Mişcarea, iunie 1917 (Anul 9, nr. 124-143)
1917-06-11 / nr. 130
ANUL IX No. 130 DUMINICĂ 11 iunie 191? Iaşi, piaţa «n m*. & isteiMini Osteal«! A«tte«®54Aaw« mm NATIONAL—LIBERAL. COTIDIAN Seb alfecţiasie« «wal e©»ît«i testait «Se CSabsa Naţiona!LIlt«?*l SITUAŢIA Criticii militari germani se arată Ingrijaţi de viguroasa ofensivă engleză. Prin operaţiile armatelor britanice dela începutul lui iunîe 1916 s’a recucerit 600 mile şi s’au luat 434 de tunuri. Totalul prizonierilor dela începutul războiului e de peste 100 000. Frontal francez şi italian operaţii locale în favoarea aliaţilor. Congresul cazacilor din Petrograd, la care au vorbit d-nii Rodziankov şi Goutchkow precum şi reprezentanţi ai aliaţilor, a votat o moţiune prin care se cere măsuri energice contra lui Leaine şi partizanilor săi şi continuarea râsboiului până la victoria finală. Opinia publică în Spania devine tot mai favorabilă Aliaților. In Grecia a avut loc o remaniere a cabinetului care a fost complectat cu partizani de ai lui Venizelos. cum nu mai poate fi nici o îndoială, nu vor putea decât să aplice Bulgariei sancţiunea pa care ea Însăşi şi-a prescris-o ridicându-se împotrivalibertăţii naţionale a altor popoare şi nesuind la cuceriri. Când soarta complicilor Germaniei este atât de limpede hotărâtă, gasconadele d-lui Radoslavoff apar drept o glumă sinistră — un mijloc naiv de a mai da ilusii masivelor capete bulgărești, asupra soartei ce așteaptă «imperialismul" ţarului de l» Sofia. — h — ► ŞEDINŢE NEH ORABILE In şedinţa de ori a Camerei au vorbit d-nii Delavrancea, Mateig Cantacuzino şi N. Iorga, iar în şedinţa de aseară a vorbit d. Danieopol raportorul reformelor. Au fost două şedinţe înălţătoare atât sub raportul elocinţei frumoase care a răsunat în Constituanta, cât mai cu seamă sub raportul contribuţiei de cugetare şi de convingere pe care oratorii de omi au adus-o n rezolvirea marilor probleme de care e legată întreaga desvoltare viitoare a statului nostru. D. Delavrancea cu puterea nebiruită a cuvântului său, a aparat cauza reformelor cu convingerea cinstită a „fiului de clacaş* care simte prin toate fibrele fiinţei lui, suferinţele seculare ale ţărănimei şi nevoile de care e sbuciumată viaţa acestei ţărănimi, — deşi din această frumoasă cuvântare putea iesi acea impietate faţă de memoria unui mare patriot, asupra căreia actele unui fiu nu pot arunca nici o umbră. D. Delavrancea a reuşit să pună ntr’o grea dilemă conştiinţele acelora, puţini la număr, cari, stăpâniţi fie de micile patimi politice, fie de un idealism deplasat, au declarat că nu vor vota reformele. In această atmosferă de înălţare sufletească, de înfrăţire a tuturor inimilor româneşti, chiemate la adevârata conştiinţă cetăţenească de îndemnul sincer şi patriotic al d-lui Delavrancea, a apărut la tribună d. Matei Cantacuzino. A fost un moment de profundă emoţiune, când după ce d. Cantacuzino şi-a tălmăcit observaţiile de ordin general făcute la începutul desbaterilor Constituantei, a declarat solemn că va vota reformele. Este o datorie mai imperioasă, decât toate exigenţele sufletului omenesc, conştiinţa datoriei împlinite în momentul potrivit. Şi aceasta a învins. Solemnitatea acestei şedinţi cu adevărat memorabile a fost sporita, înălţată, de cuvântarea marelui nostru învăţat şi patriot d. Neculai Iorga. Intr’o simplă declaraţie rostita de la locul său obicinuit, cu acea strălucire de cugetare şi elocuinţă specifică sale, d. Iorga a concre-f tizat toată gravitatea momentelor şi măreţia actului, ce parlamentul actual este chemat să înfăptuiască. A vorbit sufletul românului cinstit, pe care suferinţele şi nevoile nea- ‘ mului îl ridică mai presus de mă- suntele preocupări omeneşti. D l . Iorga a răscolit toate conştiinţele şi a adus nota cea adevărată care trebue să domine discuţiunile parlamentare In aceste momente. In şedinţa de aseară a vorbit d. Danielopol raportorul proectului de modificare a Constitute!. Cu talentul său cunoscut, cu căldura unui sincer democrat şi aprig apărător al ţărănimei, cu argumente isvorâte din cea mai profunda pătrundere a problemelor şi a realităţilor din ţara noastră, d. Danielopol prin magistralul său discurs a risipit toate obiecţiunile ce s’au formulat împotriva proiectului, făcând ca reformele de astăzi să apară în lumina limpede şi adevărată a unei opere sănătoase de la care avem dreptul să aşteptăm regenerarea politică şi economică a ţării. D. Danielopol a fixat prin discursul său normele după care în mod inevitabil va trebui să se desfăşoare procesul evoluţiei istorice a vieţei noastre sociale şi politice, istoria parlamentului român a înscris ori două şedinţi memorabile. ■— POUTICA IXTERNA Cascanii de la Sofia. — Nimfe mai ridicol la marea dramă ce se desfăşoară acont de cât rodomontade!« d-loi Radosiu- Toff, cancelarul ţarului Ferdinand, care aduce an internent de operetă în mijlocul unei acţiuni de o gravitate epicală. D. Radoslavoff dă interviewuri sas naţionale unor schreibmoritzi din presa austro-germană ; d-lui face declaraţii definitive asupra chipului ei, va aranja viitoarea hartă a Europei şi discută cu Anglia, Franţa şi Rusia de la putere la putere, dându-le lecţii de bună conduită politică , ameninţându-le cu represaliile nemiloase ale Sofiei indignate, dacă nu vor recunoaşte numai decit autoritatea Inflexibilă a bismurekului bulgar. Pitit la umbra căptii prusace necinstitul bulgar face cu tifla celor care l’au scos odată din temniţa turcească pentru a-i încredinţa o misiune onestă, mal presus de puterile pi de moralitatea lui... Bulgaria capătă, prin vocea gasconă a d-lui Radoslavoff, aspectul teribil al furiei prusace, intrată lutr’au trup sebiluv de invalidatorămniei. Statele miei, silindu-se totuşi să trăiască prin propriile lor forţe, nu pot să proclame supremaţia absolută a forţe! fără a pinega insapt principiul existenţii lor. Câei singurul lor sprijin împotriva agresiunei celor puternici este Insăşi recunoaşterea generală a dreptului lor la viaţă, In hotarele lor etnice, pe pământul asupra căruia au indiscutabile drepturi istorice şi naţionale. Dacă Insă aceste misi popoare afişeasă tendinţe imperialiste, voind să sugrume viaţa naţională a altor neamuri şi să stăpânească prin silnicie pământuri asupra cărora nu au decât „dreptul" unei ocupaţii efemere — aşa cum viseasă să facâ Bulgarii cu Dobrogea românească, ca Macedonia şi Valea Timocului sârbeşti, — ele se aruncă cu bună ştiinţă pe calea propriei lor piersări. Bulgaria a fost creiată de cătră marile puteri liberatoare ca o garantam a echilibrului european, ca un pământ liber dacă rămâne neutru, şi ea o ilustrare neândoelnică a dreptului recunoscut micilor popoare de a se conduce prin ele insei®. Bulgaria Insă a luat la mod statornic o atitudine agresivă faţa de toţi vecinii săi şi a sfârşit prin a se da de partea Puterilor care inalţat la principiu dreptul atotputernic al forţei, adică distrugeea libertăţii mieilor naţiuni şi hegemonia universală. Prin aceasta Bulgaria a incetat, din punctul de vedere al dreptului să mai aibă o existență autonomă, iar de fapt luvrstrătoili do mâne, asupra cărora a * Oaspeţilor Noştri mSă ne mutăm în altă ţară* Octavian Goga ...Şi v’aţi mutat, dar nu pământul, Nici apa Oltului aprins, Ci ne-aţi trimis întâi cuvântul: Românul este neînvins! Şi v’aţi mutat la noi sa Şi v’aţi mutat aici, la voi, Să ducem faima legendară, Ca mâini, cu toţii, înnapoi. Un neam întreg vă-nbrăţişează Şi vă întâmpină cu flori, Oştire mândră şi vitează Din sânul ţărilor surori! Istoria în aste zile Vorbeşte prin al nostru grai. De aur vă deschide file Cu colb din vremea lui Mihai. Ardeal, tu ne-ai trimis dovada izbânzii mari,—dovada grea : Azi ţi-avem sufletul şi spada. Mâine pămăntu 'fi vom avea. 8 Iunie 191? Const Râuleţ - — •— -—-L Datorie şi jertfa Sn vriniQ ca vitejii eso«til soldaţi strivesc In primo Hnla da foc, sub plodii da gioanfa Si obuza, jertfind«si vist® pentru marira» patriei şi unitatea neamului, noi cel de aci ivem o mar® şi sfâati datorie de a le proghti şl a le trimite tot ceea ce «u de trebuinţă Pregfttraa'aeaasta ar® nave« de bani, firă de cari nu se poete face nimic şi mu se poate câştiga nl«E o victorie Sa dam deci cu togii din prisos»« nostru parata subscripţia la Bonurile de tezeur ale apârftiei nationale« subscris, ti® care pâraA acum a trecut de 7® milioane Pe SAngA cA sAvArsim o fepfA patriotici, subscriind la Bonurile acestea ne asigurim banii şl reatlzAm în acelaşi timp şl un venit bun. Vremurile grele prin care trecem cer numai Jertfe şl datorii. Jertfele I« fac cel de pe front, mândra şl eroica noastră oaste. Nonă b* râmâme si ne facem numai datorie, o datorie ImpartoasA, fârA nici o primejdie LCI dimpotrivă și cu câştig. Români, feceti-vA deci i aceastâ datorie, subscriind cu tofu Salonurile de tezaur ale apirarei nationale» 7 ALBERT THOMAS ŞI SOCIALIŞTII GERMANI Stokikom, 226— D. Albert Thom.» «are a trecut prin Stockhom a dat costal-democraţilor majoritari germani o declaraţie scrisă din «are extragem : ygaCidlad nota voastră am avut un sentiraesît de adevărată stupefacţie ţi, in plus, o adevărată nelinişte «cnicâ cu privire la viitorul păcei durabile. „Dacă înţeleg bine faiisega politică rezumată în declaraţiunea milantarilor germani, acresta consistă te două puncte: 1) Germania sS nu de» înapoi tot ce a luat la orice epocă : Alsacia Lorens, Ponosn*«, Schleswig ur. m să ni se dea înapoi ce i s a luat în cursul acestui război şi sa se desfacă in favoarea ei teritorii pe cari nu le-a ocupat, care sunt In stăpânirea inamicului, şi pe cari Germania nu poate să le vadă acum sub hegemonia lor. „Intr’adevăr, în ziua In care declaraţia majoritarilor germani va fi eliminată punct cu punct, lumea va fi din ce în ce mai surprinsă de tot imperialismul inconştient pe care-l conţine.“ I I I HOTE 10 La revedere în Ardeal! Sărbătoarea de ieri a fost o despăgubire strălucită a multor suferinţe îndu- I rate ; ea a fost cea mai frumoasă zi din cele ce au înseninat un ser de atâtea ori înnorat, cum a fost seful României. Şi ca spectacol mai mişcător, se defilea de suflete mai evocatoare,decât spectacolul de ieri, decât defileul flăcăilor mândri cari erau transfiguraţi simţindu-se cum au intrat în oştirea cea care trebuia să fie numai aioi, în oştirea străjuită da Regele României lite ore ! Regele României ? L-au văzut cu toţii balconul Palatului de pribegie, cum au defileul mândrilor flăcăi, l-am văzut sum, statuie vie es reprezintă demnitatea românească, a stat sua ca să prezideze cea mai duioasă dintre oştirii© voluntare, c ea mai simpatică oștire, «•a purtat vreodată armele pe câmpurile de glorie, şi pe câmpurile de onoare. Flăcăii să-au defilat ieri pe dinaintea Regelui tutulor Românilor, le trebue o tâsplată. Recunoştinţa noastră, dragostea noastră sunt faesta şi ele răsplate. Dar nuamai frumoasă din încununările cari pot apoteoza pe ostaşii voluntari, de ieri, este ca să le dam cu toţi întâlnire în Ardeal, şi ca Hora Vatrei să o jucăm iacă odată pe plaiul românismului, Cu leagănul ce a servit prunciei apostolilor profeţi ai ideilor de unitate politice, fi ai ideii de origină comună latină. In ţara unde a trăit Şincai şi Lazăr, oştenii de ieri se cade a fi sărbătoriţi printr’o comună întâlnire a tutulor celor mire ! La revedere în Ardeal iubiţi fraţi de arme, iubiţi profeţi ai timpurilor de fericire ce bat de aproape la poarta durerilor vremelnice ! Petronius. Cuvîntarea d-lui generalPetala La sfârşitul mesei, de înfrăţire care a avut loc In dimineaţa zilei depunerei jurământului, d. general Petala, comandantul corpului de armată, a adresat legionarilor următoarele cuvinte : Fraţi Ardeleni şi Bucovineni, In momentul când aţi păşit pe pământul ţârei mame, voi aţi făcut să dispară o legendă , legendă pe care de mult vrăşămaşii vroiau s’o strecoare In conştiinţa omenirei şi anume, că voi nu voiaţi unirea. Prin însăşi faptul sfârâmârei acestei legende, voi v’aţi legat numele de epopeea unităţii noastre naţionale, intrând in istorie. In calitate de comandant al corpului de armată, sub steagurile căruia veţi merge la luptă, vă salut pe voi, primii soli ai reintregirei neamului ; pe voi crainicii tuturor durerilor şi jertfelor; pe voi crainicii biruinţei de mâine !... Fericit că aţi venit spre a vă Înfrăţi cu noi prin alte suferinţe şi noi jertfe, vă Îndemn să vă topiţi sufletele şi să vă uniţi cugetele cu ale noastre, ostaşi ai Corpului ... pentru ca in acelaşi simţimânt de iubire şi credinţă neclintită către Regele nostru care nu mai are pe nimeni decât pe noi, şi In care sunt Întrupate toate aspiraţiunile neamului nostru să strigăm: „Sft trăiască fiul Rege al tuturor Românilor“ de un Esaa, de un enget, şi da o simConstituanta CAMERA Şedinţa fala 9 iunie 1917 Di cursul D-lul DaUvrancea Dl Delavrancea cere cuvlntul In discuţia reformelor. Aţi auzit vorbindu-se foarte mult. Dl Matei Cantacuzino a început prin a declara că va vorbi cu durere. Durerea i-am văzut’o am primit’o. Un alt discurs tot aşa de importat, cel puţin In înogima, a fost al d-lui Cuza, D ea a vorbit de toate şi a atacat pe toţi. Nu D iar oamenii sunt mai buni, da cât îi credem noi. Mai bine de o lună tot ce s’a vorbit in «omisiuni, în secţiuni, în comitetul delegaţilor şi in adunare, i-am asmlrat cu răbdarea ce se cuvine. Aşa mi se pare că trebue să fie într’un parlament al unei ţări civilizate Trecem prin momente tragice şi de aceea am văzut laolaltă cele două partida istorice, ce altă dată le sfâşiau. Mi s’a părut că nimeni n’a venit cu ură şi cu partea lui personală De aceea mi-am zis că oamenii nu sunt aşa de răi. Totuşi îmi adus aminte ce spunea un uriaş al cuvîntului, Alexandru Lahovstk că banca ministerială este banca suferinţelor. Voi vota aceasta reformă, fără să mâ ocup dacă ara sau au vre-un scop ascuns. Ele au pornit de la M. S. Regele, de la guvern, de la partidul libera!, din majoritatea Camerei. Nu mă ocup dacă aia au vre’o legătură cu cele întâmplate in Rusia, sau cu evenimentele prin care rosim. Toate aceste îmi sunt indiferente. Eu mă ocup mai ales de reforma agrata pentru aceia din cari au ieşit atâtea troi sare ne susţin pe noi cu piepturile lor. (Aplauze. Oligarhia, cum ziceţi dv., oligarhiile da eri şi de azi, sunt acelea care sunt hotărâte fără azi cel mai mare bine. ţApl) Dar la Atena nu era oligarhie, dar o Rumi nu s’a muţit oligarhia? Dar Anglia n’are oligarhie, dar franţa, Republica franceză nu are în temeliile ei oligarhia? (Apl) De aceea mi se pare că nu aveaţi dreptate când veniţi să combateţi reformele cu oligarhia. Ceea ce trebue să facem este să refinem această oligarhie, să lărgiţi această olgarhie. Foarte bine, nu avem de zis nimic , egalitate, libertate pe drapelul Republicii franceze. Şi noi vom scrie mâine pe drapelul nostru tubsriste, da, în marginile posibilului. Fraternitatea se propovădueşte de când există omenirea. Aţi văzut însă cum a înţeles fraternitatea teutonii. Egalitate ună nu este posibilă, decit numai în faţa legilor. Nu pentru că nu vroim noi, ci pentru că nu este cu putinţă. Egalitatea nu este bob ca bob să o manori. Ea nu va putea fi niciodată între oameni. De aceea mai rău că ceea ce vroiţi dv. va fi mult mai rău decât egalitatea aşa cum este astăzi Multe am voit şi am dorit a face dar nu s’au putut toate, pentru că nu îngădue situaţia da azi a ţârei. S-a zis de mult să luptele politice la noi se dau intre clasele ce sunt in ţară. Intre care case? între clase sociale. Poate să fie 70—80 ani de când in ţară n’au existat de căt două clase: a boierilor şi a ţăranilor. O clasă de mijloc n'a existat. Erau In adevăr negustorii dar ei erau străini; cel mult ea s'ar putea numi breasla negustorilor. Uitaţi-vă în cameră, pe banca ministerială. Aţi văzut vreo dată o grupare a clasei de ipijos, un reprezentant al burgheziei ? Nu. Această clasă s’a absorbit în partide. Partidul liberal este compus din boeri din profesuni libere, din burghezi. Partidul «sonserv&tor de&semenea, are aristocraţi, burghezi, profesionişti. Foarte r&r s’a văzut în aceste partide câte un ţăran. De aceea nu mi se pare un paradox că n’au fost luptele de clase la noi, ci de oamenii din acea clasă. Eu nu pot să acuz oligarhia de szî, fără să mă simt ingrat. Spuneţi dacă a existat vre-o dată un om de stat care să caste cu tot dinadinsul să apese clasa ţărănească. Nu exstă nici unul. N'*ra făcut guvernanţi tot binele pe care putea sâ-l facă ţărănimei şi orăşeanor. Dacă n’a făcut tot băneie, poate să nu l’au înţeles sau că au fost împedicaţi. In tot timpul însă s’au ocupat de clasa ţărănească. Dovadă sunt discuţiunile de acum. (Aplauze). Şi admitem că ar fi o lupită îndârjită spre a apăsa clasa ţărăneasâ. Ei bine acum cănd a’au unit partidele să facă cel mai mare bine clasei ţărăneşti, cum me-ar şedea mie să combat reformele ? Ar râde şi copiii de mine. Mi ar zice că ăsta e de-al nostru şi-s fost cumpărat ! Nu d-tor, eu nu uit că sunt copilul ţăranului ciscaş (vii aplauze). Eu nu pot să uit, origina mea, limba credinţa în care mi am spus ideile şi