Mişcarea, iunie 1922 (Anul 16, nr. 116-139)

1922-06-23 / nr. 133

mih X¥l io, 133 npi 1NJHE8TI0NEI m Cu prilejul ultimii şedinţe a psr­ lamantului, In care primul ministru al ţârii a făcut o largă expunere a situaţiunel politicei externe, s’au a­­firmat câteva principii care trebue să cârmuiască în viitor raporturile noastre cu Rusia. De­sigur, atitudinea pacifică a ţării noastre este cu atât mai indicată, cu cât am avut de suferit mai mult de­cât ori­care alţii din urmările răz­­boiului; altfel afirmaţiunea deputatului Pistiner cum că România ar susţine acţiunea Wranghelistâ, a fost bine­venită, pentru ca şefii guvernului român să spulbere în parlament ca­lomniile răspândite în anumite cer­curi interesate asupra intenţiilor de agresiune ce România ar nutri Îm­potriva statului sovietic. Deşi vecină cu statul Rus şi su­ferind în cea mai mare măsură con­secinţele economice şi sociale a dez­organizării desăvârşite care domneş­te peste N­stru, România nu a pre­tins nici­odată să ia iniţiative sau să dea soluţiuni în ceea­ ce priveşte rezol­virea unei asemenea probleme care interesează întreaga lume. Dar cea­ Ce ne preocupă la cel mai înalt grad, este ca interesele ţării să fie salvate, fără a încerca o notă d­ebordantă în acţiunea eventuală a Celorlalte puteri, ci impăcând necesi­tăţile armonizării generale cu cea­ Ce formează drepturile imprescriptibile ale statului Român. Ia primul rând graniţele Nistrului, rămân indiscutabile, ele constitue simbolul unităţii noastre naţionale spre răsărit. Dreptul istoric şi drep­tul tratatelor nu permit ca vreo­dată să se mai poată discuta această chestienie. De asemeni, tezaurul,­­ care a fost încredinţat ca un depozit solemn, cu obligaţiunea juridică şi morală de a fi pasirat intact şi de a fi restituit de îndată—nu poate for­ma obiectul vre­unei transacţiuni şi nu se poate ca statul să renunţe la drepturile sale asupra acestui punct. Acestea sunt cele două condiţiuni pe care România le-a întodus în pac­tul provizoriu încheiat la Geneva cu sprijinul tuturor statelor semnatare. Ele cuprind mai mult conservarea u­­nor drepturi şi nu ţintesc la un a­­mestec în treburile lăuntrice ale sta­tuiui rus. România nu are nevoie a fi legată de pacte­a neagresiunii pentru a ga­ranta atitudinea sa de pace. Puterile sale nu sunt îndreptate de­cât pen­tru apărare şi ele nu vor ataca pe nimeni. De­sigur viaţa lăuntrică a statelor, trebueşte să se desvolte la ti­n o liber­tate deplină, fără vre’un un amestec sau vre-o Influenţă din afară. Expe­rimentările sociale care se practică acum pe teritoriul Rusiei ori­cât ar j'goi concepţiunile noastre de ordine sau de umanitate, sunt săvârşite din voinţa sau prin supunerea populaţiu­­nilor care de­sigur sunt singurele în măsură de a hotăra destinele lor. Dar dacă nu ne recunoaştem drep­tul să ne amestecăm in procesul in­tern şi in viaţa proprie a Rusiei, nu putem primi ca aceste experimen­tări şi doctrine politice să aibă o in­fluenţă turburătoare asupra vieţii noastre. Cu atât mai mult cu cât ne repudiem cu desăvârşire. Cu atât mai mult dar nu putem lăsa ca asemenea influenţe din afară să turbure viaţa noastră politică şi socială, fie prin agresiuni violente, fie prin propagandă subversivă. împiedecând aceste uneltiri, statul român îndeplineşte o datorie impe­rioasă de ordine şi de moralitate, şi aceasta nu va însemna niciodată agresiunea Rusiei ci apărare şi a­­tâta tot. N­O­TIE ZILNICE Germanii şi arta franceză D. Robert de Flers, cunoscutul scriitor francez, unul din marii amici ai Românilor, care in tim­pul războiului a împărtăşit cu noi suferinţele pe pământul ţării noastre, vorbeşte într’o cro­nică dramatică din „Figaro“, despre modul cum germanii se serveau de arta dramatică franceză. Când armatele austro-germane se instalară la Bucureşti, spune d. Robert de Flers, ele avură de a face cu o populaţiune exaltată, a cărei simpatie unanimă întovărăşia pe soldaţii alia­ţilor şi 1i dorea din toată Inima victoria. Atunci, când germanii erau reduşi la cele mai slabe unităţi­­pentru a împiedeca frontul acci­dental, ei lăsară în România şapte divizii pen­tru a evita o răscoală generală a regatului du­nărean. Neliniştea mareşalului Mackensen era mare. El dădu ordin ca să se redeschidă toate sălile de teatru şi să se deie reprezentaţii ca­­pabile de a atrage mulţimea. Sălile rămaseră goale la reprezentaţiile ger­mane. Concertele din cafenele n’avură un suc­ces mai mare. Se schimbară afişele fără să se obţină un rezultat mai bun. Mackensen chemă atunci pe şeful biroului său politic şi-i arată toată îngrijorarea ce-i Inspira atitudinea unei populaţiuni de ordinar foarte amică plăcerilor sale şi care părea că devenise dintr’odată atât de rebelă distraccţiilor ce i se oferise. — Sunt de părerea voastră, domnule Mareşal, ii răspunse consilierul politic. Acesta e un sim­­tom alarmant. — Dar dacă se va coborî prețul locurilor? propune Mackensen. — Iată ideia unui mare șef, răspunde inter­locutorul seu, mâine voi coborî prețurile. Această măsură aplicată schimbă tarifurile, dar n’avu niciun rezultat altul. Mackensen nu se mulțumi. Lui nu-i plăcea de loc sa fie bă­tut pe un câmp de bătăile care se întinde la controlul unui birou de locațiune. Infuriet pe­ste măsură chemă din nou pe consilierul politic. — Ah ! strigă dânsul, eu vreau sa distrez spi­ritele, să îndulcesc amărăciunea acestor oameni. Am bunătatea să mă ocup de recrearea lor, şi el nu ţin în seamă de aceasta 1 Teatrele rămân goale 1 E colosal 1 Şi d-ta nu eşti in stare să-mi dai mijloacele de a umplea sălile de spectacole 1 — Cunosc un mijloc, domnule Mareşal, răs­punde consilierul politic, dar mă tem că Exce­lenţa voastră să nu se supere. — Nu mă voi supăra de loc, făgădui Mac­kensen, spune-mi care e mijlocul ? — Ei bine, domnule Mareşal, singurul mijloc ca să se umple sălile e ca să se joace piese franceze. Mareşalul, cu toată făgăduinţa sa, se cam supară, dar încetul cu încetul işi reveni, căci el avea toată fineţa de care e succeptibil un creier germanic. Începu­­să se plimbe prin biroul său in lung şi’n lat, cu mâinele la spate şi dădu ur­mătorul ordin : — Atunci, fie ! Să se joace piese franceze ! Şi astfel, din prima seară când se jucara piese franceze, sălile gemeau de lume. lata cum se serviră germanii in 1917 de arta dramatică franceză. Dion „Făt-Frumos" este titlul unei opere­ naţio­­nale scrisa pe libretul poemului „instra­te Mărgărite" a d-lui V. Brumiu, cu muzica ae H­­inee maestrul operei române din Cluj. „Fat-Frumos* va fi cântat in noua stagiu­ne a operei clujene.* 9Găndul Nostru" revista pentru artă și li­teratura se prezintă din ce in ce mai bine şi mai variat, In noul număr găsim printre colaboratori pe: O. Tafran­, N. Batrana, St. Iacopescu—In afară de colaboratorii obici­nuiţi. „ „ Istoria Artelor“ este titlul unul volum ce va apare In curând ft care are ca autor pe d. O Tafrali, profesorul universităţii noastre. li Germania prepară o comemorare a filoso­fului tm. Kunn. „Cartea Românească‘ a retipărit într'o noua ediţie „Povestiri de rasboi de M. Sa­­doveanu şi a pus la circulaţie un nou ,vo­­lum de m­vsie a prozatorului­­. Agârbiceanu, intitulat „Scene". * Au apărut In colecția „Pagini alese din Scriitorii Români" No. 79 cuprinzând „Po­­vestiri" de C. Negruzzi și No. 80 „Rotau de Em­ctie Voicarescu. In colecțiunea „Minerval" au apărut: „Pro­za lit.ru. a" de M. Eminescu, „Scrisori din moara mea* de A. Daudet și „Carmen* de R. Métimec, am i m PAO&KA * ii'& ULTIMILE ȘTIUI TELE­­FONICE Intre ziare şi ziarişti Cagul d-lui B. Brănişteanu D-l B. Brănişteanu, canoscutul ziarist din Bucureşti, din nou colaborator al ziarului „Adevărul* a păţit-o... Ca reprezentant al acestei ziar d-l Bră­­nişteanui a luat parte la conferinţa pe care d-l Vintilă B­ăilana, ministrul de finanţe, a ţinut-o pentru reprezentanţii presei bucu­­reştene, a doua zi după ce s'a întors din străinătate, comanfctndu-le chipul In cere a coc das tratativele financiare­ ia PâîU ţi Londra pentru consolidarea bonurilor de tezaur. Se pare—depă cele ce scrie d-l Briniş­­teanu in „Adevărul" ca dsts de 21 ianie— că d-sa a fo at singurul dintre reprezen­tanţii presei boem­eftene care a fost pentru intlia oară contact cu d. Vintilă Brittana. Ce puţin aşa reialtă d!n articolul „Un succes al presei" pe care d-l Brănişteenu il semnează la ziarul său şl In care se a­­rată surprins de sociabilitatea şi comuni­cativitatea­ rainistrului de finanţe. Crestat şi educat la şcoala „Adevărata!" su­b direcţiunea d-lul Const. Miile,—şi ne­­cunoscând pe oamenii politici de­cât prin prizma acestei.. directive redacţionale, d-l Brăniştesnu îş formase o ideie preconce­pută despre anii fruntaşi al vieţei noastre politice. Fără a-i cunoaşte In deaproape, fără a fi luat vre-o­dată contact cu ei, —d-l Brănişteanu îi ştia numai din fulmi­nantele atacări redacţionale ale foştilor săi colegi deli „Adevărat". D-sa sta adspat la această şcoală... gazetărească de care a trebuit să fugă (abandonarea „Lupte!" e re­centă), pentru a respira un aer mai învioră­tor. Nu ştim dacă Ita găsitjin actuala redacţie dar In ori­ce caz constatăm din involun­tara mirturidre ce o face In articolul citat, că In sufletul şi ia concepţia d-lui B­ăniş­­teana sta produs o adevărată ,, surpriză— era să spem reacţisce. D. Brănişteanu care, sufleteşte, era alt­fel pregătit, de ani de zile, ca să percea­pă o declaraţie venită de partea d-lui Vin­­tică Brătianu, a plecat ca o impresie ca total alta,—căci iată ce scrie d-sa în ar­ma acestei întrevederi ca ministrul de fi­nanţe : „Mărturisim că şi cei gazetarii em fort egreabli surprinşi de comunicativitatea, am zice: sociabilitatea neobiciouită a minis­­tralui de finanţe". Aceasta numai In ceea­ ce priveşte per­soana, temperamentul şi cultura ministra­­lui de finanţe — căci despre obiectul care a fost motivat conferinţei cu reprezentanţii presei, d. Brătişteanu şi-a infornat ceti­torii in articole speciale la care a inzistat asupra Însemnătăţii pentru creditui Româ­niei a convenţiilor financiare încheiate. In articolul „Un succes al presei" d-l Brănişteanu şi vrea să mai spne că bine fac personalităţi politice ca d. I.I. C. Bri­ttana primar-ministru sau d. Vintilă Bri­ttana ministru de finanţe, când stau de vor­bă ca ziariştii şi acordă intervievări sau declaraţii. Evident că e bine, căci astfel se ser­veşte ţara şi implicit şi presa care ar fi o putere in stat şi ca atare are şi ea o com­plectă răspundere. Dar atari personalităţi politice nu pot acorda intervievări de cât In chestiuni de Interes general sin atunci când ce frământă probleme şi setaţii mari, cum a fost conferinţa de la Geana axa tratativele pentru consolidarea bonurilor de tezaur. A cere onor astfel de perso­nalităţi să facă declaraţii la faptele mes­chine de toate zilele, ar fi inutil pentru Însăşi presa. Constatând însă tranziţia sufletească, frapantă a d-lui B. Brănişteanu, li vom întoarce medalia, spunând că mai­ mai bine fac ziariştii când cântă să cunoască oamenii de aproape şi evită a-i aprecia de la d­stanţă, ca idei preconcepute sau su­gestionate, cum a fost cazul distins alul nostru confrate bucureştean idegest de ani zile anei şcoli politico-ziaristice despre care credem că azi nu mai pare atât de entuziasmat fiind­că ea este in plin și frau­dulos faliment moral... JUSTUS ­ Din cauza că ziarişti pro­­fesionişti sunt ocupaţi Duminică cu congresul societatei Ocrotirea orfanilor din râsboi, adunarea ge­nerală al sindicatului presei, con­vocată pentru aceiaşi zi, a fost amânată pentru o dată, ce se va fixa ulterior. De candidat la o catedră Universitari De câteva zile vedem In oraşul nostru pe d. Marin Dumitrescu, profesor de Istorie la Liceul Lá­zár din Capitală, prea bine cu­noscut din timpul ocupaţiei ger­mane. N’am avea nici un motiv să a­­mintim de acest domn dacă ar fi în trecere pe la noi sau chiar dacă ar voi sâ-şi facă vilegiatura la Iaşi. Auzim însă că numitul can­didează la catedra de Istoria Uni­versală de la Universitatea noastră. Tocmai de aceea trebue să arătăm ca sâ știe toți că nu admitem ca Universitatea din Ia­şi să ajungă un azil la­ Infirmilor Intelectuali. Marin Dumitrescu nu Insamnă ni­mic in Istoriografia de ert şi de azi, când a încercat să ţie un curs liber la Universitatea din Bu­cureşti a doua zi n’a mai avut studenţi pentru că nu aveau ce să înveţe dela profesorul care nici el nu ştia nimic. Cu câteva cărţi de şcoală făcute în colaborare cu un distins profesor care este d. Clin­­ciu, nu poate avea cineva preten­ţii universitare. Zâmbind îşi aduc aminte de el elevii de liceu de cursurile sale; vrea să provoace hohote de râs la facuitate ? Sperăm că nu se va găsi ni­meni dintre profesorii Facultăţii de Litere, mai ales că nu este nici un specialist intre titulari,— care să meargă atât de departe cu Inconştienţa şi sâ Îndrăzneas­că a hărăzi Universităţii noastre pe un naufragiat. Acfidemicus Cunoştinţe folositoare — Ştiinţe pentru toţi. Sfaturi pen­tru gospoderi. Din lumea largă. Activitatea d-lui prof. I. Simio­nescu. D-l prof. I. Simionescu care şi-a extins activitatea ştiinţifică şi culturală dincolo de laboratoare şi catedră, pentru a cuprinde o atmosferă mei vastă, sta pus in fruntea unei biblioteci populare intitulată „Cunoş­tinţe folositoare, editată de societatea cul­turală cu „Cărţi Româneşti". Scopul acestei biblioteci care apare sub îngrijirea distinsului profesor ieşan, este să răspândească cultura in straturile popora­lei. Este deci o bibliotecă de vulgarizare de răspândire a „cunoştinţelor folositoare" in multime, popularizând astfel in chip prac­tic şi util numeroase probleme care inar­mează pe om in lupta economică şi in via­ţa de societate şi de familie. Biblioteca aceasta având a generaliza o ştiinţă vastă, este divizată in trei serii şi anume: s­­eria A—„Ştiinţe pentru toţi“—care tra­tează diferite probleme ştiinţifice din toate domeniile. In această colecţiune simpatic îngrijită, au apărut următoarele cărţ­ili: „Omul primitiv* „Viaţa omului primitiv", şi „Gazările naturale" de prof. I. Simio­­nescu. Apoi: „Albinele" de I. A. Bâdârău „Diabetu, tagrasarea şi galbinarea" de dr. M. Cib­ânescu, „Razele vizibile şi invizi­bile* de C. V. Gheorghiu, „Viaţa microbi­lor“ de dr. I. Gh­eorgiu şi „Furnicile" de I. A. Bădăria. . * Seria B, — „Sfaturi pentru gospodari" este consacrata cunoştinţelor higienice, a­­gricole şi altor subiecte necesare popula­­ţiunei rurare. Pănă In prezent au apărat următoarele: „Casa* de prof. I. Simionescu, „îngrijirea păsărilor" de C. Motaş, prof. Universitar, „Scarlatina" de dr. I. Urisorghia, „Despre tovarăş»“ de preot C. Dxon, „Livada din sâmburi" de C. Gheorghin, „In jurul casei" de M. Lupaşcu, „Marcovmn“ de P. Roria­­de, „Sitilitul" de dr. E. Gheorghin, „Te­metei imbunătăţirei vitelor" de Chlţoia, VINERI 23 IUNIE 1922 „Fabricarea săpunului" de Inginer S­tar şi „Votaj obştesc“ de Anton Gorovei. • Seria C, intitulată „Din lumea largă“— este consacrată geografiei şi istoriei, adică descrierea boerilor, oamenilor şi obiecir­­il­or din celelalte ţări. In această colecţi­­une au apărut : „Cehoslovacia" „Finlandei“, „Bucovina" trei cărţulii scrise de dl prof. I. Simiones­­cu. Apoi: "Ukralaa" de G. Năstase asis­tent universitar, „Munţii apuseni" de prof. M. David şi „Basarabia" de G. Nistm. Aceste broşure de adevărate „cemşitate folositoare" pentru popor spar sub îngri­jirea d-lui profesor I. Sim­i­onescu. Eie sunt scrise rescrise într'un stil curgător, pe te­­ţelenul tataror şi se pen la circulare In flecare săptămână, având 32 pegini com­plecte cu 2 iti broşura. Ser­viciul pe care îl aduce d. Siralones­­cu este imens şi el corespunde unei mari necesităţi, întrucât astfel se contribuie la luminarea maselor şi la propagarea cultu­­rală In adevăratul înţeles al cuvântului. Biblioteca „Cunoştinţe folositoare" ar trebui răspândită mai cu seamă la sate, ceiace­­cade in atribuţianea apostolilor fi luminitorilor satelor. Informaţii — D-nii gyngr&I Mirdârescu ministru de răzbel, Cosms, mi­nistul lucrărilor public, Enculeţ şi Nistor miniştri de stat, şi-au a­­nunţat sosirea In laşi pentru a lua parte la congresul Societăţii Ocrotirea orfanilor din războiţi, care începe Duminici 25 Iunie. — D. G. G. Mârzescu, ministrul sănătăţii publice şi al muncii, şi-a anunţat sosirea în Iaşi pen­tru sfârşitul acestei săptămâni.­­ Dosarul neregulelor consta­tate de către d. Moşoiu, ministrul comunicaţiilor, în chestiunea con­tractelor Brutinel, Skoda, Muh­­hberg, precum şi a vagoanelor şi Iluminatului de la c. f. r. au fost înaintate ministerului justiţiei. i De la Asociaţia Feme­­nistă-Iaşi După cum sta anunţat deja, Comit­et in Asoc. Femeniste a comemorat in şedinţa de Vineri 16 Iunie memoria Aristizzei Ro­­manesen cu ocazia împlinirei a 4 ani de la moartea sa. La deschiderea şedinţei, d-na Elena Meisner preşedinta Asoc. Femecitte, arată deciziunea vuată de comitet, de a slăvi memoria acelor femei din trecutul neamă­lui nostru, care prin activitatea lor Încer­cui In care au trăit, au contribuit la râ­­dicarea ţărei noastre, fie pe teren cultu­ral, artistic, economic, filantropic etc. In acest scop, există la sediul Soc, un registru la care sunt trecute numele ace­lor femei, cu notiţe biografice atât cât sta putut obţinea lămuriri până acum. Prin a­­ceasta Comitetul vrea să râdice un mo­nument viu, de activitate, a fenseei, care să rămâie ca o pildă, şi un imbold spre mai bine, pentru generaţiile noastre vi­itoare. D-na Preşedintă arată apoi, că cea mai mare artistă dramatică a ţarei noastre „A­­ristizza Romaneses" mărind un refugiu la Iaşi, a fost Înmormântată la cimitirul E­­ternitatea unde din iniţiaţi­a Comitetului,­­ sta ridicat cn modest monument care urma că fie sfinţit a doua zi Sâmbătă 17 Iunie la care roagă fi inică toată asistenţa să participe. D-na Maria dr. Gavrilescu a expus ac­tivitatea vieţei acestei mari şi incompara­bile artiste. Comitelul şi lumea asistentă a mulţu­mit călduros d-nei dr. Gavrilescu pentru conferinţa atât de documentată, de bine simţită, de frumos exprimată şi care a e­­vocat în mintea tuturor atât de admirabil figura măreaţi a celei ce a fost Ar­u­zza Romanescu. Rep. — Se publică spre cunoştinţa amatori­lor că in ziua de 2 iulie a. c. se va ţine licitaţie publică la Spitalul Militar Corp. 4 Armată laşă pentru furnizarea laptelui dul­ce necesar bornavilor pe timp de 1 an. Licitația se va ţine conform art. 72-83 din legea contabiltății publice.

Next