Mişcarea, iulie 1923 (Anul 17, nr. 146-171)
1923-07-22 / nr. 164
ANUL xvn No. 164 niei In străinătate întoarcerea d-lui Viniliu Bratianu din călătoria pe Care a făcut-o In marile Capitale Aliate, a dat loc ziarelor noastre să fartrglitreze declaraţiunele pe care miniatrul de finanţe le-a fScut în primul moment al sosire! sale, In gara din Bucureşti. D. Viniuil Brătianu, precum am relatat leii telefonic, după ce şi-a exprimat nedumerirea faţă de Campaniile de ponegrire duse de anumiţi oameni politici şi unele ziare din ţari la străinătate Împotriva României, a expus la Chip sumar dar precis şi edificator scopul şi resultatul discuţiunilor pe Cari le a avut la Paris, Londra şl Roma. Altfel presa noastră, pe care nu ştim Cum s'o mal denumim, este puiâ astăzi In delicata siiaţiune de a Înregistra rezultate la care nu s’au aşteptat şi pe Cari poate nici nu le-ar fi dorit. Chipul in Care străinătatea Cunoaşte situaţiunea actuală a României, poate fi apreciat din următoarele declaraţii ale d-lui Vintilă Brătianu: „Am găsit la statele, pe unde am fost, desigur unele chestiuni secundare la suspensiune, cari puteau da loc la mici discuţii; n’am găsit, lasă, nicăieri nici Cea mai mică armă de rea voinţă faţă de ţara noastră nici Cea mai mică îndoială de conştiinţa importanţei politice şi economice pe care România Întregită o are aici la gurile Daniiel. „Am găsit peste tot şi mulţumirea că România a ştiut, prin propriile ei sforţări, să-şi asigure putinţa traiului ei obişnuit cu mijloa-Cele ei proprii, precum şi Interesul pe Care-l au ţările respective de a ţine seama de desvoltarea, desigur puternică, pe Care o va lua o ţară , de mare consumnaţie. Care este România Întregită" Această daci amţiune a d-lui ministru de finanţe defineşte care este spiritul publicitu ! din străinătate faţă de noi şi de ţara noastra şl In ce măsură este apreciată opera de refacere şl Consolidare a tărel. Intr’o altă parte a declaraţiilor făcute presei, d-l\ Vintilă Brătianu arată prestigiul de cari, se bucură România In străinătate In această privinţă , d-sa a spus: „Am Constatat In acelaş timp Înţelegerea de căti străinătate a politicei economice , pe care Romănia Mică a făcut-o şi care Influenţează politica României Mari, întregite, precum şi interesul chiar ca orice colaboraţie streină să fie făcută Încadrat acestei politici cu caracter naţional,o politică corespunzătoare gradului de evoluţie al economiei noastre naţionale. „Din fericire, prelutigiul României în afară nu depinde şi nu trebuie să depindă de un om tim de un partid politic, ci el este acela care corespunde unei ţări, care a’% arătat atât de sdravănă şl la trecutul ei de renaştere modernă şl în ultimul războia şl care a ştiut prin «forţările făcute să redevie un factor viu In regiune», îa care trăieşte,—rol viitor de* care Cel dln afară, din fericire, Îşi dau mai mult seama decât mulţi dintre cei dinăuntru*, toate celelalte mari evenimente mondiale. In schimb mncţionează zi şi noapte velniţeie şi fabricate mai mari, iar „Samagouka* face zilnice ravagii. ARALD PARERI SI FAPTE SAMAGONEA... Vorbiam ieri de consumatorii băuturilor stupefiante, de consumatorii de oprim, cocaină, eter şi alte derivate, pentru a Învedera această categorie nenorocită de nevropaţi şi psihopraţi cari nu-şi găsesc alt suport de rezistenţă, fizică şi morali, decit în aceste aromate otrăvuri. In Rusia sovietică, unde poporul ingenunchiat este mai dar şi mai puţin influenţat de subtilităţile moderne, băutura tuturora este „Samagonka*, sau cum i se zicea mai înainte, tot pe ruseşte „Vodca"— cuvint rămas şi la dialectul moldovenesc de pe timpul războiului de la 1877. Scriitorul George Popoff, descriind viaţa da la ţară in Rusia sovietică, descrie ravagiile pe cari le face alcoolismul sub regimul sovietic. Satele şi marile tirguri şi tirguşoare din Rusia devin tot mai asiatice. Pătura intelectuală este aproape nimicită şi pretutindeni domneşte jalea şi sărbătăcia. — „Davai Şubu !" a devenit o vorbă prea cunoscută. Aceasta înseamnă „dă'mi paltonul !" cuvinte cu care un impartonat poate fi repede desbrăcat ziua mare de către imputerniciţii comisarilor poporul I. Dar jalea cea mare o provoacă sărăcia şi alcoolismul. Pretutindeni, la ţară, se află acela tăinuite volniţe de rachin denumite „Samagon" in care ţăranul rus, sălbătăcit, îşi face „vodca" din cartofi sau din grău. „Samagonka* este singura băutură, singura apa şi pline zilnica, a ţăranului rus. Ea face ravagii şi mortalitatea din cauza alcoolismului e într'o creştere de necrezut. Scriitorul George Popoff, care a cutreerat Rusia sovietică, arată că ţaranii mor ca muştele din cauza acestei băuturi. Şi mai interesant e faptul că sovietele au decretat cele mai aspre măsuri împotriva alcoolismului şi al acestor velniţe tainice. Ori ce se Întâmplă ? Ţăranii au găsit contra-măsuri: mituiesc cu „Samagonka* pe insuşi comisarii poporului, cari în schimbul unei porţii zilnice da „vodca" Închid ochii pentru a deschide gura! Căci funcţionarul sovietic este murt mai mituibil decit funcţionarul de sub fostul regim ţarist. Sub regimul sovietic poporul e uu totul izolat de pătură intelectuală pe care sovietele o exterminează sistematic. Sunt sate—cum arată George Popoff—cu peste 20.000 locuitori cari n'au măcar o comunicare telegrafică, sau poştală. Da aicea acea constatare de necrezut că dintr’un număr de 130 milioana locuitori ruşi, cel puţin 100 milioane nu ştia aici azi de pildă că Loyd George s'a retras din fruntea cabinetului englez, după cum n’an idsk de üür ECOCBI ■ tJfvws'tnm* ' In frumoasa casă din Mendon in eara a locuit in anii din urmă sculptorul francez Rodia, se va instala un mMuzeu Rodin* In care se vor aseza numeroasele studii ale celebrului artist.* „Economia Națională" publică in No. 6 din Iunie articole de actualitate semnate de Dr. A. Damianoff, Arhim. Stribun, V. Sldvescu, Dr. Conttananesca, ş. a. • La 1925 se împlinesc 1600 ani de când s’a ţinut primul sinod ecumenic al bisericei creştine, in Nisela. * „Gândirea• excelenta revistă literară, aduce un noul ei număr proză şi versuri semnate de I. Darie, A. Manta, Cezar Petrescu, L. Blaga, N. Crainic, P. Şetcara, Dem. Botez, I. M. Sadoveanu, V. Mirianu, A. O. Teodoreanu ş. a. Reproduceri artistice şi crorici bogate. * Herman Bahn, cel mai reputat scriitor austriac, din ale cărui opere teatrale s’au represantat şi pe scena teatrului nostru naţional ("Concertal") şi-a sărbătorit jubileul de 60 de ani. Bahn este autorul a numeroase piese de teatru, romane, nuvele, studii critice şi impresii de voiaj, care formează o operă totală de peste cincizeci de volume. * D. G. Ntea, profesor secundar şi autor didactic apreciat, a dat la lumină primar voiam dintr’o interesantă şi utilă colecţiune intitulată 9Carte nou de culegeri de planuri, compoziţii, dizerteţii şi analize literare* care institue o adevărată călăuză necesară oricărui elev sau elevă din cursul secundar. Recomandăm aceasta lucrare profesorilor de românc cari la rândul lor o vor putea utiliza pentru elevi. Citiți In pagina lia Ultima Ori telefonică ^ PIGURI*DISPARUTE THEODOR ROSETI — U* boier ieşaa,— Debutul la 9Concorbiri Literare*.-Clne a dat numele „Junimei“ ieşene. Un quartet politic. -- Gh. Panu şi d-l Iacob fi ?gruzi despre Gh. Rosetti.— —O scena emoţionanţi din timpul ocupaţiei germane — Cel mai la vrâstă dintre supravieţuitor!! „Janimei“a fost defalctot Theodor Rosetti, a cărui înmormântare s’a făcut la Bucureşti a fost an leşan. Frate ca Dim. Rosetti, fostul consilier la Curtea de apel din Iaşi şi camnatul lui Cui-Vodă, Theodor Rosetti a foat unul dintre vechii boeri moldoveni care a jucat un rol insemnat in viaţa politică a ţărei. Theodor Rosetti, ca şi fratele său, a fost magistrat, preşedinte al cârfei de csuaţie. Dar făcând parte din vechea grupare a „Janimei" ieşene, In grupul politic a lui P. P. Carp, a foat alea In Parlament, a intrat apoi în guvernul lui Lascar Catargio, luând, la Ianuarie 1884, departamentul lacririlor publice. Gheorghe Pana se ocupă de Theodor Rosetti, In nenumărate rânduri. In „Portrete şi tipuri Parlamentare" Oh. Pana li consacră câteva pagini, portratându-1 in fast In care era prim-miniatru al ţărei iar la „Amintirile de la Isalmea" in faza ia care Theodor Rosetti debutase pe terenul, „Convorbirilor Literare", în grupul „Janimei". Iată cum caracteriseasă Gh. Pana pe defunctul Theodor Rosetti, In cipitolul din „Assisiit!" în care arata „origina primului d-ssle ministeriat" : —„D. Theodor Rosetti avea o situație priviligiată In societatea leşină. Cumnatul fosful Domn Csza, In legătură cu cercurile (nalte, bsrbst serios, era an om pe care „Junimea" no putea si no-1 cultiveie. An vroit ai facă dintrânaci chiar cn conferențiar, dar In această privință n’an reuşit. Am arătat In coraul acestor amintiri cam d. Rosetti, apacat de o emoţie solită a’a potut să’ş! desvolte conferinţa”. Theodor Rosetti a debutat la „Convorbiri literare" cu un stedio Intitat „Despre direcţiunea progresului nostru" cu care a obţinut... primar ministerial, el complectând qoartetul politic janimist, alăturea de Carp, Maiorescu și d. Iacob Negrucsi, care, la lasi, Intre ini 1866— 1870, ca dan lupta contra »..Frsctian« libere si indipedente." D-l Iacob Negrazo", In „Amintirile sale, arată că Theodor Rosetti a fost acela care a dat titlul de „Janimei" societăţii ieşene: „După multă discuţie, Theodor Rosetti ne plae de pe patat unde era culcat (în casa d-lui Iacob Negru*®;). — Mii băieţi, vreţi să vă dau cu on nume fără pretenţie, care are să vă placă la toţi, fiindcă nu zice mare lacru? — Vorbeşte ! — Hai să botezăm „Junimea" zise Th. Rosetti. — Toate bine găsite, strigarăm cu toții Atenei Pogor, ridicându-se de pe canapea pe care se aruncase. Începu să cânte di un preot pe nas și întrebi de trei ori: — S’a lepădat copilul de Satana pedantismului ? De trei ori răspundem cu toții răzând : — S’a lepădati — In numele Domsului botease-se dar „Janimea" exclamă Pogor și „Junimea" a rimis până in alua de tzil". Teodor Rosetti, la isprlviria răsboialul european, a urmat politica lui P. F. Carp, fiind partizanul convins al unei acţiuni militare alăturea de Germania. In timpul ocupaţiunii germane, Theodor Rosetti a fost ales preşedintele consiliului de administraţie al „Băncei Generale" care era fonduri de ocupanţi. Despre rolul octogenarului Theodor Rosetti In timpul ocupaţiunei, se povesteşte următorul fapt caracteriatic: Când nemţii hotărâseră ca „Banca Generală" să facă emisiunea bancnotelor din timpul ocupaţiei, Theodor Rosetti a venit cu demnitaea în buzunar, la şedinţa consiliului. Directorii nemţi îi comunicară hotărârea, Rosetti aacultise expunerea şi respunse ci el nu poate admite o altă emisiune decât aceia a statului român. Atunci unul dintre precipatii conducători nemţi, visând resistenţa lui Theodor Rosetti, li dădu a înţelege ca daci nu va accepta emisiune, de bună voie, o va accepta de nevoie, căci va fi silit... Theodor Rosetti scoase repede demisiunea ce o avea în buzunar, o puse pe mată şi răspunse astfel neamţului care-1 ameninţase : :— „La vârsta opt-zeci da ani tmi pute fi ştiut trupul, dar nu şi sufletul I* Şi luându-şi pălăria, părăsi „Banca Generală" pentru totdeauna... C. SATEANU Relaţiile dintre Bulgaria şi Rusia B. Sofia 19 (Rader).— Delegatul Grucii roşii ruse domnul Apretzki a trimis ministerului de externe o scrisoare prin care declară câ, conform ordinelor primite de la Moscova, îşi încheie misiunea privitor la repatrierea refugiaţilor ruşi din Bulgaria şi enunţă câ la începutul lunei August părăseşte Bulgaria cu întreg personalul delegaţiunei. Aceasta deciziea crucii roşii ruse este motivată prin faptul câ de câtâva vreme ea a întâmpinat obstacole sistematice în executarea misiunei şi că unii dintre membrii săi din provincie ar fi fost par seculaţi, arestaţi şi maltrataţi. Scrisoarea termină cu declaraţia că un astfel de condifluul activitatea ulterioărâ a delegaţiunii devine imposibilă. Ministrul afacerilor străine a răspuns In scris că guvernul bulgar departe de a vot să, împiedice misiunea umanitară cu care a fost însărârit reprezentantul crăcii roşii ruse, este gata să facă tot posibilul pentru reuşita acestei misiuni. Cabinetul bulgar s’a gândit chiar ca să lege chestiunea repatrierii ruşilor aflători in Bulgaria cu aceia a întoarcerei miilor de cetăţeni bulgari cari de ani de zile sunt reţinuţi in Rusia, ca toate demersurile repetate ale guvernatei bulgar. Singura condiţie pe care guvernul bulgar o pţune, misiunii crucii roşii ruse este ca aceasta să-şi păstreze in mod exclusiv caracterul ei umanitar, iar organele şi să se abţină dela orice amestec te afacerile interne ale Bulgariei. — D 1 Grfgorft L. Ttotorn «for al Cast! Sf. Spiridon a impaatftt citară Intrării* de continu afinat a orftlinatului dt la Populism!. Lntrărilt lant foarts ftvftaiftte, și tlt tor fi ttrmlaaft In cârmă Ionel viitoare. Nonl OrftUnfc ft! Epitropill vst li Kaagar&dn Septembrie ia prtrtntt diul mlalfttra G O. Marzeien. Vaticanul şi locurile sfinte (Bucureşti telefonată) Roma 19. (Rador). — Vattam» a început noul tratative cu guvernul englez, pentru a ajunge la o soluţie satisfăcătoare în chestiunea mandatului şi a stipănirii locurilor sfinte din Palestina. Se crede că consiliul Ligei Naţiunilor se va ocupa în cea mai apropiată ședință cu această chestiune. DUMINICA 22 IULIE 1923 SCRIITORI CELEBRI NIETZSCHE Friederich Nietzsche, artistul, s’a năpustit deodată în Germania, după anul 1870, ca un lup într’o stână. Nu se mai poate contesta că în ultimele decenii şi astăzi încă, el reprezintă viaţa noastră spirituală, —mai mult încă, că ne-a evocat o lume nouă de sentimente şi că ne-a vorbit cu sfinţenie. De aceea el a devenit purtătorul tinerei Germanii, nu fiindcă a distrus tabelele vechi—asta au făcut-o Ibsen şi alţii cu mai mult sgomot—ci fiindcă a ridicat altele pe care a scris cuvinte noui, de valoare. In opera sa „Dincolo de bine de rău" el a găsit punctul exclusiv al moralei din lumea veche, din care se poate extrage moralitatea de astăzi. După ce prinse pe fiecare de guler și-i lămuri suprema înțelepciune a lui Hamlet caracterul său propriu—„De fapt nimic nu-i bine sau rău ; judecata face aceasta", el îi silia să simtă cât e de ciudat să deosebeşti oamenii mai proaste sau oi deştepte. Şi astfel el a luat codicelor penale falsa morală filistină şi fariseie, punând viaţa noastră socială pe un fundament mai liber, şi astfel el a judecat libertatea fiecărui om, ca un al doilea mare reformator al Germaniei, ca Luther. Aceasta e partea sa, ca toate descoperirile sale să-i fie experimentate, încât din cugetător a devenit poet, şi din filosof, profet. In al seu „Zarathustra“, această operă unică, n’a scris o singură frază care să nu fi pornit din adâncul simţirei sale, ca o lacrimă. Toată iubirea sa aparţinea omului viitorului, omului nou, supra-omului care a rezistat tuturor imperfecţiunilor omeneşti; toată ura sa aparţinea trecutului şi valorilor sale false ca: mila cu cei slabi şi bicisnici, sau nostalgia a tot ce e departe ! Ca o voce dintr’altă planetă răsună cuvintele sale: „Vă conjur, fraţilor, fiţi credincioşi pământului şi nu credeţi pe aceia cari vă vorbesc de speranţă în alte lumi. Sunt nişte otrăvitori,—fie c’o ştiu, sau nu!“ Nimeni pănă la dânsul n’a criticat viaţa şi n’a binecuvântat-o ca el. Ş’aceasta a fost cununa vieţei sale pământeşti. Să râdă, să se bucure şi să poată juca! „Râsul e o sfinţenie :voi oameni superiori—învăţaţi a râde“. Ş’aceasta nu îi s’a ertat multă vreme în Germania, că a apreciat mult căsnicia şi educaţia copiilor, ca nişte opere de distrugere şi că din cauza multor obligaţiuni faţă de alţii, trebue să uiţi obligaţiunile faţă de tine! Şi numai pentru asta trebue să fim în veci recunoscător, că ne-a învăţat să privim de sus tot ce trece, ca o pasăre, ca un sburător. Şi nu frivol, cum a crezut duşmănia şi nepriceperea. Omul care ne-a dat cuvintele: „Ceea ce ne promite viaţa, aceea să cerem vieţei“, care n’a vrut să guste nimic, a fost salvat de acest blestem. Căci viaţa sa a fost aceea a unui martir. Ca fiu de preot şi ca o sămânţă a unei întregi generaţii de pastori demonul l’a făcut să devie cel mai puternic inimic al creştinismului care a existat după Voltaire. închinând spre sociabilitate, boala şi chinurile grozave l’au alungat din mijlocul oamenilor în spre pustiurile lumii glaciale sau în spre singurătatea mărei albastre. De femei,—cu care sufletul său delicat şi nobil se amesteca cu plăcere, — el se ferea şi evita contactul acesta superb care otrăveşte sexurile! Iubind prietenia, ca nimeni altul, el fu nevoit să-şi părăsească an cu an pe toţi colegii şi prietenii şi la urma toată rămăsese neînţeles şi solitar în sălbătăcia gândurilor şi sentimentelor sale, înconjurat de diavoli și animale, întocmai ca Sfântul Antonie. — „Dar ce faci aici toată ziulica ?“ îl întrebă femeia unui vechiu prieten al său, când îl găsi visător prin aleele din Engandin. — „Prind idei“ fu răspunsul său zâmbitor. Asta a devenit din tânărul învățat, care promitea atât de multe: unul care filosofează şi se urcă în ceruri, furând timpul Atotputernicului. Nimeni n’avea o raţiune deplină pentru dânsul, nicăirea nu găsise vreun ecou şi când se ivi, în fine, mult dorita glorie, era prea târziu. El nu mai avea putereaconştiinţei de a lua otrava ce o avea cu el şi astfel căzu în bunele mâini ale duioasei sale surori care-l ţinu,—adică cadavrul său—pănă la sfârşitul existenţei sale. Şi astfel trebuia să mai suporte zece ani cuvântul său plin de învăţăminte: „Mori la timpul oportun“. El a murit în timpul unei zile furtunoase din vara anului 1900, în sgomotul trăs-