Mişcarea, iunie 1922 (Anul 16, nr. 116-139)
1922-06-11 / nr. 123
t ♦ . V Bm IN ONOIREI IMII FRANŢEI — Cuvântarea rostită de d. E. Herovartu — Domn de Ministra, iunt fericit de a putea saluta fu persoana d voastră, în numele oraşniei,—Franţa însişi. , „ „ Na fac o floare de retorică, nici nu mă conduc exclusiv de dorinţa de a vă fi agreabil. Vă rog să nu vedeţi ir cela ce vă spun decât adevărul curatui sincer. Nu de mult, spuneam adresâ adn-voă la doi din compat toţii d-voastră, onoraţilor membri ai parlamentului Franţei, Lorin şi Grosjean, cu prilejul vizitei ce ne-au face-o: „Una din marile tradiţii ale acestui oraş e drzgoatea lui pentru Frunţi . Ar trebui s'adaog pentru a fi m*i în adevăr.—Iubirea ds Frunţi e una din trăsăturile caracteristice «atletului roroânesc contimporan. Și cura fasci este unul din centrele cele mai sensibile ale naţiune! noastre.—la I*?1, sentimental acesta s'sfirmă cu mai multă putere. Era un timp când vechea capitală a Moldovei, adăpostea o mare colonie franceză. Nume de familii ca: Fetit, Darmet, Alexandre, Ghtrdin,Delpech, Moalile, Drcuhet, Poltevin fi atâtea altele, îmi revin fără «forțare în minte, când im! întorc privirea îndărăt înspre anii copilăriei mele. Pe atenei, toate irurile case de comerţ din oraş, erau franceze, cele mai de samă la silinţani de cultură, de asemeni Sufletul francez ne risipea câte puţn pretutindeni, determinând o adevărată penetraţiune morală şi intelectuali. Pe atenei s’ar fi putut vorbi,fără exigeraţiune, de un asffel franco-ronâe. Acestea sunt timpurile bune. Condiţiile istorice, marile mişcări politice care domină cei treizeci de ani de dinaintea războiului, au avut de efect o oarecare relaxare la raporturile dintre Franţa şi Româna. Este epoca Influenţei economie germane şi a Infeedării noastre la politica Triplei Alianţe. Franţa V a fost, şi ca nu se putea să fie totuşi uitată, nici atunci. Putea politica oficială să te orienteze cum dictau interesele de atat,— viaţa poporului român a continuat să graviteze încă în jurul culturei franceze. Şi la Iaşi, ca şi, de altfel, în toate marile centre române, nimeni n’a încetat de a urmări şi admira arta şi gândirea franceză, nici de a cultiva ca o pasiune constantă frumoasa limbă a lui Racine, a lui Molière, a lui Pascal. E inutil «iamintesc că în Baloanele oraşului aceaia, de trei generaţii limba franceză e vorbită aproape tot aşa de elegant ca în Franţa. A venit războiul cel mare. In perioada neutralităţii, Iaşul a luptat contra corupţiei germane ca o energie deosebită. După Bucureşti, care centraliza viaţa politică a ţărei, vechea cetate a Moldovei, și-a făcut datoria până la capăt ca o autoritate ce nu i s’a pătut contesta. Apoi războiul ne-a cuprins In vâltoarea lui grozavă. In careul lui, lașul a devenit numaidecât centrul sensibil al neamului. Timp de doi ani, aici a bătut pulsul organismului întreg. Aici regimentele franceze, care pe acel timp, n’au putut atinge soiul iprospe inacceptibil al României decât printr’o sforţare care formează un adevărat miracol de voinţă şi de iubire,—regimentele franceze au fraternizat cu trupele române. Şi mulţi soldaţi ai Franţei şi-au sfârşit glorioasa lor carieră, aici, pe solul acesta pe care-l apăraseră cu atâta nobil avânt şi ca atâta dragoste. Iaşni păstrează scumpele lor rămăşiţe pământeşti, de care d-voastră domnule Ma nlatru, v'aţi apropiat acum câteva ore,—ca un adevărat simbol al stângelui variat împreună, al suferinţelor comune şi a tot ce leagă România de Franţa, in trecut al lor, în viitorul lor, în idealul lor comun. Este adevărat, că în momentul acesta încă, ideea latină pe care o exprimă vechea amiciţie dintre ţările noastre, străbate o oarecare criză, că influenţe nefaste tind să schimbe cursul natural al lucrurilor. Dar toate acestea anat trecătoare. Ceea ce ne leagă e cu ma mul sus şi cu rădăcini mult mai adânci, decât ceea ce ne tulbură şi ne separă. w A „ , w , Şi iată astfel că acum destinul face ca ţările noastre să se strângă iarăşi una de alta, sub presiunea evenimentelor de pe urmă. Iaţă reg să mă raportez la acele fapte care păreau un moment, că vor pune în primejdie pacea,—pacea aşa de grea dobândită, pacea aşa de Indispensabilă pentru noua ordine politică şi socială pe care o pregăteau popoarele. Legate prin aceleași interese, consacrându-se aceloraşi datorii către umanitate şi către viitor, Franţa şi România s'au găsit şi de data aceasta alături una de alta, pentru a apare pacea, cum s'au găsit împreună, pentru a face războiul de apăarea dreptului, .... Oamenii noştri de stat au spus, la momentul oportun, ceea ce Franţa trebuia să afle deja noi, în această privinţă. Eu am ţinut, ca în momentele aceste să fiţi în mod particular informaţi de sentmentele acestei oraş, care prin situaţia pe care o are în istoria patriei, şi prin tot ce leagă «atletul său de Franţe, crede că are încă autoritatea necesară şi dreptul de a vorbi în numele naţiune! române. Căci Iaşul, are o parte aşa de largi la formaţiunea definitivă atatălui român, din faptul că a prezidat cele două mai mari acte ale istoriei noastre, unirea principatelor şi realizarea Romăniei mari, din faptul de a ae fi jertfit, spontan şi cu nobleţă, când a crezut de datoria sa s'o facă, din faptul de a nu fi canoscut gloria de cât prea puţin şi de a-şi fi înţeles întodeacra datoria cu prisosinţă,—fault nu-i poate nimeni contesta dreptul de a se socoti ca adevarata spitali sufletească a naţranei române, alături de capitala oficială a statului român. Iată, domnule Ministru, pentru ce cuvinte, mă socoteam fericit de a vă saluta in numele oraşului Iaşi. Şi acum să vă spun şi pentru ce, adresându-mă d-voastră, îmi închipuiam că fanţa. Nu vă cunosc decât de o zi, şi totuşi am impresia că v-am cunoscut întotdeauna. Personalitatea dv. reflectă un spirit aşa de strălucit, o amabilitate aşa de simplă şi de fermecătoare, atâta bună-voinţă, atâta amiciţie, atâta înaltă distincţiune sufletească,încât îmi putea fi îngăduit să cred că ne aţi adus cu d-voastră, întreg tezaurul de însuşiri alese ale sufletului francez,—aceasta mai puţin, fireşte, ca reprezentant oficial al Franţei, cât, mai ales, ca repezentant autorizat al sufletului nobilei d-voastră naţiuni. Şi acum că mi-am spus gândul întreg,—daţi-mi voe, domnule Ministru, să ridic paharul meu la sănătatea d-voastră, pentru gloria Franţei şi pentru tăria amiciţiei franco-române. Căsătoria de la Belgrad Bucureşti, telefonată Ieri s-a oficiat la Belgrad în presenţa unei enorme afluienţe, căsătoria Regelui Alexandru cu Princesa Marioara. După oficierea căsătoriei, Familia Regală a primit felicitările Patriarhului, a membrilor Familiei, a guvernului, parlamentului, înalţilor demnitari şi a Curţei. Mulţimea care stătea în faţa palatului ovaţiona tot timpul Academia Română a trimis M. S. Regelui o telegramă de felicitare. ECOURI La magazinul de muzică „Braşou“ din str. Lăpuşnanu se află expus mBlocul de la 01-tuz" admirabila lucrare a sculptorul I. Mateescu profesor la şcoala de Belle-Amn. * Membrii Academiei Române însoţiţi de d. Anghelescu, ministrul Intracţiunei publice, vor participa mâne, Sâmbătă 10 Iunie, la parastasul ce se va oficia la Curtea de Argeş In amintirea Regelui Carol. « „Lamura, în numărul dublu cuprinde proză şi versuri semnate de T. Arghizi, V. Voiculescu, C. Eiriţescu, L Ciocârlan, Preot C. Bobuiescu, N. Bataria, iar în partea pedagogică studii de speialitate datorite d-lor A. Bobekca, Api Culte, s. m. c. Problema valutari Devalorizare biletelor de bancă Hârtia-monedă este depreciată nu numai la noi—dar şi in ţările cu valută mai urcată. In Rusia de pildă, rubla sovietică a ajuns la o cifră care cere să se pună în urma ei de 19 ori,cetiţi bine, de cinsprezece ori,—cate un zero. Din cauza raporturilor, financiare anormale, s’a pus pretutindeni chestiunea limitarei emisiunilor. La noi, actualul ministru de finanţe, d. Vintilă Brătianu, care actualmente tratează în streinătate consolidarea finanţelor statului român, a propovăduit în această direcţiune din primele momente în care a observat fluctuaţiunile colajului valorilor pe pieţele streine. Actualmente limitarea bancnotelor a devenit o chestiune mondială; ea s’a discutat în principiu la conferinţa de la Genua, se va discuta poate şi la Haga, şi va face obiectul unei conferinţe a finanţe! tuturor statelor. In legătură cu această chestiune s’a inaugurat zilele acestea, la Paris. „Săptămlna monedei“ cu care prilej cunoscutul economist francez d. R. Levy privind chestiunea devalorizărei biletelor de bancă, a propus limitarea emisiune! ca singurul mijloc de a salva moneda și de a deschide calea care va restabili valutele între state. Problema este extrem de importantă și ea va atrage atențiunea financiarilor techniciani. COMITETUL CENTRAL al Societăţii Ortodoxă jigneşte Iaşul Ziarele din Capitală cât şi acele losch comentează de câteva zile actul săvârşit de Comitetul Central al Soc. Ortodoxe din Bucureşti faţâ de filiala sa din Iaşi. Se ştie că acest comitet central a dispus înlocuirea comitetului ieşan ca răspuns la întâmpinarea prezentată nu mult în urmă prin care se cerea o reorganizare pe baze mai largi a Societăţii Ortodoxe. Ceea ce ne interesează pe noi, este sprijinirea drepturilor locale pe care comitetul teşan a înţeles să le revendice ca un principiu de organizare a societăţii, atât în regat cât şi în teritoriile alipite. La aceste propuneri, îndreptăţite care nu ţinteau la nici un privilegiu sau interes particular, s’a răspuns de la centru cu înlocuirea. Din ziarele locale şi din manifestările din restul Moldovei apare clar că punctul de vedere al Comitetului ieşan este aprobat în chip unanim. Această manifestare de solidaritate va servi da sigur ca îndemn distinselor personalităţi aflate în fruntea secţiunii ieşene, ca să nu se impresioneze şi să sprijine mai departe principiile de organizare modernă a instiuctunii acesteia, pe bazele fireşti ale descentralizării. Numai aşa interesele şi nevoile regionale vor putea fi urmărite cu temei, numai astfel se vor putea evita hotărâri pe care centrul le ia pripit, sau iu necunoştinţă de cauză. Conducerea unitară a societăţei trebue să rezulte dintr’un comitet care să cuprindă reprezentarea în mod egal a elementelor din toate regiunile ţării,nu numai pe acele din Capitală. Hotărârea comitetului bucureştean este într adevăr nefirească şi jignitoare; de altfel credem că oamenii de bun simţ ntet nu o pot lua în seamă. Preot I. C. — Dl maior Const. Ștefănescu — Drăgănești fost adjutant al A. S. R. Princepele Nicolae la Londra, a demisionat din armată pe ziua de 1 Iunie, adoptând profen mea de avocat. %M1 EiMI DUMINICA 11 IUNIE 1922 Pacea în La Haga „Palatul Păcei“ Suntem in ajunul unei noul conferinţe ,La pace” care se va ţine la Haga. Telegrafele ne informează zilnic despre atitudinea statelor care vor participa sau nu vor partcipa la această conferinţă; se anunţ, pregătirile ce se fac în acelaş timp ca totuşi conferinţa să aibă succes,— era afi zicem reuşită. O parte a presei mondiale este foarte rezervată şi nu pune mare preţ pe această nouă conferinţă de pace—care desigur că nu va fi ultima. Prcestata conferinţă nu este decât o urmare a celei de la Genua— rezervată in chip special experţilor tehnici. Va lipsi deci, aparent, firul diplomatic, şi dacă Franţa va isbuti in atitudinea pe care a adoptat-o,va lipsi şi partea politică. Ceea ce se accentulază de pe acuma insă, este nu nu numai atitudinea rezervată a Franţei, dar şi rezerva America de a nu participa la Haga, cum nu a participat nici la Genna. In asemenea Împrejurări, cu aceste rezerve şi cu multe altele ei se pot ridica, conferinţa de la Haga nu prezintă o mai mare importanţă decât cea de la Genna. Dacă Insă „experţii* teeniei vor stinge Intr’adevăr problemele practice in legătură cu imediatele cerinţl a- 1« refacere! Europei, se pot nădăjdui resultate Însemnate şi implicat adevărate acorduri Intre state. Facă Domnul ca măcar de astă dată „Palatul Păcei” din Haga să corespundă menire!ei simbolice! Informaţii • Contrar celor anunţata de unele ziare, dl Mârzescu ministrul muncel este pe deplin sănătos. D-sa a avut azi o convorbire telefonica cu laşul în care a desminţit svonul, şi a lucrat şi ieri fl azi la ministerul Muncel, rezolvând chestiunele curente. Dl Mârzescu va sosi în laş peste câteva zile. — Ministrul Franţei d. Daeschner Însoţit de dr. Demetriade, a fost eri dimineaţa la cimitirul Eternitatea, unde a depus flori pe mormintele eroilor francezi şi români. După- amiază a făcut o vită la şcoala normală Vasîie Lupu, unde s’a bucurat de o primire escepţional de căldurossft. Cu trenul de 12 noapte, Ministrul Franţei a părăsit Iaşul condus la gară de reprezentanţii autorităţilor civile şi militare, de membrii 89tietâţ£l Luteţia şi de studenţi. — D-l Cerkez directorul general a! poştelor soseşte In astă-noapte la laşi. Mâine de Cerkez va vizita oficiu! P. T. T. In local. — In numărul nostru de mâne vom publica un nou manuscris postum al regretateiscriitoare Ana Conta Kernbach intitulat „ Cercul Iaşilor“, asupra căruia atragem atenţiunea cetitorilor noştri. — Ei! pe la orele 4 după terminarea baschetului de la Traian excelenţa sa E. Daeschner ministru plenipotenţiar al Franţei, a vizitat atelierul de fotografi Nestor Hark Lăpuşneanu 42 făcând o frumoasă comandă, admirând lucrările de artă ce sânt In curs. — As.i dimineaţă a murit de turbare copilul Vasile Breilă din comuna Bucium. Pricina e întârzierea în aducerea copilului la Institutul Antirabic din Iaşi. — Ministrul de interne comunică Prefecturei de Poliţie că in conformitate cu ultima dispoziţie luată de autorităţile interaliate din Constantinopol călătorii cari vin în Turcia, sunt obiieţi a avea paşapoartele vizate de unul din Consulatele celor trei mari Puteri Franţa, Anglia şi Italia din ţara de unde vin călătorii. ANECDOTE CELEBRE Fapte autentice din viaţa mafilor artişti UN FILOSOF DISTRAT. Despre Diderot ne povestesc lucruri nostime în ligăteră cu eterna lui distrare. Astfel din istoriografia Id se cunoaşte faptul că Diderot obişnuia să ţie birja la scară zile întregi, fără a face nu de ea — dar plătind cursele ca ziua în mod regulat ca şi cum ar fi umblat într’adevăr. Adesea uita luna, staa şi ora, iar la mute cazuri uita şi numele persoanelor cu cari era în strânsă inimitate. Câte odată cita că se sfiă în societate şi recita monoloage întregi—numai pentru ei!— dând multora impresii ră e cu mintea rătăcită. O GLUMĂ A LUÎ LUDOVIC XV.Domnitoara Henriette Genet—In urmă doamne Csmpan—care s’a făcut cabră prin memoriu! ei despre Maria Antoinetta, —a fost muită vreme tovarășă de lectură a fiicelor lul Ludovic XV. Intr’o zi când Ludovic XV ieșise la vânătoare o întâlni pe d-ra Genet. Regele se opri şi-i adresă următoarele cuvinte: — „D-ră Genet, am auzit că eşti savantă şi că cunoşti 5—6 limbi străine!“ — „Cunosc numai două, Sire” răspunse tânăra domnişoară, puţin uimită de această neaşteptată acostare a Regelui. „Care anume?” întrebă Regele. „Engleza şi italiana!” „Şi le întrebuinţezi deseori?” .Da — cam dts!“ .Ei asta-i suficient ca să poţi zăpăci bărbaţii !* zise Regele în ton etnigramatic. BEAUMARCHAIS ŞI PRESA.—Biografii povestesc că Beaumarchais a făcut următoarea comparaţie intre presa engleză şi cea franceză. — „La Londra domneşte libertatea presei,—in Franţa libertatea e supusă presei !“ ♦ DE B1EVRE ŞI CALAMBURUL — Marchizul de Bére, medicul lui Ludovic al XV, avea mari Inclinaţiuni pentru calambur. Astfel se povesteşte că aflându-se Inti’cn rând la Spia — unde a avut loc conferinţa europeană—De Bifevre aexclamat: —Ja m’en vaîs de ce pas (de Spa), într'un rând i se anunţă Ioi de Bievre moartea anul mare bogătaş, ceea ce-1 făcu să exclame: — „Fosae Noaveile !“ un Ioc de fausse noaveile”. Aflând că artistul Mole s’a îmbolnăvit şi având puţină consideraţiune pentru talentul său, marchizul a exclamat: „ .., quel fait alté “Iln les de .esi fatalité!“ Marier Antoinetta i-a făcut într’o zi—aflându-se ca ea în grădnă — următorul compliment : — „L’uni vert (l’univers) est a vos pilda“. PIRON ȘI VOLTAIRE.—Piron a fost rivalul ireductibil al lui Voltaire, pe care nu-1 mai slăbia cu tot soiul de sarcasme la orice împrejurare. lati’un road Voltaire cetise într’un .«filon literar” cea mai nouă operă a sa, „Semiramis“, faţă find şi Piron. Opera aceasta are reminiscenţe din literatura mai veche, in special din Racine și Corneille. De câte ori Voltaire citea un pasaj în care ataca asemenea reminiscențe, Piron se scula din locul său și se aplecă respectuos,,ca aerul unui salut. Nimeni nu sesiza gestul lui Piron—nici chiar Voltaire, care enervat peste măsură abia se putea stăpâni. La sfârȘ taî lecture! Voltaire ceru lui Piron să se explice. Acesta se grăbi cu următoarea lămurire: — ,0, zice Piron cu politeţă, m’am înclinat de atâtea ori de câte ori mi aî prezentat p in lectura d-taie cunoştinţe de-ele mele, foarte vechi”. 0 TOLSTOI Șl REGULAMENTUL MILITAR. — Intr’o zi contele Leo Tolstoi afându-se prin Crimeea, in timpul războiului, fu întâmpinat da un cerșetor zdrenţăros care-i ceru pomană. Un soldat văzând scena ae reprezi Ia cerșetor căutând a-i alunga din loc cerșitul fiind oprit. Tolstoi se spropie atunci de soldat și-l întrebă dacă știe sa citească. — .Știu !“ răspunse soldatul. — .Ai cetit evanghelia?” — „Am cetit-o !“