Mişcarea, iulie 1923 (Anul 17, nr. 146-171)

1923-07-22 / nr. 164

ANUL xvn No. 164 niei In străinătate întoarcerea d-lui Viniliu Bratianu din călătoria pe Care a făcut-o In marile Capitale Aliate, a dat loc zia­relor noastre să fartrglitreze decla­­raţiunele pe care miniatrul de finan­ţe le-a fScut în primul moment al sosire! sale, In gara din Bucureşti. D. Viniu­il Brătianu, precum am relatat leii telefonic, după ce şi-a exprimat nedumerirea faţă de Cam­paniile de ponegrire duse de anu­miţi oameni politici şi unele ziare din ţari la străinătate Împotriva Ro­mâniei, a expus la Chip sumar dar precis şi edificator scopul şi resulta­­tul discuţiunilor pe Cari le a avut la Paris, Londra şl Roma. Altfel presa noastră, pe care nu ştim Cum s'o mal denumim, este puiâ astăzi In delicata si­­iaţiune de a Înregistra rezultate la care nu s’au aşteptat şi pe Cari poate nici nu le-ar fi dorit. Chipul in Care străinătatea Cunoaş­te situaţiunea actuală a României, poate fi apreciat din următoarele de­claraţii ale d-lui Vintilă Brătianu: „Am găsit la statele, pe unde am fost, desigur unele chestiuni secun­dare la suspensiune, cari puteau da loc la mici discuţii; n’am găsit, la­să, nicăieri nici Cea mai mică armă de rea voinţă faţă de ţara noastră nici Cea mai mică îndoială de conş­tiinţa importanţei politice şi econo­mice pe care România Întregită o are aici la gurile Daniiel. „Am găsit peste tot şi mulţumi­rea că România a ştiut, prin pro­priile ei sforţări, să-şi asigure pu­tinţa traiului ei obişnuit cu mijloa-Cele ei proprii, precum şi Interesul­­ pe Care-l au ţ­ările respective de a ţine seama de des­voltarea, desigur puternică, pe Care o va lua o ţară , de mare consum­naţie. Care este Ro­mânia Întregită"­­ Această daci amţiune a d-lui mini­stru de finanţ­e defineşte care este spiritul publici­tu ! din străinătate faţă de noi şi de ţara noastra şl In ce măsură este apr­eciată opera de re­facere şl Con­solid­­are a tărel. Intr’o altă par­te a declaraţiilor fă­cute presei, d-l\ Vintilă Brătianu arată prestigiul de cari, se bucură Româ­nia In străinătate In această privinţă , d-sa a spus: „Am Constata­t In acelaş timp În­ţelegerea de căti străinătate a po­liticei economice , pe care Romănia Mică a făcut-o şi care Influenţează politica României Mari, întregite, pre­cum şi interesul chiar ca orice co­­laboraţie streină să fie făcută Înca­drat acestei politici­ cu caracter na­ţional,o politică corespunzătoare gra­dului de evoluţie al economiei noastre naţionale. „Din fericire, prelutigiul României în afară nu depinde şi nu trebuie să depindă de un om ti­m de un partid politic, ci el este acela care cores­punde unei ţări, care a’% arătat atât de sdravănă şl la trecutul ei de­ re­naştere modernă şl în ultimul războia şl care a ştiut prin «forţările făcute să redevie un factor viu In regiune», îa care trăieşte,—rol viitor de* care Cel dln afară, din fericire, Îşi dau mai mult seama decât mulţi dintre cei dinăuntru*, toate celelalte mari evenimente mondiale. In schimb mncţionea­ză zi şi noapte vel­­niţeie şi fabricate mai mari, iar „Sama­­gouka* face zilnice ravagii. ARALD PARERI SI FAPTE SAMAGONEA... Vorbiam ieri de consumatorii băuturilor stupefiante, de consumatorii de oprim, co­caină, eter şi alte derivate, pentru a În­vedera această categorie nenorocită de nevropaţi şi psihopraţi cari nu-şi găsesc alt suport de rezistenţă, fizică şi morali, de­cit în aceste aromate otrăvuri. In Rusia sovietică, unde poporul inge­­nunchiat este mai dar şi mai puţin influ­­enţat de subtilităţile moderne, băutura tu­turora este „Samagonka*, sau cum i se zi­cea mai înainte, tot pe ruseşte „Vodca"— cuv­int rămas şi la dialectul moldovenesc de pe timpul războiului de la 1877. Scriitorul George Popoff, descriind vi­aţa da la ţară in Rusia sovietică, descrie ravagiile pe cari le face alcoolismul sub regimul sovietic. Satele şi marile tirguri şi tirguşoare din Rusia devin tot mai asiatice. Pătura inte­lectuală este aproape nimicită şi pretutin­deni domneşte jalea şi sărbătăcia. — „Davai Şubu !" a devenit o vorbă prea cunoscută. Aceasta înseamnă „dă'mi pal­tonul !" cuvinte cu care un impartonat poate fi repede desbrăcat ziua mare de către imputerniciţii comisarilor poporul I. Dar jalea cea mare o provoacă sărăcia şi alcoolismul. Pretutindeni, la ţară, se află acela tăi­nuite volniţe de rachin denumite „Sama­­gon" in care ţăranul rus, sălbătăcit, îşi face „vodca" din cartofi sau din grău. „Sam­agonka* este singura băutură, sin­gura apa şi pline zilnica, a ţăranului rus. Ea face ravagii şi mortalitatea din cauza alcoolismului e într'o creştere de necrezut. Scriitorul George Popoff, care a cutre­­erat Rusia sovietică, arată că ţaranii mor ca muştele din cauza acestei băuturi. Şi mai interesant e faptul că sovietele au decretat cele mai aspre măsuri împotriva alcoolismului şi al acestor velniţe tainice. Ori ce se Întâmplă ? Ţăranii au găsit con­­tra-măsuri: mituiesc cu „Sam­agonka* pe insuşi comisarii poporului, cari în schim­bul unei porţii zilnice da „vodca" Închid ochii pentru a deschide gura! Căci func­ţionarul sovietic este murt mai mituibil de­cit funcţionarul de sub fostul regim ţa­rist. Sub regimul sovietic poporul e uu totul izolat de pătură intelectuală pe care so­vietele o exterminează sistematic. Sunt sate—cum arată George Popoff—cu peste 20.000 locuitori cari n'au măcar o comuni­care telegrafică, sau poştală. Da aicea a­­cea constatare de necrezut că dintr’un număr de 130 milioana locuitori ruşi, cel puţin 100 milioane nu ştia aici azi de pildă că Loyd George s'a retras din fruntea ca­binetului englez, după cum n’an idsk­ de üür ECOCBI ■ t­J­f­vws'tnm* ' In frumoasa casă din Mendon in eara a locuit in anii din urm­ă sculptorul francez Rodia, se va instala un mMuzeu Rodin* In care se vor aseza numeroasele studii ale celebrului artist.* „Economia Națională" publică in No. 6 din Iunie articole de actualitate semnate de Dr. A. Damianoff, Arhim. Stribun, V. Sld­­vescu, Dr. Conttananesca, ş. a.­­ • La 1925 se împlinesc 1600 ani de când s’a ţinut primul sinod ecumenic al bisericei creş­tine, in Nisela. * „Gândirea• excelenta revistă literară, a­duce un noul ei număr proză şi versuri sem­nate de I. Darie, A. Manta, Cezar Petrescu, L. Blaga, N. Crainic, P. Şetcara, Dem. Bo­tez, I. M. Sadoveanu, V. Mirianu, A. O. Teo­­doreanu ş. a. Reproduceri artistice şi crorici bogate. * Herman Bahn, cel mai reputat scriitor austriac, din ale cărui opere teatrale s’au represantat şi pe scena teatrului nostru na­ţional ("Concertal") şi-a sărbătorit jubileul de 60 de ani. Bahn este autorul a numeroase piese de teatru, romane, nuvele, studii critice şi im­presii de voiaj, care formează o operă to­tală de peste cincizeci de volume. * D. G. Ntea, profesor secundar şi autor di­dactic apreciat, a dat la lumină primar vo­iam dintr’o interesantă şi utilă colecţiune intitulată 9Carte nou de culegeri de planuri, compoziţii, dizerteţii şi analize literare* care institue o adevărată călăuză necesară ori­cărui elev sau elevă din cursul secundar. Recomandăm aceasta lucrare profesorilor de românc cari la rândul lor o vor putea utiliza pentru elevi. Citiți In pagina li­a Ultima Ori telefonică ^ PIGURI*DISPARUTE THEODOR ROSETI — U* boier ieşaa,— Debutul la 9Concorbiri Literare*.-Clne a dat numele „Junimei“ ieşene. Un quartet politic. -- Gh. Panu şi d-l Iacob fi ?gruzi despre Gh. Rosetti.— —O scena emoţionanţi din tim­pul ocupaţiei germane — Cel mai la vrâstă dintre supravieţuitor!! „Janimei“a fost defalctot Theodor Rosetti, a cărui înmormântare s’a făcut la Bucureşti a fost an leşan. Frate ca Dim. Rosetti, fostul consilier la Curtea de apel din Iaşi şi camnatul lui Cui-Vodă, Theodor Rosetti a foat unul dintre vechii boeri moldoveni care a jucat un rol insemnat in viaţa politică a ţărei. Theodor Rosetti, ca­ şi fratele său, a fost magistrat, preşedinte al cârfei de cs­­uaţie.­­ Dar făcând parte din vechea grupare a „Janimei" ieşene, In grupul politic a lui P. P. Carp, a foat alea In Parlament, a intrat apoi în guvernul lui Lascar Ca­­targio, luând, la Ianuarie 1884, departa­mentul lacririlor publice. Gheorghe Pana se ocupă de Theodor Rosetti, In nenumărate rânduri. In „Portrete şi tipuri Parlamentare" Oh. Pana li consacră câte­va pagini, por­­tratându-1 in fast In care era prim-mini­­atru al ţărei iar la „Amintirile de la Is­­almea" in faza ia care Theodor Rosetti debutase pe terenul, „Convorbirilor Lite­rare", în grupul „Janimei". Iată cum caracteriseasă Gh. Pana pe defunctul Theodor Rosetti, In cipitolul din „Assisiit!" în care arata „origina pri­mului d-ssle ministeriat" : —„D. Theodor Rosetti avea o situație priviligiată In societatea leşină. Cumnatul fos­­ful Domn Csza, In legătură cu cer­curile (nalte, bsrbst serios, era an om pe care „Junimea" no putea si no-1 cultive­­ie. An vroit ai facă dintrânaci chiar cn conferențiar, dar In această privință n’an reuşit. Am arătat In coraul acestor amintiri cam d. Rosetti, apacat de o emoţie solită a’a potut să’ş! desvolte conferinţa”. Theodor Rosetti a debutat la „Con­vorbiri literare" cu un stedio Intita­t „Despre direcţiunea progresului nostru" cu care a obţinut... primar ministerial, el complectând qoartetul politic janimist, a­­lăturea de Carp, Maiorescu și d. Iacob Negrucsi, care, la lasi, Intre in­i 1866— 1870, ca dan lupta contra »..Frsctian«­ libere si indipedente." D-l Iacob Negrazo", In „Amintirile sale, arată că Theodor Rosetti a fost acela care a dat titlul de „Janimei" societăţii ieşene: „După multă discuţie, Theodor Rosetti ne plae de pe patat unde era culcat (în casa d-lui Iacob Negru*®;). — Mii băieţi, vreţi să vă dau cu on nume fără pretenţie, care are să vă pla­că la toţi, fiindcă nu zice mare lacru? — Vorbeşte ! — Hai să botezăm „Junimea" zise Th. Rosetti. — Toate bine găsit­e, strigarăm cu toții Atenei Pogor, ridicându-se de pe ca­napea pe care se aruncase. Începu să cânte di un preot pe nas și întrebi de trei ori: — S’a lepădat copilul de Satana pe­dantismului ? De trei ori răspundem cu toții răzând : — S’a lepădati — In numele Domsului botease-se dar „Janimea" exclamă Pogor și „Junimea" a rimis până in alua de tzil". Teodor Rosetti, la isprlviria răsboialul european, a urmat politica lui P. F. Carp, fiind partizanul convins al unei acţiuni mi­litare alăturea de Germania. In timpul ocupaţiunii germane, Theodor Rosetti a fost ales preşedintele consiliului de administraţie al „Băncei Generale" care era fonduri de ocupanţi. Despre rolul octogenarului Theodor Ro­setti In timpul ocupaţiunei, se povesteşte următorul fapt caracteriatic: Când nemţii hotărâseră ca „Banca Ge­nerală" să facă emisiunea bancnotelor din timpul ocupaţiei, Theodor Rosetti a venit cu demnitaea în buzunar, la şedinţa con­siliului. Directorii nemţi îi comunicară hotă­rârea, Rosetti aacultise expunerea şi respun­­se ci el nu poate admite o altă emisiune decât aceia a statului român. Atunci unul dintre precipatii conducători nemţi, visând resistenţa lui Theodor Rosetti, li dădu a înţelege ca daci nu va accepta emisiune, de bună voie, o va accepta de nevoie, căci va fi silit... Theodor Rosetti scoase repede demisiu­­nea ce o avea în buzunar, o puse pe mată şi răspunse astfel neamţului care-1 ame­ninţase : :— „La vârsta opt-zeci da ani tmi pute fi ştiut trupul, dar nu şi su­fletul I* Şi luându-şi pălăria, părăsi „Banca Ge­nerală" pentru totdeauna... C. SATEANU Relaţiile dintre Bulgaria şi Rusia B. Sofia 19 (Rader).— Delega­tul Grucii roşii ruse domnul A­p­­retzki a trimis ministerului de ex­terne o scrisoare prin care decla­ră câ, conform ordinelor primite de la Moscova, îşi încheie misiu­nea privitor la repatrierea refu­giaţilor ruşi din Bulgaria şi enun­ţă câ la începutul lunei August pără­seşte Bulgaria cu întreg persona­lul delegaţiunei. Aceasta deciziea crucii roşii ruse este motivată prin faptul câ de câtâva vreme ea a întâmpinat obstacole sistematice în executarea misi­unei şi că unii dintre membrii săi din provincie ar fi fost par secul­aţi, arestaţi şi maltrataţi. Scrisoarea termină cu declaraţia că un astfel de condi­­fluul activitatea ulterioărâ a dele­­gaţiunii devine imposibilă. Ministrul afacerilor străine a ră­spuns In scris că guvernul bulgar departe de a vot să, împiedice mi­siunea umanitară cu care a fost însărârit reprezentantul crăcii roşii ruse, este gata să facă tot posibi­lul pentru reuşita acestei misiuni. Cabinetul bulgar s’a gândit chiar ca să lege chestiunea repatrierii ru­şilor aflători in Bulgaria cu aceia a întoarcerei miilor de cetăţeni bul­gari cari de ani de zile sunt reţinuţi in Rusia, ca toate demersurile re­petate ale guvernatei bulgar. Singura condiţie pe care guvernul bulgar o pţune, misiunii crucii roşii ruse este ca aceasta să-şi păstreze in mod ex­clusiv caracterul ei umanitar, iar organele şi să se abţină dela orice amestec te afacerile interne ale Bulgariei. — D 1 Grfgorft L. Ttotorn «for al Cast! Sf. Spiridon a im­paatftt cita­ră Intrării* de continu afinat a or­­ftlinatului dt la Populism!. Lntrărilt lant foarts ftvftaiftte, și tlt tor fi ttrmlaaft In cârmă Ionel viitoare. Nonl OrftUnfc­ ft! Epitropill vst li K­aagar&d­n Septembrie ia prtrtntt d­iul mlalfttra G O. Marzeien. Vaticanul şi locurile sfinte (Bucureşti telefonată) Roma 19. (Rador). — Vattam» a început noul tratative cu guvernul englez, pentru a ajunge la o soluţie satisfăcătoare în chestiunea mandatului şi a stipănirii locurilor sfinte din Palestina. Se cre­de că consiliul Ligei Naţiunilor se va ocupa în cea mai apropiată ședință cu această chestiune. DUMINICA 22 IULIE 1923 SCRIITORI CELEBRI NIETZSCHE Friederich Nietzsche, artistul, s’a năpus­tit deodată în Germania, după anul 1870, ca un lup într’o stână. Nu se mai poate contesta că în ultimele decenii şi astăzi încă, el reprezintă viaţa noastră spirituală, —mai mult încă, că ne-a evocat o lume nouă de sentimente şi că ne-a vorbit cu sfinţenie. De aceea el a devenit purtătorul tinerei Germanii, nu fiind­că a distrus ta­belele vechi—asta au făcut-o Ibsen şi alţii cu mai mult sgomot—ci fiind­că a ridicat altele pe care a scris cuvinte noui, de va­loare. In opera sa „Dincolo de bine de rău" el a găsit punctul exclusiv al moralei din lumea veche, din care se poate extrage moralitatea de astăzi. După­ ce prinse pe fiecare de guler și-i lămuri suprema înțe­lepciune a lui Hamlet caracterul său pro­priu—„De fapt nimic nu-i bine sau rău ; judecata face aceasta", el îi silia să simtă cât e de ciudat să deosebeşti oamenii m­­ai proaste sau oi deştepte. Şi astfel el a luat codicelor penale falsa morală filistină şi fariseie, punând viaţa noastră socială pe un fundament mai liber, şi astfel el a judecat libertatea fiecărui om, ca un al doilea mare reformator al Germa­niei, ca Luther. Aceasta e partea sa, ca toate descope­ririle sale să-i fie experimentate, în­cât din cugetător a devenit poet, şi din filosof, profet. In al seu „Zarathustra“, această o­­peră unică, n’a scris o singură frază care să nu fi pornit din adâncul simţirei sale, ca o lacrimă. Toată iubirea sa aparţinea omului viitorului, omului nou, supra-omului care a rezistat tuturor imperfecţiunilor o­­meneşti; toată ura sa aparţinea trecutului şi valorilor sale false ca: mila cu cei slabi şi bicisnici, sau nostalgia a tot ce e de­parte ! Ca o voce dintr’altă planetă răsună cu­vintele sale: „Vă conjur, fraţilor, fiţi cre­­dincio­şi pământului şi nu credeţi pe aceia cari vă vorbesc de speranţă în alte lumi. Sunt nişte otrăvitori,—fie c’o ştiu, sau nu!“ Nimeni pănă la dânsul n’a criticat viaţa şi n’a binecuvântat-o ca el. Ş’aceasta a fost cununa vieţei sale pământeşti. Să râdă, să se bucure şi să poată juca! „Râsul e o sfinţenie :voi oameni superiori—învăţaţi a râde“. Ş’aceasta nu îi s’a ertat multă vreme în Germania, că a apreciat mult căsnicia şi educaţia copiilor, ca nişte opere de distru­gere şi că din cauza multor obligaţiuni faţă de alţii, trebue să uiţi obligaţiunile faţă de tine! Şi numai pentru asta trebue să­­ fim în veci recunoscător, că ne-a învăţat să pri­vim de sus tot ce trece, ca o pasăre, ca un sburător. Şi nu frivol, cum a crezut duşmănia şi nepriceperea. Omul care ne-a dat cuvintele: „Ceea­ ce ne promite viaţa, aceea să cerem vieţei“, care n’a vrut să guste nimic, a fost salvat de acest blestem. Căci viaţa sa a fost aceea a unui martir. Ca fiu de preot şi ca o sămânţă a unei în­tregi generaţii de pastori demonul l’a făcut să devie cel mai puternic inimic al creşti­nismului care a existat după Voltaire. închinând spre sociabilitate, boala şi chi­nurile grozave l’au alungat din mijlocul oa­menilor în spre pustiurile lumii glaciale sau în spre singurătatea mărei albastre. De femei,—cu care sufletul său delicat şi nobil se amesteca cu plăcere, — el se ferea şi evita contactul acesta superb care otrăveşte sexurile! Iubind prietenia, ca ni­meni altul, el fu nevoit să-şi părăsească an cu an pe toţi colegii şi prietenii şi la urma toată rămăsese neînţeles şi solitar în săl­­bătăcia gândurilor şi sentimentelor sale, înconjurat de diavoli și animale, întocmai ca Sfântul Antonie. — „Dar ce faci aici toată ziulica ?“ îl întrebă femeia unui vechiu prieten al său, când îl găsi visător prin aleele din En­­gandin. — „Prind idei“ fu răspunsul său zâm­bitor. Asta a devenit din tânărul învățat, care promitea atât de multe: unul care filoso­­fează şi se urcă în ceruri, furând timpul Atotputernicului. Nimeni n’avea o raţiune deplină pentru dânsul, nicăirea nu găsise vre­un ecou şi când se ivi, în fine, mult dorita glorie, era prea târziu. El nu mai avea puterea­­conştiinţei de a lua otrava ce o avea cu el şi astfel căzu în bunele mâini ale duioasei sale surori care-l ţinu,—adică cadavrul său—pănă la sfârşi­tul existenţei sale. Şi astfel trebuia să mai suporte zece ani cuvântul său plin de învăţăminte: „Mori la timpul oportun“. El a murit în timpul unei zile furtunoa­se din vara anului 1900, în sgomotul trăs-

Next