Mişcarea, iunie 1925 (Anul 19, nr. 120-144)

1925-06-25 / nr. 140

* I. ANUL XIX Noi 140 Pelerinajul de la Sinaia, la mor­mântul regretatului fost şef al parti­dului C­nservator Take Ionescu, a adunat laolaltă grupul care a în­conjurat până în ultimul moment pe Cel din urmă conducător al con­servatorilor. S’ar părea că acest pios peleri­naj nu ar avea nici o semnificaţie politică. In aparenţă n’a fost decât o amintire omagială adusă defunctu­lui birbat de stat de la moartea că­ruia au trecut trei ani. Numai trei ani—şi toţi aceia cari au fost grupaţi In jurul său, au ţi­nut să-1 comemoreze dar să-şi dele in acelaş timp impresia Că fac o de* * monstraţiune politică. |]La mormântul lul Teke lonescu s’au depus flori şi s’au rostit dis­cursuri. N’au vorbit la mormânt de­cât foştii isl­amici politici cari l-au adus omagiile bine meritate, iar cu­vântările cu caracter politic, de ac­tualitate, au fost rostite de aceia Cari n’au fost Înregimentaţi la toas­ta grupare conservatorie dar cari sunt astăzi conducătorii foştilor fa­­chişti şi conservatori. Prin urmare in pelerinajul Ce a a­­vut loc la Sinaia găsim această sin­gură notă politica semnificativă. Ea merită o atenţiune deosebită, având la vedere starea politică actuală a foștilor partizani ai lui Ta­ke lonescu. * Se știe că după moartea lui N. Fiti­­pescu a dispărut cam subit partidul conservator-democrat condus până a­­tunci de Tîke lonescu, pentru ca să se realizeze o fusiune intre conser­vatorii Fi­ipescani si conservatorii la­ Cri­eti, celace s’a şi întâmplat. Tike lonescu a devenit şeful conservato­rilor de ambele nuanţe conducând a­­ceastâ grupare până in clipele din ur­mă ale vieţei sale. Conservatorii puri au aderat la a­ Ceastă fuziune tocmai pentru poli­tica naţională pe Care a urmărit-o Tike lonescu in timpul conflagraţiei mondiale. Faptele acestea sunt prea recente,­Ca să mai facem un istoric. Se ştie ce atitudine hotărâtă a a­­vut Take lonescu faţă de toţi aceia Cari au avut o altă credinţă şi au săvârşit acte de trădare naţională, după cum e cunoscută atitudinea sa faţă de fostul conducător al „Lumi­nii“ de tristă memorie. O Împrejure fatală a aruncat as­tăzi pe partizani! săi in aceiaşi bar­că In care n­ufragiază mulţi râtă­riţi politici, implicit şi dl C. S­tre. Mai mult, grupul conservator pe Care un ziar vrea să i prezinte com­pact şl Independent, publicând pe toţi aceia care au luat parte la pe­­lerinagiul de la Sinaia.TM acest grup Conservator înregimentat In gruparea d-lor Maniu şi Vaida este şi mai anihilat prin coaliţia cu elementul ţă-­­ răn­it şi pus uneori în tragicomica situaţie de a face o politică antina­ţională şi subversivă. In această stare sufletească a a­­­vut loc pelerinagiul dela Sinaia. S'a emigrat memoria lui Take Ionescu şî toată acţiunea sa politică şi na­ţională—la mormânt Dar la banchet au glăsuit şefii de istăzi al Conser­vatorilor, ca si i­ se aducă amin­te că au rupt cu trecutul şi că as­tăzi sunt obligaţi să urmeze o altă Cale, chiar mai multe, după cum survin şi împrejurările. Foştii amici şi partizani ai lui Ta­ke Ionescu s’ar fi putut dispensa de cuvântările rostite la banchetul de d-nil Maniu şi Iorga. Mai lipseau doa­r d d nil Stere şi Lupu la tragedia conservatorilor să apară și toată grandoarea ei ! Unde vor a­d nk*B­­ytshta însemnări­­ linge femeile? Ziare nemi conţină* să apar*. Uo non or­gan femeniat a deschis ochii şi ne promite polemist pasionate. Nici nu ae putea a* fie altfel când acett periodic va fi redijst de femei. Ch­ar dac* nu admitem părerea co­mună aiapra preferinţei femeilor da a cârd­, a ae deda la gălcetvS, trebue tot«? Să re­cunoaştem că an o locvacitate deosebită, in comparaţia cu bărbaţi­. Deci bolii debuşeu ai verve! femenine va apăre la Paria, propanânda şi aă apropie femeile din toate ţările. Aceat organ se va numi „L’Action fe­ministe“ jarmi lunar Independent. Se pare că îfl va recruta ledoarele in rândurile ce­lor care nu mal pot după proza lui Ma­tura* şi a lui Leon Daudet. Ţiu şi femeile franceze aăşi arate încli­naţia spre mişcării« care nfiznesc cât mal spre dreapta. E in paichologia femeilor aceaată prefe­rinţă a guvernământului monarchic, înţeleg mai bine ca barbaţii necesitatea unei instanţe supreme, unui element de con­trol ca­re să se menţie deasupra tuturor in­trigilor de fiecare zi, păstrându-ţi o demni­tate care impune. Tot cu aceeaşi pasine luptă femeile şi pentru menţinerea instituţiilor tradiţionale. Femeile sunt, prin construcţia lor sufleteas­că, conservatoare. Au in toate manifestările lor o memorie excepţională. Prin viaţa care o duc au un cult al amănuntelor, al tuturor evenimen­telor care survin in căminul lor. Mai au apoi o Umiditate, o lipsă de cu­raj, care explică in bună parte onoarea pe care o au de inovaţii, de regimurile noi. Femeea e apoi iainte de orice sensibilă. Se leagă de fiecare obişnuinţă cu o pasi­une care se transformă in duioşie şi tris­­teţă ori de câte ori e vorba să se desprin­dă de ea. Toate aceste Înclinări naturale ale sufietulii femenin le apropie de mişca­rea monarchică şi tradiţională. A dovedit-o cu prisosinţă in Germania când sa contribuit decisiv cu votările lor la alegerea mireşului al Hindern­borg. Vor si o dovedească şi la Franţa, punlndu-se in serviciul lui Charles Maerraa. Se pare insă că o parte din franţuzoaice sant dispuse să le faci opoziţie vigilentă. Se anunţi organizarea unei adevarate pre­se femenine de stânga. In orice caz lupta va da aspecte interesante. Mai ales pen­tru barba­ţi. Avem dară să mai privim cum se luptă şi alţii. Până acum noma­ femeilor la era rezervată această situaţie. Vor vedea in cele din urmi că n’au făcut prea mare lucru cerând dreptul de a se a­­mesteca in viaţa publică. Şi poate să spe­răm că se vor Întoarce tot in cămin, unde te va ferbe mai bine oaia — vorba româ­­nuki. QUIDAM Impositofili constatări şi diad­ursili ale d-lui I I. & Brătianu La congresul partidului liberal ţinut la Deva, la care au luat parte mai mulţi mem­brii al guvernatei, şi o mare afluenţă de lume din ţinuturile învecinate, dl. Ion Britia­n a şefei partidului şi prima­ ministru a vor­bit de câteva ori. Când primara­ din Deva­­ a urat bană»­veni, primul ministru i-a răspuns: „Persoana mea nu merită aceste laude. Ea ntem­ai­ merit­ decât că am avut în­credere desăvârşită in puterile neamului nostru. Am fost un organ de execuţi­e al manifestării unei conştiinţe naţion­ala vie de I veacuri. Conştiinţa naţională, cum era şi presa, s’a manifestat cu tărie, cum era şi firesc, expresiunea ei fiind oştirea româei". Continuând d. Brătianu a spus: Ni se impune, iasă, o datorie excepţional de mare şi cu răspundere pentru viitor. Trebue să ştim să privim numai înainte, să vedem tot ce trebueşte facă înfăptuit pentru ca opera realizată să se consolideze şi să dea roadele cele mai fericite. E datoria oricărui bas român, — şi eu prin bun român înţeleg pe toţi cetăţenii p­e care le-ar fi origina,—să aducă toată munca de cari sunt capabili la această o­­peră de consolidare. Am desăvârşita încredere în popor, care va şti, ca şi in trecut, să răspundă ca a­­celaşi bărbăţie la datorie. * La congresul partidului, după cuvântarea rostită de dl. general Moşoi, Al. Con­­stantinescu şi alţii, dl. I. Brătianu a rostit următoarele : „Nu vă aşteptaţi la langă cuvinte. Nu am venit aci să ţin cuvântări, ci să vă aud şi să vă ascult. Pentru dragostea pe care mi-o arătaţi, vă mulţumesc. La vârsta mea—după 30 ani de viaţă publică—am învăţat adevărul că în poli­tică omul nu trebue judecat după vorbă ci după faptă. Dacă în trecuta! pa­t’darii nostru nu am ştiut dobândi încrederea şi ajutorul d­v., apoi nu ca vorbe fermecate voi căuta eu azi să te câştig. După aproape patru ani de guvernare ca ş! din paginile istoriei, puteţi judeca dacă par­tida­ liberal are însuşirile serioase necesare spre a ier­vi o ţară şi dacă merită să-i daţi ajutorul fără de care nu va putea să ră­mână la conducere. In opera noastră suntem călăurţi, de o stea. Steaua noastră nu e dintre acele cari se învârtesc după ora zilei: @ stras» po­lari, o stea fixă şi imuabilă pe care n’o si­h!mba pătimite ş interesele mizerabile de persoane. v. Linia dreaptă este linia bani pentru con­solidarea unui stat: în ea rezidă ordinea morală, singura pe care se poate clidi fe­ricirea unei ţiri. Şi tot îa ea stă şi che­zăşia minorităţilor. Opera ce am întreprins-o are nevoie, pentru definitiva ei înfăptuire, de sprijinul nsassefor. Prezenţa dv. aci îmi dovedeşte ei ac­est sprijin există". * Insfrrşit toastul pe care dl. L Brătianu Fa rostit la banchete­ ce a urmat dspl con­gres, a complectat aceste importante de­­claraţii prin care primul ministru a învederat care este reala situaţia politică generate. Dacă aş asculta inima mea v’aş spuna numai aceste două cuvinte. Vă mulţumesc. Adversarii politici mă acuzi că preocu­pat cum ssst, nu te dau destulă impor­tanţă. Aşa este. Adevărul e că nu mă gân­desc la dânsul. Dar acum la sfârşitul me­sei când sunt posibile şi preocupări de altă natură, le voi satisface dorinţa. După o istovitoare activitate in legife­rare, odată Partement şl închis, mi-am în­găduit un repaus de câteva ceasuri, la mi­ne acasă, te Fiorics.­ Am acolo un căţeluş iubitor şi devotat casei şi serviciului lui—la care ţin foarte mult. PRIMUL MINISTRU * JOI 25 IUNIE 1925 CRONICA RIMATA PHOTOPLASTIC IEŞAN MOTTO : »Ordinea* să albi haz, Longhmesm sâ-l vezi treaz. Din: „Ce a« sa ponto" ...............................E el,... ba nu e el,.. «scultă-mă pe mise E e! g&n­t de sărbătoare, îa joc de-opted sre botine, Şi umblă pararea cu gâtul uscat şi sete mare are, Se­chitei şi-ades regretă că trebae a’stzb’e pa picioare. încolo­­ aşa cam cu toţii îl ştiţi,.., când sre na stă, bea... Când nu, ae mulţumeşte annasl ctea ţsp ca gater şî-o chioftea. Li Tribunal pe bind îşi face adesea somnul,... şi i cătat Când „Ordinea" caaaluri are, cu mardiri! de deşertat. Silăşlueşte şi­ el în casa „boborulul" şi stând te sfat Lichea bătrână, cântă imnuri de slavă lui... P. Pogonit Şi de­ întrebi ce vrea, îţi spune:—am fost cândva, nu ştiu ce-am fost Dar frică mi-i că’n van sat astăzi chiar şi la ei, un micuţ... „post". E ei,... musteaţi oală, ochii paientealţi şi cam se cade E-atunci când îşi ştireşte gâtul dând daş­ă„­ „90 de grade"... Pe lângă zidari sa prelingâ, oftând păcate’d spete dace, Şi pe „ce-a fost" de mait Ieşenii i-au pas o candrii şi-o crace... Cred că aţi putut fiecare din dv. apre­cia tot ce cuprinde un suflet de căţei cre­dincios. Pentru Intăia oiră m’a primit rău — şi In primul moment a’am înţeles. După o clipă de gândire m’ara dumerit. Desigur, fiindcă mi-am permis si compar cu căţeii, acţiunea adversarilor mei. Voia ii-mi zică parcă: Cam se poate ci­nci căţeii cari suntem atât de înţelepţi şi devotaţi şi cari nrevem alt gând decis îm­plinirea servictelor, că suferim o calificare nedreaptă care, oricum, nu s’ar fi putut a­­dresa decât câinilor turbaţi. Şi-am înţeles ci am fost rău inspirat când am făcut acea comparaţie. Adversarii mei mi-au făcut un serviciu repetat. Omul care dace o acţiune continuă are drepţii să fie obosit, că­ di aerară acţiud­e e de lung* curată. Constat acum cum­ ne apropiem de îsn­­piralrea a 4 ani de guvernare, că am reu­şit să dăm o strălucire dovadă. Cine crede că se poate atinge vrerea cel cu guverne cari nu pot dura decât câteva unul dă pro­bi de mare­­experienţă. Durata Intră în condiţiile unei guvernân. Şi noi am dovedit că suntem na guvern cu unitate de acţiune şi cu durată de viaţă. Ne-am sleit noi puterile? Nu... fiindcă am murit atât de des, ca la fiecare mo­ment, înviaţi, ne simţim tot mai tineri. Şi acesta a fost însă, scopul vorbirei mele. Mi-am adus aminte că în casa mea pă­timească ce se afla alături de mormântul tatalui meu se găseşte un prag de piatră, la care oricine iuţită trebue să se schine cu pietate. Piatra e adusă dela Sarmtesgetuza. După cum in Biserica noastra se aduce sf. sir dete Sf. Mormânt, tot aşa şi la pragul casei mele, am socotit că e sfinţesc prin amintirea celei mai eterne puteri na­ţionale, pasând o piatră dela Sarmkage­­tuza. Veţi înţelege, uşor, cu ce pietate şi e­­vlavie salut cu aceste regiuni. Vâ urez din sofist sft fiţi demni de ceea ce reprezentaţi in mijlocul României Mari. ECOURI Talentatul scriitor dr. Ssudu Teteajîa—a dimnit iubitorilor da lectură un nou volum da nuvele şi schiţe imitat«! „Casa cu muş­cate albe" şi care sent cuprinse dintr’un număr de 14 bucăţi sdivirtfe prile. Asupra acestui talentat prozator, care este uz meşter ai sincerităţii în artă, vom reveni.* Tenorul C. Stroescu a fost aggstit te o­­pera la Londra, unde va cânta în viitoa­rea stagiune.* Se agită ideea ca marele premii naţio­nale să fie distribuite la sind sau la trei ani, pentru ca astfel stins ce se va acorda celor premiiţi să fie sporită de cinci sau de trei ori.* Ziariștii francezi au ales ca patron al breslei lor—pe Voltaire. Dacă ar fi să alegem și noi un atare pa­tron,—n’am găsi decât pe Mih­ai Eminescu. —■ D. ministru N. Chirculescu a fost sărbătorit alaltăieri, te Bressresil, prim­it un banchet dat de funcţionarii comerciali în onoarea­­ sale, ca autor al regi repausu­lui duminical DE LA HURAŞ LA NISTRU CU ATENEUL IEŞAN de MARIANA CONTA KERNBACH II­it Corul murmură veşnica pomenire. Ecoul singur răspunde. Deodată un babait de tanet ce se prelungeşte, colo departe, spre zarea ce se luminează ca de-o veste bană, keep discursurile: al primarului, al unui student şi Iacă al anal reprezentant oficial din Turda. Apoi al preşedintelui nostru, ai anal domn profesor din Iaşi, îa fine al re­prezentantului Basarabiei, care uneşte toate sufletele la acelaşi înflăcărare şi adâncă emoţie. O doamnă profesoară recită entu­­ziast versaţi, apoi cu toţii depunem pe mor­mânt mănunchiuri de flori proaspete, culese pe câmpia minunată. Nici fotograful nu-şi uită datoria, aşa că drumul întoarcere! se transformă într-o plăcută plimbare recrea­tivă, după tensiunea cerată oarecum de mă­reţia pelerinajului. Facem cunoştinţă cu su­flete calde şi cum­ăteşte, care ne dau ospi­talitate şi prisos de simpatie, care ne fac să lăsăm acolo cel mai bun gând al nostru şi să luăm cu noi o amintire duioasă. Orăşelul asemănător celor din Moldova, dar mai întins şi mai îngrijit, pare foarte atrăgător, cu căsuţele-i patriarhale, împrej­muite de loc mult, gospodării îmbelşugate şi prieteneşti. Străzi largi, drepte şi nepa­vate alături de ulicioare aşternute cu piatră de râu, care urcă cotind ca la mănăstire. Altfel viaţă intensă. Fabrici malte şi fel­­rice, străini mai mulţi şi mai feluriţi. Ca ultim rămas bun se încinge hora Înfrăţirii pe peron. Patru şiraguri „se prind mereu şi se desprind" invartindu se printre mul­ţimea privitorilor. De sus de pe vagon fo­tograful îşi împlineşte menirea. Plecam. III La 4 jumătate suntem pe Cluj. Muzică militară, flori, mare de capete. Primarul ne urează Ou a sosit, timisul prefectului dl. Cojocna ne fag­aneşte întreg ajutorul. De-a­­lungul bulevardului „Regele Ferdinand“ defi­lăm în cortegiu şi lumea ae salat ca sim­patie. Am ajuns în piaţa Unirii. Lângă impunătoarea catedrală o umană cuprinde pe oratori. Vorbeşte întâia comandantul garnizoanei, un fiu al Iaşului, după cum în­suşi se numeşte; apoi reprezentanta­ Uni­versităţii, iarâşi domnul Primar, preşedin­tele societăţii Astra, preşedintele Camerei de Comerţ, un student, un colonel din partea comitetului de recepţie şi în sfârşit au fost concetăţean, care evoca, în cuvântarea sa, câteva clipe din războiul întregirii. A doua zi de dimineaţa, era Duminica, ne a­­danata in firul aceleiaşi catedrale, care în­­vârte acum, în umbra­­ protectoare, masivul monument al lui Matei Corvin. Pe când priviam calul focos, pe care viguroasa mână regească li struneşte fără milă, o doamnă se apropie pentru a ne lămuri că, dintre cei patru războinici, care se închină regelu­, cel nul viteaz e român. Ei singur pleacă steagul în semn de loială supunere, pe când ceilalţi steu falaici în zalea lor medievali. Dar toate acestea ni ia spune într’o româ­nească de curând învăţaţi. La Universitate vizitem numai Aula, mai mare de­cât cea din Iaşi, dar mai puţin cochetă; pe urmă ne ducem la clinici, uade admirăm frumoasele instalaţiuni. Totuşi, fe­rească D­zeu să ai nevoe de ele! latâ-ne la Bibliotecă, o clădire împrej­muită de o splendidă grădină. Un milion jumătate volume rânduite în şase şiruri de

Next