Mişcarea, iunie 1925 (Anul 19, nr. 120-144)
1925-06-25 / nr. 140
* I. ANUL XIX Noi 140 Pelerinajul de la Sinaia, la mormântul regretatului fost şef al partidului Cnservator Take Ionescu, a adunat laolaltă grupul care a înconjurat până în ultimul moment pe Cel din urmă conducător al conservatorilor. S’ar părea că acest pios pelerinaj nu ar avea nici o semnificaţie politică. In aparenţă n’a fost decât o amintire omagială adusă defunctului birbat de stat de la moartea căruia au trecut trei ani. Numai trei ani—şi toţi aceia cari au fost grupaţi In jurul său, au ţinut să-1 comemoreze dar să-şi dele in acelaş timp impresia Că fac o de* * monstraţiune politică. |]La mormântul lul Teke lonescu s’au depus flori şi s’au rostit discursuri. N’au vorbit la mormânt decât foştii islamici politici cari l-au adus omagiile bine meritate, iar cuvântările cu caracter politic, de actualitate, au fost rostite de aceia Cari n’au fost Înregimentaţi la toasta grupare conservatorie dar cari sunt astăzi conducătorii foştilor fachişti şi conservatori. Prin urmare in pelerinajul Ce a avut loc la Sinaia găsim această singură notă politica semnificativă. Ea merită o atenţiune deosebită, având la vedere starea politică actuală a foștilor partizani ai lui Take lonescu. * Se știe că după moartea lui N. Fitipescu a dispărut cam subit partidul conservator-democrat condus până atunci de Tîke lonescu, pentru ca să se realizeze o fusiune intre conservatorii Fiipescani si conservatorii la Crieti, celace s’a şi întâmplat. Tike lonescu a devenit şeful conservatorilor de ambele nuanţe conducând aceastâ grupare până in clipele din urmă ale vieţei sale. Conservatorii puri au aderat la a Ceastă fuziune tocmai pentru politica naţională pe Care a urmărit-o Tike lonescu in timpul conflagraţiei mondiale. Faptele acestea sunt prea recente,Ca să mai facem un istoric. Se ştie ce atitudine hotărâtă a avut Take lonescu faţă de toţi aceia Cari au avut o altă credinţă şi au săvârşit acte de trădare naţională, după cum e cunoscută atitudinea sa faţă de fostul conducător al „Luminii“ de tristă memorie. O Împrejure fatală a aruncat astăzi pe partizani! săi in aceiaşi barcă In care nufragiază mulţi râtăriţi politici, implicit şi dl C. Stre. Mai mult, grupul conservator pe Care un ziar vrea să i prezinte compact şl Independent, publicând pe toţi aceia care au luat parte la pelerinagiul de la Sinaia.TM acest grup Conservator înregimentat In gruparea d-lor Maniu şi Vaida este şi mai anihilat prin coaliţia cu elementul ţă- rănit şi pus uneori în tragicomica situaţie de a face o politică antinaţională şi subversivă. In această stare sufletească a avut loc pelerinagiul dela Sinaia. S'a emigrat memoria lui Take Ionescu şî toată acţiunea sa politică şi naţională—la mormânt Dar la banchet au glăsuit şefii de istăzi al Conservatorilor, ca si i se aducă aminte că au rupt cu trecutul şi că astăzi sunt obligaţi să urmeze o altă Cale, chiar mai multe, după cum survin şi împrejurările. Foştii amici şi partizani ai lui Take Ionescu s’ar fi putut dispensa de cuvântările rostite la banchetul de d-nil Maniu şi Iorga. Mai lipseau doar d d nil Stere şi Lupu la tragedia conservatorilor să apară și toată grandoarea ei ! Unde vor ad nk*Bytshta însemnări linge femeile? Ziare nemi conţină* să apar*. Uo non organ femeniat a deschis ochii şi ne promite polemist pasionate. Nici nu ae putea a* fie altfel când acett periodic va fi redijst de femei. Char dac* nu admitem părerea comună aiapra preferinţei femeilor da a cârd, a ae deda la gălcetvS, trebue tot«? Să recunoaştem că an o locvacitate deosebită, in comparaţia cu bărbaţi. Deci bolii debuşeu ai verve! femenine va apăre la Paria, propanânda şi aă apropie femeile din toate ţările. Aceat organ se va numi „L’Action feministe“ jarmi lunar Independent. Se pare că îfl va recruta ledoarele in rândurile celor care nu mal pot după proza lui Matura* şi a lui Leon Daudet. Ţiu şi femeile franceze aăşi arate înclinaţia spre mişcării« care nfiznesc cât mal spre dreapta. E in paichologia femeilor aceaată preferinţă a guvernământului monarchic, înţeleg mai bine ca barbaţii necesitatea unei instanţe supreme, unui element de control care să se menţie deasupra tuturor intrigilor de fiecare zi, păstrându-ţi o demnitate care impune. Tot cu aceeaşi pasine luptă femeile şi pentru menţinerea instituţiilor tradiţionale. Femeile sunt, prin construcţia lor sufletească, conservatoare. Au in toate manifestările lor o memorie excepţională. Prin viaţa care o duc au un cult al amănuntelor, al tuturor evenimentelor care survin in căminul lor. Mai au apoi o Umiditate, o lipsă de curaj, care explică in bună parte onoarea pe care o au de inovaţii, de regimurile noi. Femeea e apoi iainte de orice sensibilă. Se leagă de fiecare obişnuinţă cu o pasiune care se transformă in duioşie şi tristeţă ori de câte ori e vorba să se desprindă de ea. Toate aceste Înclinări naturale ale sufietulii femenin le apropie de mişcarea monarchică şi tradiţională. A dovedit-o cu prisosinţă in Germania când sa contribuit decisiv cu votările lor la alegerea mireşului al Hindernborg. Vor si o dovedească şi la Franţa, punlndu-se in serviciul lui Charles Maerraa. Se pare insă că o parte din franţuzoaice sant dispuse să le faci opoziţie vigilentă. Se anunţi organizarea unei adevarate prese femenine de stânga. In orice caz lupta va da aspecte interesante. Mai ales pentru barbaţi. Avem dară să mai privim cum se luptă şi alţii. Până acum noma femeilor la era rezervată această situaţie. Vor vedea in cele din urmi că n’au făcut prea mare lucru cerând dreptul de a se amesteca in viaţa publică. Şi poate să sperăm că se vor Întoarce tot in cămin, unde te va ferbe mai bine oaia — vorba românuki. QUIDAM Impositofili constatări şi diadursili ale d-lui I I. & Brătianu La congresul partidului liberal ţinut la Deva, la care au luat parte mai mulţi membrii al guvernatei, şi o mare afluenţă de lume din ţinuturile învecinate, dl. Ion Britian a şefei partidului şi prima ministru a vorbit de câteva ori. Când primara din Deva a urat bană»veni, primul ministru i-a răspuns: „Persoana mea nu merită aceste laude. Ea ntemai merit decât că am avut încredere desăvârşită in puterile neamului nostru. Am fost un organ de execuţie al manifestării unei conştiinţe naţionala vie de I veacuri. Conştiinţa naţională, cum era şi presa, s’a manifestat cu tărie, cum era şi firesc, expresiunea ei fiind oştirea româei". Continuând d. Brătianu a spus: Ni se impune, iasă, o datorie excepţional de mare şi cu răspundere pentru viitor. Trebue să ştim să privim numai înainte, să vedem tot ce trebueşte facă înfăptuit pentru ca opera realizată să se consolideze şi să dea roadele cele mai fericite. E datoria oricărui bas român, — şi eu prin bun român înţeleg pe toţi cetăţenii pe care le-ar fi origina,—să aducă toată munca de cari sunt capabili la această operă de consolidare. Am desăvârşita încredere în popor, care va şti, ca şi in trecut, să răspundă ca acelaşi bărbăţie la datorie. * La congresul partidului, după cuvântarea rostită de dl. general Moşoi, Al. Constantinescu şi alţii, dl. I. Brătianu a rostit următoarele : „Nu vă aşteptaţi la langă cuvinte. Nu am venit aci să ţin cuvântări, ci să vă aud şi să vă ascult. Pentru dragostea pe care mi-o arătaţi, vă mulţumesc. La vârsta mea—după 30 ani de viaţă publică—am învăţat adevărul că în politică omul nu trebue judecat după vorbă ci după faptă. Dacă în trecuta! pat’darii nostru nu am ştiut dobândi încrederea şi ajutorul dv., apoi nu ca vorbe fermecate voi căuta eu azi să te câştig. După aproape patru ani de guvernare ca ş! din paginile istoriei, puteţi judeca dacă partida liberal are însuşirile serioase necesare spre a iervi o ţară şi dacă merită să-i daţi ajutorul fără de care nu va putea să rămână la conducere. In opera noastră suntem călăurţi, de o stea. Steaua noastră nu e dintre acele cari se învârtesc după ora zilei: @ stras» polari, o stea fixă şi imuabilă pe care n’o sih!mba pătimite ş interesele mizerabile de persoane. v. Linia dreaptă este linia bani pentru consolidarea unui stat: în ea rezidă ordinea morală, singura pe care se poate clidi fericirea unei ţiri. Şi tot îa ea stă şi chezăşia minorităţilor. Opera ce am întreprins-o are nevoie, pentru definitiva ei înfăptuire, de sprijinul nsassefor. Prezenţa dv. aci îmi dovedeşte ei acest sprijin există". * Insfrrşit toastul pe care dl. L Brătianu Fa rostit la banchete ce a urmat dspl congres, a complectat aceste importante declaraţii prin care primul ministru a învederat care este reala situaţia politică generate. Dacă aş asculta inima mea v’aş spuna numai aceste două cuvinte. Vă mulţumesc. Adversarii politici mă acuzi că preocupat cum ssst, nu te dau destulă importanţă. Aşa este. Adevărul e că nu mă gândesc la dânsul. Dar acum la sfârşitul mesei când sunt posibile şi preocupări de altă natură, le voi satisface dorinţa. După o istovitoare activitate in legiferare, odată Partement şl închis, mi-am îngăduit un repaus de câteva ceasuri, la mine acasă, te Fiorics. Am acolo un căţeluş iubitor şi devotat casei şi serviciului lui—la care ţin foarte mult. PRIMUL MINISTRU * JOI 25 IUNIE 1925 CRONICA RIMATA PHOTOPLASTIC IEŞAN MOTTO : »Ordinea* să albi haz, Longhmesm sâ-l vezi treaz. Din: „Ce a« sa ponto" ...............................E el,... ba nu e el,.. «scultă-mă pe mise E e! g&nt de sărbătoare, îa joc de-opted sre botine, Şi umblă pararea cu gâtul uscat şi sete mare are, Sechitei şi-ades regretă că trebae a’stzb’e pa picioare. încolo aşa cam cu toţii îl ştiţi,.., când sre na stă, bea... Când nu, ae mulţumeşte annasl ctea ţsp ca gater şî-o chioftea. Li Tribunal pe bind îşi face adesea somnul,... şi i cătat Când „Ordinea" caaaluri are, cu mardiri! de deşertat. Silăşlueşte şi el în casa „boborulul" şi stând te sfat Lichea bătrână, cântă imnuri de slavă lui... P. Pogonit Şi de întrebi ce vrea, îţi spune:—am fost cândva, nu ştiu ce-am fost Dar frică mi-i că’n van sat astăzi chiar şi la ei, un micuţ... „post". E ei,... musteaţi oală, ochii paientealţi şi cam se cade E-atunci când îşi ştireşte gâtul dând daşă„ „90 de grade"... Pe lângă zidari sa prelingâ, oftând păcate’d spete dace, Şi pe „ce-a fost" de mait Ieşenii i-au pas o candrii şi-o crace... Cred că aţi putut fiecare din dv. aprecia tot ce cuprinde un suflet de căţei credincios. Pentru Intăia oiră m’a primit rău — şi In primul moment a’am înţeles. După o clipă de gândire m’ara dumerit. Desigur, fiindcă mi-am permis si compar cu căţeii, acţiunea adversarilor mei. Voia ii-mi zică parcă: Cam se poate cinci căţeii cari suntem atât de înţelepţi şi devotaţi şi cari nrevem alt gând decis împlinirea servictelor, că suferim o calificare nedreaptă care, oricum, nu s’ar fi putut adresa decât câinilor turbaţi. Şi-am înţeles ci am fost rău inspirat când am făcut acea comparaţie. Adversarii mei mi-au făcut un serviciu repetat. Omul care dace o acţiune continuă are drepţii să fie obosit, că di aerară acţiude e de lung* curată. Constat acum cum ne apropiem de îsnpiralrea a 4 ani de guvernare, că am reuşit să dăm o strălucire dovadă. Cine crede că se poate atinge vrerea cel cu guverne cari nu pot dura decât câteva unul dă probi de mareexperienţă. Durata Intră în condiţiile unei guvernân. Şi noi am dovedit că suntem na guvern cu unitate de acţiune şi cu durată de viaţă. Ne-am sleit noi puterile? Nu... fiindcă am murit atât de des, ca la fiecare moment, înviaţi, ne simţim tot mai tineri. Şi acesta a fost însă, scopul vorbirei mele. Mi-am adus aminte că în casa mea pătimească ce se afla alături de mormântul tatalui meu se găseşte un prag de piatră, la care oricine iuţită trebue să se schine cu pietate. Piatra e adusă dela Sarmtesgetuza. După cum in Biserica noastra se aduce sf. sir dete Sf. Mormânt, tot aşa şi la pragul casei mele, am socotit că e sfinţesc prin amintirea celei mai eterne puteri naţionale, pasând o piatră dela Sarmkagetuza. Veţi înţelege, uşor, cu ce pietate şi evlavie salut cu aceste regiuni. Vâ urez din sofist sft fiţi demni de ceea ce reprezentaţi in mijlocul României Mari. ECOURI Talentatul scriitor dr. Ssudu Teteajîa—a dimnit iubitorilor da lectură un nou volum da nuvele şi schiţe imitat«! „Casa cu muşcate albe" şi care sent cuprinse dintr’un număr de 14 bucăţi sdivirtfe prile. Asupra acestui talentat prozator, care este uz meşter ai sincerităţii în artă, vom reveni.* Tenorul C. Stroescu a fost aggstit te opera la Londra, unde va cânta în viitoarea stagiune.* Se agită ideea ca marele premii naţionale să fie distribuite la sind sau la trei ani, pentru ca astfel stins ce se va acorda celor premiiţi să fie sporită de cinci sau de trei ori.* Ziariștii francezi au ales ca patron al breslei lor—pe Voltaire. Dacă ar fi să alegem și noi un atare patron,—n’am găsi decât pe Mihai Eminescu. —■ D. ministru N. Chirculescu a fost sărbătorit alaltăieri, te Bressresil, primit un banchet dat de funcţionarii comerciali în onoarea sale, ca autor al regi repausului duminical DE LA HURAŞ LA NISTRU CU ATENEUL IEŞAN de MARIANA CONTA KERNBACH IIit Corul murmură veşnica pomenire. Ecoul singur răspunde. Deodată un babait de tanet ce se prelungeşte, colo departe, spre zarea ce se luminează ca de-o veste bană, keep discursurile: al primarului, al unui student şi Iacă al anal reprezentant oficial din Turda. Apoi al preşedintelui nostru, ai anal domn profesor din Iaşi, îa fine al reprezentantului Basarabiei, care uneşte toate sufletele la acelaşi înflăcărare şi adâncă emoţie. O doamnă profesoară recită entuziast versaţi, apoi cu toţii depunem pe mormânt mănunchiuri de flori proaspete, culese pe câmpia minunată. Nici fotograful nu-şi uită datoria, aşa că drumul întoarcere! se transformă într-o plăcută plimbare recreativă, după tensiunea cerată oarecum de măreţia pelerinajului. Facem cunoştinţă cu suflete calde şi cumăteşte, care ne dau ospitalitate şi prisos de simpatie, care ne fac să lăsăm acolo cel mai bun gând al nostru şi să luăm cu noi o amintire duioasă. Orăşelul asemănător celor din Moldova, dar mai întins şi mai îngrijit, pare foarte atrăgător, cu căsuţele-i patriarhale, împrejmuite de loc mult, gospodării îmbelşugate şi prieteneşti. Străzi largi, drepte şi nepavate alături de ulicioare aşternute cu piatră de râu, care urcă cotind ca la mănăstire. Altfel viaţă intensă. Fabrici malte şi felrice, străini mai mulţi şi mai feluriţi. Ca ultim rămas bun se încinge hora Înfrăţirii pe peron. Patru şiraguri „se prind mereu şi se desprind" invartindu se printre mulţimea privitorilor. De sus de pe vagon fotograful îşi împlineşte menirea. Plecam. III La 4 jumătate suntem pe Cluj. Muzică militară, flori, mare de capete. Primarul ne urează Ou a sosit, timisul prefectului dl. Cojocna ne faganeşte întreg ajutorul. De-alungul bulevardului „Regele Ferdinand“ defilăm în cortegiu şi lumea ae salat ca simpatie. Am ajuns în piaţa Unirii. Lângă impunătoarea catedrală o umană cuprinde pe oratori. Vorbeşte întâia comandantul garnizoanei, un fiu al Iaşului, după cum însuşi se numeşte; apoi reprezentanta Universităţii, iarâşi domnul Primar, preşedintele societăţii Astra, preşedintele Camerei de Comerţ, un student, un colonel din partea comitetului de recepţie şi în sfârşit au fost concetăţean, care evoca, în cuvântarea sa, câteva clipe din războiul întregirii. A doua zi de dimineaţa, era Duminica, ne adanata in firul aceleiaşi catedrale, care învârte acum, în umbra protectoare, masivul monument al lui Matei Corvin. Pe când priviam calul focos, pe care viguroasa mână regească li struneşte fără milă, o doamnă se apropie pentru a ne lămuri că, dintre cei patru războinici, care se închină regelu, cel nul viteaz e român. Ei singur pleacă steagul în semn de loială supunere, pe când ceilalţi steu falaici în zalea lor medievali. Dar toate acestea ni ia spune într’o românească de curând învăţaţi. La Universitate vizitem numai Aula, mai mare decât cea din Iaşi, dar mai puţin cochetă; pe urmă ne ducem la clinici, uade admirăm frumoasele instalaţiuni. Totuşi, ferească Dzeu să ai nevoe de ele! latâ-ne la Bibliotecă, o clădire împrejmuită de o splendidă grădină. Un milion jumătate volume rânduite în şase şiruri de