Munca, martie 1953 (Anul 9, nr. 1675-1702)

1953-03-01 / nr. 1675

i Congresul Sindicatelor trebue să determine o cotitură a muncii în rândurile femeilor Una din proble­mele de mare însem­nătate discutate la cel de-al III-lea Con­gres al Sindicatelor din R.P.R., a fost aceea a atragerii unui număr cât mai mare de femei în producție, a ridicării nivelului lor politic, ideologic și profesional, a promovării lor cu curaj în munci de răspundere. Organizațiile sindicale din țara noastră, desfășurându-și activitatea sub conducerea partidului, au dat o deosebită­ atenție mun­cii femeilor, obținând succese importante în această direcție. O dovadă grăitoare a fost participarea unui mare număr de fe­mei ca delegați și invitați la cel de-al III- lea Congres­­ al Sindicatelor din R.P.R. precum și alegerea unora din ele în Con­siliul Central al Sindicatelor. Delegatele la Congres au vorbit despre munca rodnică a femeilor din țara noa­stră, despre succesele obținute de ele în diferite domenii de activitate. Aici s’a desprins și mai clar ce loc însemnat ocupă femeile în viața politică și economică a statului, posibilitățile lor de muncă fiind un izvor nesecat de forță în lupta pentru construirea socialismului. Luând cuvântul l­a Congres, tovarășa Florica Meștera de l­a Depoul C.F.R.-Ploești, prima femeie mecanic de locomotivă din țară, a subliniat deosebita grijă pe care o poartă regimul nostru democrat-popular femeilor. Ea s-a angajat să-și îngrijească cu drag locomotiva pentru a obține­ suc­cese tot mai mari. Stahanovista Morar Elisabeta de la fa­brica „Teba“-Arad, a arătat realizările frumoase în producție obținute de brigăzile de femei din întreprinderea unde lucrează. Ea a cerut Congresului să traseze ca sar­cină Comitetului Central al Sindicatului Muncitorilor din Industria Ușoară, stu­dierea temeinică a normelor științifice, a căror aplicare pe scară cât mai largă va duce la sporirea producției și a productivi­tății muncii, la îmbunătățirea calității pro­duselor, sc­ăderea prețului de cost, și deci, la ridicarea nivelului de trai a­l muncito­rilor. In cuvântul lor delegatele au vorbit cu entuziasm despre rodul sporit al muncii după metodele sovietice. Tovarășa Mizili­­geanu Elena, de pildă, președinta comite­tului de întreprindere de la „Pavel Tcacen­­co“ din București, a arătat că aci a existat o atentă preocupare pentru aplicarea me­todelor stahanoviștilor sovietici printre care Ciurchih, Cotlear, Jandarova și altele. Acest fapt a dus la obținerea unor însem­nate succese în producție, de către unele muncitoare cum sunt: stahanovistele Anas­tasia Vasilescu, Sultana Tadea, Maria Iliescu etc. Din discuțiile delegaților la Congres s’a desprins necesitatea atragerii unui mare număr de femei în producție,­ ca sprijin important în lupta pentru construirea so­cialismului. In țara noastră promovarea în muncă a femeilor este o problemă de stat. In Ho­­tărîrea C.C. al P.M.R. din Martie 1950 în legătură cu Ziua Internațională a Femeii se spune: „Partidul Muncitoresc Român, urmând învățăturile lui Lenin și Stalin despre rolul femeilor în lupta clasei mun­citoare, a promovat și promovează femeile în toate domeniile vieții economice, poli­tice și sociale, considerând aceasta ca o condiție în opera de construire a socialis­mului“. Clasa muncitoare din țara noastră, sub conducerea par­tidului, a obținut im­portante succese în această direcție. Au fost semnat atrase un în­număr de femei în producție, multe au fost calificate sau și-au ridicat calificarea. In Marea Adunare Națională sunt 66 femei deputați. Numai în indus­tria ușoară avem peste 40 femei directori de întreprinderi care gospodăresc cu grijă bunurile poporului și se ocupă atent de îm­bunătățirea vieții muncitorilor, — așa cum e, de pildă, tovarășa Iliescu Maria, direc­toarea fabricii „Bel­a Brainer“ din Bucu­rești. La Ministerul Industriei Ușoare sunt trei femei directori generali care conduc importante sectoare ale ministerului. Dea­semeni avem femei în munci sindicale, în Consiliul Central al Sindicatelor, î­n comitetele regionale, raionale, de întreprindere, de secție, în grupele sindi­cale. Numai în organele sindicale din in­dustria ușoară­­ activează peste 24.000 fe­mei, așa cum sunt tovarășele Sârbu Eli­sabeta, președinta comitetului sindical re­gional Sibiu, Miziligeanu Elena, preșe­dinta comitetului de întreprindere de la fa­brica „Pavel Tcacenco“-Bucu­rești, Toth Irina, organizator al grupei a II-a sindi­cale de la „Partizanul Roșu“-Orașul Stalin, care muncesc cu drag pe tărâmul sindical. ■In țara noastră multe femei se mândresc cu înaltul titlu de stahinovist. Cu toate succesele însemnate obținute în atragerea și promovarea femeilor în muncă, sunt încă serioase lipsuri în acea­stă privință. La Congres a reeșit că unele Comitete Centrale ale sindicatelor nu au avut ca preocupare de seamă desfășurarea unei munci permanente în rândurile femeilor. Nu s’a dus o­­ muncă politică temeinică pentru ridicarea lor ideologică și culturală. S’a­u manifestat lipsuri și în ce privește ca­­lificarea femeilor și promovarea lor cu cu­raj în posturi de­­ răspundere în diferite sectoare de activitate. Asemenea­­ lipsuri și altele privind această problemă, au a­­vut și C.C. al fostei Uniuni a sindicate­lor din Transporturi și Comunicații, C.C. al fostei Uniuni a Sindicatelor din Meta­lurgie, Mine Feroase și Neferoase, etc. Unele organe administrative și sindicale au neglijat în mod condamnabil urmărirea rezultatelor obținute î­n producție de către femei și stimularea lor. Astfel, conducerea și comitetul de întreprindere de la „Țesă­­toriilor Reunite“ unitatea nr. 2, au proce­dat cu totul nejust confirmând stahano­­viști n­u­mai bărbați, deși numărul femeilor care muncesc în această fabrică este de trei ori mai mare decât al bărbaților și în rândurile lor sunt elemente care merită a purta titlul de stah­anovist. Deasemeni, s-au manifestat lipsuri se­rioase în­­ preocuparea față de femei, față de­­ promovarea lor, l­a întreprinderile „Fla­căra Roșie“-București, „Vitrometan“-Me­­diaș și altele. Pentru această situație este vinovat și C.C.­­al fostei Uniuni­­ a munci­torilor din industria ușoară, C.C. al Sin­dicatului no­stru învățând din lucrările Congresului va trebui să pornească cu ho­­tă­rîre la lichidarea acestor lipsuri. Suntem în preajma zilei de 8 Martie, „Ziua Internațională a Femeii“. In cin­stea acestei zile să luptăm pentru atrage­rea unui număr cât mai­­ mare de femei în producție, pentru promovarea l­or în­­ munci de răspundere — sarcină impor­tantă pusă de cel de-al IlI-lea Congres al Sindicatelor din Republica Populară Română, de MARIA MORARU președinte al C.C. al Sindicatului Muncitorilor di­n Industria Ușoară — ★ — VTATA SINDICATS NI. T8Y5 In întâmpinarea zilei ----- de 8 Martie ----­ Rodnică activitate BOTOȘANI. — In cinstea zilei de 8 Martie, ufederistele din orașul și raionul Botoșani desfășoară o rodnică activitate. Brigada de femei „8 Martie“ de la fa­brica de confecții și tricotaje „Republica“ a depășit planul pe luna Februarie cu 152 la sută. Printre fruntașele în producție care s’au distins în mod deosebit se nu­mără Maria Iftimie și Elena Ate­ soaie. Aplicând inițiativa Elenei Chișin, brigada stahanovista condusă de Maria Roșu de la uzinele textile „Moldova" dă produse de primă calitate. Deosebit de aceasta, 520 îndrumătoare sprijină efectiv campania însămânțărilor de primăvară. In comuna Vălușeni, 9 în­drumătoare au înmânat planurile de cul­tură, în timp ce îndrumătoarele din co­muna Bucecea au organizat în casele lor centre de germinație. Cu prilejul celor 8 consfătuiri care au avut loc în cadrul gospodăriilor agricole colective s’a dis­cutat despre rolul femeii în dezvoltarea și întărirea gospodăriei agricole colective. Femeile di­n acest raion depun și o rod­nică activitate culturală. Organizarea ce­lor 190 grupe de citit la sate, la care par­ticipă aproape 2.000 de femei, contribue la ridicarea nivelului lor cultural, la alunga­rea misticismului și obscurantismului din sate. Antrenate text mai mul în munca ob­ștească, peste 1.800 de femei au prestat la sate 8.768 d­e muncă voluntară pentru îngrijirea școlilor, căminelor culturale, spitalelor, cooperativelor, iar 1.200 de fe­mei muncesc în 384 echipe în domeniul social-sanit­ar. Pentru ocrotirea mamei și a copilului în raionul Botoșani funcționează casa copi­lului unde sunt îngrijiți peste 100 de copii. La căminul de zi al uzinelor textile „Mol­dova“ și la căminele de zi din cartierul Gării și Tudor Vladimirescu, copiii oa­menilor muncii se bucură de o educație și îngrijire deosebite. In vederea dezvoltării cunoștințelor sanitare în rândurile femei­­lo­r-mame, în sectorul U.F.D.R. „7 Noem­­brie“ funcționează „școala mamei“ frec­ventată de 80 de femei. Numai produse de calitatea I-a IAȘI (dela corespondentul nostru). In lupta pentru extinderea pe scară largă a inițiativei stahanovistei Elena Chișiu, între­cerea socialistă ia un avânt sporit la fa­brica „Țesătura Mași. Succese importante a înregistrat colecti­vul de la filatură în perioada 1-17 Februarie. Astfel, stahanovista Maria Soroceanu și frun­tașa în producție Maria Ocilenko au dat fire numai de calitatea I-a, iar tovarășa An­gela Cristea a obținut semi-tort exclusiv de calitatea I-a. Deasemeni, țesătoarea staha­novista Ioana Rusu, pe lângă faptul că a dat în 17 zile 161 metri de pânză peste plan, întreaga producție a fost de calitate superioa­ră. Rezultate frumoase a dobândit tânăra țesătoare Geta Opriș, care și-a depășit pla­nul pe această perioadă cu 265 metri de pânză de cea mai bună calitate. Creșterea de noi cadre profesionale pentru cincinal este o importantă pro­blemă de stat. Stahanoviștii și fruntașii în producție stau în primele rânduri ale luptei pentru ridicarea de cadre bine calificate, în clișeu : stahanovistul Ghiulea Pascale, de la uzinele „Vasile Roaită" din Capitală, dând explicații tehnice tovarășei Elena Drăgan pe care o califică în mer seria de strungar. (Foto Albescu) Ridicarea calificării femeilor muncitoare» o sarcină de mare importanță ANDREIANA MARIA stahanovistă l­a F.R.B. — ★ — de-al IlI-lea Un bogat izvor de învățăminte a fost și pentru noi, mun­citoarele dela „Fila­tura Românească de Bumbac”, lucrările celui Congres al Sindicatelor. Probleme nenumărate și importante au fost desbătute l­a Congres și printre aces­tea și aceea cu privire la ridicarea califi­cării femeii. In această direcție am avut și noi o serie de realizări. Fiind sprijinite îndeaproape de maiștri ca tovarășii Mârzea Gheorghe, Pavel Du­mitru, șef de secție, Cohcl Silviu și alții, precum și de comitetul nostru de între­prindere, multe muncitoare­ și-au putut ri­dica calificarea. Așa, de pildă, în cursul anului 1952, datorită școlilor de calificare și sprijinului arătat mai sus, 41 munci­toare au putut ocupa munci care cer o ca­lificare superioară, iar în cinstea Congre­sului, alte 14 tovarășe au fost ridicate în astfel de munci. Printre acestea se numă­ră și Sandu Gheorghița, care azi lucrează ca maistoriță la Preparație, Vintilă Vasi­­lica, la fel maistoriță, Irimașcu Domnica, președinta comitetului nostru de întreprin­dere și altele. Acestea îndeplinesc cu cins­te sarcinile ce le stau în față, dovedind că femeile în R.P.R. iau parte direct la cons­truirea noii orânduiri, lucrând în diferite domenii de activitate, spulberând astfel concepția burgheză de subapreciere a ca­pacității femeilor. Tocmai de aceea­ Con­gresul Sindicatelor a trasat ca sarcină co­mitetelor de întreprindere să se ocupe in­tens de ridicarea femeilor în munci care cer o calificare superioară. Im cursul anului 1952 s’au calificat la noi în fabrică prin școlile de calificare sute de muncitori, dintre care circa 100 sunt femei. Anul acesta, noi am luptat ca pla­nul de calificare să fie depășit. Astfel, printr-o muncă temeinică de lămurire, frecvența la aceste școli s'a îmbunătățit, azi cursurile de gradul I, II și III fiind urmate de 128 tovarăși. Peste câteva zile se va deschide și școala de stahanaviști. Tot pe baza învăță­mintelor Congresului Sindicatelor, comi­tetul nostru de în­treprindere a pornit o acțiune temeinică pentru antrenarea muncitoarelor calificate în munca de ca­lificare a celor nou venite în fabrică. La fiecare ring sau flayer vezi acum câte o muncitoare nouă care învață meseria. Eu, de exemplu, o calific ca filatoare pe tovarășa Lupescu Lucia. In scurt timp, aceste muncitoare vor putea lucra singure, contribuind astfel în mai mare măsură la îndeplinirea planului: înainte, noile venite în fabrică erau puse să lucreze direct la levată. Necunos­­când meseria, pe lângă că dăunau muncii noastre prin proasta calitate a lucrului, dar după puțin timp, văzând că nu pro­gresează, plecau producând o continuă fluctuație în întreprindere. Aceasta era o mare lipsă a conducerii și a comitetului nostru de întreprindere, lipsă care, însă, in prezent e pe cale de lichidare. O altă deficiență serioasă în munca conducerii și a comitetului de întreprin­dere, care persistă și azi, este aceea că se preocupă prea puțin de ridicarea de noi stahanoviști. Noi avem acum 46 sta­­hanoviști confirmați. Numărul lor, însă, ar putea fi mai mare dacă comitetul de întreprindere s’ar îngriji să-i confirme la timp. Eu sunt sigură că muncitoare frun­tașe cum sunt: Juncan Florica, Ariton Marin, Diiaconu Eli­lsabeta, Ob­eadă Vlaga, care în permanență își îmbogățesc cunoș­tințele tehnice, suprain­deplin­esc sarcinile de plan, iar realizările obținute constituie pentru ele puncte de plecare pentru obți­nerea unor realizări și mai mari, ar putea sta cu cinste în rândurile stahanoviștilor. Pentru înlăturarea acestor lipsuri, condu­cerea și comitetul nostru de întreprindere trebue să lupte cu multă hotărîre. Având zi de zi călăuză în munca noastră lucră­rile Congresului al IlI-lea al Sindicatelor, înlăturând lipsurile, vom izbuti să impri­măm un nou avânt luptei pentru îndepli­nirea cincinalului în 4 ani. Să învățăm din experiența sovietică Nina Iușina—inovator în cel de-al V-lea cincinal In secția inundată de lumina soarelui, domnește un sgomot uniform. In fața unuia dintre strunguri stă o fată scundă, drăgălașă, îmbrăcată într’o salopetă nea­gră. Ochii ei mari și expresivi urmăreasc cu atenție cuțitul de sub care sboară spi­ralele de span. Tânăra scoate cu dibăcie din mașină piesa prelucrată și cu o mișcare precisă a mâinilor, fixează un nou semifabricat. Urmărind mun­ca fetei, înțelegi că în fața ta se află un mare maestru în mese­ria sa. Portretul tinerei muncitoare poate fi văzut în paginile ziare­lor și revistelor sovietice, despre dânsa se vorbește la radio, în cadrul adunărilor, la consfătui­rile muncitorești. Aceasta este Nina Iușina, strungar la uzina de construcții de mașini-unelte „Crasnâi Proletari“ din Mosco­va, inițiatoarea întrecerii socia­liste pentru reducerea ciclului d­e producție la fiecare operație.­­­­ Noțiunea de ciclu de producție cuprinde un anumit complex de operațiuni necesare pentru fa­bricarea unui produs. Durata ci­clului depinde în special de trei factori: de timpul necesar pentru prelu­crarea piesei și pentru verificarea cali­tății ei, de timpul necesar pentru trans­portarea piesei în cadrul secției și uzinei și, în sfârșit, de timpul cât piesa stă până a fi prelucrată. „Cum poate fi redusă durata ciclului de producție? Dacă s’ar realiza s’ar putea da mai multă producție, aceasta mai multe mașini-unelte cu o înaltă producti­vitate, care sunt atât de necesare indus­triei mereu crescânde a Țării Sovietice”. Aceste gânduri nu o părăseau pe Nina Iușina — organizatorul de corzi-somol al unui schimb din secția Mecanică nr. 1, ca de ANDREI BATURIN .­ le-a împărtășit prietenei sale, comsomo­­lista Anastasia Maliutina, care lucrează la strungul vecin. Tinerele au hotărît că: „trebue redus timpul de prelucrare a pie­sei, iar pentru aceasta trebuesc căutate mereu cele mai raționale procedee de lu­cru, trebue perfecționat procesul muncii“. Tinerele patriote au venit în cadrul șe­dinței de secție, iar apoi în aceea a uzi­nei cu următoarea propunere: „Să se în­ceapă întrecerea socialistă pentru redu­cerea duratei ciclului de producție la fie­care operație, pentru sporirea producției“. Inițiativa lor a fost îmbrățișată de în­tregul colectiv de la „Crasnâi Proletari”. In fruntea întrecerii s’au situat comu­niștii și comsomoliștii, care dau pilde de muncă stahanovistă creatoare, constituind un exemplu pentru ceilalți muncitori. Nina Iușina a făcut la strungul ei peste zece inovații, care i-au permis să reducă cu mult timpul de fabricare a pieselor. In ce constau aceste inovații? In primul rând, rușina a folosit posibi­litățile maximale ale strungului său, spo­rind în măsură însemnată viteza de tăiere a metalului. Productivitatea strungului a crescut mult, iar timpul necesar pentru prelucrarea fiecărei piese s’a re­dus simțitor. Stahanovista nu s’a limitat la aceasta. Ea a mers mai departe, hotărîtă să reducă durata ciclului de prelucrare a pieselor la st­rungul ei, prin eco­nomisirea de timp la operațiile auxiliare. Elaborând o geometrie nouă a cuțitelor, Nina Iușina a prelun­git timpul lor de tăiere. Dato­rită acestui fapt s-a redus timpul auxiliar, deoarece cuțitul era în­locuit mai rar. In afară de a­­ceasta, stahanovista are la înde­mână întotdeauna o rezervă de cuțite necesare aranjate într-o ordine anumită pe o etajeră spe­cială. Străduindu-se să reducă la maximum timpul de prelucrare­­ a pieselor Nina rașina a făcut serie de perfecționări teh­nice la strungul ei. De exemplu, înainte, pârghia pentru m­așina-unealtă „l­a-62” era fixată la strungul Ninei Iușina cu două piulițe. Pentru executarea acestei operații era nevoie de cel puțin două mi­nute. Muncitoarea a hotărît să schimbe construcția dispozitivului de fixare, ast­fel ca să poată fixa piesa cu o singură piu­liță. In realizarea acestei idei, rușina a fost ajutată mult de constructorul Lidia Skiliana și de tehnologul secției, Lidia Fomiceva. Ca urmare, timpul necesar pen­tru fixarea piesei s-a redus până la 30 se­cunde, adică de patru ori. In decursul unui schimb, rușina a dat 200 de piese în loc de 150. Mari succese a înregistrat tânăra sta­hanovistă și în ceea ce privește sfredelirea. La sfredelirea găurilor în pârghii, rușina a folosit un sfredel cu o placă de podedit, în loc de plăcile din oțel special care se utilizau înainte. Datorita acestui lucru, sfredelul a funcționat în decurs de câteva schimburi fără a fi nevoie de a-1 ascuți. Viteza de sfredelire a crescut de peste două ori. Astfel,­ Nina Iușina a economisit la pre­lucrarea fiecărei piese 1-2 minute lucru, ceea ce pare neînsemnat la prima vedere. Dar într’un singu­r schimb, sute de piese au părăsit strungul ei. Din minute econo­misite s’au făcut ore. Aceasta a permis stahanovistei­ inovatoare să dea de 2-3 ori mai multe piese decât prevedea norma și să economisească 600 ruble la cheltuelile de regie. In anul 1952, Nina Iușina a dat două norme anuale și lucrează acum în contul celui de-al patrulea an din al V-lea cincinal. Cu multe perfecționări a venit și Ma­­l­iutina, care a obținut, de asemenea, în­semnate succese în producție. Inițiativa patriotică a Ninei Iușina și a Anastasiei Maliutina e îmbrățișată d­e în­tregul colectiv al uzinei „Crasnâi Prole­tari”. Mișcarea inovatorilor crește. Ea a cuprins toate secțiile uzinei. Colectivul de la „Crasnâi Proletari” caută cu perse­verență rezerve nefolosite, străduindu-se să îndeplinească înainte de termen sarci­nile ce-i revin din al V-lea cincinal. Munca creatoare a muncitorilor de la „Crasnâi Proletari” dă roade minunate. De exemplu, în secția Mecanică nr. 1, ciclul producției s-a redus la sfârșitul anu­lui trecut cu aproape jumătate față de începutul aceluiaș an. Fără a lărgi supra­fața de producție, fă­ră a spori parcul de mașini-unelte și fără a mări efectivul muncitorilor, secția a început să dea la sfârșitul anului 1952 cu 14 la sută mai multă producție decât­­ în 1951. La 4 De­cembrie 1952, secția Mecanică a îndepli­nit înainte de termen programul de pro­ducție anual și a dat peste plan până la sfârșitul anului, 150 Serii complecte de piese pentru mașini-unelte de tăiat metal. Nina Iușina și Anastasia Maliutina pri­mesc multe scrisori de la oameni din toate colțurile întinsei Țări Sovietice. In aceste scrisori, muncitorii din alte întreprinderi îi roagă pe inovatori să le povestească despre succesele lor, să le împărtășească experiența lor în lupta pentru reducerea ciclului de producție. Inițiativa tinerelor stahanoviste de la uzina „Crasnâi Proletari” se extinde tot mai mult în uzinele și fabricile din U.R.S.S. In creșterea rapidă a mișcării pentru reducerea duratei ciclului de pro­ducție se oglindește cointeresarea munci­torilor sovietici în rezultatele muncii lor, năzuința de a lucra mai productiv, pentru a da țării mai multe produse, pentru a îndeplini cu succes cel de-a V-lea plan cincinal. Această cointeresare este fireas­că. Tot ce se produce în U.R.S.S. aparține poporului și este folosit în interesul său. Oamenii muncii din Țara Sovietică văd rezultatele muncii­ lor creatoare iar bună­starea lor crește mereu. Nina Iușina aparține tinerei generații a clasei muncitoare din U.R.S.S. Ea a venit la uzina în anul 1946, imediat după ce a terminat școala de meserii. Vastele cunoștințe tehnice primite la școală, aten­ția și ajutorul de zi cu zi al colectivului, au permis tinerei muncitoare să-și însu­­șească­ repede meseria complicată de strungar. După câteva luni, rușina a în­ceput să depășească normele. Tânăra stahanovistă învață cu perseve­rență, își îmbogățește zi de zi cunoștințele. Acum ea se pregătește să intre la școala medie tehnică de construcții de mașini­­unelte. Nina Iușina citește mult, merge des la teatru, vizitează expoziții de artă. Se pri­cepe la muzică, pictură, literatură... Ea face parte din acea categorie nume­roasă de muncitori stahanoviști sovietici al căror nivel tehnic și cultural se apropie de acela al Inginerilor și tehnicienilor. Strungarul Nina Iușina (centru) arată tinerilor stahanoviști L. Șuvalov și A. Markina procedeele de prelucrare rapidă a pieselor. ------------ Foileton -----------­„Metodă“ de calificare Nu este mult timp de când la colțul roșu al uzinelor „Strungul“ Orașul St­alin au fost premiate câteva tovarășe care au absolvit cursul de calificare. Deasemeni au primit premii în bani și instructorii lor a­­dică tovarășele Marcu Melania, Gasbeth Laura și Cene Iuliana. Toate aceste ar fi bune, dar să vedem cum s’au petrecut lucrurile în realitate. Cu câtva timp în urmă, conducerea tehni­­co-administrativă a secției Turnătorie, fără știrea comitetului de întreprindere, a încheiat din birou câteva­­ contracte de cali­­ficare la locul de muncă. Așa s’a făcut că Frigătoare Elena, Turdă Maria și Bálint Elisabeta s’au pomenit mutate de la locu­rile lor de muncă la altele noi, pentru ca­lificare, în timp ce tovarășele care fuseseră trecute în contract ca instructoare se a­­­flau la o distanță de aproape­­ 100 de metri de cele pe care urm­a să le califice. Mai târziu, instructoarele nici nu au lucrat în acelaș schimb cu elevele lor. Timpul a trecut. Cu două săptămâni înainte de împlinirea termenului de cali­ficare, tovarășul inginer Tiron a întrebat pe eleve: — Ei, tovarășe, cum merge cu Instruc­­­torii ? — Dar nici nu­ cunoaștem, tovarășe Inginer. — Cum se poate ? De ce nu v’ați interes­­at la maistrul vostru, la tovarășul Samoj­ilă Nicolae ? Ducându-se la maistru, cele trei mun­­citoare au aflat cine le instruește. Au a­­­ut însă posibilitatea să-și cunoască mai bine „instructorii“ cu ocazia premierii lor pentru munca depusă... Această nouă „metodă“ de calificare are la bază niște obiceiuri vechi de favoritism și birocrație. Deși maistrul Samoilă Nico­­lae a fost criticat de muncitori în nenumă­rate rânduri pentru favoritism­, până în pre­zent el tot nu s’a lecuit. Acest lucru ni-l dovedește premierea „instructoarelor“ Marcu Melania, Gusbeth Laura și Cene Iuliana, protejatele care au căpătat premii pentru merite ce nici pe departe nu le-am­ avut. Comitetul de întreprindere și conducerea­ tehnico-administrativă trebue să pună ca­păt odată pentru totdeauna unor astfel de obiceiuri nesănătoase și să facă o cotitură serioasă în problema calificării femeilor. ROZA GOEBEL corespondent voluntar S­FATURI Supă de mazăre uscată. Se pune mază­rea la muiat de ou seară. A doua zi, schimbăm apa și punem mazărea la fiert. Se prăjesc în grăsime: morcovi, pătrunjel, ceapă și puțină slănină fiartă, toate tăiate mărunt; apoi le fierbem bine, împreună cu mazărea. Apoi, se trece totul prin sită și se subțiază după gust. Lăsăm supa să mai fiarbă puțin, adăugându-i unt proas­păt. Se servește cu bucățele de pâine prăjită. Castraveți cu carne de gâscă. Se taie bucățile de carne de măsură potrivită. Se rumenesc în untură, se toarnă câte puțină apă și se lasă să fiarbă înăbușit, ca să se frăgezească. Rumenim o lingură de făină în untură, adăugăm o ceapă tăiată mă­runt și când e rumenită și ceapa, se stinge totul cu a­pă. Se toarnă sosul peste bucățile de gâscă. Castraveții acri se spală, se curăță de coajă și se taie în bucăți potrivit de mari. Se pun în cratiță să fiarbă împreună cu carnea de gâscă. Se adaugă puțin bulion, se potrivește la sare și se lasă să fiarbă până se înmoaie castraveții iar sosul e destul de scăzut. Foi de plăcintă. Se frământă un aluat din */1 kg. făină, 3 linguri untdelemn, o linguriță sare și o ceașcă de apă caldă. Se frământă bine până face bășici, cău­tând să­ fie mai mult moale, și adăugăm puțin câte puțin apă caldă, dacă e ne­voie. Se lasă aluatul vreo 10 minute­ la loc cald, bine acoperit. Se întinde o foaie cu vergeaua și se lasă să stea puțin. Pe masa de bucătărie se așează o față de masă curată, se presară cu făină, se pune foaia de aluat și, cu multă grijă, se în­tinde de jur împrejur, până ce devine subțire cât foița de țigară. Se lasă pu­țin să se usuce, apoi se întrebuințează. Plăcintă cu carne. Se taie foile în bucăți de mărimea tăvii în care se coace plăcinta. Se face o umplutură de carne în felul următor: se trece carnea prin mașina de tocat și se rumenește în untură, turnând și câte puțină apă, ca să nu se usuce. Se adaugă 2 ouă, puțină smântână și sare după gust. Se unge tava cu unt și se așează în ea 4—5 foi de plăcintă, unse între ele cu unt, apoi carnea preparată, care se întinde uniform. Deasupra se pune iar un strat de foi, care se stropesc la fel cu grăsime și se pune totul la cuptor până se rumenește. Se servește caldă. -

Next