Mişcarea, iulie 1917 (Anul 11, nr. 146-170)

1917-07-22 / nr. 163

mu. ii», ies m$ ww - -«3 ffiil L-’s| rvfv« asamnioe» martos®* $ HI t&? imm-dateM foto&mml. HrtTnML-UBOMt CCnSM M M Ofensiva frstico-SBgrezi dg pe frontul occidental a realizat sugcfss importante prfe sîărîpîirea tuturor întăririlor germane din esindu! dela Ypres. Aceste succese demonstrează odată mai multei faimoasele întăritori ale linilor germane num aid o valoare. ^ la cursul operaţiunilor din ultima zi Englezii au capturat 5000 prizonieri latre cari 95 ofiţeri şi un aumoros materii de răsboi. Trupele franceza după strălucitul succes din Belgia, sî*au coasolicst poziţii1® câştigate, cucerind torsta la est de Cerny. Pe celelte fronturi nici o acţiune importată. Ion Procopiu Prinţi’un număr al „Gazetei Busursştiîoî“ aruncat peste tranşee ne-a venit trista şîs're că amicul nostru I®a Procopiu a încetat din viaţ£. De câtva timp Procopiu era suferind. Autorităţile germane îndată'dspi intrarea lor în Bucureşti i’au internat ţi su brutalitatea lor obişnuită î’au supus la fel de fel de vexaţiuni şi da prigoniri. Sănătatea lui sdruasmată »’a putut să reziste la atltea rele tratamente; dispare dintre noi ucis de procedeurile barbare ale cotropitorilor noştri. Sa poate spune că Procopiu a murit pe câmpul de omoare ca şi fiul său unic cara mai zilele trecute în floarea vârstei a pierit pesatru Patrie. Intr’adevăr cînd după săptămâni întregi de şburiumuri chinuitoare, de alternative de speranţăşi de desnădejde, invazia inamicului s’a înfăţişat, tuturora ca o realitate neinlăturabi’ă şi când guvernul a trebuit să cugete la evacuarea Bucureştilor, o explicabilă desperare a cuprins toată Capitala. Nu se putea goli un oraş de peste trei sat® mii locuitori şi trebuia mărturisit sărmanei sale populaţii că armata românâ n’o mai -»oate feri de ororile invaziei. In schimb li se datorea Jfttfi ceva ; asigurarea că nu vor păsesta toţi în voia întâmplărilor şi a duşmanului. Dintre cei cari ceruseră răsboiul, cari luptaseră pentru el, cel puţin câţiva erau datori să stea îa mijlocul acestei populaţii, «1-i fie, dacă se poate, de veun sprijin moral, si împărtăşască |n orice caz durerile ei, pri® atitudine® lor demni să arate cuceritorului trecător că poporul român ştie să înfrunte loviturile sositei cu capul sus. Mai cu seamă stanei când uşii punând credinţele lor personale mai presus de voinţa şi as hotărârea ţarei, se pregăteau să uite toate acestea, se cuvenea cu atât mai mult ca alţii s’o afirme, ori care ar fi fost primejdiile unei simptitudini. Şi dacă la onoruri candidaţii sunt totdeauna numeroşi, de la asemeni sacrificii mai toţi se codeau, mai toţi se dedeau în lături. Vizând şovăeiile unora, arguţiile altor, Ion Procooru a declarat guvernului : „dacă e ap, dacă cineva trebu® să „se sacrifice, ei bine voi sta eu. Vom „călca peste convingerile mele* peste „repubiunea ce mi-o inspiră ideea de „a vedea inamicul batjocorindu-mi ţara, „mă voi despărţi de soţia şi de copii „mei pe care poate, bolnav cum sânt, „nu-i voi mai revefies niciodată, dar Îmi „voi face datoria pină la capăt". Fe cei ce n’au cunoscut pe Procopsii acest get cavaleresc i-a putut surprinde; pentTM cei insă ce şliu câtă înălţime sufletească, cât simţ al datoriai, cât spirit de jerba erau mtt’Insul, el apare ca o consecinţă firească a întregei sae concepţii de viaţă, ca ultima trăsătură ca desăvârşeşte fizionomia unei figuri politice de o splendidă şi neştirbită unitate. Dar Frocfipiu n’a ocupat demnităţi înalte, n’a jucat cu sgomot roluri însemnate, dar va rămînea pururea în istoria desvoltării noastre democratice ,un caracter la faţa căruia se cuvine sa te înclini cu respect şi care vaputea sluji drept pildă generaţiilor viitoare. Apărător hotarei şi idealurilor democratice, Procopiu a rămas credincios pini la urmă convingerilor sale şi a luptat fără preget deşi fara ostentaţiane pentru înfăptuirea lor. De o cinste proverbială, el era nemilos faţă da toate compromisurile morale, şi indulgenţa cu care mulţi le priveau îl revolta pe aâ’n adâncui suflatului. Pentru el, ca pentru toate firile alese, cinstea nu se rezuma în probitatea morală, el era de o potrivă jignit de orice slăbiciune ca şi de orice şovăiala moral. Şi cu o ladrisneală rară într’o societate care preferă liniştea tăcerilor abile răspunderilor plin? ~ de neplăceri, Procopiu se asvârlea întotdeauna îa lupţi, apunea fără cruţare adevărul tatrag tuturora şi cînd socotea ei n’au păşit pe calea dreaptă Isvinaia pe adversari şi dojenea pe prieteni cu aceiaşi sinceră dragoste a binelui obştesc. De mai presus de toate Prosop!« era de o dssiateresare fără margissi. La muncă, la greutăţi, veşnic csi dinţii, la onoruri cd din urmă. De cîte ori îi se oferea o situa’iune, vre-o slabă recompensă pentru străduinţele sale politice, mereu II vedeam talălurîndu-se pe sine ca si împingă Înainte pe altul, pe vreun coleg mai puţin indicat, sau pe vreun tîssăr nerab Jater. Printre suferinţele care au amărlt ultimele zile, trebue să fi fost desigur şi aceea că n’a putut participa la reformele constituţionale; pe dnci germanii îl ţineau închis cit de mult trebue sa fi chinuit ideea că ani la Iaşi Sufragiul Universal şi Exproprierea se discutau şi se votau fără el. In ceasul despătiţirei din Bucureşti cînd cu toată puterea de stăpînire ce-i caracteriza, umezeala ochilor îi trăda fireasca smoţiune şi cînd poala ii S«ămlata şi presimţirea raorţei apropiata, el spunea cu melancolie cîtorva prieteni aceste cuvinte care răsună astăzi atît de dureros in sufletele noastre ; „dacă sr „fi să dispar ss'aşi regreta de cit un sin„gur lucru că n'am putut, face mai mult „bine ţării rade şi că n’am văzut înde„plinită opera democratică ce*mi este „atît de scumpă". Şi ps urmă pe jumătate ssrior, pe jumătate rizînâ adaogă : „dar la urma urmei ce-mi pasă, „tot veţi putea voi la întoarcere să acriţi „pe mormlntul meu, aci zace un om de treabă“. Procopîu a fost mai mult decît un om de treabă, a fost prin însuşirile alese şi preobişnute ale caracterului său o figură a cărei amintire va râmînea nedespărţit legată de orice operă de regenerare morală de Romînia de mîine. I. G. Duca • 0 scrisoare deschisă n. Wurtzew a d — „Nu apăra! pe Gorki» — S’au găsit sâteva psraoane sare să vorbeaseâ şi să sune In favoarea lui Gorki relativ la un articol: „Noi sau Germanii şi cei din dimpreună cu ei." Tuturor ancestor apărători ai lui Gorki ie spun: „Nu apăraţi pe Gorki.“ Mai întâi: Nu-1 apăraţi pentru că, literat, constituind o fală a literaturii ruseşti, nu are nevoie de apărare ... Apoi: Nu-1 apăraţi ca om politia şi mai ales ca persoană responsabilă a unui organ ca „Noo”îa căci din acest punct de vedere nu se poate apăra aici în general nici în particular. Ca redactor la „Novoia Jie“, ca om politic s- a grupat împrejurul lui pe colaboratorii acestui ziar, Gorki a făcut patriei sale un rău ireparabil în momentele cele mai penibile aie istoriei noastre, în timpul războiului şi amarei revoluţii. Să-şi ia răspundem acestui rău; noi socotim ca datoria noastră de a spune cu glas tare pentru ca protestarea noastră contrariui Gorki să fie auzită de toţi şi chiar de el Însuşi... "» Ca o profundă durere şi după lungi deliberări, după ce am auzit multe argumente ale apărătorilor lui Gorki, m’am decis a-i înscrie numele lângăacela al lui Lenin, Zinoviev, Lunatcharehi și chiar al lui Nakhamkes și ale camarazilor săi, Amicus Plato ... S’a găsit cineva care, din motivele mei® elor formulate, ne ^nd loc ]* aici or echivoc, acusând pe Gorki de a suaţiae pe leniniştii a tras concluzia — cu atât mai gravă cu cât se baza pe cele spuse de mine — că Gorki este u® provocator. Când asus pe ei ceva, îl asus totdeauna direct şi rog să se menţie asuzaţia mea în limitele arătate de mine. Când găsesc necesar de a adăuga ceva, o fac eu însămi. „Gorki a lucrat — scriam în articolul meu — la deasompunerea Rusiei şi la dezvoltarea anarhiei sot la cot cu leniniştii, distragăm unii conştient; alţii tavan, ştient, sunt agenţii la Rusia ai lui Wilhelm II la timpul razboiului şi ss organizat toată această afacere." Aceasta e toată acuzaţia mea contra la Gorki. Tot ceea ce au făcut leniniştii la Rusia în timpul ultimilor luni şi mai alea la ultimile zile, când erau atât de călduros susţinuţi de ziarul lui Gorki, iu se dă dreptul de a tresa sub tăcere pe aseia ce au marcat, «ei ce i-au susţinut, «ei ce i-au sprijinit, fie ei chiar Maxim Gorki şi Alexis Ma ximovits?h Pieşkov. Mai mult decât atât: am menţionat pa Gorki pantnică nu e un oarecare. Pentru noi toţi Gorki e dragostea noastră, mândria şi speranţa noastră. Gorki, el însuşi, e obligat să recuioaasă că deducţiile false ce le-a tras sau ce ie va trage din mulţime» din observaţiile aoastr® asupra lui, privesc pe deoare regal responsabilitatea lui personală pentru colaborarea 1» „Novoia /j*»" şi sprijinul ce oferă colaboratorilor săi. Pentru aceasta relativ 1» atacurile chiar dea aeritate, o ferite de Gorki, putem numai să amintim proverbs trac: „Ceia ce semeni (î* „NovaiaJiw,*) acei» vei culege (îa Dien* și „iivoie Siovo.“) / COMEMORAREA României la Paris, Ţara noastră, care a cunosctt toate jertfele ce înalţă şi toate durerile ce susţin cele mai legitime revendicări a fost cinstită un chip deosebit la Paris, printr’o mare ceremonie presidată de d-l Deschanel, şi în presenţa Preşedintelui Republice! franceze. Sărbătoarea a fost motivată prin remiterea Steagului lui Ştefan cel Mare capturat de armata din orient a lui Sarai, Ministrului nostru de îa Paris. Discursurile de lui Albert Thomas, şi ale generalului Maleterre au pus la fcr’o vie lumină marea valoare a oştirei româneşti ce-a dat piept în chip eroic ca 40 de divizii austrogermane, turce şi bulgare. Autorizaţii oratori au arătat frumuseţea morală a micului nostru popor intrat într’o luptă uriaşă, pentru o cauză dreaptă şi nobilă, şi la acelaş timp au demonstrat temeinicia revendicărilor noastre, după jertfele şi suferinţele fără număr *«atita abnegaţivae, devotament şi bărbăţie susţinute. Figura marelui nosim Rege a fost spoierosată, reliefându se grandoarea unei featurări c® a trebuit să înăbuşe în suflet cele mai tainice afecţiuni. Sărbătorirea României la Paris a fost afet-feî pentru ţara noastră o cinste meritată şi îndreptăţită a atitudinei noastre, a chipului demn cum am ştiut să rezistăm la puterile ce întreceau pe ale noastre, şi a stoicismului eroic cu care am bravat cele mai cumplite suferinţe prin care poate trece un popor. Consacrarea eroicei Fiiinţe ce® dă oştirei şi ţărei noastre, este pentru sufletele noastre atât de greu împovorate, o adevărată rază de lumină, un necontestat balsam al durerilor, şi o mare încurajare de viitor. .................................. ,i miwmmniriTnnnTT- ciTifs mnmm nim, miwi wm mmm mm SÂMBĂTA 22 iod*« KI Dejunul fn onoarea d-lul general Berthelot Iri s’a dat un dejun, !* Ceraul minitar din Iaşi, înonoarea D-lui general Berthelot, șef»! misi*n*i minitars franceze de îa noi. Aw luat parte la d«f*n. In afară 4« cel sărbătorit, d. Ion I. Brătianu, preşedintele consiliului de miniştri, împreună cu Întregul guvern; D-nii Emil P»r*mbaîiî şi V. G. Morţun, preşedinţii Corpurilor Legiuitoare; D-nii general Cea»bacef, general Villeneain, Ducele de Beugne şi «olonel Champin. Dl Ion I. Brătianu, t.sfatâtiuMs ee»* siliului de miniştri, a fir;ut L«nuitaar ?, cuvîntare: Domnul® Gmirai, Documentul t® am di«arta de » vi reda est« »mărturi« solemnă a sentimentelor noastre de reea* noştinţâ pentru şeful misiune! franceze. Aţi venit, In nunele Franţei, si îndepliniţi In mijlocul nostsis o o*peră de solidaritate firăţeasci. Aed ee iubesc tr.fa D reastră nobilă — şi noi toţi suntem dintre acei — au vroit să constate prin manifestaţi* de aii tft v’aţi î.*d®plinit însărcinarea D-voastră întriun mod demn âa ea. Aţi împărtăşit înterturile şi suferinţile noastre, aţi suferit ** camarazii de arme români,—fentră » repar* armările n’aţi încetat: de » fi inspirat ie credinţa nestrămo.» tată, te at uneşte în victoria finaîă ce it asemenea o vom împărtăşi. I* sem*, ce rapanoştinţă pentru 6* per* D-voastră şi acea a misiunei D-vo*stră, Ia amintirea marilor î»«eîtări pri® «are am trecut impre* m*I, plisi de sperasiţa îa viitorul apropiat, permteţi de a Vâ cornndora ptâtra totdeauna ca unii dintre ai noştri! ®*pâ «ftvĂstsrsa d-lui preşedinta ai foasilialnî de mieiştri, a riiepuea d-i Geaeraî Barifcelot printa’o a-aldS cuvântare . Distinsul nostru sărbătorit a rugat pe d-nii preşedinţi ai Corpurilor legiuitoare să exprime dor senatori şi deputaţi viaţa recuunoaştinţă pentru onoarea care a făcut. Acum cănd este şi cetăţean de onoare al României, a încheiat dl genral Bertholot, după semnare păcei victorioase, va reveni în mijlocul Românilor ca să revadă pe ţăranul român pe care, în conlmtul *ilmv cmviol, a învățat să-l cunoască §i să-l înhsăscă tot mai mult. . leJUBti! a luat sfârşit în mijlocul sei ei mai mari tasufleţiri fi în credința aastr&matatâ a totalei in victoria finală a aliaților. Biwaswg^s^^aBffiiMeHrnrawev B»agxj^MTBMiw‘"lWMB HOTE Epoiafil lei Leon Dsciaraps deputatului Alexinscky Şeful spionilor germani In Rusia râmîne pe planul înâi, în plină actualitate. A manevrat prin socialism şi în numele socialiştilor sub pretext de o internaţională". Şi tot socialiştii, printr’un fruntaş de seamă, li dau lovitura de graţie şi tot în numele socialismului şi inter- Internaţionale, dar al socialismului şi Internaţionalei credincioase idestatui de Democraţie a Europei, care trebue liberată cu spada, nu cu subvenţii de la Berlin. Lovitura i-o dă lui Lenine un deputat socialist în Duma, Alexinsky, care, într’un interview acordat Agmt.ni Radio a fixat condiţiile în cari geniul şi cei» lalţi leaders bolohmiks erau In r^aliţuni „politico-financiare* cu agenţii Germaniei ceri «perează la Stokholm, „Ministrul de Justific, spune Alexînsky, poseda de mult documentele compromiţătoare, dar avea intenţiunea să amâne publicarea. Am atuns atenţia că amânarea era periculoasă date fiind gravele evenimente şi atunci nu s’a comunicat documentele toate. „In prima zi a insurecţianei Leninise am fost chemat de către miniştrii şi de către Statul-Major cari mi-au remis, în afară de documentele cunoscute, peste 60 de depeşi cari aruncau o lumină stranie asupra prelaţiunilor boekinks cu Furstenberg. Danietzki Bassarbeff şeful de cabinet al ministrului şi procuror al Petrogradului găsea că publicarea lor era o necesitate politică urgentă, ds* oare ce riscau să dispară In cursul insurecțiunei. Dar cum ministrul nu avea dreptul să publice documente făclnd parte dintr’un dosar judiciar al unei afaceri din curs, am fost rugat să le public pe răspunderea mea. Am cerut «atunci lui Pancratofî, una din gloriile revoluţiei, fost deţinut la Schlüsselberg, să iscălească alături cu mine un soiu de prefaţă la acesta documente,— ceia ce a şi făcut. „In afară de depoziţia locotenentului Ermolenko există depeşi schimbate între îFurstemberg-Ganieisky. D-na Kobotai, cea mai ferventă adeptă a lui Lenine şi care scade asum la Stokholm, D-nn Sumenson—care a fost arestată la Pavlovsk, avocatul Kozlovsky, membru al Sovietei, Zinovieti, Lenine şi alţii. Ganietzky, Sumenson şi Kozlovsky menţionează Indepsşile lor, în mai multe vladuri, suma de 100 şi 200,000 ruble depuse la diferite bănci In special la Banca Asiatică. Printre cei indicaţi mai figurează şi un oarecare Chadovsky de la Paris. Fapt curios : Draa Kolontai împingea Insolenţa până ca adresa depefne la şueiek iuuvetMasa la Fătat« FaiRtM«, „Ganietsky reprezenta oficiul la Stockholm comitetul central al lui Lătsîne. „Aceste depeşi se înpart In mai multe categorii: Lenine şi Zinoviev exprimă lui Ganietzky satisfacţia lor pentru treaba pe care o face; leaderii anunţă pe Ganietzki despre manifestaţia pe care o organizează şi comunică cuvîntul de ordine , ci pe viaţa lui Ganietzky, după revelaţiile lui „Dien“ care 11 denunţă ca pe un agent al lui Parvus, cerând un certificat de onestitate politică. „Mai adaog că Furstenberg-Ganietzky care este supus rus, a locuit liber In Austria în 1915, de unde s’a dus la Paris. Astfel apare în plină lumină opera de compţiune infamă cu care ciracii D rului Michaelis vor să aducă Europa la înfrăţire....—•*“* Din viaţa sfinţilor de azi... Din marile nume de poieţi ce au ilustrat literatura universală, acela al lui Corneille este cel mai remarcabil, cel mai des citat ori de câte ori sufletele au noroc de un avânt, de o întreşărire a cerului prin fereastra desehită de postul cel mai apropiat de înălţimii* albastre. Dar tiradele eroice ale marelui tragic, rapostele eroilor lui, dispreţul lor de moarte, cuvintele ce-au rămas clasice . Ce voiaţi sa facă contra trei I... Şi moară !*, toate aceste Ifrumuseţi de stil ,î minunăţii literare erau de toată lumea considerate ca invenţia şi admirabil«, ca visuri de poet eroic, fără contact cu viaţa aşa cum e. Recitiţi,«citiţi de multe ori poema închinată de Rostand aviatorilor, şi veţi înţelege, însă cum poesia cea mai inventată nu e deeît icoana vieţei celei mai adevărate din timpurile noastre ! Recitiţi şi poema lui Emile Verheeren în care ei cântă ultimele zile ale Liege-lui, şi ultimele momente ale generalului Leman şi veţi înţelege încă odată cum eroismul timpului nostru şi extraordinarul cavalerism belgian întrece cu mult imaginaţia de aur a marelui optimist moral ce se numea Pierre Corneille Generalul Leman resistă până în ultimele clipe la apărarea Liege-lui. Soarta rea îl face să nu fie printre cei morţi. E făcut prizonier... „Mâna sa strângea frumoasa sa spadă autoritară cu un pumn atât de puternic, că nici unul din inamici nu îndrăsuii, chiar înclinându-se jos, să poată să i-o ia, când se trezi acoperit de sânge de noroi şi cenuşe“. Dar primul cuvânt ce-i adresă marelui său Rege e el însuşi mai teatral — şi totuşi a’a rostit aevea — de efit o ripostă a lui Corneille : «Sire, La’mort n’a point fait droit, Pendant ee aiége, A mos dérit d’ttre parai ceux*ia Qui eont tombés dán« les combats, A Liége, 5ka, j# »»is vimt encore, excuses-moi“.