credem autori­­zaţi să afirmăm că d-sa nm a semnat şi nici n’a autorizat pe nimeni eă-l cemneee. Lucrul era de altfel bine în­ţeles pentru oricine, in afară de acei cari am săvtrşit acest fapt, pe care-l lăsăm altora să-l califice. ■ Cu începere de mtine Joi 11 Iunie orele de cancelarie la Epitropia Sf. Spiridon vor fi numai de la 8 o­i di­mineaţa.­­ Dl. I. Mitra director al şcoalei nor­male «Vasile Lupu» va fi în zilele de 81 şi 22 iunie la Bucureşti, unde va lua parte la congresul directorilor de şcoli normale ce se va ţinea la Ministerul de instrucţii. In acest congres îs vor discuta urmă­­toarele chestiuni: Recrutarea corpului didactic al şcolilor normale; localurile de şcoală şi materia­­lul didactic; militarizarea şcolilor nor­male ; circulara ministerului relativă la educaţiunea din şcolile normale; anii de studiu şi programele acestor şcoli, In le­gătură cu militarizarea, chestiuni gene­­rale cari s’ar mai putea ridica în legă­tură cu şcoala normală.­­ Examenele la şcolile primare şi pro* fesionale „Steaua* vor Incepe la 16 Iu­nie a. c. ■ Fostul director al teatrelor, d. Al- Davilla, complect restabilit, a făcut cîte­va preumblări în trăsură, prin Bucureşti, însoţit fiind de fiul meu, dl. locotenent Davilla. ■ La ospiciul de alienaţi de la Socola sunt două pavilioane neocupate. D. dr. Sion, director general al servi­ciului sanitar, cu prilejul venirei sale în Iaşi, a luat înţelegere cu d. prof. dr. Ma­­nicatide epitrop al Casei Sf. Spiridon, pentru amenajarea acestor pavilioane, în scopul de a se instala în ele alienaţii militari. ■ D. Vasile Vasiliu, diplomat al se­minarului Veniamin din Iaşi, a fost na­mit în funcţiunea de impiegat auxiliar clasa II la direcţiunea pensiilor din ad­­ministraţia centrală a finanţelor. ■ Dl. inginer Th. C. Lecea a lansat un apel, la numele unui comitet de ini­ţiativă, prin care se cere „unirea tutu­ror energiilor* care să folosească în mod real patriei noastre şi isbundei cauzei naţionale. ° In ziua de 18 Iunie vor avea loc examenele de absolvenţă a elevilor de clasa 4-a gimnazială şi a celor cari au terminat cursul liceal. ■ Holera în Ungaria.—De la 18—80 Mai s’au înregistrat In Ungaria urmă­toarele noui cazuri de holeră : 5 la Bu­dapesta, 6 la Oradia Mare,­­ Debreţin, Kassa 43, Komaran 1, Tees S, Pogano­­vici 2, Bosova 3, Iezek 14, Trenssen 7, Unevas S. In­telal s’au înregistrat 131 cazuri dintre care 3 i­nertale.

Next