Mişcarea, noiembrie 1916 (Anul 8, nr. 247-271)

1916-11-25 / nr. 267

. k. * A 4» or A V sas ANUL TV No. 267 UN NUMAR 5 NIMI­NDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA IAŞI, PIAŢA UNIREI No 6. la localul Clubului Naţional-Liberal ZIR NAŢIO­NAL—LIBERAL COTIDIAN VINERI 25 Noembrie ls­ 16 Sub direcţiunea unui comitet Instituit de Clubul Naţional-Liberal tap®« sâmânMor it pani Din primul ceas al războiului s’a dat un sfat care trebuia să rămână crezul zilelor hotărâtoare ce trăim: să avem încredere în vitejia şi forţa oştirei noastre, să nu ascultăm de cât glasul comunicatelor oficiale şi mai cu seamă, să nu ne plecăm u­­rechea şoaptelor fanteziste sau col­portărilor de ştiri tendenţioase. Războiul este o operă anevoioasă în mersul ei, zguduitoare în desfă­şurarea ei, stropită cu sânge, udată de lacrimi şi samanată cu jertfe. Războiul cere forţă militară şi forţă sufletească. Forţa sufletească isvo­­răşte din stăpânirea de sine, din tă­ria unei conştiinţi care nu şovăeşte şi din puterea unor nervi care nu tremură. Acest rezervoriu de energie morală nu trebue să fie atins sau împuţinat de nici o"­oscilaţie a cum­penei războiului şi nici o fază prin care ar putea trece desfăşurarea o­peraţiunilor şi soarta vremelnică a luptelor. Pentru a putea rămânea întregi în faţa tuturor încercărilor ce ne-ar im­pune războiul, trebue să ştim a ne înfrâna nervii, trebue să ştim a înfrâna mai cu seamă pe acei cari dintr-o pornire maladivă sau crimi­nală se fac purtătorii de ştiri alar­mante menite să tulbure conştiinţele şi sa sdruncine energia morală de care ave­a atâta nevoe. Sunt colportori din necesitatea bolnăvicioasă de a spune minciuna, sunt colportori din necesitatea pre­­zumţioasă de a-şi da importanţa că sunt bine informaţi şi sunt colpor­torii din" tendinţa criminală de a de­moraliza şi produce panică,­­ împotriva tuturor categoriilor de colportori trebue să se coalizeze toate conştiinţele oneste, pentru că sămănătorii de panică constitue o primejdie extrem de gravă pentru liniştea, demnitatea şi încordarea cu care trebue să ducem o luptă la care toate forţele şi toate sufletele trebuie să participe. Acţiunea autorităţilor împotriva colportorilor de ştiri trebue să fie secondată de acţiunea permanentă şi vecinie trează a fie­carui cetăţean conştient de primejdia ce o repre­zintă aceşti colportori. Să ne închidem urechea la şoapta lor vinovată şi să denunţăm autori­tăţilor fapta lor ticăloasă. Numai astfel vom putea păstra nealterată atmosfera de linişte şi de încredere, care singură poate asigura încordarea de energii şi puterea mo­rala de care avem nevoe, ca şi vic­toria pentru care facem atâtea jertfe. LAMTS . LUCru­ZE Chestiunea cea mai serioasă la ordi­nea zilei în Iaşi este aceea a aprovizi­onării. După cum am spus, adminis­traţia comunală îşi dă temt silinţele pentru a face faţă necesităţilor. Aceste necesităţi, ca toate dificultă­ţile de transport, au fost in parte sa­tisfăcute. Totdeauna insă am sfătuit publicul că are datoria de a fi îngăduitor şi­ de a nu stânjeni acţiunea administraţiei prin cereri imposibile, sau prin preten­ţii imposibile. Vizitând cineva birourile Primăriei, rămâne uimit de asaltul ce-l dă publi­­cul membrilor administraţiei comunale. Cei mai mulţi vin pentru simple infor­­maţiuni, alţii cu cereri care ştiu bine să nu pot fi satisfăcute, alţii cu pre­tenţiuni de a li se procura cartofi, zar­zavaturi, sau alte alimete ce se gă­sesc în abundenţă in piaţă. Ei bine, în asemenea condiţiuni nici publicul nu poate fi servit şi nici admi­nistraţia comunală nu poate lucra. De aceia ţinem să anunţăm publicat că cu începere de astă­zi zaharul se vinde numai la băcănii unde întraga cantitate de care dispune pentru moment Comuna a fost distribuită. De asemeni brânza, făina şi pastele făinoase se vor vinde numai la băcănii. Gazul s’a pus în consumaţie la de­pozitele din oraş. „ In ceiace priveşte bonurile de lemne ele nu se mai eliberează până ce nu vor fi trimise la domiciliu lemnele acelor per­soane cari au achitat până acum bonu­rile. Aşa fiind, acei ce stărui la Primărie pentru ast­fel de articole, riscă pe de o parte să-și piardă vremea în zadar, iar pe de alta s£ împiedece adminis­trația comunală de la multiplele înda­toriri ce le are. Fruntaş hmmmm reposal­ ­ia vechea Suceavă na vine trista ştire a trecerei la cele eterne, în vârstă de 11 ani, a profesorului pensionar al liceu­lui din Suceava, Dr. Animpodist Dasche­­vici. Defunctul a fost unul din cei mai de samă stâlpi ai cult­urei primejdui­tului neam din Bucovina. Viaţa sa întreagă şi-a închinat-o acest suflet no­bil în cea mai adevărată accepţiune a cuvântului—va confirma-o, cine l-a cu­noscut—progresul neamului său. II je­leşte liceul sucevean, acest bastion al românismului bucovinean, unde a fost model de profesor 80 ani, îl plânge ma­rea şi merituoasa societate naţional-cul­­turală. Şcoala Română, al cărei casier fără seamăn de devotat timp de 23 ani a fost, pe lângă atâtea alte societăţi cul­turale, precum, Casa Naţională“,,Muzeul oraşului Suceava," ş. a. i se va închina în fine memoriei sale ori­ce om cinstit, care l-a cunoscut. Atâta modestie, cu câtă era împodobit acest om rar, cu greul s’ar mai găsi la altul. Putea fi profesor de Universitate la teologie. La vârsta de 21 ani terminase în mod strălucit teo­logia din Cernăuţi, pleacă la Viens, ur­mând cu acelaş strălucit succes filosofia, de acolo, luând şi dintirat­ul T a la numnf, directoratul liceului din Suceava, pe care de asemenea nu l’a primit. Penționân­­du se, i s’a conferit în 1911 titlul de con­silier şcolar. Lasă în urmă şi scrieri de o scrupulozitate greu de imitat, ca „Ceva din trecutul oraşului Suceava“ ş. a. is­torice, p® lângă „Buna cuviinţă“, o fru­moasă traducere morală. Fără teamă de a fi desminţit afirmă că la 2 Noembrie, tocmai în ziua nume­lui, s’a stins din viaţă un om nobil, ne­­obicinuit pentru timpul nostru, un nepot d® soră ăl defunctului. Preot F. Bodnărescu —Galata a^amrSIMB—’ STIRI -mUWAFlCg PUI Puilii Ii-a Ştiri telegrafice din străinătate Aliaţilor pe frontul oriental Paris 21 Noembrie.— Frontul sârbesc şi frontal român desfăşură acum o de­osebită activit­­e. Se pare că Aliaţii caută să respingă pe duşman cât mai iute posibil. In direcţia Prilep, Sămbii îşi continuă înaintarea in mod metodic spre cotitura Cernei şi spre marele masiv Dovrepell. Le, centru, trupele franco-sârbo-ruseşti resping cu vigoare pe duşman, aştep­­tind momentul când aripa dreaptă sâr­bească va începe­­să împingă liniile duş­mane. Pe de altă parte trupele italiene pro­gresează la vest de Monastir, în ace­­laş timp cu trupele franceze, care îşi urmează înaintarea pe ţărmul occiden­tal a lacului Preslea, unde încearcă, la aripa stângă, o mişcare în acelaş sens. Hanotaux, sărbătorind în Figaro, lu­area Monastirului, lăudând perseveren­ţa d-lui Briand, cere ca Puterile aliate să dea generalului Saruil toate mijloa­cele cu care să continue In mod victo­rios campania începută. (Ag Havas). temostrarile presei franceze asupra aefiunai României Paris 21 Noembrie. — „Le Gaulis“ scrie : E cert că Rusia e decisă de a întrebuința toate mijloacele pentru a nu lăsa România prada unei invaziuni de­finitive. Dacă Rusia socoteşte de a tăcea, să nu fim surprinşi, nici îngrijoraţi,­­să ne amintim ca ea şi-a preparat ofensiva din Galiţia în aceleaşi condiţiuni. Să avem încredere în cei cari se ocupă acolo, pentru a restabili echilibrul unor forţe, pentru moment sdruncinat. L’Echo de Paris crede că înaintarea excesivă a Germanilor le-ar putea fi fa­tală dacă o armată de manevră Ie ar că­dea în flanc. Le Journal scrie ca planurile Ger­maniei sunt mult mai­­impresionate pe hârtie. Dispunând de un număr mare de forţe ele ar putea reuşi, dar astăzi ea nu­ mai poate lua de pe celelalte fronturi nişte forţe cari să-i dea un rezultat sa­tisfăcător. Falkenhayn pe un front de 400 km nu dispune decât de 20 divizii; el a reuşit să străbată în România într’un punct, dar trupele române vor putea să manevreze mai uşor în faţa inamicului care­­se va prezenta în coloane izolate. Criticul ibilitar a lui Le Journal încheie astfel : manevra lui Falkenhayn e mai mult o sperietoare pe care aliaţii o vor împedica să devie o realitate. (Agenţia Havas). — Era corcelnicului No. “SOU da em­ ml sa comunică u­rmătoarea rectificare: io toc d© „tapei© stoasfr© se retrag del® Bratocea, Prodafes şi ¥al©a Praftovai“ să se se­­tească „trupele o®astr@ re­trag de la Bratocea, Predeiuş In valea Prahovei“. PÂrţ­i şi ŞI FAPTE Poezia Luptătorilor la vremurile mari prin care trecem, când fie­care individ este chemat să î ţi valorifice conş­tiinţa dreptului de a fi, desnădejdea lipsa de avânt şi energie sunt de la sine eliminate.!! O supremă datorie impune tuturor, pentru una şi aceiaşi cauză sfîntă, să participe la marea luptă a neamului, pentru a sdrobi pe duşmani şi pentru a întrona dreptul popoarelor, mari sau mici,­dar libere şi independente în dezvoltarea lor. Destinul de azi nu este, nu poate fi, destinul de mâne. Schimbările şi fluctuaţiunele de pe fronturile de luptă nu însamnă o hotărâre. Lupta mare e în curs şi cei cari participă la ea fău­resc viitorul ţarei şi al neamului. Individual fie­care luptă pentru existenţa tu­turor,­ pentru existenţa ţării pe care minţile şi braţele luptătorilor o vor spori pentru ziua de mîine. Cînd însăşi viaţa este o eternă luptă, de ce n’ana avea cu toţii înrădăcinata acea etern o­­menească teorie pe care unul dintre marii no­ştri poeţi a formulat-o într’un „gazel“ filosofic: O luptă-i viaţa, deci te luptă cu dragoste de ea, cu aur. Pe seama cui? Eşti un nemernic Când n’ai un ţel hotărâtor. Tu ai pe-ai tăi! De n’ai pe nimeni Te lupţi pe seama tuturor. E tragedie înălţătoare Când biruiţi oştenii mor. Dar sunt eroi de epopee Gând braţul li-e biruitor. Oricare-ar fi sfârşitul luptei Să stai luptând, căci eşti dator. Trăiesc acei ce vreau să lupte Iar cei fricoşi se plâng şi mor. De-i vezi murind, să-i laşi să moară Căci moartea e menirea lor. I­nte­lecţiile filozofice ale poetului Coşbuc au astăzi nota actualităţii. Din ele se desprinde conştiinţa de sine a luptătorilor noştri cari cu preţul oricăror jertfe, stau la posturile lor ca să-şi facă pe deplin datoria,-—cătră neam și e.S­­tră țară. PENEȘ INFGRHATIUNI \ *® Eri după amiază la orele 4 s’a în-i tranit consiliul comunal sub presidenţia I d lui G. IG. Mirzescu primarul oraşului.­­ Dl primar a arătat că faţă de ne­­r­voile din ce în ce crescânde ale ora­­­­şului, paragraful creditelor extraordi­­­­nare fiind epuizat şi fiind nevoie de I o nouă sumă pentru aprovizionarea o­­­­­raşului, a propus, în urma avizului ser­­i­viciului contabilităţii, ca dobânda pen­tru a dona rata la împrumutul co­munal, care urmează să se achite pe e­­xerciţiul anului viitor să se crediteze pentru nevoile prezente. Consiliul aprobat propunerea d lui primar, votând deschiderea creditului de 42000 lei pentru nevoile aprovizio­­nărei Iaşilor. „ „Neamul Românesc“ de sub direcţiu­nea d-lui N. Iorga, care a apărut până în ultimul moment la Bucureşti, va apă­­­­rea zilnic, de mâine Vineri 25 Noembrie a. c., la Iaşi. „ Redacţia şi Administraţia, Librăria I.­­ V. Ionescu, Str. Lăpuşneanu, No. 37.­­ Ministerul de război a făcut cu­­­­noscut Comandamentelor şcoalelor mi­litare superioare cum că întreaga armată considerându-se pe picior­­de război şi elevii acestor şcoale sunt consideraţi în aceiaşi condiţiune şi deci în program va fi trecută şi Duminica ca zi de exerciţiu sau curs. In oraş a sosit cantitatea suficientă de petrol pentru aprovizionarea popula-ţiei Petrolul a fost dat spre desfacere la depozitele de gaz. ** Toate d-nele şi d-şoarele institu­toare şi învăţătoare precum şi institutorii şi învăţătorii refugiaţi în Iaşi din alte părţi ale ţărei,­conform dispoziţiei Minis­terului de Culte şi Instrucţiuni Publice sunt invitaţi să se prezinte imediat d-lui revizor şcolar P. Eug. Stoica, pentru a le da servicii la spitale. In caz când nu se vor prezenta nu­mele lor va fi făcut Ministerului. Ministerul de Războiu (Direcţia Superioară a Şcolilor militare) aduce la cunoştinţa generală că: Şcoala militară pregătitoare de ofiţeri de Artilerie ce s’a anunţat că va funcţiona la Huşi, rămâne să funcţioneze tot în garnizoana Iași în localul Batalionului 4 Vânători.

Next