Munca, iulie 1954 (Anul 10, nr. 2087-2113)

1954-07-01 / nr. 2087

Pag. 2-a Aplică metoda sovietică de evidentă contabilă „Jurnal-Order“ In economia socialistă evidenta conta­bilă trebuie să asigure controlul îndepli­nirii planului, integritatea proprietăţii so­cialiste, să contribuie la întărirea­­princi­piului, gospodăririi chibzuite şi să pună la dispoziţia conducerii de stat datele nece­sare analizei activităţii economice. La fabrica de postav „Victori­a“-C­isnă­­die se lucra în ultimul timp după eviden­ţa contabilă „Maestru şah“. Aceasta ce­rea un volum mare de lucrări. Din nece­sitatea transcrierii in această evidenţă şi copierea de mai multe ori a aceloraşi date în diferite evidenţe se provocau erori, care erau greu de identificat. Ţinerea evi­denţei contabile după această metodă fă­cea ca încheierea dărilor de seamă (bi­lanţul) să ceară un timp mai îndelungat. La 1 ianuarie 1954, in urma aprecierii făcută de către Direcţia Plan Financiar şi Contabilitate din Ministerul Industriei Uşoare care a constatat existenţa condi­ţiilor necesare, precum şi nivelul profesio­nal ridicat al colectivului de contabili din întreprinderea „Victoria" s-a introdus cu titlu de experienţă o nouă formă de evi­denţă contabilă denumită „Jurnal-Order“ izvorîtă din experienţa contabililor sovie­­­tici. întreprinderea noastră are mîndria de a se număra printre primele întreprin­deri atît din regiunea Stalin cit şi din Ministerul Industriei Uşoare care a intro­dus această evidenţă contabilă mult supe­rioară vechiului sistem. Principalele avantaje ale sistemului de evidenţă „Jurnal-Order" sunt: înregistră­­r.­rile se fac direct din documente originale,­­erminînd notele de contabilitate, fişa ru­lajelor şi documentul cumulativ părţi a-' -Se elimină toate evidenţele paralele, prin aceasta se economisesc imprimate care totalizează circa 1200 mp turile pe an. Operaţiunile sunt astfel grupate şi sis­tematizate incit completarea indicilor în­­ dările de seamă este mult uşurată şi ca atare încheierea dărilor de seamă conta­bile atît lunare cit şi trimestriale se pot face în termen mai scurt. Este asigurată corespondenţa tip a conturilor datorită faptului că în jurnale şi formulare simbo­lurile conturilor sunt imprimate pe formu­­lar, ceea ce dă posibilitatea aplicării juste şi corecte a planului de conturi. Repartizarea raţională a muncii de evi­denţă pe diferiţi contabili a făcut ca orele suplimentare să fie mult reduse. Acest­­ sistem permite o evidenţă operativă în ceea ce priveşte urmărirea clienţilor şi a furnizorilor, reducînd astfel volumul debi­torilor şi al creditorilor şi ca atare con­tribuie la accelerarea vitezei de rotaţie a mijloacelor de rulment El deschide vas­te perspective în introducerea şi urmări­rea gospodăririi chibzuite pe sectoare de­ fabricaţie, la scoaterea­ la iveală a rezer­velor interne existente în sectoare şi ca ■atare la mărirea rentabilităţii întreprin­derii noastre. MIHAIL GROSS contabil-şef Ne vom aminti zilele minunate petrecute în staţiune De cîtva timp mă aflu în staţiunea Amara unde am fost trimis prin grija co­mitetului nostru de întreprindere pentru a-mi trata reumatismul cronic. Medicul nostru, Nicolae Bratov, s-a îngrijit ca fişele noastre să ajungă din timp la co­misia de triaj balnear pentru ca fiecare să fie repartizat acolo unde are nevoie. Tre­buie să arăt că fiecare om al muncii care vine aici este­ primit ca un oaspe drag In noaptea cind am ajuns, împreună cu alţi tovarăşi, am fost întimpinaţi de de­legaţi, care ne-au condus la casa de pri­mire. Aici ne-am odihnit pînă a doua zi, cînd o maşină ne-a transportat în staţiu­ne unde directorul­­ ne-a întîmpinat cu urări de bun sosit. Camerele vilelor au un aspect vesel şi în ele domneşte o curăţenie exemplară Masa se serveşte de trei ori pe zi, iar gustările la orele 10 şi 17. Cînd vom pleca de aici ne vom aminti cu plăcere de tovarăşele Tanţa Tudose şi Didina Dobrescu de la cantină care au avut tot timpul o atitudine atentă, tovă­răşească faţ­ă de noi. Vor rămîne de ne­uitat zilele minunate petrecute în staţi­une. Ne vom gîndi cu recunoştinţă la me­dicii şi surorile care ne-au îngrijit. Mulţumesc partidului şi guvernului pentru că ne-a dat posibilitatea să ne refacem sănătatea în condiţii optime. CONSTANTIN BADUŞ încărcător la cuptorul electric U.M. Brăila ---------­ Informaţii Marţi a părăsit Capitala Luigi Grass!, se­cretar al Federaţiei Sindicale Mondiale, care a participat la lucrările celei de a 4-a sestare a Comitetului Administrativ al Union!! Inter­naţionale a Sindicatelor muncitorilor din In­dustria alimentară, care a a­vut loc dintre 26 şi 28 iunie la Bucureşti. ★ In zilele de 2, 3 şi 4 iulie va avea loc in aula Bibliotecii centrale universitare din Ca­lea Victoriei n­r. 88, plenara a II-a a Uniunii arhitecţilor din R.P.R. Plenara va avea tema „Locuinţe în clădiri cu puţine etaje“. In ziua de 28 iunie a fost deschisă la Casa arhitectului din str. Episcopiei nr. 9 o expo­ziţie cu o temă asemănătoare care cuprinde planuri, fotografii şi exponate. (Agerpres) FOILETON Să nu te bucuri prea devreme Nu, nu este o vanitate, ci un simţă­­m­int foarte omenesc să te bucuri şi chiar să te mindreşti cu un lucru nou. Cînd îmbraci pentru prima oară un costum nou, nu ţi se pare că toţi oame­nii te privesc anume ? Nu eşti fericit cînd în casa ta ai adus o mobilă nouă sau chiar un obiect orb­it de mic ? De ce să nu înţelegem şi bucuria tovarăşilor de la staţiunea de maşini şi tractoare din Bacău, cînd au aflat vestea sosirii în gară a zece batoze de la uzinele „Tudor Vladimir­escu" şi a nouă secerători-legători noi nouţe, de la „Semănătoarea”? Ei tocmai dădeau zor să le repare la timp pe cele vechi, aşa că e uşor de priceput satisfacţia directorului, a mecanicului-şef şi a tu­turor oamenilor din staţiune. — Cu cele vechi bine reparate şi cu astea noi, să vezi ce treabă o să facem în campanie... — Haideţi repede la gară să le luăm în primire ! — Facturile le aveţi ? — Le avem, tovarăşe director! A pornit spre gară o adevărată dele­gaţie. Directorul, mecanicul-şef, preşe­dintele comitetului de întreprindere. La gară s-au întocmit formele. — Păcat că nu le-a însoţit şi un de­legat al uzinelor ,,Semănătoarea" sau „Tudor Vladimirescu" din Bucureşti. — Lasă că au avut grijă ceferiş­tii să le aducă în bună stare. Intr-adevăr, frumos rînduite pe va­­goanele-platformă, batozele şi secerăto­­rile străluceau. Secerătorile cu fierăria vopsită în verde şi cu tălpile roşii, ba­tozele în cărămiziu. De departe iţi in­­cintau privirea. Dar oamenii noştri, de meserie, s-au dat mai aproape. Şi cit erau ei oameni In toată firea, cu des­tulă experienţă, au cam rămas cu gu­rile căscate. Unele secerători-legători se prezentau mai mult decit jalnic. — Roata centrală e spartă ! — Ii lipsesc șuruburile! —Sint ruginite la toate încheieturi­le... Cineva își dădu cu părerea: — Cred că s-a făcut o greșeală. Poa­te că ni le-a trimis să le reparăm... — Ași! exclamă înciudat directorul freeîndu-și cu batista palma năclăită de vopseă. — Sint noi, fir-ar are naibii să fie...­­ Mai curajos, sau poate nădăjduind că lucrurile nu stau chiar atît de prost, mecanicul-şef Ion Frigură se urcă pe­­ scaunul uneia din secerători. In tăcere, ceilalţi îl urmăreau cu sentimentele de admiraţie şi teamă pe care le încercau părinţii sau bunicii noştri văzindu-l pe Aurel Vlaicu suindu-se în avionul său. Dar, vezi, şi curajul trebuie să aibă , o limită. Nu i-a ajuns tovarăşului Fri­gură că s-a urcat pe scaun, dar a în­cercat să şi manevreze puţin mecanis­mele. S-a iscat un vacarm de parcă duhuri necurate sălăşluiau in această maşină. întregul schelet tremura ca scuturat de friguri sau de „ducă-se pe pustii". — Aoleu ! M-a nenorocit ! Asta era tovarășul director, căruia, deși sta mai departe, i-a scăpat peste picior contragreutatea de la dispozitivul de reglat paletele. — Dă-te jos de acolo, măi frate! că cine știe ce se mai întimplă! Numai că mecanicul-șef in loc de răspuns scoase și el un strigăt de du­rere. Manetele, defectuos montate, îi loviseră degetele. Dacă cei care la „Semănătoarea" au îngăduit să iasă din fabrica lor un lu­cru de mîntuială ar fi fost primprejur in acel moment ar fi avut ce auzi, și desigur că nu le-ar fi făcut plăcere. Tot frecindu-şi piciorul, directorul propuse: — Să vedem şi batozele, tovarăşi! Poate că măcar astea or fi mai­­de doamne-ajută. Au văzut şi batozele. Numai că nici din partea asta nu-i aştepta bucurie. Lemnăria şubredă, suferind de reuma­tism articular. In multe locuri, lemnul fiind lucrat verde, crăpase. Axele trioa­­relor ovalizate, erau ţepene şi rugini­te. Piesele poroase, şuruburile de la cor­zi fără siguranţă, iar îmbrăcămintea de la tobe strimbă, confecţionată din tablă foarte subţire şi abia prinsă. De mai încolo încoace... ! Imposibil să fo­loseşti asemenea batoze gata născute ca piese de muzeu. („Muzeul rebuturi­lor", desigur). Şi acum ? Ei, acum s-au apucat to­varăşii de la S.M.T.-Bacău să le repare, în atelierul lor. Adică vorba vine să le repare, ci mai degrabă să le „refabri­­ce". Şi nu-i vorba numai că pacostea asta le-a căzut pe cap, ci mai ales că faptul s-a intimplat cu citeva zile îna­inte de pornirea în campanie. E intr­­adevăr de muncit nu jucărie. Pe puţin două săptămini şi ei nu-şi pot permite să facă lucru de mîntuială, aşa cum nu făcut de astă dată cei de la uzinele „Semănătoarea" şi „Tudor Vladimire­scu'' din Bucureşti. Apoi, toată treaba asta mai costă şi parade. După o so­coteală provizorie cam peste 100.000 lei! Ce părere aveţi, tovarăşi de la „Se­mănătoarea" şi „Tudor Vladimirescu"? Nu sînteţi curioşi să cercetaţi pricinile pentru care fabricile voastre au putut da drumul unor asemenea maşini ? Oare vouă vă este indiferent că bunul renume al mărcii de fabricaţie poate fi compromis ? ! VOICULESCU MUNKA Alegerea comitetului sindical regional Craiova al muncitorilor din gospodăria comunală ’ Zilele trecute, s-a desfăşurat la Craio­va, conferinţa pentru darea de seamă şi alegerea comitetului sindical regional Cra­iova al muncitorilor din gospodăria co­munală şi industria locală. Au luat parte delegaţii muncitorilor, tehnicienilor şi funcţionarilor, membri de sindicat din gospodăria comunală şi industria locală din regiunea Craiova. In darea de seamă prezentată de tov. Nistor Florea, preşedintele comitetului sin­dical regional, a fost cuprinsă activitatea comitetului regional din perioada 1 decem­brie 1953 — 1 iunie 1954. 23 delegaţi au luat cuvîntul pe margi­nea dării de seamă, Scoţînd cu precădere în evidenţă lipsurile. Ei au arătat că co­mitetul regional nu a îndrumat şi con­trolat suficient munca comitetelor raio­nale şi cu deosebire a acelora unde con­diţiile de transport au fost mai grele. A­­ceasta s-a reflectat direct în mai slaba ac­tivitate a organelor sindicale de jos şi mai ales în aceea a grupelor sindicale. După încheierea discuţiilor s-a trecut la alegerea noului comitet regional com­pus din 17 membri și 5 supleanți. Alexandrina Badea corespondent voluntar Stăteam de vorba mai acum cîtva timp cu tovarăşul Ştefan Georgescu, preşedin­tele comitetului de secţie de la turnătoria întreprinderii S.R.U.P. din Bacău. Un bă­­trînel simpatic, comunicativ, îmi vorbea cu multă plăcere de cei opt copii ai săi, dintre care unii au zburat din cuib, iar alţii au încă ruleie. — Copi­ii mei, n-am ce zice, sînt buni. Pentru că, dragă tinere, am ştiut să-i cresc. Le-am dat ceea ce trebuie să dea un muncitor copiilor săi: educaţie. Ii ascultam cu plăcere şi interveneam rar în discuţie, să nu-i întrerup şirul vor­belor calde şi simple. Bătrînul îmi poves­tea cu atîta pasiune despre buna creştere a copiilor săi, despre metodele-i bune folosite în educaţia lor şi despre pro­fesorii corecţi ai şcolii unde învaţă doi dintre urmaşii şi nădejdile­­familiei, incit începusem să capăt convingerea că omul acesta nu ar fi niciodată capabil să repea­dă un tînăr, să-i refuze sprijinul său. — Da, am copii ,buni — încheie el $1 apoi, dacă stăm și judecăm drept, nu există copil rău. Nu există, ti o spun eu, că doar nu se naște cu coarne-n frunte. Am socotit că sosise timpul potrivit pentru întrebarea ce mă rodea și am ros­tit-o într-un fel deosebit, privindu-l cu luare-aminte­­— Şi totuşi, dumneata, tovarăşe Geor­gescu, care spui lucrurile astea, eşti învi­nuit că nu te ocupi de tinerii din secţie. Am vorbit cu secretarul organizaţiei de partid, îmi­­spunea­­ „Tovarăşul Georges­cu este un bun părinte. Păcat însă că este numai pentru copiii lui, nu si pentru al­­ții­..“ — Stai oleacă, tinere, stai oleacă. — mă întrerupse el. Avea fata schimbată. O cută .adînca i se ivise între sprincenele arcuite, ca intr-o pornire de minte Căutătura lui era rece. întocmai ca vorba pe care o rostea. — Să ne înţelegem — hotărî el. Nu cumva te referi la unul tău, Toader Lău ? — întocmai, la el mă refer. La el şi la alţii... Bătrînul se încruntă din nou şi rosti cu asprime:­­— Apoi tînărul ăsta, află de la mine că chiar s-a născut odată cu dracul. Nu Ştiu dacă n-ar fi chiar şi fraţi. Eh, ce să ne mai vînturăm gura! Un tînăr rău, as­­ta-i! N-ai ce să-i faci! Vorbeşte cu Beli­­cov, cu Bocancea, maiştri în secţie. Ţi-or spune ei cine-i rău. Ne-am despărţit cu răceală. Pierise pînă şi acel inceput de apropiere între noi. Am plecat prin secţie, în căutarea tînărului cu pricina. Pauza nu se isprăvise încă, așa că mai aveam destul timp să-l gă­sesc și să stau cu el de vorbă. L-am aflat curind. Ședea pe o formă de turnătorie, cu capul plecat, trist și îflă­gindurat Vîntura pămînt printre degete. Alături avea uri pachet cu mîncare, nedes­făcut. Renunțase să mai meargă la masă. Am încercat să intru în vorbă cu el. Și-a ridicat capul, m-a privit curios, a­­poi a revenit la poziția de mai înainte. Deodată — se vede că împins de un gind ce-1 rodea — a zvîcnit în sus. — Sînteți de la U.T.M. ? — Nu, nu sint. Dar dacă vrei, te pot a­juta să găsești pe careva... Nu și-a putut ascunde dezamăgirea. Se uită într-o parte rostind cu ciudă : — încă unul care vrea să mă ajute! Toți ma ajută , maistrul Belicov. Pustianu, Georgescu... Scot sufletul din om ! Făcu un gest de lehamite și se așeză la loc. Pînă la urmă i-am­ intrat în voie. M-a îndemnat să împărţim merindele pe din două chiar acolo, pe locul de muncă şi în timp ce mîncam, prinse să-mi poves­tească. ...De fel este din părţile Ştefăneştilor, din Suceava. Cu doi ani în urmă a venit la această întreprindere să înveţe mese­ria de turnător. A făcut şcoala de califi­care, apoi a fost repartizat să lucreze în echipa lui Pustianu. Era vară. In curtea uzinei privea un soare îmbietor. Lău mai ieșea din cînd în cind în curte, se așeza pe iarbă. Odată, maistrul Belicov, văzîndu-l șezînd pe iar­bă, l-a chemat la el și l-a judecat aspru. — Te dau afară din atelier ! Să știi, va fi rău de tine!... Tînărul i-a spus şefului său de echipă, Pustianu. Acesta, care nu se știe ce veche neîn­țelegere avea cu maistrul Belicov, a să­rit în sus, strigînd: — Ce se bagă meşterul în treaba asta ? Eu ți-am dat voie, auzi ? Aşa să-i spui ! Şi am să te trimit unde cred eu de cuviin­ţă ! — Bine, nene Pustianule — a răspuns tînărul. Dacă zici mata aşa... Toader Lău, acest tînăr de 20 ani în plină formare a devenit astfel, fără vre­rea sa, omul care ispăşea neînţelegerile dintre maistru şi şeful de echipă. După un timp, Pustianu­ l-a exclus din echipă. Aceasta a fost, se vede, pe pla­cul maistrului Belicov. El l-a ţinut tot în afara echipelor — ca şi de alţi tineri — i-a dat numai lucru sub posibilităţile lui, mai slab plătit, şi l-a lăsat să se descurce singur. Atunci a încolţit în Toader ambiţia. De­şi cu un scăzut nivel profesional — abia terminase şcoala de calificare — s-a stră­duit să dea lucru bun. La început, însă, a dat mai multe rebuturi. El a început să simtă necesitatea sprijinului colectiv. „Ar fi bine să înfiinţăm o brigadă — a pro­pus dînsul. Aşa o să ne ajutăm unii pe alţii şi o să creştem“. Insă maiştrii l-au rîs în nas. Fostul şef de echipă Pustianu l-a luat în batjocură. „Nu, dragă tinere, nu facem noi brigadă. Unul tare, cu unul tare, unul slab, cu unul slab — asta-i! Caută unul care să-ţi semene şi lucrează cu el. Ce, parcă noi suntem­­­ împotrivă ? Dovedeşte că ştii să munceşti“... Toader a reflectat îndelung. El şi-a zis: „Să ştii că m-au pus la încercare, d­ara m-au lăsat singur“. Şi a început să muncească cu vrednicie Atunci cînd dădea piese bune se aştepta să fie, într-un fel sau altul, evidenţiat, să audă o vorbă bună. Insă era tratat cu a­­ceeaşi nepăsare şi neînţelegere. Fireşte, nu s-a putut împăca mult timp cu această situaţie. A crîcnit — şi maiştrii l-au declarat ..tînăr colţos“. S-a dus de s-a destăinuit preşedintelui comitetului de secţie, tovarăşului Georgescu, dar acesta tot in el a lovit cu vorba. A cerut apoi sprijin biroului organizaţiei U.T.M., insă nefiind utemist, secretarul organizaţiei l-a ocolit. Şi el, Toader, doreşte din toată inima să devină utemist... ...Vorbea cu adîncă mîhnire de toate a­­cestea şi fiecare dumicat îl înghiţea în silă. In clipa următoare se auzi glasul aspru ■al maistrului Belicov. — Hei, mă, tu de colo! Lasă vorba și fă-te-ncoa ! Toader Lău — căci el era „mă, tu de colo“ — se ridică și porni în grabă. — Ia bucșele astea și să le faci cit ai bate din palme! — se răsti din bou mais­trul. Tînărul luă modelele de bucșe, se îna­­poie, mă privi lung și-mi spuse: — Uite așa, tovarăşe. Zi de zi, tot în­truna — tot aşa !... Apoi repezi modelele de lemn în pă­­mînt cu furie. Am auzit un hohot de rîs în spate și fi l-am întors: tovarăşul Georgescu, pre­şedintele comitetului de secţie, îmi puse mîna pe umăr. — Iacă aşa, tinere, ai văzut cu ochii dumitale ce poamă este Toader ăsta. A­­cum spune: Ce-i putem face noi ? Au venit maiştrii Belicov și Bocancea, şeful de echipă Postiami S-au întrecut care mai de care în calificative. — Un tînăr rău... — O poamă rea... — Fără căpătîi!... — N-are creştere!... — Staţi, tovarăşi, staţi! Nu vă pripiţi. Aduceţi-vă aminte de timpul cind aveaţi 20 de ani, ca Toader. Cita n-aţi făcut a­­tunci, bune şi rele! Fireşte s-au găsit şi oameni care să vă repeadă la tot pasul. O bună parte din maiştrii acelor vremuri erau unelte ale patronilor, apărători, a­l intereselor acestora, se purtau urît cie muncitorii. Insă fiecare din dumneavoas­tră a găsit înţelegere la un tovarăş de muncă, s-a ataşat de el, l-a îndrăgit şi stimat, i-a urmat statul. Dar acest tînăr, Toader Lău, la cine a găsit el oare înţe­legere ? Pe cine a îndrăgit? Cine s-a a­­propiat de dînsul cu inima deschisă, să dezvolte in el tot ce are mai bun, mai fol­­ositor ? Nici unul din dumneavoastră maiştri cu merite, unii încărunţiţi, alţii pe cale să încărunţească, îmi vorbeai, tovarăşe Georgescu, cu ■multă pasiune şi fericire despre educaţia dată copiilor dumitale. Toader insa nu are, părinţii alături Ei sînt departe, prin părţile Sucevei, muncesc undeva la cîmp. Are însă alături tovarăşii săi de muncă, colectivul. Şi cine să se ocupe de educaţia unui muncitor, dacă nu munci­torii ? Da, mi-ai vorbit că te ocupi cu multă dragoste de educaţia propriilor dumitale copii. Frumos, este o datorie de părinte. Insă ai uitat, oare, de datoria cealaltă, so­cială, despre ceea ce dumneata însuţi vorbeşti în şedinţe ? Meritul unui om, al unui părinte, este de două ori mai mare atunci cînd se o­­cupă nu numai de educaţia copiilor săi, ci şi de a altor tineri care deşi nu fac parte din familia lui, sînt totuşi membri ai colectivului său de muncă. ŞT. ZIDĂRIŢA NOTE DESPRE EDUCAŢIE Unor oameni în vîrsta to­ 1 iulie 1954 — nr. 2051 In Tara Socialismului victorios ★ ★ ★ Activista sindicală Nina Petuhova, mun­citoare la fabrica de articole de parfumerie „Svoboda“ din Mosco­va, participă la contro­­lul muncitoresc asupra cantinei. In cliseu, Nina Pe­tuhova gustă din mîn­­care in prezenta bucă­­tarilor. Satisfăcînd cerinţele poporului In cabinetul lui Serghei Hudeev, direc­torul uzinei de rulmenţi din Sverdlovsk, a­­ avut loc o consfătuire neobişnuită. Erau de faţă maiştrii, şefii de secţii, in­ginerul-şef şi tehnologul uzinei, precum şi oaspeţi, maeştri emeriţi ai sportului, campioni mondiali şi ai U.R.S.S. la pa­tinaj — Kudri­avţev, Goncearenko, Pro­­şin, Sopov şi renumita campioană Rim­ma Jukova. Cabinetul era inundat de soare, prin fereastră se vedeau pomii înverziţi, iar oaspeţii povesteau cum au încercat în ajun noile modele de patine. Tot aici se aflau şi patine de nichel stră­lucitor — solide, masive, prinse de în­călţămintea sportivă, sau libere. Patine neobişnuite — de vară, cu plăcuţe duble din interiorul cărora ies rotile dispuse în­­tr-o singură linie. Acestea erau patinele cu un singur rînd de rotile, construite, în uzină. Ele au fost experimentate de nenumărate ori, după care maeştrii spor­tului au făcut observaţiile lor,­ iar lucră­torii uzinei — constructori şi tehnologi — au efectuat modificările necesare. Şi acum, la consfătuire, Rimma Jukova spuse : — Nu mai avem nici o observaţie de făcut. Patinele sunt minunate, lunecă pe asfalt ca pe ghiaţă. Voi face antrena­ment toată vara, ca să mă pregătesc bine pentru competiţiile de iarnă... . Kudriavţev, maestru al sportului, a­­dăugă: — Şi patinele de serie sunt bune. Sportivii au semnat o declaraţie colec­tivă în care se spune: „Patinele pe ro­tile, încercate de noi şi de alţi maeştri ai sportului, sunt bune şi răspund tuturor cerinţelor antrenamentului de vară al patinorilor. Recomandăm să se organi­zeze producţia în serie a acestor patine, pentru a da posibilitate patinorilor noş­tri să prelungească perioada de antrena­ment şi să atragă la acest gen de sport noi şi noi sportivi, să extindă patinajul în sud“. După cîtv­a timp, în magazinele din Sverdlovsk au apărut nati­e de vară. Pe capacul cutiei era desenat un drum măr­ginit de pomi înverziţi, pe care alerga un tînăr îmbrăcat în şort şi maio­u. Uzina a început să primească numeroase comenzi din regiunile din sud. — Astfel Uralul „a extins“ „iarna“ spre sud ! — spuse tovarăşul meu. Am vorbit amănunţit despre aceasta, pentru că este unul din exemplele carac­teristice, care arată că orice uzină-gigant poate să vină în ajutorul nevoilor populaţiei, dînd o producţie care nu are legătură cu producţia de bază. Uzina de rulmenţi fabrică patine din deşeurile — Scrisoare din Ural — de oţel superior. Tot din astfel de deşe­uri ea produce de mult timp brice bune, care pot fi comparate cu cele mai renu­mite mărci din lume. „Briciul fabricat in­iral“ este foarte căutat nu numai în această regiune. E adevărat că nu i-a fost uşor uzinei să organizeze această producţie „suplimentară“ deoarece în secţiile principale era loc puţin şi apoi trebuia elaborată tehnologia calirii şi a ascuţirii. Dar colectivul uzinei străduin­­du-se să aducă aportul său la munca co­mună de sporire a producţiei mărfurilor de larg consum, a înlăturat toate greu­tăţile şi a obţinut victoria. Acum această întreprindere, care aprovizionează cu rul­menţi toate ramurile industriei construc­toare de maşini şi cele ale transportului este renumită şi prin bricele şi patinele sale. Nu întîmplător s-a creat im centrul oraşului Sverdlovsk un pavilion special, care funcţionează permanent, şi în care sînt expuse obiecte de larg consum. Uzi­nele din Ural — atît cele gigant, cele mijlociii cit şi cele mici — prezintă aici realizările obţinute în domeniul produc­ţiei „străine". Intr-adevăr, ce este co­mun între excavatoare păşitoare, maşini grele de foraj, laminoare şi vasele uşoare de aluminium, linguri şi farfurii, oale şi sufertaşe? Dar tocmai prin pro­ducţia de veselă este acum atît de renu­mit Uralmaş­ul, „părintele uzinelor”. Treceam prin imensa sală a biroului de proiecţie al uzinei, cînd tovarăşul meu Boris Satovski, constructorul excavatoa­relor păşitoare, se opri deodată : — Noile piese ale industriei construc­toare de mașini grele — zimbi el, ară­­tînd planșeta de desen. O femeie tînără stătea aplecată asupra planșetei, lucrînd la o variantă a unei toarte ingenioase pentru oale. — Nu reușesc!­ — spuse Tamara Fi­lippova, colaboratoare în acest birou. Vreau s-o fac frumoasă, dar nu reuşesc... — Vei reuşi! o încuraja Satovski. — Am reuşit noi să facem altele... Şi toţi au izbucnit în rîs, auzind a­­ceastă observaţie a constructorului minu­natelor maşini. Şi la „Uralmaszavod" există secţii pentru obiecte de larg consum, care fa­brică paturi, mobilă de grădină, vase şi oiţe „ceva mai fin“, după cum a remar­cat Serghei Samoilov, inginerul-şef al uzinei. — Ce anume ? — am întrebat eu. — Poftim, priveşte . Pe masă se afla­­ un bibelou — un căţel,de fontă cu labele întinse. Intr-un colţ al camerei se înălţa pe un posta­ment o sculptură : „Partizanii“. . — Dar aceasta este o lucrare a celor din basili ! — am exclamat eu, admi­rînd piesa artistic turnată — o recunosc după stil... — Ei, iată că aţi greşit! — izbucni în rîs inginerul-şef. Priveşte!... Pe pintecul cfinelui erau imprimate cunoscutele litere: „UZTM” — uzina de construit ,maşini grele din Ural —marca cu care este însemnată producţia bogată renumită în toată lumea, a „Uralmaş“­­ului. Samoilov spuse : — Cînd veţi fi la Kasir, întrebaţi-i pe maiştrii cei pricepuţi dacă sînt mulţumiţi­­ de piesele noastre turnate. Noi am învăţat de la ei şi le-am trimis modele pentru ca să-şi spună părerea despre ele... Peste citeva zile am fost la Kasli — un orăşel pitoresc, aşezat ca o insulă mică printre nesf­îrşitele lacuri din Uralul de sud. Maiştrii din Kasli ai pieselor de fontă artistic turnate mi-au arătat lucră­rile lor, iar cînd a venit vorba despre „Uralmaş“, ei l-au lăudat: — Se străduiesc, înseamnă că va ■merge treaba şi la ei! Dar şi turnătoria din Kasir, renumită de peste 150 ani pentru producţia sa ar­tistică, care este din zi în zi mai căutată, s-a făcut vestită acum şi prin altele decit sculpturile sale­ Magazinul universal din Moscova vinde maşinile noastre de tocat carne — mă informează cu filîndrie unul din cei mai vechi maiştri, Piotr Mulîşkin. Fa­bricăm zilnic 1.000 de maşini de tocat carne... Aceasta este producţia noastră de larg consum !­­ Cei din Kaslr mai produc şi vase em­ai­­late, ornamentaţii arhitecturale din fontă, portiţe frumoase pentru sobe şi al­tele. In fiecare zi zeci de tone de fontă lichidă se transformă în cele mai diferite obiecte­­de larg consum, la crearea cărora au luat parte activă maiştri-a­rtişti. Nu există uzină care să nu dea pro­ducţie de larg consum. Recent la Casa Tehnicii din Ural a avut loc o ,conferinţă ştiinţifică, consacrată ajutorului­ ce trebuie acordat uzinelor in producţia obiectelor de consum popular. La conferinţă au luat parte ingineri şi tehnicieni, constructori şi artişti, maiştri şi muncitori de rînd. Ei au analizat în mod critic producţia data şi au indicat calea pentru sporirea continuă a celor mai variate produse. SEM GARIN ★

Next