Munca, iunie 1956 (Anul 12, nr. 2678-2703)

1956-06-01 / nr. 2678

Pag. 2-a Ocrotirea mamei și copilului - o realitate vie în regimul nostru Deseori ai prilejul să vezi diverse mașini cu inscripția „Atențiune, copii !“. Prin geamurile lor ză­rești fețișoare de copii veseli. Mai de­parte întîlnești pe zidul unei clădiri o firmă: „Creșa și căminul de zi al în­treprinderii...“ Ochiul cetățeanului de azi e obișnuit să citească astfel de in­scripții pe mașini, să zărească firme ca cea de mai sus, sau al­tele care vestesc existența unei maternități, a unei can­tine dietetice sau a unui centru de lapte pentru copii, după cum ochii ce­lor care străbat satele întîlnesc fir­mele caselor de naștere, ale dispensa­relor de copii, grădinițelor sezoniere etc. Ne-am obișnuit cu toate acestea și ni se par firești. Mai ales celor mai tineri. Din memoria vîrstnici­lor și în special a mamelor care și-au născut și crescut copiii în timpul regimului burghezo-moșieresc, nu s-a șters însă cu totul amintirea nașterilor de odi­nioară, în condiții primitive. Apoi zi­lele de îngrijorare petrecute la căpătî­­iul copilului bolnav, lipsit de asistența medicală, sau grija pentru micuțul lă­sat singur acasă fără supraveghere! Era timpul cînd Rominia „se bucura“ de tristul renume de a fi țara cu cea mai ridicată mortalitate infantilă din Eu­ropa. Din 4 copii nou născuți, unul murea înainte de a fi împlinit vîrstă de un an, mulți se nășteau înainte de o vreme din cauza subnutriției mamei, muncilor excesive, a intoxicațiilor profesionale. Pe atunci, pentru 600.000 de nașteri anual existau în toată țara doar 27 servicii de maternitate cu 1.224 paturi — adică un pat pentru 500 de femei ! Nu mai pomenim de lipsa de grijă pentru femeia gravidă, de munca is­tovitoare pe care erau nevoite să o facă femeile din cîmpul muncii, de faptul că deseori își pierdeau serviciul în timpul gravidității. Multe femei plăteau cu viața lipsa de îngrijire me­dicală la naștere. Aceste lucruri aparțin trecutului. Astăzi ocrotirea mamei și copilului a devenit o problemă de stat. Femeia care așteaptă un copil este înconju­rată de grijă și atenție deosebită. De starea sănătății ei depinde doar dacă va naște un copil voinic, sănătos. A­­vantajele de care se bucură mama muncitoare sunt prevăzute și garantate de legislația țării noastre: concedii înainte ,și după naștere, protejarea muncii femeii în întreprindere în tim­ MARIA PANIC secretar al C.C. al Sindicatului muncitorilor sanitari, pul sarcinii și alăptării, alimentație specială la cantinele dietetice, aju­toare de naștere, lăuzie și pentru a­­lăptare, concedii cu plată pentru în­grijirea copilului bolnav etc. Mărturie a prețuirii de care se bucură femeile ce au născut mai mulți copii sunt și a­­jutoarele familiale de stat, premiile, titlurile de onoare pe care le pri­mesc. Există azi în țara noastră mii de femei purtătoare ale distincțiilor: Medalia Maternității, Gloria Maternă, sau Mamă Eroină. Baza materială a ocrotirii mamei și copilului s-a dezvoltat considerabil în anii regimului democrat-popular. 25 la sută din bugetul Ministerului Sănătă­ții este alocat acestui scop. Astfel, pro­centul femeilor asistate la naștere de medici și moașe calificate a crescut în 1955 cu 103 la sută față de 1948, numărul paturilor pentru ferm­er în spi­tale a sporit în aceeași perioadă cu 139,7 la sută, înainte de 23 August 1944, la sate nu exista nici o casă de naștere, în timp ce azi funcționează 1.400 aseme­nea unități. Cu ajutorul fondurilor a­­locate de stat și cu sprijinul organe­lor sindicale s-au creat din fondul a­­sigurărilor sociale peste 1.000 de creșe și cămine de zi pe lîngă întreprinderi și instituții, în care sînt crescuți și educați un mare număr de copii ai fe­meilor din cîmpul muncii. In trecut existau așa-zisele orfeli­nate pentru copiii părăsiți sau pentru cei care nu puteau fi îngrijiți de pă­rinți. Dar cîți din cei internați în ele treceau pragul maturității ? Hrana insuficientă, frigul iarna, lipsa igienei, a asistenței medicale, făceau ca în tru­purile plăpînde să se cuibărească boa­la, iar moartea împuțina rîndurile loca­­tarilor acestor așezăminte. Astăzi a­­vem Case ale Copilului, bine utilate și în care asistența medicală cores­punde cerințelor celor mai exigente. Mamele care nu au o familie închega­tă, sau familiile care nu-și pot îngriji bine copiii îi aduc aici, avînd dreptul să-i ia acasă la orice vîrstă doresc. Dar în Casele Copilului nu s-au îmbunătă­țit numai condițiile materiale și cali­tatea asistenței medicale ci a crescut și numărul paturilor cu 172 la sută față de 1938. Pentru copiii debili și predispuși la îmbolnăviri, s-au organizat în cele mai frumoase stațiuni balneo-climatice pre­ventorii. Aici, pe lîngă asistență me­dicală, hrană bună, ei au posibilitatea să-și continue școala. Numărul patu­rilor din aceste instituții a crescut față de 1938 cu 723 la sută. O mărturie, în plus, a grijii pentru sănătatea și dezvoltarea armonioasă a copiilor din țara noastră o reprezintă organizarea taberelor de pionieri și școlari și a coloniilor de preșcolari. Aici organele sindicale aduc o contribu­ție însemnată. Astfel, cu fondurile de asigurări sociale au fost trimiși numai în anii primului cincinal la odihnă și cură în stațiunile balneo-climatice peste o jumătate milion de copii. Pentru mamele fruntașe din cîmpul muncii și pentru copiii lor sînt orga­nizate case de odihnă speciale. La îmbunătățirea calității asistenței medico-sanitaire a mamei și copilului, un rol deosebit de important îl are for­marea cadrelor din această rețea. Pe lîngă cele 5 Institute Medico-Farma­­ceutice funcționează 5 facultăți de pe­diatrie care dau anual promoții de ti­neri medici pregătiți special în acea­stă direcție. Față de 1948 numărul medicilor pediatri a crescut cu 471 la sută. A crescut considerabil și numă­­rul surorilor de naștere, al surorilor de pediatrie, al felcerilor, atîtt la orașe cît și la sate. Datorită acestui complex de măsuri nivelul sanitar al mamei și copilului s-a ridicat simțitor. Țara noastră a scăpat de rușinosul renume ce-l avea. Mortalitatea infantilă a scăzut în ra­port cu 1938 cu 56,4 la sută, în timp ce natalitatea crește de la 21,8 la sută în 1944, la 24,6 la sută în 1954 și la aproximativ 25,3 la sută în 1955. Ca urmare a eficienței rețelei pentru ocrotirea mamei și copilului, a Ministerului Sănătății, a atitudinii juste înțelegătoare a personalului medico­­sanitar, femeia muncitoare de la oraș și de la sat vine cu încredere la me­dic. A fost nevoie de îndelungată muncă de educare sanitară pentru a fi com­bătute obscurantismul, superstițiile etc. Nu se poate spune că în această direcție victoria e deplină.. Dar lupta e în toi. Pentru educarea sanitară a femeilor și în special a mamelor se organizează conferințe,, se editează broșuri și se tipăresc afișe privind îngrijirea și creșterea copii­lor. La dispensare și policlinici func­ționează cursuri denumite­­„școala mamei“. Directivele celui de-al doilea Con­gres al P.M.R. deschid perspective largi dezvoltării economiei țării noa­stre, nivelului material și sanitar al cetățenilor ei. Femeia liberă, egală în drepturi cu bărbatul, privește cu în­credere viitorul, in exemplu de la su­rorile sale sovietice și luptă activ pen­tru înflorirea patriei în care cresc micii cetățeni de astăzi, sub grija pă­rintească a întregului popor, și care constituie valoarea socială de mîine; ea luptă activ pentru menținerea pă­cii. Ziua de 1 iunie și Conferința Inter­națională a Femeilor Muncitoare con­stituie pentru fiecare om al muncii, pentru fiecare părinte, un prilej de a-și spori aportul la făurirea mărețu­lui edificiu al socialismului, pentru a asigura copiilor o viață plină de bu­curii, un viitor însorit. „Atenție, puiul!”... O clipă, și foto-reporterul a și prins pe peliculă chipurile drăgălașe și vesele a trei copii, „locatari” ai creșei fabricii „Tri­cotajul Roșu” din Capitală. IERI și AZI... în anul 1919. In articolul „Uce­nicia" apărut în ziarul „Munca", citim: »tat «fr**­■A VtM «taSM in­mum*, aw*« aere«#& tt; VW 6 «fcastică, «* «a táasVm i*»«i­mtrntW offj&e&jL A» kw» ismoaaa*­­i­ *ocf**»t«* *re «tfc â» b#**». „Astăzi vedem copii slabi la fie­rărie, candidații la tuberculoză de mîine, sfirșindu-și puterile ridicind ciocane grele și topindu-se în căl­dura cuptorului. Vedem copii sub zece ani muncind in ateliere, cînd ei au nevoie să crească. Cei mai mulți ucenici, astăzi, sunt copiii ce nu au isprăvit școala primară". Zguduitor document al unor vre­muri cînd copilăria părea la cîțivă ani după naștere, cînd jocurile erau înlocuite de o trupă istovitoare și cind visul copiilor era sugrumat de ghiarele foametei. Voi, tovarăși mai vîrstnici, bu­nici sau părinți! Atunci cind pri­­­­miți o scrisoare de la copiii voștri plecați in tabere de odihnă: cind­­ înnodați cravata roșie la girul mi­­­­cuțului care se pregătește să mear­­­­gă la școală, cînd auziți claxonul ’ mașinii ce transportă copiii la creșe ’ și cămine de zi — voi, tovarăși mai­­ vîrstnici, nu vă gîndiți oare la­­ propria voastră copilărie? Oh, cum­­ v-a fost răpită ea și cum ați fost­­ frustați de cei mai frumoși ani ai­­ vieții! Cîți dintre voi v-ați jucat pe săturate, ați mîncat pe săturate? Intre zidurile mohorîte ale ateliere­lor insalubre v-ați irosit copilăria­ Știați, poate, că sunt în țara noa­stră munți uriași pe care se spri­jină cerul, știați, poate, că există întinderea nemărginită a mării; știați, poate, că sînt la noi palate... Dar ale cui erau toate astea? Nu erau ale părinților voștri, nu erau ale voastre. Ale trinturilor erau. Ale celor pentru care vă iioseați copilăria... Astăzi, copiii voștri cu­nosc și munții și marea, iar pala­tele ale lor sunt. Ceea ce citim in ziare că se în­făptuiește pentru tinerele vlăstare ale patriei, ne sînt nouă­ inșine cu­noscute. Căci fiecare din copiii noștri se bucură în egală măsură de grija partidului — grădinarul puieților țării. In regimul nostru, a fost redată copiilor — copilăria! Ieri și azi... Cînd punem față în față articolul apărut în 1919, cu cel dintr-un recent grupaj apărut în ,Scînteia", și pe care-l reproducem mai sus, avem limpede în față prăpastia dintre două orinduiri, dintre două moduri de viață. H. SORIN MUNCA Funde albe, funde de fetițe de GH. CEAUȘII Funde albe, gingașe fetițe Se aleargă vesele prin crîng, Sau cuminți in albele rochițe împrejurul florilor se string. Printre crengi trec licăre de soare Și în iarbă-s mii de gindăcei. Se mlădie fiecare floare Cînd se apleacă ele după el... Clipe vechi îmi vin aevea-n minte Cu pitici și zîne din povești. Stăm la gura sobei și cuminte Urmăream isprăvile crăești. Tremuram de ciudă și minte Cînd vreun smeu spre zîne se­ arunca Și pe Făt Frumos cu bucurie ,i primeam cînd paloșul scotea... Ca o creangă inima-mi se bate Cînd mă uit în jur și mă gîndesc Că mai sînt pe lume, din păcate, Smei precum în basme se-ntîlnesc... Cine oare pumnii nu și-i strînge Cînd cunoaște-asemenea smintiți Care vor stropite iar cu singe Fundele fetițelor cuminți ? !... Și în mine inima se sbate ...Sînt copile din orașul meu, Nu-s a mele, nu, dar pentru toate Doar răspund asemenea și eu... Funde albe, gingașe fetițe, Alergați prin iarbă, alergați, Strîngeți flori în albele rochițe Și cîntați, fetițelor, cîntați. Funde albe, dragelor fetițe Credeți-vă zîne ca-n povești. Nu lăsăm noi albele rochițe Să le-atingă smeți pămîntești. Vă jucați prin iarbă cît vă place Și din flori coroane împletiți Noi slujim pe împăratul „Pace" Fericite, scumpelor, să fiți. ----------­ Pregătiri pentru primirea micilor oaspeți Anul acesta, în locurile pitorești din împrejurimile Bucureștiului, vor func­ționa 5 tabere de copii și pionieri. La toate se fac în prezent pregătiri in­tense. La tat”ra din Vîrteju, a Con­siliului sindic­al orășenesc — care va găzdui serii de cite 300 de copii — sînt în curs de amenajare, pe lingă clădirile vechi, alte două pavilioane noi. Pregătirile sînt aproape termina­te și în comuna Bolintinul din Deal, unde va funcționa o tabără cu o capa­citate de 120 de locuri pe serie a comitetului central al sindicatului sa­lariaților din instituțiile administrative de stat și sfaturi populare. C.S.R.-București, în colaborare cu Consiliul sindical orășenesc, a orga­nizat o consfătuire cu organizatori de tabere, tovarăși de la secția Invăță­­mînt și de la secția Sănătate de pe lingă Sfatul popular regional, Sanepid, etc., în care s-­au discu­tat probleme le­gate de primirea copiilor, de asigura­rea asistenței medicale, de aprovizio­narea cu alimente cît și cu privire la programele educative care se vor des­fășura în cuprinsul taberelor. In stațiune sînt numeroși copii SINAIA (coresp. „Munca”) In fru­moasele parcuri din localitate se joacă numeroși copii. Cei mai mulți dintre ei sînt locatarii elegantelor vile „30 Decembrie“, „Carpați“, „Statistica“, destinate mamelor venite la odihnă. Andrei Bodö în vîrstă de doi ani și ju­mătate, a cărui mamă lucrează la fa­brica „Ștefan Plavăț“ din Timișoara, este un vizitator obișnuit al parcurilor. Tiberiu Moțoc de 4 ani, din Orașul Stalin, de asemenea. Mama sa mun­cește la fabrica „Partizanul Roșu. Vineri 1 iunie 1956 — nr. 267S t r\j X/ X/ X/ X X/ <X/ X/ X/ <X/ X X/ X» X/ X/ /X/ X/ /X» X X/ X/ /X» X/ X/ X/ X/ X/ X^ X/ X/ X/ *■ X/ X» X/ X/ X/ Xz X X X/ X/ X’ IIŰTfJl'l Iii lill flDIIA'Y li If 1 A * Căi diferite - rezultate diferite... . Copiii... Ei sunt viitorul. Pentru fericirea lor, nu se precupețește nici un efort în țările socialis­­­­mului. La dispoziția micilor cetățeni se află creșe, cămine, grădinițe, școli. Regimul socialist acordă o­­ atenție deosebită îngrijirii sănătății copiilor, odihnei, și educației lor. Viața copiilor este cu adevărat feri­­i­cită in aceste țări.­­ "J* J , Departe de fericire este însă traiul a milioane de copii din statele capitalului, în timp ce guvernele de aici cheltuiesc sume fantas­tice in scopuri militare — pentru șco­li, spitale de copii nu se găsesc fon­duri suficiente. Copiii multor muncitori, mai ales ai celor rămași fără ocupație, îndură mizeria și foame­tea, iar bolile le macină trupu­rile. Deseori muncile istovitoare pe care le prestează copiii spre a-și ciș­­tiga o bucată de pline le curmă viața. Iată de Pentru ca și soarta aces­tor copii să se schimbe, pentru ca vi­ața nici unui copil să nu fie amenin­țrurile unui nou răzb­oi, tot mai mulți sunt acei care pe in­tregul glob se ridică în apărarea pă­cii, pentru o viață mai bună și fericirea tuturor copiilor. Senină și fără de grijă este viața copiilor sovietici. Partidul Comunist, guvernul sovietic, întreg poporul întinsei țări sovietice stau de veghe pentru ca nimic să nu tulbure creșterea și dezvolta­rea multilaterală a copiilor. Ei sunt mîndria poporului sovietic, schimbul de mîine al constructorilor comunismului. In clișeu , tineri constructori de vase maritime de la unul din palatele pionierilor din Moscova. Oboseală și tristețe exprimă fața acestui copil italian. De patru ani trudește din greu într-o mină de sulf la 100 m adîncime. N-avea nici 10 ani cînd mizeria și foa­metea l-au silit să-și caute de lucru. Ca el sînt în Italia zeci și sute de mii de copii. X» X X X» X/ X/ X» X X^ X X/ r\J X/ X/ X/ X X/ X» X» X/ X/ X/ X/ X X X X X X/ X i X X/ X X X X/ X/ X/ X/ x X X/ f In familia lui Gheorghe Ghiță, viața se scurge li­niștit, fără zgudui­turi sau fapte care să lase urme a­­dînci. Poate doar atunci, cu 6 ani în urmă, cînd a venit pe lume Lenuța, să se fi schimbat ceva din rosturile-i de fiecare zi. Părinții, amîndoi oameni tineri, s-au bucurat nespus, deși poate tatăl ar fi vrut ca prima lui odraslă să fi fost un băiat. Dar nu-i nimic. In lucrurile acestea nu poți alege nicio­dată... Apoi cu cît treceau lunile totul re­intra încet, încet în normal. Ghizela a devenit o mamă iubitoare care-și în­drepta întreaga-i atenție asupra gin­gașei ființe ce creștea și căpăta pu­tere zi de zi, sub ochii ei. Iar tatăl, întotdeauna mai reținut cînd era vor­ba de chestiuni din acestea sentimen­tale, se apropia și el din cînd în cînd de făptură mică, învelită în scutece albe, nu însă fără a-i arunca o privi­re caldă, plină de dragoste. Mai tîrziu Gheorghe, soțul Ghizelei a plecat să-și facă stagiul militar. A ră­mas singură acum femeia. Și de ce n-am spune-o, greutățile au cam început s-o biruie. Oricum, înainte era altfel. Gheorghe avea o meserie, muncea ca rabotor la atelierul meca­nic al uzinelor textile .,7 Noiembrie“. Leafa lui se ajungea. Acum însă... Intr-o zi, Ghizela se hotărî. Va mer­ge la bărbatu-său la fabrică. Trebuie să existe un loc și pentru ea. Dar co­pilul ? Ce se va întîmpla cu «! ? Ci­neva a liniștit-o însă : — Femeie dragă, dar la fabrică al cămin, creșă, nici n-ai să-i duci gri­­ja... Așa s-a făcut că în aceeași zi, mama și fiica au cunoscut o lume nouă : Ghizela pe tovarășele ei de muncă, iar fetița mulți alți copii de o vî­rstă cu ea, dragostea și atenția unor edu­catoare pricepute. Ghizela a devenit curînd filatoare. Desigur că nu i-a fost ușor. Mașinile acestea lungi cărora le spune ringuri, zecile de bobine care se înveleau fără încetare în infantia groasă a firului de bumbac, zgomotul, mișcările repezi fără un gest de prisos ale celor mai­­ vechi din secție, au cam speriat-o la început. Va fi ea oare în stare să lucreze cu ele ? „Hm ? ce gînduri pe tine măi femeie — îi spuneau mereu noile ei tovarășe de muncă. O să vezi cît de repede ai să prinzi meseria.“ Intr-adevăr, ajutorul colectivului și-a dovedit curînd roadele. Ghizela nu a simțit însă că tine pasul cu ce­lelalte muncitoare, decît în ziua cînd și-a văzut pentru prima oară numele la panoul de onoare. Erau mai mul­te laolaltă. Dar parcă felicitările, nu­mai ei îi erau adresate! Pentru prima oară la panoul de onoare. Scria aco­lo că lucrează la trei părți de ring, că-și depășește norma cu... ah. ce re­pede uită omul ! ...că dă­­ fire de ca­litate și ct­te altele. Toate sub nu­mele ei. In ziua aceea și Lenuța, cu anii pe care puteai să-i numeri fără să folo­sești toate degetele de la o mină, a simțit că mămica e tare bucuroasă. A luat-o repede de la cămin și nu s-au mai oprit decît la primul maga­zin cu dulciuri întâlnit în drum. Mă­mică îi spunea ceva anumit, însă de­tentă faptului că de bucurie uitase să-l traducă în limbajul simplu des­tinat copiilor, nu prea înțelegea mare lucru. Ghizela nu-și dădea seama și îi istorisea fetiței într-una pînă cînd aceasta i-a spus cu un aer puțin re­voltat : — Mămica lasă astea, spune-mi mai bine altă poveste mai frumoasă... De abea acum înțelese Ghizela des­pre ce a fost în stare să-i vorbească Lenutei atâta timp. Și un hohot de rîs puse stăpînire pe întreaga flintă a femeii. Era un rîs sănătos, curat, așa cum numai o mare bucurie ți-l poate pricinui... A crescut Lentița între afecțiunea maternă și grija părintească a celor de la cămin. Acolo, printre ceilalți copii ai lucrătorilor, sub atenta supra­veghere a unor oameni cu dragoste față de cei mici, fetița a început să deschidă ochii pentru lumea înconju­rătoare, să înțeleagă sumedenie de fapte și lucruri noi. Iar acasă, îi po­vestea mămuichii tot. Ce nu înțelegea și îi era rușine s-o întrebe pe educa­toare, îi era destinat Ghizelei să-i răspundă. Dar copiii sînt din cale a­­fară de curioși. Vor să știe toate cele. Cu răbdare, mama încerca să găseas­că un răspuns corespunzător pentru toate nimicurile care i se păreau Le­nutei probleme deosebit de importan­te. Așa, puțin este puțin, Ghizela com­pleta educația sănătoasă pe care feti­ța o primea la cămin. Acolo învăța să danseze (una din marile ei pasiuni) și acasă cămăruța lor se transforma în sală de repetiții. La cămin Lenuța învăța poezii, iar acasă mama trebuia să devină cel mai docil și entuziast ascultător. Din cînd în cînd îi venea și Ghizelei rîndul să-i spună lucruri pe care fetița începea să multe le înțeleagă din ce în ce mai bine. O asculta pe mămica și se bucurau îm­preună de faptul că la fabrică, ea era mereu la panoul „celor cuminți“ (a­­cesta era echivalentul pentru panoul fruntașelor). In treacăt fie spus, Ghi­zela, după ce începu să lucreze la pa­tru părți de ring însușindu-și o cali­­fi­care superioară, a devenit un timp instructoare pentru extinderea la toa­te filatoarele din secție a celor mai bune metode de muncă. Apoi din nou i s-a încredințat lu­crul la ring și niciodată depășirea ei de plan nu a fost mai mică de 40 la sută, ceea ce înseamnă sute de ki­lograme de fire de bună calitate pes­te sarcina lunară. Succesele ei din producție nu o fă­ceau să neglijeze însă nici o clipă e­­ducația copilului. Desele discuții cu tovarășele de la cămin i-au arătat că Lenuta­ i o fetiță ascultătoare (de fapt asta observase și acasă). Dar ce era mai important s-a dovedit faptul că grija pentru educația Lenutei com­pleta de minune strădania celor de la cămin și, hotărît lucru, dacă s-ar fi organizat un concurs pentru desem­narea celui mai cuminte copil, cu si­guranță că Lenuta ar fi ocupat pri­mul loc. Intr-o zi în căsu­ța lor s-a petrecut o mare bucurie. A venit tata acasă. Nu numai în per­misie, ci definitiv. Oare fata aceasta înălțuță, cu ochii vioi, cu bretonul din păr castaniu ce-i acoperă aproape întreaga frunte e intr-adevăr Lenuța lui ? Clipa reve­derii a fost emoținantă. Apoi viața a reintrat în normal. Gheorghe s-a în­tors la fabrică și desigur succesele nevești­ și nu-i lăsau nepăsător. „Straș­nică femeie Ghizela mea. Și pe ea au maturizat-o anii aceștia. Doar au fost ușor să crești și un copil și să o muncești !“ Acum rolurile s-au schimbat. Gheor­ghe i-a luat locul mamei în valorifi­carea tuturor talentelor artistice ale Lenutei. El era spectatorul cel mai în­găduitor. Dar nu numai atît. Dese­ori seara, în liniștea căminului, se auzea un glas care făcea să reînvie nenumărate întâmplări din cărțile cu basme. Și cine era cel mai atent as­cultător pînă în clipa cînd moș Ene își făcea de lucru pe la genele ei prelungi ? Desigur Lenuța. De cîtva timp mămica nu se mai duce la fabrică și nici fetița la cămin. A rămas și ea acasă s-o ajute că doar acum e destul de mare. Familia s-a înmulțit de vreo trei săptămîni cu un nou „cetățean“. Desigur un nou eve­niment de seamă. Iar pentru a-și face machine simțită prezența, Castel are grijă să scoată la anumite ore niște sunete care seamănă leit cu plînsul. Lenutei îi revine atunci sarcina s-o anunțe pe mama că frățiorului îi este foame. De, o adevărată diviziune a muncii... •te File dintr-un jurnal nescris. De fapt sînt rînduri despre o familie așa cum găsești nenumărate astăzi în pa­tria noastră. Și cînd Lenuța va fi mare, ea își va reaminti cu siguranță de toate cele petrecute în acești pu­țini ani istorisiți aici. Iar pe părinți îi va considera ca pe niște oameni cu o voință neclintită de a-și educa­tr-un spirit nou copiii și desigur în­­că exemplul lor nu va putea decît să-i folosească în viitor. C­­ANTOMER File dintr-un jurnal nescris... Educarea și dezvoltarea multilaterală a tineretului— preocupare permanentă a societății sovietice De curînd, într-o minunată zi în­sorită, am vizitat, împreună cu un grup de prieteni, îm­prejurimile Mos­covei. Mașina noastră alerga prin car­tierele cu vile. Am văzut cum se a­­menajează casele unde se vor insta­la în timpul verii creșele și căminele de copii, sanatoriile și taberele pionie­rești. Numai în orășelul muncitoresc din împrejurimile Moscovei „Zavetî Ilicia“ se află trei tabere de pionieri, 10 creșe și cămine. Sute de copii vor avea posibilitatea să se odihnească aici înconjurați de flori și verdeață, vor prinde puteri noi și își vor întări sănătatea. Peste 5.500.000 de copii sovietici se vor odihni în această vară în tabe­rele de pionieri, în creșele și căminele de copii și în sanatoriile amenajate în locurile pitorești din afara orașelor, pe țărmurile durilor, lacurilor și mă­rilor. Copiii sovietici sînt înconjurați de grija și dragostea întregului popor. Statul nu precupețește forțe și fon­duri spre a crește cetățeni sănătoși, curajoși și înflăcărați. Nașterea unui copil în orice familie sovietică constituie un eveniment îmbucurător. Femeia-mamă este în­conjurată în U.R.S.S. de multă stimă. Este imensă rețeaua de case de naș­tere, spitale și diferite instituții meni­te să ocrotească pe mamă și copil. Femeia gravidă este îngrijită gratuit în casa de naștere. Știința sovietică lucrează neobosit pentru a găsi cale de a elibera mama de chinuri și o suferințe. După cum se știe, metoda M. OVSEANNIKOVA red­actor șef al revistei „Femeia sovietică", psihoprofilactică de naștere fără du­rere a devenit acum un bun nu numai al medicilor din Uniunea Sovietică ci și din alte țări. In U.R.S.S. muncitoarea mamă be­neficiază de concediu plătit în timpul sarcinii. In aprilie anul curent dura­articol scris special pentru ziarul „Munca“ la acestui concediu a fost sporită de la 77 zile la 112 zile. Dacă naș­terea a fost grea sau au fost născuți gemeni, concediul se mărește cu încă două săptămîni. In Uniunea Sovietică a scăzut con­siderabil mortalitatea infantilă și mai ales a sugarilor. La aceasta a contri­buit controlul medical permanent. Vi­itoarea mamă este­ ținută sub obser­vație de către o soră încă cu cî­­teva săptămîni înainte de La rîndul ei, femeia gravidă naștere, frec­ventează cu regularitate cabinetul medical de consultații pentru femei. Cînd mama și copilul se întorc de la casa de naștere, ei sînt vizitați odată pe săptămînă de o soră și cel puțin odată pe lună de un medic. Se înțe­lege că și acestea se fac în mod gra­tuit. In Țara Sovietică a fost creată o rețea uriașă de instituții pentru co­pii. Numai în ultimii cinci ani, numă­rul locurilor la creșe a crescut cu 133.000. S-a dublat aproape numărul locurilor în căminele de copii. Circa 2.000. 000 de copii se află acum în timpul zilei sub îngrijirea unor educa­toare și surori calificate. In noul plan cincinal se prevede creșterea continuă a numărului de creșe și cămine pentru copii. In cinci­nalul precedent s-au construit nume­roase clădiri destinate instituțiilor pen­tru copii iar în actualul cincinal se vor construi circa de 2,5 ori mai multe. Numai la Moscova se vor ridica pes­te 300 de creșe și cămine pentru co­pii. Aceeași grijă se manifestă și fața de școli. In cel de-al 6-lea cincinal se va înfăptui în întregime­ învăță­­mîntul politehnic mediu general. In Uniunea Sovietică nu există nici un oraș sau sat mare, unde să nu se fi construit, în ultimii ani, noi clădiri pentru școli. In noul cincinal se vor clădi și mai multe. Noile școli vor cuprinde aproximativ patru milioane de elevi! Partidul comunist și guvernul so­vietic se preocupă în mod permanent de educarea și dezvoltarea multilate­rală a tineretului. In acest scop, s-au creat numeroase instituții extrașcola­­­­re, paiate și case ale pionierilor, tea­tre de stat pentru copii, stațiuni ala tinerilor tehnicieni și tinerilor natura­­liști, școli de sport pentru copii, bi­blioteci și altele. Cărțile pentru copii sînt editate în tiraje de milioane. Oamenii sovietici privesc cu bucu­­rie îmbunătățirea traiului copiilor din Republica Populară Chineză și din celelalte țări de democrație populară. Noi știm de asemenea cît de mult se face în prezent pentru copii și în alte state cum ar fi India, Indonezia, Bir­­mania, Egipt, unde popoarele au rupt pentru totdeauna lanțurile robiei ca­pitaliste și construiesc o viață nouă, îmi amintesc de Conferința interna­țională pentru apărarea copiilor, care a avut loc cu patru ani în urmă la Viena și de Congresul mondial mamelor, ținut anul trecut la Lausan­an­ne. Am avut fericirea să particip la lucrările acestora în calitate de mem­bru al delegației sovietice. La Lau­sanne au venit mame de diferite na­ționalități : rusoaice, indoneziene, in­diene, chinezoaice, japoneze, precum și din multe alte țări. Printre ele se aflau oameni de diferite convingeri­ politice, dar pe toți îi uneau dragos­tea pentru copii și dorința de a înlă­­tura pericolul care îi amenință. In prezent, deși a trecut foarte mult timp, primesc scrisori emoționante de la prietenii de peste hotare, scrisori pătrunse de o neliniște profundă față de viitorul tinerei generații. Nu există colțișor pe fața pământu­­lui, unde oamenii să nu-și dea sea­ma de atrocitățile și urmările grele ale războaielor. Toate popoarele do­resc ca viața copiilor să nu fie în­tunecată de lipsuri și de groază. Ei își afirmă din nou hotărirea de a nu admite un nou război, de a asigura copiilor o viață pașnică și fericită. Ei își dau seama foarte bine ce impor­tanță mare ar avea pentru întreaga o­­menire dacă numai o parte din fon­durile uriașe, care se cheltuiesc ac­tualmente pentru înarmare, ar fi fo­losite pentru crearea a noi școli și cămine pentru copii, pentru îmbu­nătățirea hranei copiilor și pentru a­­jutorul mamelor.

Next