Mişcarea, iunie 1917 (Anul 9, nr. 124-143)

1917-06-11 / nr. 130

ANUL IX No. 130 DUMINICĂ 11 iunie 191? Iaşi, piaţa «n m*. & isteiMini Osteal«! A«tte«®54Aaw« mm NATIONAL—LIBERAL. COTIDIAN Seb alfecţiasie« «wal e©»ît«i tes­tait «Se CSabsa Naţiona!­LIlt«?*l SITUAŢIA Criticii militari germani se arată Ingrijaţi de viguroasa ofensivă engleză. Prin operaţiile armatelor britanice dela începutul lui iunîe 1916 s’a recucerit 600 mile şi s’au luat 434 de tunuri. Totalul prizonieril­or dela începutul războiului e de peste 100 000. Frontal francez şi italian operaţii locale în favoarea aliaţilor. Congresul cazacilor din Petrograd, la care au vorbit d-nii Rod­­ziankov şi Goutchkow precum şi reprezentanţi ai aliaţilor, a votat o moţiune prin care se cere măsuri energice contra lui Leaine şi partizanilor săi şi continuarea râsboiului până la victoria finală. Opinia publică în Spania devine tot mai favorabilă Aliaților. In Grecia a avut loc o remaniere a cabinetului care a fost com­plectat cu partizani de ai lui Venizelos. cum nu mai poate fi nici o îndoială, nu vor putea decât să aplice Bulgariei sanc­ţiunea pa care ea Însăşi şi-a prescris-o ridicându-se împotriva­­libertăţii naţio­nale a altor popoare şi nesuind­ la cu­ceriri. Când soarta complicilor Germaniei este atât de limpede hotărâtă, gasco­­nadele d-lui Radoslavoff apar drept o glumă sinistră — un mijloc naiv de a mai da ilusii masivelor capete bulgă­rești, asupra soartei ce așteaptă «impe­rialismul" ţarului de l» Sofia. — h — ­ ► ŞEDINŢE NE­­H OR­A­BI­LE In şedinţa de ori a Camerei au vorbit d-nii Delavrancea, Mateig Cantacuzino şi N. Iorga, iar în şe­dinţa de aseară a vorbit d. Danie­­opol raportorul reformelor. Au fost două şedinţe înălţătoare atât sub raportul elocinţei frumoase care a răsunat în Constituanta, cât mai cu seamă sub raportul contri­­buţiei de cugetare şi de convingere pe care oratorii de omi au adus-o n rezolvirea marilor probleme de care e legată întreaga desvoltare viitoare a statului nostru. D. Delavrancea cu puterea ne­biruită a cuvântului său, a aparat cauza reformelor cu convingerea cinstită a „fiului de clacaş* care simte prin toate fibrele fiinţei lui, suferinţele seculare ale ţărănimei şi nevoile de care e sbuciumată viaţa acestei ţărănimi, — deşi din­­ această frumoasă cuvântare putea iesi acea impietate faţă de memo­ria unui mare patriot, asupra că­reia actele unui fiu nu pot arunca nici o umbră. D. Delavrancea a reuşit să pună ntr’o grea dilemă conştiinţele ace­lora, puţini la număr, cari, stăpâ­niţi fie de micile patimi politice, fie de un idealism deplasat, au de­clarat că nu vor vota reformele. In această atmosferă de înălţare sufletească, de înfrăţire a tuturor inimilor româneşti, chiemate la a­­devârata conştiinţă cetăţenească de îndemnul sincer şi patriotic al d-lui Delavrancea, a apărut la tribună d. Matei Cantacuzino. A fost un moment de profundă emoţiune, când după ce d. Cantacuzino şi-a tălmăcit observaţiile de ordin ge­neral făcute la începutul desbate­­rilor Constituantei, a declarat so­lemn că va vota reformele. Este o datorie mai imperioasă, de­cât toate exigenţele sufletului omenesc, conştiinţa datoriei împli­nite în momentul potrivit. Şi a­­ceasta a învins. Solemnitatea acestei şedinţi cu adevărat memorabile a fost spo­rita, înălţată, de cuvântarea mare­lui nostru învăţat­ şi patriot d. Ne­­culai Iorga. Intr’o simplă declaraţie rostita de la locul său obicinuit, cu acea strălucire de cugetare şi elocuinţă specifică­­ sale, d. Iorga a concre-f tizat toată gravitatea momentelor şi măreţia actului, ce parlamentul actual este chemat să înfăptuiască. A vorbit sufletul românului cinstit, pe care suferinţele şi nevoile nea- ‘ mului îl ridică mai presus de mă- s­­untele preocupări omeneşti. D­ l . Iorga a răscolit toate conştiinţele şi a adus nota cea adevărată care trebue să domine discuţiunile par­lamentare In aceste momente. In şedinţa de aseară a vorbit d. Danielopol raportorul proectului de modificare a Constitute!. Cu talentul său cunoscut, cu căl­dura unui sincer democrat şi aprig apărător al ţărănimei, cu argumente isvorâte din cea mai profunda pă­trundere a problemelor şi a reali­tăţilor din ţara noastră, d. Danie­lopol prin magistralul său discurs a risipit toate obiecţiunile ce s’au formulat împotriva proiectului, fă­când ca reformele de astăzi să a­­pară în lumina limpede şi adevă­rată a unei opere sănătoase de la care avem dreptul să aşteptăm re­generarea politică şi economică a ţării. D. Danielopol a fixat prin dis­cursul său normele după care în mod inevitabil va trebui să se des­făşoare procesul evoluţiei istorice a vieţei noastre sociale şi politice, istoria parlamentului român a înscris ori două şedinţi memorabile. ■— POUTICA IXTERNA Cascanii de la Sofia. — Nimfe mai ri­dicol la marea dramă ce se desfăşoară acont de cât rodomontade!« d-loi Radosiu- Toff, cancelarul ţarului Ferdinand, care aduce an internent de operetă în mi­jlocul unei acţiuni de o gravitate epicală. D. Radoslavoff dă interviewuri sas na­­ţionale unor schreibmoritzi din presa aus­­tro-germană ; d-lui face declaraţii defi­nitive asupra chipului ei, va aranja viitoarea hartă a Europei şi discută cu Anglia, Franţa şi Rusia de la putere la putere, dându-le lecţii de bună conduită politică ,­ ameninţându-le cu represaliile nemiloase ale Sofiei indignate, dacă nu vor recunoaşte numai de­cit autoritatea Inflexibilă a bismurekului bulgar. Pitit la umbra căptii prusace necins­titul bulgar face cu tifla celor care l’au scos odată din temniţa turcească pentru a-i încredinţa o misiune onestă, mal presus de puterile pi de moralitatea lui... Bulgaria capătă, prin vocea gasconă a d-lui Radoslavoff, aspectul teribil al furiei prusace, intrată lutr’au trup sebi­­luv de invalid­atorămniei­. Statele miei, silindu-se totuşi să tră­iască prin propriile lor forţe, nu pot să proclame supremaţia absolută a forţe! fără a­ pinega insapt principiul existenţii lor. Câei singurul lor sprijin împotriva agresiunei celor puternici este Insăşi recunoaşterea generală a dreptului lor la viaţă, In hotarele lor etnice, pe pă­mântul asupra căruia au indiscutabile drepturi istorice şi naţionale. Dacă Insă aceste misi popoare afişeasă tendinţe imperialiste, voind să sugrume viaţa naţională a altor neamuri şi să stăpâ­nească prin silnicie pământuri asupra cărora nu au de­cât „dreptul" unei o­­cupaţii efemere — aşa cum viseasă să facâ Bulgarii cu Dobrogea românească, ca Macedonia şi Valea Timocului sâr­beşti, — ele se aruncă cu bună ştiinţă pe calea propriei lor piersări. Bulgaria a fost creiată de cătră marile puteri liberatoare ca o garantam a e­­chilibrului european, ca un pământ liber dacă rămâne neutru, şi ea o ilustrare neândoelnică a dreptului recunoscut mi­cilor popoare de a se conduce prin ele insei®. Bulgaria Insă a luat la mod statornic o atitudine agresivă faţa de toţi vecinii săi şi a sfârşit prin a se da de partea Puterilor care inalţat la principiu dreptul atot­puternic al forţei, adică distruge­ea libertăţii mieilor naţiuni şi hegemonia universală. Prin aceasta Bulgaria a incetat, din punctul de vedere al dreptului să mai aibă o existență autonomă, iar de fapt luvrstrăto­ili do mâne, asupra cărora a­ * Oaspeţilor Noştri mSă ne mutăm în altă ţară* Octavian Goga ...Şi v’aţi mutat, dar nu pământul, Nici apa Oltului aprins, Ci ne-aţi trimis întâi cuvântul: Românul este neînvins! Şi v’aţi mutat la noi sa Şi v’aţi mutat aici, la voi, Să ducem faima legendară, Ca mâini, cu toţii, înnapoi. Un neam întreg vă-nbrăţişează Şi vă întâmpină cu flori, Oştire mândră şi vitează Din sânul ţărilor surori! Istoria în aste zile Vorbeşte prin al nostru grai. De aur vă deschide file Cu colb din vremea lui Mihai. Ardeal, tu ne-ai trimis dovada izbânzii mari,—dovada grea : Azi ţi-avem sufletul şi spada. Mâine pămăntu 'fi vom avea. 8 Iunie 191? Const Râuleţ - — •— -—-L Datorie şi jertfa Sn vriniQ ca vitejii eso«til sol­daţi strivesc In primo Hnla da foc, sub plodii da gioanfa Si obuza, jertfind«­si vist® pentru marira» patriei şi uni­tatea neamului, noi cel de aci ivem o mar® şi sfâati datorie de a le proghti şl a le trimite tot ceea ce «u de trebuinţă Pregftt­raa'aeaasta ar® nave« de bani, firă de cari nu se poete face nimic şi mu se poate câştiga nl«E o victorie Sa dam deci cu togii din pri­sos»« nostru p­arat­a subscripţia la Bonurile de tezeur ale apâ­­rftiei nationale« subscris, ti® care pâraA acum a trecut de 7® mi­lioane Pe SAngA cA sAvArsim o fepfA patriotici, subscriind la Bonurile acestea ne asigu­ri­m banii şl reatlzAm în ace­laşi timp şl un venit bun. Vremurile grele prin care trecem cer numai Jertfe şl da­torii. Jertfele I« fac cel de pe front, mândra şl eroica noastră oaste. Nonă b* râmâme si ne facem numai datorie, o dato­rie ImpartoasA, fârA nici o pri­mejdie LCI dimpotrivă și cu câştig. Români, feceti-vA deci i a­ceastâ datorie, subscriind cu tofu­ Sa­lonurile de tezaur ale apirarei nationale» 7 ALBERT THOMAS ŞI SOCIALIŞTII GERMANI Stokikom, 22­­­6— D. Albert Thom.» «are a trecut prin Stockho­m a dat co­­stal-democraţilor majoritari germani o declaraţie scrisă din «are extragem : ygaCidlad nota voastră am avut un sen­­tiraesît de adevărată stupefacţie ţi, in plus, o adevărată nelinişte «cnicâ cu privire la viitorul păcei durabile. „Dacă înţeleg bine faiisega politică rezumată în declaraţiunea milantarilor germani, acre­sta consistă te două puncte: 1) Germania sS nu de» înapoi tot ce a luat la ori­ce epocă : Alsacia Lorens, Ponosn*«, Schleswig ur. m să ni se dea înapoi ce i s a luat în cursul acestui război şi sa se des­facă in favoarea ei teritorii pe cari nu le-a ocupat, care sunt In stăpânirea ina­micului, şi pe cari Germania nu poate să le vadă acum sub hegemonia lor. „Intr’adevăr, în ziua In care declara­ţia majoritarilor germani va fi elimina­­tă punct cu punct, lumea va fi din ce în ce mai surprinsă de tot imperialismul inconştient pe care-l conţine.“ I I I HOTE 10 La revedere în Ardeal!­ ­ Sărbătoarea de ieri a fost o despăgu­bire strălucită a multor suferinţe îndu- I rate ; ea a fost cea mai frumoasă zi din cele ce au înseninat un ser de atâtea ori înnorat, cum a fost seful României. Şi ca spectacol mai mişcător, se de­filea de suflete mai evocatoare,­decât spectacolul de ieri, decât defileul flăcăi­lor mândri cari erau transfiguraţi sim­­ţindu-se cum au intrat în oştirea cea care trebuia să fie numai a­ioi, în oş­tirea străjuită da Regele României li­te ore ! Regele României ? L-au văzut cu toţi­i balconul Palatului de pribegie, cum au defileul mândrilor flăcăi, l-am văzut sum, statuie vie es reprezintă demnitatea românească, a stat sua ca să prezideze cea mai duioasă dintre oş­tirii© voluntare, c ea mai simpatică oștire, «•a purtat vre­odată armele pe câm­purile de glorie, şi pe câmpurile de o­­noare. Flăcăii să-au defilat ieri pe dinaintea­­ Regelui tutulor Românilor, le trebue o tâsplată. Recunoştinţa noastră, dragos­tea noastră sunt faesta şi ele răsplate. Dar nua­mai frumoasă din încununările cari pot apoteoza pe ostaşii voluntari, de ieri, este ca să le dam cu toţi întâl­­nire în Ardeal, şi ca Hora Vatrei să o­­ jucăm iacă odată pe plaiul românismu­lui, Cu leagănul ce a servit prunciei a­­postolilor profeţi ai ideilor de unitate politice, fi ai ideii de origină comună latină. In ţara unde a trăit Şincai şi Lazăr, oştenii de ieri se cade a fi sărbătoriţi printr’o comună întâlnire a tutulor celor mire ! La revedere în Ardeal iubiţi fraţi de arme, iubiţi profeţi ai timpurilor de fe­ricire ce bat de aproape la poarta du­rerilor vremelnice ! Petronius. Cuvîntarea d-lui general­­Petala La sfârşitul mesei, de înfrăţire care a avut loc In dimineaţa zilei depunerei jurământului, d. general Petala, coman­­dantul corpului de armată, a adresat legionarilor următoarele cuvinte : Fraţi Ardeleni şi Bucovineni, In mo­mentul când aţi păşit pe pământul ţârei mame, voi aţi făcut să dispară o le­gendă , legendă pe care de mult vrăşă­maşii vroiau s’o strecoare In conştiinţa omenirei şi anume, că voi nu voiaţi u­­nirea. Prin însăşi faptul sfârâmârei acestei legende, voi v’aţi legat numele de epo­peea unităţii noastre naţionale, intrând in istorie. In calitate de comandant al corpului de armată, sub steagurile căruia veţi merge la luptă, vă salut pe voi, primii soli ai reintregirei neamului ; pe voi crainicii tuturor durerilor şi jert­felor; pe voi crainicii biruinţei de mâine !... Fericit că aţi venit spre a vă Înfrăţi cu noi prin alte suferinţe şi noi jertfe, vă Îndemn să vă topiţi sufletele şi să vă uniţi cugetele cu ale noastre, ostaşi ai Corpului ... pentru ca in acelaşi simţimânt de iubire şi credinţă neclintită către Regele nostru care nu mai are pe nimeni de­cât pe noi, şi In care sunt Întrupate toate aspiraţiunile neamului nostru să strigăm: „Sft trăiască f­iul Rege al tuturor Ro­mânilor“ de un Esaa, de un enget, şi da o sim­Constituanta CAMERA Şedinţa fala 9 iunie 1917 Di cursul D-lul DaUvrancea Dl Delavrancea cere cuvlntul In dis­cuţia reformelor. Aţi auzit vorbindu-se foarte mult. Dl Matei Cantacuzino a început prin a de­clara că va vorbi cu durere. Durerea i-am văzut’o am primit’o. Un alt dis­curs tot aşa de importat, cel puţin In înogima, a fost al d-lui Cuza, D ea a vorbit de toate şi a atacat pe toţi. Nu D iar oamenii sunt mai buni, da cât îi credem noi. Mai bine de o lună tot ce s’a vorbit in «omisiuni, în secţiuni, în comitetul delegaţilor şi in adunare, i-am asmlrat cu răbdarea ce se cuvine. Aşa mi se pare că trebue să fie într’un parlament al unei ţări civilizate Trecem prin mo­mente tragice şi de aceea am văzut la­olaltă cele două partida istorice, ce altă dată le sfâşiau. Mi s’a părut că nimeni n’a venit cu ură şi cu partea lui per­sonală De aceea mi-am zis că oamenii nu sunt aşa de răi. Totuşi îmi adus aminte ce spunea un uriaş al cuvîntului, Alexandru La­­hovstk­ că banca ministerială este banca suferinţelor. Voi vota aceasta reformă, fără să mâ ocup dacă ara sau au vre-un scop as­cuns. Ele au pornit de la M. S. Regele, de la guvern, de la partidul libera!, din majoritatea Camerei. Nu mă ocup dacă aia au vre’o legătură cu cele întâmplate in Rusia, sau cu evenimentele prin care rosim. Toate aceste îmi sunt indife­rente. Eu mă ocup mai ales de reforma a­­grata pentru aceia din cari au ieşit a­­tâtea t­roi sare ne susţin pe noi cu piep­turile lor. (Aplauze­. Oligarhia, cum ziceţi d­v., oligarhiile da eri şi de azi, sunt acelea care sunt hotărâte fără azi cel mai mare bine. ţApl) Dar la Atena nu era oligarhie, dar o Rumi nu s’a muţit oligarhia? Dar Anglia n’are oligarhie, dar franţa, Re­publica franceză nu are în temeliile ei oligarhia? (Apl) De aceea mi se pare că nu aveaţi dreptate când veniţi să combateţi reformele cu oligarhia. Ceea ce trebue să facem este să re­­finem această oligarhie, să lărgiţi aceas­tă olgarhie. Foarte bine, nu avem de zis nimic , egalitate, libertate pe drape­lul Republicii franceze. Şi noi vom scrie mâine pe drapelul nostru tubsriste, da, în marginile posibilului. Fraternitatea se propovădueşte de când există omenirea. Aţi văzut însă cum a înţeles fraterni­tatea teutonii. Egalitate ună nu este posibilă, de­cit numai în faţa legilor. Nu pentru că nu vroim noi, ci pentru că nu este cu putinţă. Egalita­tea nu este bob ca bob să o manori. Ea nu va putea fi niciodată între oameni. De aceea mai rău că ceea ce vroiţi dv. va fi mult mai rău de­cât egalitatea aşa cum este astăzi Multe am voit şi am dorit a face dar nu s’au putut toate, pentru că nu în­­gădue situaţia da azi a ţârei. S-a zis de mult să luptele politice la noi se dau intre clasele ce sunt in ţară. Intre care case? între clase sociale. Poate să fie 70—80 ani de când in ţară n’au existat de căt două clase: a boi­erilor şi a ţăranilor. O clasă de mijloc n'a existat. Erau In adevăr negustorii dar ei erau străini; cel mult ea s'ar putea numi breasla negustorilor. Uitaţi-vă în cameră, pe banca minis­terială. Aţi văzut vre­o dată o grupa­re a clasei de ipij­o­s, un reprezentant al burgheziei ? Nu. Această clasă s’a absor­bit în partide. Partidul liberal este com­pus din boeri din profesuni libere, din burghezi. Partidul «sonserv&tor de&se­­menea, are aristocraţi, burghezi, profe­sionişti. Foarte r&r s’a văzut în aceste partide câte un ţăran. De aceea nu mi se pare un paradox că n’au fost luptele de clase la noi, ci de oamenii din acea clasă. Eu nu pot să acuz oligarhia de szî, fără să mă simt ingrat. Spuneţi dacă a existat vre-o dată un om de stat care să caste cu tot dinadinsul să apese clasa ţărănească. Nu exstă nici unul. N'*ra făcut guvernanţi tot binele pe care putea sâ-l facă ţărănimei şi orăşean­or. Dacă n’a făcut tot băneie, poate să nu l’au înţeles sau că au fost împedicaţi. In tot timpul însă s’au ocupat de clasa ţărănească. Do­vadă sunt discuţiunile de acum. (Aplauze). Şi admitem că ar fi o lupită îndârjită spre a apăsa clasa ţărănea­sâ. Ei bine acum cănd a’au unit partidele să facă cel mai mare bine clasei ţărăneşti, cum me-ar şedea mie să combat reformele ? Ar râde şi copiii de mine. Mi ar zice că ăsta e de-al nostru şi-s­ fost cumpă­rat ! Nu d-tor, eu nu uit că sunt copi­lul ţăranului ciscaş (vii aplauze). Eu nu pot să uit, origina mea, limba credinţa în care mi am spus ideile şi

Next