Munca, octombrie 1954 (Anul 10, nr. 2165-2191)

1954-10-01 / nr. 2165

fag. 2-a Marea Chină Populară pe drumul vieţii noi Uriaşa muncă paşnică creatoare a poporului chinez Mare mi-a fost bucuria cînd în una din lunile trecute mi s-a comunicat că voi pleca să vizitez Republica Populară Chi­neză. Citisem şi auzisem multe despre istoria milenară a Chinei, despre lupta poporului chinez împotriva exploatării feu­dale şi a imperialiştilor străini, împotriva asupritorilor japonezi şi a trădătorilor go­­mindanişti. De asemenea aflasem multe fapte eroice ale acestui popor în opera măreaţă de reconstrucţie şi construcţie paşnică a imensei sale ţări. Aveam acum fericitul prilej să văd cu ochii m­ele din cele aflate înainte. A venit şi ziua plecării. Împreună cu un grup de tovarăşi m-am­ urcat într-o uriaşă pasăre de oţel. 31 de ore ea ne-a purtat deasupra teritoriului Ţării Sovietice, dea­supra podişului mongol presărat de turme. In sfirşit, în zare a apărut imensul zid chinezesc, vestigiu al unor vremuri de mult apuse. Şi iată-ne după puţin timp a­­terizînd pe aeroportul oraşului Pekin, ca­pitala Chinei noi, unde la 1 octombrie 1941) a fost proclamată Republica Popu­lară Chineză. Nu voi uita niciodată zâmbetul cu care ne* *au întâmpinat reprezentanţii marelui popor la coborîrea noastră din avion. Acest zîmbet, care exprimă atît de sugestiv fe­ricirea de a trăi o viaţă nou, liberă, l-am revăzut întipărit pe fetele fiilor şi fiicelor uriaşei ţări, peste tot de-a lungul şi de-a latul ei. L-am întîlnit pe fetele copiilor bravilor mineri din Fusan, pe fetele meta­­lurgiştilor din vestita inimă de oţel a Chinei noi, Anşan, ca şi pe fata bătrînu­­lui ţăran Van En-li, venit împreună cu brigăzile de tineret să lucreze volun­tar la construcţia barajului de la Fo­ce­li. Nu-i voi uita niciodată cuvin­tele : „Sălbatecele ape ale rîului Pi Ho mi-au adus mie şi celorlalţi ce locuim în valea lui multă sărăcie şi spaimă atunci cînd năvăleau furioase peste pămînturile şi casele noastre. Astăzi, partidul şi tova­răşul Mao Tze-dun ne-au învăţat cum să-l îmblînz­im şi să folosim apele lui pentru a aduce lumină şi bucurie în viaţa noa­stră“. Aceasta este realitatea vie din China nouă. Avîntul uriaş al construcţiei se simte peste tot. Vezi cu ochii efortul gi­gantic depus de marele popor pentru a şterge urmele lăsate de îndelungata stă­pânire a imperialismului şi a bandei tră­dătoare gomindaniste, pentru a făuri o Chină puternică cum nu a mai fost nici­odată în întreaga ei istorie multimile­nară. Cutreierînd prin bătrânul Pekin faci­­ imediat cunoştinţă cu vechile monumente arhitectonice ale Chinei. Există multe tem­­ple, palate, pagode, înalte de zeci de me­tri, sculptate cu mare artă, pline de or­namentaţii fine şi de statuete viu colorate. Toate sunt demne de admirat. Ele au în­fruntat veacurile, mărturie a înaltei cul­turi, a hărniciei şi măiestriei artistice a poporului chinez-Oamenii de azi ai Chinei nu dezmint trecutul glorios al țării lor. Acest lucru îl dovedesc sutele de baraje construite de-a lungul fluviilor și rîurilor repezi, într-un timp extrem de scurt, îl dovedesc noile combinate, uzine care topesc metalul atît de necesar dezvoltării tuturor ramu­rilor industriale, sau care fabrică noi ti­puri de maşini. In această măreaţă operă de construcţie a Chinei noi, poporul se bucură de sprijinul multilateral şi nepre­cupeţit al Uniunii Sovietice şi de colabo­rarea frăţească a tuturor ţărilor de demo­craţie populară. Potrivit primului plan cincinal, care a început anul trecut, for­ţele principale sunt concentrate asupra dezvoltării industriei grele, deoarece nu­mai pe baza ei poate fi asigurată înflori­rea întregii industrii, poate fi asigurată dezvoltarea agriculturii moderne şi, în ultimă instanţă, ridicarea continuă a nive­lului de trai al maselor. Creşterea producţiei industriale în ul­timii ani este cu adevărat uimitoare. Astfel, în 1954 se vor produce 10,8 mi­liarde kw/ore de energie electrică, adică de 2,5 ori mai mult decît în 1949; 81.990.000 tone cărbune, adică de 2,6 ori mai mult decît în 1949; 3.030.000 tone fontă, adică de 12,4 ori mai mult decît în 1949; 2.170.000 tone oţel a­dică de 13,7 ori mai mult decît în 1949; 4.730.000 tone ciment, adică de 7,2 ori mai mult decît în 1949. Ritmul creşterii pro­ducţiei arată că în faţa Chinei populare TUDOR CONSTANTIN Secretar al C.C. al Sindicatului muncitorilor din ratura Energiei Electrice şi Industriei Electrotehnice se deschid perspective nelimitate, datorită eforturilor susţinute depuse de poporul chinez în frunte cu eroicul şi încercatul său partid comunist. In cursul primului cincinal urmează să fie construite și reconstruite 600 mari o­­biective industriale, a căror bază o for­mează cele 141 de întreprinderi care sunt construite cu ajutorul Uniunii Sovietice. Printre aceste obiective figurează combi­nate metalurgice moderne, întreprinderi ale metalurgiei neferoase, întreprinderi ale industriei carbonifere şi petrolifere, uzine pentru construcţia de maşini grele, uzine de automobile, de tractoare şi de avioane, centrale electrice, fabrici chimice şi altele. China va fi astfel în stare în scurt timp să producă ea­ însăşi utilaj pentru indus­tria metalurgică, electro-energetică, petro­liferă şi de prelucrare a metalelor, va pu­tea fabrica automobile, locomotive, trac­toare, avioane. Vor fi create noi regiuni industriale şi baze industriale în diferite provincii ale ţării. Am văzut cu ochii mei unele din aceste fabrici care au şi intrat în funcţiune. Ast­fel, la sud de Mukden am vizitat orăşelul Anşan. Aci se află marele combi­nat metalurgic supranumit de popor „inima de oţel a Chinei“, întreprin­derile combinatului — adevăraţi gi­ganţi ai industriei grele moderne — sînt înzestrate cu cele mai noi utilaje de mare productivitate. Uzina de laminate mari, pusă în funcţiune de curînd, poate produce într-un an materiale met­al­ic­e de construcţie suficiente pentru construirea cîtorva zeci de uzine la fel de mari ca a­­ceea care le-a produs. Totodată uzina va asigura producţia de sine necesare trans­portului feroviar în continuă dezvoltare. Odată cu industria grea se dezvoltă şi cea uşoară , se construiesc fabrici de ţesă­turi de bumbac, lină şi mătase, de încăl­ţăminte, precum şi de zahăr. Dacă în 1951 au fost construite patru fabrici textile, în 1952 au fost construite — 7, iar în 1953— 10. Acum se mai ridică 9 fabrici textile, iar alte 20 de întreprinderi se lărgesc și se reconstruiesc. Odată cu industrializarea se transfor­mă și viața omului muncii din China Populară. Fiecare oraș poartă amprenta acestei transformări. Iată, spre exemplu, Hefeiul. Acolo nu existau nici electricitate, nici apă curentă, nici canalizare. Locui­torii se adăposteau mai mult în cocioabe de lut. Acum la Hefei— capitala provinciei Anhoi—s-a construit o uzină de maşini, s-a deschis un institut de medicină, a fost ridicată minunata clădire a gării, precum şi clădirea cu două etaje a spitalului, tea­trul de dramă şi două cinematografe. Noile case de locuit construite pentru muncitori au o suprafaţă de­­200.000 m.­p. Hotelul a fost electrificat, s-au făcut in­stalaţii de apă curentă şi de canalizare şi s-a amenajat un mare parc. Acesta este doar­­un exemplu care reflectă viaţa Chinei noi. Dar cîte alte lucruri nu au fost sau nu sunt făcute pentru muncitori ! Să luăm nu­mai unele realizări culturale obţinute la ultimii ani de sindicate- Cine s-ar fi pu­tut măcar gradi în timpul dictaturii go­mindaniste, cînd muncitorul chinez abia reuşea să-şi tragă zilele de azi pe mîine, la colective de artişti amatori în fabrici ? Astăzi asemenea lucruri au devenit ceva obişnuit. Zeci de mii de muncitori şi funcţionari fac acum parte din colectivele de artişti amatori. In anul 1953 funcţio­nau pe lingă întreprinderile industriale 4.072 cluburi, 5.851 biblioteci, 4.431 stafii de radioamplificare. In şcolile medii cu durată redusă pentru muncitori şi ţă­rani s-au înscris anul acesta 127.000 de noi elevi, adică cu peste 24.000 mai mult decît anul trecut. Să luăm un alt dome­niu. In trecut muncitorul chinez, lipsit de orice drepturi, era silit să lucreze în fa­brici insalubre unde nici vorbă nu era de protecţia muncii, de cele mai elementar© reguli de igienă. Astăzi statul Chinei de­­mocrat-populare investeşte sume imense pentru protecţia şi igiena muncii, încăpe­rile noilor fabrici sunt spaţioase şi lumi­noase, tot utilajul­ este prevăzut cu dispo­zitive de protecţie, ventilaţia este perfectă. Există de asemenea instalaţii speciale pentru menţinerea umidităţii aerului, pre­cum şi puncte medico-sanitare. In uzine, în fabrici, îţi poţi da seama de schimbă­rile fundamentale petrecute, simţi că mun­citorul este adevăratul stăpîn al între­prinderilor. Iată uriaşul combinat textil „Djo Dian“ din Hand­jou, care a fost construit într-un timp record de 9 luni. In prezent, el dă o producţie uriaşă de ţesături de cînepă, saci, frânghii şi fire de cînepă. Vastele lui încăperi, înzestrate cu sute de maşini şi motoare, cu ventilatoare electrice aşezate lingă fiecare muncitor, cu instalaţii pen­­tru condiţionarea aerului, lasă o puternică impresie asupra vizitatorului. Combinatul are o creşă pentru copiii muncitorilor, un staţionar cu 80 de paturi, personal medi­cal numeros (8 medici şi 25 surori) etc. Pe lingă combinat funcţionează o şcoală serală cu 40 clase paralele, există aici o bibliotecă bogată, echipe de baschet şi vo­lei, u­n cerc muzical, un ansamblu de o­­peră, colective de artişti amatori. Aşa a­­rată majoritatea întreprinderilor indu­striale din China. Dar nu numai la oraşe, ci şi la sate s-au produs transformări radicale. Acolo unde exploatarea feudală şi teroarea sângeroasă era caracteristica vieţii de toate zilele, as­tăzi răsună cîntece de fericire şi bucurie. Ţăranii chinezi au tră­it timp de milenii într-o permanentă nesiguranţă a zilei de mîine: dacă vor cădea ploi mari, fluviile se vor umfla şi revărsîndu-se peste malu­rile joase vor inunda satele, vor omorî vitele şi adeseori şi oamenii; dacă nu vor cădea ploi, nivelul apelor va scădea şi se­mănăturile vor pieri din pricina secetei. In trecut s-au făcut numeroase proiecte de îndiguire a fluviilor capricioase. Dar cele mai multe au rămas pe hîrtie. Abia după eliberare, guvernul popular, care a salvat ţărănimea de sub jugul feudalui moşieresc, a reuşit să rezolve problema îmblânzirii forţelor naturii. In decurs de 3 ani, nu­mai pe principalele artere fluviale ale ţării — Huanhe, Iantze, Huaihe, Iundinhe şi Sitzian — au fost efectuate lucrări de te­­rasament al căror Volum este de 23 de ori mai mare decît volumul lucrărilor efec­tuate la construirea Canalului de Suez şi de zece ori mai mare decit la Canalul Pa­nama . Reforma agrară a dat ţăranilor 47 mi­lioane hectare de pămmturi care au fost înainte în stăpînirea moşierilor. Ţăranii eliberaţi de sub jugul feudal şi împroprietăriţi se întovărăşesc în grupuri de ajutor reciproc în muncă şi în cooperative de producţie. Anul acesta, numărul total de gospodării ţărăneşti cu­prinse în brigăzi de într-ajutorare în mun­că şi cooperative a atins 60 la sută din totalul gospodăriilor ţărăneşti. In august a.c., numărul cooperativelor agricole de producţie ajunsese la­ 100.000 şi este la continuă creştere. Toate acestea au creat condiţii pentru un avînt rapid al] agricul­turii. In focul luptei pentru construirea ba­zei socialismului cresc oamenii noi ai Chi­nei populare, educaţi de partid. Cit de modest îţi vorbeşte tovarăşul Sun Li, de la fabrica de maşini-unelte din Şanhai, care, aplicând metoda sovietică de tăiere rapidă a metalelor, îndeplineşte într-o singură lună sarcinile de plan pentru 52 de zile ! Şi totuşi el este un erou. Un erou tot atât de modest şi de cumpănit la vor­bă este şi tovarăşul Lio Cen-sun, de la depoul d© reparat locomotive din Mukden, care prin inovaţiile aduse la procesul de producţie a reuşit să mărească de 17 ori productivitatea muncii. Şi ca aceştia stat muli, zeci şi zeci de mii de muncitori fruntaşi, inovatori, care lucrează cu a­­vînt, angrenaţi la întrecerile patriotice din fabrici şi uzine, pentru a crea cu un ceas mai devreme viaţa luminoasă că­tre care le-a deschis drum larg Partidul Comunist Chinez în frunte cu tovarăşul Mao Tze-dun. Legătura indestructibilă dintre popor şi partidul său comunist este forţa vie şi uriaşă, motorul giganti­celor acţiuni ce se desfăşoară astăzi la R.P. Chineză. Această forţă te pătrunde şi pe tine ca străin, îţi întăreşte convin­gerile, voinţa de luptă, întors în patrie m-am simţit şi eu mai plin de încredere în victoria cauzei lumi­noase a socialismului şi a păcii, pentru care luptă şi harnicul popor de sute de milioane de oameni din marea Chină populară. In cei cinci ani de­­ eliberare, poporul chinez il-a desfăşurat cu succes forţei­ sale creatoare In vederea înfăptuirii unei gigantice opere de reconstrucţie şi construcţie a ţărH. Astăzi toate sectoarele economiei nationale, industria, agricultura cunosc un avint nemaiintilnit in Istoria Chinei. In clisee, (»ting«) un aspect al marelui combinat metalurgic din Ansan­­ (dreapta) pe cimpiile roditoare ale provinciei Szeduan, membrii unui punct de popularizare a agrotehnicei măsoară lungimea spicului de oțel. MUNKA Din poezia Chinei noi TZO SIAN Luptătorii pentru pace Noi, omenirea de pe-acest pămint. Vrem pace, muncă, bucurie, cînt.„ Vrem stelele în pace să-nfloreasca, — Flori de lumină care scinteiază ; — Şi vrem copiii noştri să ne crească, Nestăpiniţi de spaime şi de groază. Dar, cine ? cine ? — Intreba-vom noi, Vrea altceva ? Prăpăd şi sînge, cine vrea ? Şi cine vrea să moară în război ? A noastră conştiinţă nu ne lasă, Să spunem oameni, celor care, Cu inimi de şacali, la drumul mare, Privesc chiorîş, — ochi orbi de liliac, — Spre Pacea luminoasă, Ce o urăsc în veci. Războiu-i pentru ei sflntă scriptură. Din zori de dimineaţă pînă-n seară, Toţi ucigaşii nu mai tac din gură ; Te asurzeşte tărăboiul I Se roagă, închinindu-se mereu, Noului zeu : Bomba atomică, războiul I Asta Înseamnă că-ntr-o zi. Planeta noastră poate fi In fiecare loc, timp de măcel Şi mări de foc Iar cei ucişi şi sflrtecaţi, Ne-or fi surori şi ne-or fi fraţi. Răspundeţi, muncitori Din fabrici, Din uzine Şi din mine. Răspundeţi voi, ţărani chinezi, De pe cîmpii întinse de orez, Şi tu, Bătrînă mamă, ce-ascuns ai lăcrimat, Crescîndu-ţi mare fiul ca să­­i-1 dai soldat, Şi tu, Prunc ce se-ascunde în ale maicii poate, Şi-adormi In cint de leagăn, cu visurile tale, Şi tu. Ţăran cu părul tău alb, dintr-un bordei. Şi tu. Cioban cu turme de oi­ţigăi şi miel. Bunici, copil, nepoţi. Răspundeţi toţi, Dar toţi, Care anume dintre voi ar vrea Să calce-n lumea morţii, de ghiaţă fără nea? Şi cine-ar vrea să vadă, Cum se preface-acum, Şi casă şi ogradă, In pulbere şi scrum. Să vadă, In fum­ şi foc căzînd pereţi, Făcindu-se ruine, Furnale, fabrici şi uzine ? Vreji asta, sau nu vreji ? Se-aud cinci continente, care-şi rostesc cu­vîntul Sint şaptezeci şi nouă de ţări ce-aud acu. Răspunsul lor răsună peste Întreg pămîntul; Şi acel răspuns dat bandei tilharilor e: Nu. Glasul popoarelor e-al păcii glas : Tăria lor, e-al păcii pumn de fier, Soldatul lor, e-al păcii dirz ostaş, Şi-aceştî ostaşi sînt­ peste tot, sub cer. Ale lor mîini voinice au să sfarme A prădăciunii şi-ale forţei arme ; Şi în genunchii lor vor fringe, Pîn-va fi ruptă, Şi cea din urmă armă de moarte şi de sînge, Că tofi al păcii ne-nfricaţi ostaşi Nu— păcea n-o cerşesc ca nişte laşi. Vor cuceri-o, negreşit, prin luptă ! In româneşte de Eugen Anghel SURI SU-GEN Sa apăram Patria întinsele holde, doar noi le-am arat Oraşele noastre, doar noi le-am clădit. Strămoşii trudiră aici ne-ncetat, Destinul noi singuri ni l-am făurit Popoare-ale Chinei, uniţi-vă-acum, Zdrobiţi fără milă duşmanii din drum ! Ar vrea să ne vîndă şi azi Ciang-Kai-sec In veci trădătorul va fi blestemat I Duşmane-avioane deasupra mal trec, Şi vase la pindă, oceanu-i străbat. Popoare-ale Chinei uniţi-vă acum, Zdrobiţi fără milă duşmanii din drum ! Zidim China nouă pe cimp şi-n uzine, E liber poporul şi ţara bogată, A noastră e casa şi nu -ngă­duim In ea să ordone yancheii vreodată. Popoare-ale Chinei uniţi-vă acum. Zdrobiţi fără milă duşmanii din drum ! In româneşte de Tudor Măinescu Vineri 1 octombrie 1034 IMV 2168 Astăzi porţile tuturor şcolilor sunt larg deschise pentru fiii­al fiicele oame­nilor muncii din China nouă. Iată un moment emoţionant în viaţa acestor tinere vlăstare: prima lecţie în clasa I-a elementară. Viața muncitoarelor textiliste Lucrez la Uzina textilă de stat nr. 2 din Tientsin din anul 1945. Aceasta est© o mare uzină în care lucrează 8.000 de muncitori, dintre care jumătate stat femei. Salariul mediu al unui muncitor este în jurul a 500.000 yuani lunar și această sumă ajunge pentru traiul unei familii de trei persoane, în timp ce înainte de eli­berare salariul unui muncitor abia-i ajun­gea pentru a nu muri de foame. Acum femeile muncitoare se bucură de aceleaşi drepturi ca bărbaţii, ceea ce înseamnă că salariile sunt determinate de natura şi ca­litatea muncii. Eu sunt şef de atelier şi primesc 900.000 yuani lunar. Familia mea este coru­pusă din 5­­persoane. Soţul meu lu­crează la Uzina textilă de stat nr. 4 din Tientsin. împreună, noi cîştigăm peste 1.500.000 yuani pe lună. După ce aco­perim toate cheltuielile, ne rămân peste 600.000 yuani pentru îmbrăcăminte şi di­verse alte nevoi. Astfel, viaţa noastră­ este cu adevărat îmbelşugată. Dar salariile nu constituie singura sur­să de venituri. Căpătăm şi prime speciale pentru depăşirea planului, apoi, mai există tot felul de avantaje de ordin social. Nu­mai în 1952, uzina noastră a alocat a­­proape 6 miliarde yuani pentru asigură­rile sociale ale muncitorilor şi funcţiona­rilor. Uzina dispune de un dispensar, iar me­dicii şi infirmierele nu stau în birourile lor pentru a aştepta pe bolnavi, ci fac vi­zite dese în ateliere spre a examina starea sănătăţii fiecărui muncitor în scopul de a lua măsuri preventive şi de a da îngri­jirile necesare la timp. De asemenea, în fiecare atelier există un mic cabinet de consultaţii pentru cazuri urgente. Cită deosebire faţă de starea de lucruri dinainte de eliberare, cînd medicii unui aşa-zis dispensar nu-şi cunoşteau bol­navii, iar aceştia din urmă de cele mai multe ori nici nu ştiau unde se află acel faimos dispensar! Noi mai dispunem azi şi de un spital. Este o construcţie nouă, cu utilaj modern. Toate cheltuielile necesitate de tratament, de medicamente, ca şi de spitalizare, sunt suportate de direcţiune, în sarcina căreia intră şi 2/3 din cheltuielile pentru alimen­taţia muncitorilor grav bolnavi. Muncito­rii spitalizaţi pentru o scurtă perioadă primesc între 60—100% din salariu, iar dacă spitalizarea este de lungă durată, primesc 40—60% din salariu. In vederea apărării sănătăţii femeilor şi copiilor, uzina a înfiinţat un centru de igienă pentru mame şi copii, un sanatoriu de noapte şi camere de odihnă în ateliere. Scopul acestora este de a preveni şi trata bolile femeilor. Femeile suferinde se pot odihni rînd pe rînd în sanatoriu, unde capătă îngrijire specială. Ele îşi îndepli­nesc în mod normal munca în timpul zi­lei, iar seara vin la sanatoriu unde au un regim special. Două treimi din cheltuie­lile pentru alimentaţie sunt plătite de asi­gurările sociale ale sindicatului. Muncitoarele gravide şi soţiile gravide ale muncitorilor capătă asistenţă la cen­trele de igienă. Femeile însărcinate care au trecut în luna 7-a primesc o muncă mai uşoară şi nu lucrează în echipe de noapte. Pentru naştere, femeilor li se a­­cordă un concediu plătit de 56 zile. In afară de alocaţia prenatală şi de cea de naştere, asigurările sociale acordă mame­lor şi alte ajutoare. Eu însămi am bene­ficiat de ele anul trecut cînd eram însăr­cinată. In trecut lucrurile se petreceau altfel. Femeile însărcinate erau obligate să mun­cească 12 ore pe zi tot timpul sarcinii. De teama de a nu fi concediate ele nu încer­cau să ceară măcar concediu, părea o crimă pentru o muncitoare. Nu era permisă alăptarea copilulu în timpul lucrului, femeia era nevoită să-și aducă copilul pe furiș și să-l ascundă sub o gramadă de bumbac oride cîte ori se apro­pia un contramaistrru. Acum muncitoarele au dreptul să-şi alăpteze sugarii la ore fixe în creşa uzinei. Soacra mea îmi a­­duce copilul pentru a-l alăpta. La fel ca majoritatea uzinelor din Chi­na, uzina noastră are creşă, o grădiniţă şi o şcoală primară. Dat fiind numărul mare de copii, s-­a hotărît construirea unei clădiri mai mari pentru creşă. Întreţi­nerea unui copil la creşă revine la 3% din salariul mijlociu al unei muncitoare. Copiii mai mari sunt admişi gratuit în grădiniţe şi şcoli primare. Grădiniţa de copii şi şcoala uzinei au fost construite abia după eliberare şi în ele se află azi 1.140 fete şi băieţi. In trecut, muncitorii trăiau în coclov­Mat mizerabile. După eliberare au fost clădiţi­ numeroase case pentru muncitori. Supra­faţa de locuit construită de uzină în ul­timii 4 ani atinge 45.000 metri pătraţi. Aceste locuinţe, deşi simple, sunt lumi­noase şi sănătoase. Concomitent cu îmbunătăţirea în limi­tele posibilităţii a condiţiilor noastre de trai, direcţiunea şi sindicatul uzinei se preocupă şi de activitatea culturală şi de petrecerea în chip plăcut a timpului nos­tru liber. Noi dispunem de unic­ult,­o sta­tie de radioficare şi un teren de sport. Intr-un cuvtat, viaţa noastră este plină de bucurii, iar chezăşia că în viitor va deveni din ce în ce mai bună, este dez­voltarea continuă a economiei naţionale. Noi ne bucurăm de roadele muncii noas­tre, pentru că înţelegem că muncind pen­tru înflorirea patriei, muncim pentru noi înşine. Fiecare dintre noi se străduieşte să dea produse de bumbac şi costume la can­titate din ce în ce mai mare şi de calitate tot mai bună. Noi studiem cu rîvnă me­toda înaintată a lui Hao Kien-sien — ţe­sătoare de la Uzina textilă de stat nr.Afc din Tsing-tao — bine cunoscută pentru­ metoda sa care constă în a reduce deşeu­­rile de bumbac cu 85,5% sub media sta­bilită pe întreaga ţară. Mulţi dintre noi au devenit fruntaşi în muncă, fiind elevi ai lui Hao Kien-sien. Anu­l trecut, munci­torii noştri au descoperit 1.162 mijloace de a-şi îmbunătăţi metodele de muncă şi uneltele. Incepînd din anul 1949, noi de­păşim cu regularitate planul anual. Pro­ducţia uzinei noastre creşte în fiecare an. Studiem cu sîrguinţă pentru a ne ridica neîncetat nivelul cultural şi tehnic. 4.400 de muncitori urmează cursurile serale la şcolile uzinei. Mai bine de jumătate din­tre aceştia sunt femei. Stat şi cursuri pen­tru alfabetizare, precum şi altele ce cores­pund şcolilor primare şi secundare. Eu însămi am terminat cursul primar şi a­­cum urmez pe cel secundar. In afară de a­­ceasta, sindicatul norstru a organizat un curs de calificare tehnică pentru toţi cei ce ocupăm un post superior celui de con­­tramaistru. Şi eu urmez acest curs. Muncitorii dotaţi, care dovedesc simţ de răspundere, sunt ridicaţi la posturi de con­ducere. Astfel, după eliberare, 13 munci­toare din uzina noastră au fost promovate în diferite posturi. Intre acestea mă nu­măr şi eu. Aşa arată viaţa muncitoarelor în uzina noastră. Noi ştim bine că fără victoria revoluţiei populare, nu am fi avut nici­odată parte de fericirea de care ne bucurăm azi. Pentru a păstra această fe­ricire, este nevoie de pace. De aceea noi luptăm spre a ne apăra patria, muncim pentru a o face mai puternică, st­ăm pentru pace la toată lumea. YANG HONCI-KUI Sub vechiul regim, v­a avea un copil. CIFRE ŞI FAPTE • La Taiuan, Cu­end­­­jou, Ciuntin, Sian, Urum­­ci şi alte oraşe se constru­iesc mari centrale electri­ce. In bazinul carbonifer de la Fusun (China de nord-vest) a fost dată la exploatare o nouă centra­lă electrică la care toate procesele de producţie stat complet automatizate. • Statul acordă un a­­jutor considerabil ţărani­lor chinezi. In ultimii 4 ani Banca de Stat a R. P. Chineze a acordat ţărani­lor împrumuturi agricole în valoare de 30.000 mi­liarde yuani, au fost ma­jorate preturile la colec­tare la produsele agricole s­i au fost reduse preturile a unele mărfuri indus­triala da care ţăranii au neapărată nevoia. • Iniţiativa creatoare a muncitorilor şi funcţiona­rilor din industria textilă şi popularizarea experien­ţei lor înaintate au făcut ca în 1953 productivitatea muncii să crească cu pes­te 100 la sută faţă de pe­rioada dinainte de elibe­rare. • Numai în anul 1953 în oraşul Pekin au fost construite fabrici, clădiri pentru instituţii adminis­trative, teatre, cinemato­­gi­ale, spitale, şcoli, cămi­­n­e­, pe o suprafaţa totală de peste 2.500.000 m.p. Totodată în capitala Chi­nei s-au efectuat peste 80 km instalaţii de canaliza­re »Atari realizări s-au ob­­iitut în China populară şi la domeniul culturii »i ar­tei. In prezent în Republi­ca Populară Chineza exis­tă patru studiouri cinema­tografice, care pînă la sfirşitul anului 1953 au produs 252 filme. »După victoria revolu­ţiei populare a crescut e­­norm interesul maselor populare pentru studierea teoriei marxist-leniniste. Din octombrie 1949 şi, pî­­nă în octombrie 1953, ti­rajul total al operelor lui Marx, Engels, Lenin şi Stalin, traduse în limba chineză, a depăşit 10 mi­lioane exemplare. • Alocările destinate construcției economice re­prezintă 45,39 la sută din totalul cheltuielilor buge­tare pe anul 1954, adică cu 31,63 la sută mai mult decît la anul 1953.

Next