Mişcarea, iunie 1915 (Anul 7, nr. 119-141)
1915-06-11 / nr. 127
B ANUL VII. A iii © S No. 127 a m. m t fi Ir ţară pe us an . . . 2© Ie ln streinătate pe un an . 4© „ ■’-'•ntru preoţi şi învăţători rus aii s® face o reducere de 5©°/c SK© a l«ictSa A«SMml*ai»âr»ti« IAŞI, PIAŢA CNIREI, N#, S. JOB! 11 IUNIE 1915 *» le alai elssbslal Naţional-Liber«« Un număr 5 BANI ZIAR NATIONAL - LIBERAL, CODITIAN gTELEFON No. 21 Amnmeinpi Linia pa pagina II Linia p« pagina III Linia pe pagina IV lista a#fc. sfl> k. SUB DIRECȚIUNEA UNUI Court'S! ismutsU sie eleA*l naţional~Ufepefd Un immar 5 BANI Ultima infamie Dr. Nicu Filipescu, terminîndu-şi opera de distrugere a partidului conservator, a început o operă mult mai criminală şi mai dăunătoare intereselor ţărei. «Marele patriot» şi «marele romîn» Nicu Filipescu, a deschis prin„Epoca" o campanie de discreditare a armatei şi a ministerului de război. Pentru moment, această nouă campanie a d-lui Nicu Filipescu, a atras următorul comunicat pe care-l publică «Viitorul» de astăzi: Paralel cu reluarea activităţii de la «Acţiunea Naţională», ziarul «Epoca» încearcă de trei zile, prin comunicate cari nu știm întru cît sunt sau nu autorizate,—să creieze o atmosferă de neîncredare în jurul Ministerului de război. Se vorbește în aceste comunicate de „nepasarea criminală ce a domnit la ministerul de răsboi", tinzînd să provoace astfel o polemică de presă,—pe cît de inoportună, pe atît de nedreaptă,—asupra armamentului nostru. Dacă în situaţiunea din prezent aceasta poate fi concepţia unui ziar romînesc şi a celor cari îl inspiră, despre îndatoririle fiecăruia faţă de marile noastre interese naţionale, nu aceasta este şi concepţia noastră. Inspirîndu-ne din o înţelegere mai superioară a situaţiunei din prezent şi preocupîndu-ne numai de salvgardarea intereselor romîneşti, pe cari această situaţiune le-a pus în discuţie, fără voia noastră, socotim inoportună şi dăunătoare polemica la care ne invită „Epoca“ cu o lipsă de conştiinţă surprinzătoare despre ceia ce azi este şi nu este îngăduit. Dar după ce vremurile de mari prefaceri vor fi trecut şi cînd clipa socotelilor va fi de datorie, în disturor, vom avea să stabilim atunci cu deplină libertate greşelile unora şi meritele altora, fără patimă şi ambiţiuni ori porniri personale, ci în cunoştinţă exactă de cauză şi cu deopotrivă dreptate în cîntărirea acţiunei fiecăruia. Până atunci, pentru noi rămâne inexistentă orice provocare la o polemică în jurul activităţei Ministerului de război, fie de sub actualul ca şi de sub foştii conducători din ultimii ani ai departamentului acestuia. Tot ce avem, însă, de relevat deocamdată, e contrazicerea din acelaşi număr al ziarului «Epoca» între afirmaţiunea că la Ministerul de război e o «nepăsare criminală» şi preconizarea unei acţiuni imediate a României. Adevărul este că şi una şi cealaltă afirmaţiune sunt deo potrivă de nesincere, fiindcă ele sunt numai pretextul care ascunde scopul nemărturisit al campaniei acesteia : obţinerea formărei unui guvern naţional. Politică internă măruntă de oameni mici la vremuri mari ! Iată la ce se reduce patriotismul gălăgios al unora. Asta e ultima infamie a dlui Filipescu, care, deşi are pretenţiunea de a fi unicul şi veritabilul patriot român, nici în împrejurări ca acele de astăzi, nu-şi poate înfrâna pornirile răsbunătoare şi ambiţiunile meschine cu care de atâta vreme tulbură viaţa publică a ţărei. Dar, după cum spune şi comunicatul de mai sus, furtuna de acum va trece şi atunci, în liniştea vieţei normale, se vor restabili răspunderile şi atunci se va vedea, în toată amploarea ei, opera de astăzi a «marelui patriot» Nicu Filipescu. asupra acestei chestiuni, d-sa spune căîn asemenea condiţiuni nu se putea solidariza cu cei cari voiau morţiş ca România să intre în răsboi, fără ca Puterii» Quadruplei înţelegeri să-i dea garanţiile cerute în ce priveşte revendicările sale. De tărăgăneli—spune d. Diamandy — nu răspunde guvernul romăn, căci el tratează cu guverne cari nu le dau răspunsul mulţumitor. Acei cari zic că pretenţiile noastre nu au fost formulate, Ssunt în eroare. In sfârşit—termină d. Diamandy—cred * că opinia publică poate cere guvernului să nu meargă împotriva simţimăntului naţional, nu însă să ceară abdicarea “de la demnitatea şi revendicările României. r t cuțiunea generală a răspunderilor tu Ce se petrece la „Actiunea Naţionala" Demisia d-lui G. Diamandy D. George Diamandi deputat şi-a dat demisia din „Acţiunea Naţională“. Printr’o scrisoare adresată ziarelor dl. Diamandi arată motivele acestei demisii, pe cari socotim necesar a le releva. D. Diamandi Incepe prin a spune că de la începutul răsboiului european, d-sa a avut o convingere că isbânda va fi de partea Triplei înţelegeri. Convins apoi că şi interesele noastre ne dictează să mergem alături de Tripla înţelegere, d-sa a aderat la alcătuirea grupărei care a fost botezată „Acţiunea Naţională*. De la început-spune d. Diamandi— am considerat „Acţiunea Naţională* ca o strejuire împotriva celor ce voiau să ne împingă spre o acţiune comună cu cele două Puteri Centrale. Dar am văzut în această înjghebare şi un scop practic : organizarea economică şi socială a României, pregătirea ei in vederea greutăţilor materiale în cas de răsboi. Ampropus acest câmp de activitate la începutul şedinţelor noastre, dar fără succes. „Partizan hotărât al intrărei cât mai curând în acţiune, nu puteam să nu fiu îngrijorat de pregătirea militară şi diplomatică. Am căutat să elimin teza celor cari voiau să intrăm în războiu la zi fixă, teză pe care am numit-o cu călindar. Nu ziua are însemnătate, ci împrejurările. In repetite rânduri am crezut ceasul sunat. Mai speram în fine ca o acţiune naţională sau o ligă aveau de prim scop susţinerea guvernului ţărei în revendicările naţionale. De fapt aceste două grupări nu sunt guvern cu răspundere, ci manifestaţii libere ale opiniei publice, iar în drept să formuleze revendicări chiar exagerate. Dar ca publicul să exercite presiuni asupra guvernului, ca acesta să cedeze din teritorii considerate ca româneşti, iată ce nu am crezut cu putinţă. Când „Acţiunea Naţională” cere intrarea imediată a României în războiu, şi vrea să impue guvernului încetarea tratativelor acuzându-l că e prea exigent, atunci Acţiunea tinde să se substitue guvernului. Această tendinţă de substituire s’a manifestat prin necesitatea exprimată de majoritatea membrilor, cari au declarat că ne mai având încredere intactul şi intenţiile d-lui I. Brătianu, cereau formarea unui guvern naţional. La întrebarea dacă acest nou guvern ar urma politica celui de azi, sau dacă ar renunţa la Bucovina şi la Banat, ni s’a răspuns că nu aceasta avea importanţă, ci faptul că d. I. I. Brătianu nu mai avea încrederea ţărei. Asemenea răspunsuri sunt aprecieri, nu argumente. Am declarat că aşi vota contra unui guvern oricare ar fi el, dacă ar ceda din ce consider ea drepte revendicări ale României. Cum e posibil ca străinătatea să dea toată atenţia cererilor guvernului român, când Acţiunea Naţională sau Liga ar hotărî să trebue să ne mulţumim cu oferta cutărei puteri sau grupări de puteri ? In timpul războiului balcanic, opinia publică s’a agitat in adevăr. Dar ea împingea guvernul să ceară mai mult de cât i se acordase prin conferinţa de la Petrograd. In acest scop, ea nu exercita presiuni asupra guvernului român, ci asupra străinătăţii. După ce insistă asupra justelor noastre revendicări şi a dezacordului fundamental ce s’a produs intre d-sa şi majoritatea membrilor „Acţiunei Naţionale“ Pe frontul de răsărit Li mburgul aat« încunjurat, pa ju unitate, gsnaralii Mackensan, Boehm şi Linsingen nu au mulţumesc numai sâ ocupe oraşul, ci printr’o vastă opersţl® de încunjurara vor să dea o mare lovitură, capturând o mare parte din armata rusească. Ruptura frontului pa Veresika şi atacul de lângă Ravarusca care l-a aruncat pa Ruşi pesta şoseaua cara duce la Zolklew, sunt un mare pas spre realizarea ideilor statului-major german. In atacul pomenit, Mackensen a capturat 9500 prizonieri. Ravarusca a în mântia Austro Germanilor. Ruşii, deşi sunt decişi să rezista croncan, recunosc că ofensiva inamicului In număr mare şi cu o artilerie grea superioară —şi acesta este elementul decisiv In campania actuală ara foarte multe şanse da a-şi ajunge ţinta. încă la 20 Mai contele Bobrinschi a părăsit Lembergul ; un mare număr de aeroplane a fost expediat in Interiorul Rusiei; funcţionarii din Lemberg au primit ordin să fie gata de plecare ; funcţionarii civili da la căile ferate au părăsit deja oraşul, serviciul lor fiind făcut de militari. Aceiaşi nesiguranţă domneşte In Polonia. Ministrul de comerţ al Rusiei a invitat pa principalii industriaşi, în special uzinele metalurgice din Rovno, manufactura de tutun din Grodno şi chiar atelierile căilor ferate de la Riga—să şi transfere Instalaţiile lor spre Răsărit, de preferinţă în Minsk. Aceste instrucţii arată că Ruşii au de gând să conducă operaţiile militare şi pa malul de răsărit al Vistului. Comandantul guvernământului Moscova, contele Murajev, a lansat o proclamaţie în care anunţă că autoritatea militară va înăduşi cu energia orice tulburare care s ar isca în localităţile vecine. Ministrul poliţiei din Petrograd atrage atenţia publică asupra dezordinilor din Moscova, care — sub masca patriotică — servesc interesele duşmanilor. Ministrul arată că fabricele supuşilor austro germani sunt strict supraveghiate da organele publice; duşmanii nu pot să câştige nici o copeică. Dar Rusia are nevoe de aceste fabrici pentru propria apărare. Stricarea lor, păgubește patriei. Presa din Stockholm dă detalii asupra crizei interne din Rusia, după demisia dlui Maklakov. De atunci a început să se afirme partidul pacifist rus. Ministerul Goremikin se clatină, ar fi vorba de retragerea d-lui Sassonov şi înlocuirea lui prin d. Tcharikov—din pricina neînţelegerilor din sânul cabinetului. Sub toate rezervel«. După o publicaţia oficiali din Petrograd, de la începutul războiului până la 25 Mai, Rusia a perdut 97 mii 442 de ofiţeri. Admiţând că în mijlociu la un ofiţer cad 30 oameni, înseamnă că Rusia a pierdut 3 mii. soldaţi, la care trebue să-i adăugăm pe cei căzuţi de la 25 Mai până azi. Aceste note sunt redate după „L’Indépendance Roumaine. Cetiți pag. 11a: Ultima oră telefonica IAŞUL ARTISTIC PfőflactiaGonserTaíorDlüi Examenele de la „Conservatorul de muzică şi artă dramatică* sunt pe sflrşite, şi In curlnd,—Duminică 14 Iunie, ora * p. m.—vom asista la producţia generală de fine de an a elevelor şi elevilor acestei şcoli. Cu toate că atenţiunea generală e astăzi îndreptată într’o altă direcţiune,— nu ne putem opri de a nu releva aceste examene, Intru cit activitatea acestei şcoli e In legătură directă cu manifestarea artistică din oraşul nostru. Tradiţia laşului, ca oraş de cultură şi arta, este astăzi menţinută prin vechile instituţii cari dasvoltă gustul artistic—■ cum sunt cele două şcoli: Bele-Artele, şi Conservatorul da muzică şi artă dramatică. Instituţia din urmă,—care este una din cele mai vechi şcoli din Iaşi—daci n'a produs In anii din urmă elemente artistice de,mare forţă, a avut In schimb misiunea de a fi desvoltat, an cu an, gustul artistic In a doua capitală a ţârii. Cei cari ar răsfoi trecutul ar putea vedea că şcoala ieşană de muzică şi teatru a produs o serie de elemente distincte care au adus servicii însemnate acestor arte. Chiar In ultimul timp mulţi din absolvenţii şcoalei s’au distins prin activitatea ce au continuat s’o desfăşura pe tarimdl artistic. In comparaţiuni generale şi pe consideraţii cu privire la mişcarea artistică din ultimul deceniu, activitatea «Conservatorului» nostru s’a menţinut la nivelul şcoalei similare din Bucureşti,— chiar dacă are o existenţa mai modestă, cu resurse de întreţinere şi mai modeste. Să fim sinceri cu noi laşine: generaţia actuală nu mai produce—sau n’a mai produs!—artişti de rasă ca aceia cari s’au ilustrat In prima epocă a manifestaţiunilor artistice propriu zise. Suntem în aşteptarea unor artişti ca Matei Millo, Grigore Manolescu—ca să vorbim numai da artiştii geniali cari au răsărit pe scena ieşană. Dar aceasta nu insamna însă că generaţia actuală nu e lipsită de temperamente artistice şi mai ales de o bogată activitate pe tărâmul artistic, muzical ori teatral. La această activitate a contribuit şi contribuie în primul loc Conservatorul de muzică şi artă dramatică, pus astăzi sub buna conducerea d lui Al. Theodorini. Producţia generală ca se anunţă pentru Duminica va fi o dovadă vie pentru ieşeni de importanţă acestei activităţi. Opt versuri le-am făcut, aşa, cu gluma ! Dar staute peda iată mai un vers, O, de-aşi găsi acum o inimă e tună; Dar haida şi fără rimă văd a’a mers; Eu sute de aonete-ţi fac d’acuma. Arhangheli, trimbiţaţi prin univers !... Autorul „baladelor* n’a mai scris uite ueU—d® şi anunţă „sute*—căci se pare din tonul ironic al peeetei citate că poetul nu prea ee împacă cu aceet gen de poezie. Evident—cum recoltă şi din uşoara nuanţă de persiaj din sonetul lui Coşbuc—că în a* fără de forma-i desăvîrşită sonetul trabuia să încadreze o ideia-bacă cere să a provocat postului tot subiectul inspiraţiei sale. Altfel sonetul nu poate avea valoarea definitivăă ceea ce ne dovedesc cu prisosinţă clasicele sonete ala premiatului poet ieşan. Arad PARURI ŞI FIPTI Sonetul lui Coşbuc De cătră „Academia Română* premiatele „Statui* ale pactului M. Codreana au atras o atenţiune specială asupra artei sonetului, gen cultivat cu dsosebire de cătră poetul ieşan în ultimul deceaia al poeziei romîneşti. E drept ei în intervalul acesta nalţi dinire poeţii tineri s’au dedat sonetului, dar nimeni ca poetul M. Codreanu n’a putut ajunge la o formă at&t da impecabilă—fără a mai vorbi de subiectele atlt de variate ce ic găsim în ceia una sută de sonete dia volumul „Statui*. Singur faptul ti poetul ieşan a isbutit să atace întruna şi aceiaşi formă poetică a files teme variate au pus la un moment dat critica în impasul de a nu-l putea elasifica. Dar, cum am mai spus, mulţi poeţi au îndrăgit sonetul, de la Eminescu încoace. La „Sâmănătorul* sonetul a fost cultivat da regretatul St. O. Iosif, iar In urmi de cătră lirie-saretistul A. Miran. Acum «Iţiră ani a apărut la Craiova un volum de „Sonete“ scrise de Alin, şi de dată recentă a apărut volumul de sonete al poetului V. Demetrius, editat de „Flacăra“. Pe vremea „Moftului Român” au seris sonete Caragiale, Anton Bacalbaşa şi Ranetti—sonete în gen umoristie. Octavian Droga a scris şi el unele senet® un stil eminescian... Piuă şi Coşbuc care cînd? n’a scria „balade şi idile* a avut un gan special în versul său elasic, s’a Încercat să facă sonete, după cum se poate vedea din următoarea proprie inspiraţie a postului năsăudean : Se zise şi s’a zis că-i un secret Al artei, să compui mateme-arabe, Sa ştii să faci e odă unei baba Şi, fără fond, să faci un bun soaet. Deci vreau «« orie« preţ să fiu poet N’smn fond, precum vedeţi, şi versuri slabe Şi ’njur şi număr tropotind silabe Şi şterg mereu şi şterg şi merge 'mei. Informaţii BDl Mihai Temida prim-cst eterie primar in foot tri la Huşi, unde m recapitonat li vagoane grin cumpărate de comuna laşi pentru trebuinţele oraşului. In afară de aceste li vagoane de gria cari au fost încărcate şi vor mei ta localitate cel mai trrmu pănă măine mari, ce mai află in depozitele primăriei ii vagoane făină de gria şi 50 vagoane de «rit» I» cure de măcinat. a In jurul raportului cmual al evmitetului „ Asociaţiei latinea, unele mare au pubiicat intre alte semnături şi pe aceia a d-lui Ion I. C. Brătianu. Cel pufin I» ce priveşte semnătura primului ministru, «« credem autorizaţi să afirmăm că d-sa nm a semnat şi nici n’a autorizat pe nimeni eă-l cemneee. Lucrul era de altfel bine înţeles pentru oricine, in afară de acei cari am săvtrşit acest fapt, pe care-l lăsăm altora să-l califice. ■ Cu începere de mtine Joi 11 Iunie orele de cancelarie la Epitropia Sf. Spiridon vor fi numai de la 8 oi dimineaţa. Dl. I. Mitra director al şcoalei normale «Vasile Lupu» va fi în zilele de 81 şi 22 iunie la Bucureşti, unde va lua parte la congresul directorilor de şcoli normale ce se va ţinea la Ministerul de instrucţii. In acest congres îs vor discuta următoarele chestiuni: Recrutarea corpului didactic al şcolilor normale; localurile de şcoală şi materialul didactic; militarizarea şcolilor normale ; circulara ministerului relativă la educaţiunea din şcolile normale; anii de studiu şi programele acestor şcoli, In legătură cu militarizarea, chestiuni generale cari s’ar mai putea ridica în legătură cu şcoala normală. Examenele la şcolile primare şi pro* fesionale „Steaua* vor Incepe la 16 Iunie a. c. ■ Fostul director al teatrelor, d. Al- Davilla, complect restabilit, a făcut cîteva preumblări în trăsură, prin Bucureşti, însoţit fiind de fiul meu, dl. locotenent Davilla. ■ La ospiciul de alienaţi de la Socola sunt două pavilioane neocupate. D. dr. Sion, director general al serviciului sanitar, cu prilejul venirei sale în Iaşi, a luat înţelegere cu d. prof. dr. Manicatide epitrop al Casei Sf. Spiridon, pentru amenajarea acestor pavilioane, în scopul de a se instala în ele alienaţii militari. ■ D. Vasile Vasiliu, diplomat al seminarului Veniamin din Iaşi, a fost namit în funcţiunea de impiegat auxiliar clasa II la direcţiunea pensiilor din administraţia centrală a finanţelor. ■ Dl. inginer Th. C. Lecea a lansat un apel, la numele unui comitet de iniţiativă, prin care se cere „unirea tuturor energiilor* care să folosească în mod real patriei noastre şi isbundei cauzei naţionale. ° In ziua de 18 Iunie vor avea loc examenele de absolvenţă a elevilor de clasa 4-a gimnazială şi a celor cari au terminat cursul liceal. ■ Holera în Ungaria.—De la 18—80 Mai s’au înregistrat In Ungaria următoarele noui cazuri de holeră : 5 la Budapesta, 6 la Oradia Mare, Debreţin, Kassa 43, Komaran 1, Tees S, Poganovici 2, Bosova 3, Iezek 14, Trenssen 7, Unevas S. Intelal s’au înregistrat 131 cazuri dintre care 3 inertale.