Munca, septembrie 1956 (Anul 12, nr. 2755-2780)

1956-09-01 / nr. 2755

Stmbistă 1 septembrie 1956—nr. 2755 Solidaritatea muncitorească internaţională - factor important în lupta pentru pace şi progres Joi după amiază la Casa Ziarişti­lor din Bucureşti a avut loc o con­ferinţă de presă cu membrii delega­ţiilor sindicale din Franţa, Anglia, Austria, Albania, Belgia, Olanda, Me­xic, Siria, Tunisia, Africa neagră, care la invitaţia C.C.S. au participat la sărbătorirea zilei de 23 August la Bucureşti. In timpul şederii în ţara noastră membrii delegaţiilor au vizitat o serie de întreprinderi şi instituţii din Capitală şi din provincie Cuvin­tul de deschidere a fost rostit de Al. Bondoc, redactor şef al zia­rului ,,Munca“, care a salutat în nu­mele Uniunii Ziariştilor din Republi­ca Populară Română pe membrii de­legaţiilor sindicale de peste hotare. Numeroşi reprezentanţi ai i presei au pus delegaţilor întrebări în legătură cu problemele actuale ale mişcării sindicale din ţările respective, ecoul stîrnit de evenimente de importanţă mondială precum şi impresiile culese de delegaţi în vizitele lor în ţară. Primul răspuns la întrebările puse de ziarişti a fost dat de John Nor­­manton, delegat din Anglia. El a vorbit despre opinia muncitorilor en­glezi faţă de naţionalizarea Compa­niei Canalului de Suez. Guvernul conservator — a spus el — a trimis forţe militare aeriene şi navale în Mediterana orientală. Din nefericire conducerea partidului la­burist a făcut o declaraţie prin care sprijină aceste acţiuni ale guvernului conservator. Muncitorii britanici — a spus el — consideră că guvernul e­­giptean are acelaşi drept să naţiona­lizeze Compania Canalului de Suez pe care l-a avut şi guvernul laburist de a naţionaliza industria carbonife­ră a Marii Britanii­ Muncitorii englezi se vor opune oricăror încercări de intervenţie armată din partea Angliei împotriva Egiptului. Delegatul austriac Joseph Sturm, care a luat apoi cuvîntul, a vorbit despre poziţia clasei muncitoare din­­Austria faţă de remilitarizarea Ger­maniei occidentale şi faţă de măsura samavolnică a interzicerii Partidului Comunist din Germania. El a decla­rat printre altele : Partidele reacţionare din Austria au stabilat cînd au aflat de interzicerea P.C. din Germania. Masele n-au împărtăşit însă această opinie. Chiar partidul socialist din A­­ustria, care se situează încă pe o po­ziţie de dreapta, a exprimat în presa lui rezerve faţă de interzicerea P.C. din Germania. Este explicabil, de­­oarece­ socialiştii au foarte bine înti­părit în memorie desfăşurarea eveni­mentelor din Austria între anii 1932—­ 1934. In 1932 a fost interzis Partidul Comunist Austriac şi, cu doi ani mai tîrziu şi Partidul Socialist,­­apoi au fost desfiinţate sindicatele. Din presa socialistă austriacă se vede teama faţă de soarta propriului lor partid. întreaga muncitorime austriacă a protestat cu indignare cînd a aflat de sentinţa ticăloasă de la Karlsruhe. Ea nu s-a gîndit totuşi că guvernul de la Bonn va păşi atît de­ repede spre transformarea Germaniei occidentale într-un stat fascist. Credinţa mea este că guvernul lui Adenauer poate interzice prin lege P.C din Germania, însă el nu poate interzice ideile Partidului Comunist, care cuprinde din ce în ce mai mulţi oameni ai muncii din Germania occi­dentală Delegatul tunisian Mohamed Trudi Habib a declarat că este foarte miş­cat de amabilitatea şi curtoazia pe care a întîlnit-o în ţara noastră, că va duce cu el o amintire de neuitat, despre poporul român care, cu hărni­cie şi talent, construieşte o viaţă nouă. Duc cu mine — a spus el — imaginea operei remarcabile realizată timp de 12 ani de poporul român în toate domeniile de activitate Sperăm că vom realiza şi noi acelaşi lucru Dar, din nefericire colonialiştii vor să se menţină în continuare în ţara noastră prin mijloacele cele mai diferite, mai ales prin păstrarea anumitor poziţii strategice in Tunisia A vorbit apoi Ba Mamadou, secre­tar general al Sindicatului metalurgiş­­tilor din Dakar-Senegal, care a spus printre altele . Sunt foarte fericit de primirea călduroasă care mi-a fost făcută de conducătorii sindicatelor ro­­mîneşti. In timpul şederii mele în Ro­­mînia am înţeles că omul în ţara dv. este bunul cel mai de preţ. Am înţeles că tot ceea ce se face la voi este pen­tru oamenii munţii. Muncitorii din Romînia au case de odihnă, sanatorii, biblioteci, ei merg la teatru şi la ci­nematograf. Ei au posibilitatea de a-şi ridica nivelul cunoştinţelor lor, există pentru ei cursuri, institute spe­ Conferinţa de presă cu membrii delegaţiilor sindicale de peste hotare, oaspeţi ai ţârii noastre -d­are. Muncitorii de la noi nu se bucură de asemenea condiţii. Se ştie că în Senegal există discri­minare rasială. In ce priveşte salarii­le sunt trei categorii : salariul euro­peanului, salariul funcţionarului afri­can şi salariul muncitorului africani. Acesta din urmă primeşte un salariu de mizerie. Guvernul colonialist în politica sa de sprijinire a patronatului a înghe­ţat salariile printr-o aşa-zisă „politică de scădere a preţurilor“. „Acţiunea unită a poporului senegalez a obligat însă guvernul să revizuiască minimul de existenţă şi să acorde o majorare de 10 la sută. Aceasta nu este decît o victorie parţială a clasei muncitoa­re senegaleze pentru că poporul no­stru este hotărît să lupte dîrz pentru condiţii mai bune de viaţă. Doresc — a spus el în încheiere — să vă transmit urări de prietenie şi fericire din partea muncitorilor pe ca­­re-i reprezint; ei vă doresc noi suc­cese în construirea Romîniei noi. P. Vastenhaver, preşedintele comi­tetului de întreprindere de la fabrica de încălţăminte „Reinhold“ din Ams­terdam (Olanda), vorbind despre ne­cesitatea întăririi luptei pentru unita­tea clasei muncitoare olandeze, a sub­liniat că acest lucru se va putea rea­liza numai dacă cele două grupări sindicale existente în Olanda — cea socialistă şi cea unitară — se vor uni. Aimé Cab­ala, miner din delegaţia franceză, a vorbit apoi despre situaţia tinerilor mineri din Franţa. După ce a vorbit despre activitatea sindicatelor în problemele specifice ale femeilor din Franţa, Ivonne Suber­­caze, membru in Consiliul naţional al Federaţiei naţionale a femeilor fran­­­­ceze, a împărtăşit impresiile culese în tim­pul şederii­ în ţara noastră. Yo­ssef Al-Im­ady, din Siria, a transmis la început salutul oamenilor muncii din patria sa către oamenii muncii din R.P.R. Vorbind despre formele concrete ale ajutorului pe care îl dă poporul sirian poporulu­i egiptean, el a spus că arabii şi sirienii în special, consi­deră Egiptul ca făcînd parte inte­grantă din lumea arabă. Atitudinea poporului sirian faţă de Egipt este aceeaşi ca şi pentru propria lui ţară. Evenimentele petrecute în legătură cu Canalul de Suez au făcut ca po­porul Siriei să mobilizeze toate po­sibilităţile, toate forţele sale umane, materiale, morale şi politice şi să le pună la dispoziţia Egiptului. In ce priveşte mişcarea muncitorea­scă din Siria vorbitorul a arătat că ea are rădăcini adînci şi este o miş­care activă. Ca urmare a activităţii ei s-au obţinut realizări legate­ de îmbunătăţirea nivelului de viaţă al maselor muncitoare. Un alt delegat sirian, Nassib Sou­­car, a arătat că el şi ceilalţi membri ai delegaţiei au fost puternic impre­sionaţi de faptul că asigurările sociale ale muncitorilor din Romînia sunt un fapt real. Am constatat că Republica Populară Romînă dispune de o puternică indus­trie în plină dezvoltare. Am fost impresionaţi în mod deo­sebit de unitatea dintre popor şi con­ducătorii săi, care a ieşit în evidenţă şi cu ocazia zilei de 23 August —­sărbătoarea voastră naţională. Hilario Miramontes, din corpul di­dactic al Universităţii muncitoreşti din Mexic, a vorbit despre sistemul de organizare a acestui institut de învă­­ţămînt In cadrul universităţii, fondată în 1936, funcţionează un departament cultural care organizează centre de studii şi de citit în toate oraşele mari şi mici ale Mexicului unde se stu­diază probleme de interes naţional şi internaţional şi un departament de relaţii culturale, care menţine şi dez­voltă relaţiile culturale cu diferite tari ale lumii, indiferent de sistemul lor social. Una dintre cele mai importante realizări ale acestui departament este înfiinţarea Institutului relaţiilor de prietenie şi culturale Mexico-România Germain Rey, secretar departamen­tal al Sindicatului construcţii şi lu­crări publice din Franţa, a vorbit des­pre perspectivele dezvoltării unităţii de acţiune a clasei muncitoare fran­ceze. Este cunoscut — a spus el — că mişcarea sindicală din Franţa este di­vizată, că unitatea clasei rotuncitoare, care s-a realizat în timpul luptei îm­potriva invadatorului hitlerist, a fost sfărîmată din nefericire în 1947. A­­ceastă divizare, provocată de burghez,­zia franceză şi finanţată de imperia­lismul american, are consecinţe grele pentru clasa muncitoare. Clasa muncitoare franceză, ori de cite ori a realizat unitatea a obţinut mari succese. Astfel, în 1936 cînd am realizat Frontul Popular şi unitatea sindicală, am obţinut importante suc­cese începînd cu concediul plătit, con­tract colectiv, sporirea salariilor etc. Muncitorii francezi se conving din ce în ce mai mult că numai unitatea sindicală le asigură obţinerea succe­selor în lupta pentru pace şi progres social. R. Dubois din Franţa, membru în Comisia executivă a federaţiei sindi­catelor din construcţie, a dat apoi cîteva exemple despre acţiunile uni­tare ale muncitorilor constructori francezi. Maurice Lallieu, feroviar, membru al delegaţiei franceze, a vorbit apoi despre acţiunile feroviarilor francezi împotriva războiului din Algeria. Tradiţiile revoluţionare de luptă ale mişcării sindicale feroviare în Franţa sunt analoage cu acelea pe care le-au avut în eliberarea poporu­lui dv. feroviarii romîni. In momentul de faţă feroviarii fran­cezi depun toate eforturile pentru încetarea războiului colonialist din Algeria. Zeci de feroviari stau în în­chisori din cauza opoziţiei lor active faţă de acest război. Considerăm că vizita noastră în Romînia este un pas important pen­tru întărirea şi lărgirea relaţiilor din­tre feroviarii francezi şi romîni. Am vizitat Complexul C.F.R. „Griviţa Roşie“ şi am cerut tovarăşilor de acolo să stabilească legături prin co­respondenţă cu un atelier similar din Franţa, cum ar fi atelierul de la Vitry, care are acelaşi specific. Am discutat în cursul vizitei noastre cu tovarăşii din conducerea sindicatului Gării de Nord, tot pentru a stabili o legătură cu organizaţiile corespun­zătoare din Franţa. Cred că aceste legături se vor dezvolta din ce în ce mai mult şi vor deveni legături vii între feroviarii români şi cei francezi. Outtara Famine, membru în condu­cerea sindicatelor feroviarilor de pe Coasta de Fildeş, a vorbit despre condiţiile de muncă ale feroviarilor respectivi, despre lupta lor pentru obţinerea şi respectarea, drepturilor de salarizare şi de reducere a orelor­­ de muncă potrivit orarului muncitori­lor feroviari europeni. In încheiere Outtara Famine a­­mul­­ţumit pentru condiţiile create în timpul vizitei în ţara noastră, trans­­miţînd muncitorilor români salutul muncitorilor de pe Coasta de Fildeş. M. Vey Fouis, secretar general al sindicatelor C.G.T. din Gabon-Africa Franceză, a spus printre altele: Am venit în Romînia ca reprezen­tant al muncitorilor gabonezi în scopul de a întări legăturile şi rela­ţiile de prietenie care există între popoarele noastre. Sper că vizita noastră va contribui la întărirea prie­teniei între ţările noastre. îmi ex­prim speranţa că popoarele noastre vor face totul pentru menţinerea şi consolidarea păcii, pentru lărgirea şi întărirea relaţiilor de prietenie din­tre ţări. Kiko Kote, membru al C­ C.S. din R. P. Albania, a făcut o expunere amplă asupra organizării ocrotirii sănătăţii în ţara sa Ocrotirea sănătăţii oamenilor muncii este asigurată în R. P. Albania. Acea­sta constitue o victorie importantă a poporului nostru. După eliberare s-au elaborat legi care prevăd dreptul la odihnă pentru muncitori şi funcţionari. Staţiunile climaterice de pe malul A­­driaticei şi din munţii noştri , unde înainte petreceau reprezentanţii bur­gheziei, au fost puse la dispoziţia oa­menilor muncii. Cel de al doilea plan cincinal pre­vede noi investiţii pentru îngrijirea sănătăţii populaţiei. Sute şi mii de medici vor termina studiile in ţară şi în străinătate. Vom construi şi mai mult şi vom merge înainte pe acest drum, îngrijirea sănătăţii poporului fiind o datorie a regimului nostru democrat-popular.­­ In numele delegaţiei albaneze Kiko Kote a mulţumit C.C.S. pentru invi­taţia de a vizita ţara noastră, ară­­tînd că membrii delegaţiei vor îm­părtăşi muncitorilor albanezi frumoa­sele impresii culese în timpul şederii lor în R.P.R. A vorbit apoi­­Aimable Brohée, mi­ner din Belgia, care a exprimat mul­ţumirile minorilor belgieni pentru ma­nifestările de solidaritate ale oameni­lor muncii din R.P.R. faţă de familiile victimelor de la Marcinelle. La sfîrşitul conferinţei de presă, tov. Al. Bondoc a mulţumit membrilor delegaţiilor pentru cuvintele calde adresate oamenilor muncii din ţara noastră, precum şi pentru expunerile interesante în legătură cu lupta oa­menilor muncii din ţările lor, cu ac­tivitatea desfăşurată de sindicate pentru o viaţă mai bună, pentru în­tărirea unităţii muncitoreşti interna­ţionale. (Agerpres)­­­ ­ JOHN NORMANTON OUTTARA LAMINE /W­M­N­­C­A Decada literaturii şi artei ucrainene PARTIDULUI (fragment) da V. SOSIUKA, poal ucrainean Deschisu ne-a filei larg drumul căita soare De-atunci ne este plaiul liber, Însorit. Din inimile noastre — un cint in sărbătoare Se inalţă-n semn de slavă partidului Iubit. Prin tine cucerim neîncetat victorii Sub steagul roş al luptei păşim Încrezători Spre comunism, spre veacu-ncununat de glorii Alături In Uniune de ţările-surori. Am înălţat oraşe ca In poveşti spre ceruri Şi înspumate apa am zăgăzuit Şi am umplut de cînturi şi jocuri Ucraina Urmind chemarea ta, partid iubit„ In romineste de T. MILCOVEANU Viața literară a Ucrainei sovietice Parte integrantă a literaturii sovie­tice, literatura ucraineană s-a dezvol­tat sub binefăcătoarea şi creatoarea influență a literaturii ruse. Istoria multiseculară a culturii ucrainene este în primul rînd legată de numele genialului creator Taras Şevcenko, ale remarcabililor scriitori Ivan Franko, Marko Vovciok, Kotlearevski, Stefa­­nik, Grebinka, Fedkovici, Grabovski, Panas Mimir, Fesia Ucrainka, Kofiu­­binski etc. Mulţi dintre aceştia au trăit vreme îndelungată în Rusia, prieteni şi tovarăşi de idealuri ai marilor scriitori şi critici ruşi. In zbuciumaţii ani ai revoluţiei din 1917 cei mai buni scriitori ucraineni au fost alături­ de poporul răsculat, alături de Partidul Comunist. Alături de maeştri ai cuvîntului artistic ca Pavlo Tîcina, Maxim Rîlski, S. Vasil­­cenko, I. Kocerga, au venit, în anii ce-au urmat, direct de pe fronturile războiului civil sau din uzine, şcoli şi de pe ogoare numeroşi scriitori de un incontestabil talent ca V. Sosiura, V. Ciumak, A. Golovko, V- Blakitnîi, Mikola Bajan, P. Panci, I. Mikitenko, I. Ianovski, Al. Korneiciuk şi alţii, care au dat glas lumii lor de senti­mente şi gînduri, scriind cărţi pătrunse de un adevărat umanism, de bucuria vieţii libere. Ei au urmat principiile adevăratei arte realist­­socialiste proclamate de Maxim Gorki şi Vladimir Maiakovski. In anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei ca şi în anii postbe­lici, scriitorii ucraineni şi-au cîştigat pe merit adînca preţuire a milioane­lor de cititori de pe întreg cuprinsul Uniunii Sovietice prin operele lor pline de farmec, de mare maturitate şi vigoare artistică. Amintim dintre ele :„Sentimentul familiei unice“ de Pavlo Tîcina, „Cuvînt despre mamă“ şi „Sînt fiul Ţării Sovietelor“ de M. Rîlski. ..Caietul de la Stalingrad's de M. Bajan, piesele „Frontul“ şi ,,Grîn­­gul de călini“ de Al. Korneiciuk, „A fost în zori“ de A. Malîsko, romanele „Stegarii“ de O. Gonciar, „Marea familie“ de M. Stelmah, „Zorile deasupra mării" de I. Smolici etc. In cele mai de seamă lucrări ale scriitorilor ucraineni vibrează, ală­turi de tema vieţii noi, a muncii eroice pentru construirea comunismu­lui şi nobila temă a prieteniei dintre popoarele sovietice. Intr-una din cele mai frumoase poezii ale sale Pavlo Tîcina — „bardul înfrăţirii popoare­lor sovietice“, cum e denumit — afirmă : „Ca un curcubeu al prieteniei stră­luceşte Unitatea intre popoare’'... Intr-adevăr, cărţile scriitorilor ucraineni, care freamătă de viaţă, nu rămîn un bun exclusiv al cititorului ucrainean. Dimpotrivă. Ele se traduc în limba rusă şi în celelalte limbi ale popoarelor sovietice, tipărindu-se în sute de mii şi chiar milioane de exem­plare. Numai între anii 1948-1954 au fost editate pe întreg cuprinsul Uniunii Sovietice 1­600 de cărţi ale scriitorilor ucraineni, însumînd un tiraj de 50.000 000 exemplare. Ne lipsesc statisticile pentru a vorbi în mod concret despre popu­laritatea de care se bucură operele scriitorilor ucraineni în ţara noastră. In tot cazul, ediţiile de mult epuizate ale ,,Cobzarului" lui Taras Şevcenko, ale cărţilor lui Ivan Franko şi Koţiu­­binski ca şi ale autorilor contempo­rani O. Gonciar („Stegarii“), A. Golovko („Mama“), M. Stelmah („Marea familie“), N. Rîbak („Rada de la Pe­eiaslavl“), I. Galan (,.Pam­flete“), Al. Korneiciuk (..Teatru“) şi multe altele ne vorbesc de la sine de dragostea ce o poartă cititorii romîni literaturii ucrainene. Este, fără îndoială, cu neputinţă să zugrăveşti în cadrul strimt al unor însemnări ca cea de faţă bogata viaţă literară a Ucrainei sovietice, şi să descifrezi influenţele reciproce dintre literaturile statului multinaţional so­­vietic. Ne-am mărginit doar să suge­răm îrt linii mari cîteva din aspec­tele mai caracteristice dezvoltării unei literaturi cu o măreaţă tradiţie care în zilele noastre e continuată de scriitori în al căror talent şi pasiune artistică milioane de cititori au încre­dere deplină. S­TESU Vizitele oaspeţilor ucraineni la Cluj • Vineri după amiază scriitorul Ale­­xandr Korneiciuk şi N. M. Ujvîi, ar­tistă a poporului din U.R.S.S., pre­şedinta Asociaţiei teatrale din RS.S. Ucraineană, membri ai delegaţiei oa­menilor de artă şi cultură din R.S.S. Ucraineană care participă la manifes­tările prilejuite de Decada literaturii şi artei ucrainene, însoţiţi de Octav Firezeanu, vicepreşedinte al Consi­liului general A.R.F.U.S., au sosit la Cluj. Pe aeroport oaspeţii au fost întîm­­pinaţi de reprezentanţi ai Comitetelor regional şi orăşenesc de partid, ai sfaturilor populare regional şi oră­şenesc, ai Consiliilor A.RF.U.S. re­gional şi orăşenesc, scriitori, artişti ai teatrelor şi operelor din localitate. Acad. Nyarady Erasmus, preşedintele Consiliului regional A.R.F.U.S., a adresat solilor culturii şi artei ucrai­nene un călduros salut de bun sosit. A răspuns Al. Korneiciuk. In cursul după amiezii oaspeţii au vizitat Grădina botanică şi monu­mente istorice ale vechiului centru ardelean. ★ Vineri la amiază au sosit la Iaşi N. K. Belogurov, redactor şef al zia­rului „Pravda Ukrainî“, şi M. N. Iva­­niţki, candidat în ştiinţe istorice, vicepreşedinte al Asociaţiei pentru legăturile culturale cu străinătatea din R.S.S. Ucraineană, membri ai delegaţiei oamenilor de artă şi cul­tură din R.S.S. Ucraineană, care participă la manifestările Decadei literaturii şi artei ucrainene ce se desfăşoară in prezent în ţara noastră. Pe aeroportul oraşului, oaspeţii au fost întîmpinaţi de reprezentanţi ai comitetelor regional şi orăşenesc de partid, reprezentanţi ai sfaturilor populare, regional şi orăşenesc, oa­meni ai literaturii, artei şi ştiinţei, ziarişti. Membrii delegaţiei ucrainene au vizitat în cursul după armezii bise­rica Golia, Muzeul memorial „Ion Creangă“, Arhivele statului. La arhi­vele statului oaspeţii au cercetat cu interes diferite documente care reflectă vechile şi trainicele legături de prie­tenie între poporul român şi poporul ucrainean. De asemenea, oaspeţii au vizitat vechiul monument de artă din Iaşi — biserica Trei Ierarhi. ★ Ansamblul popular ucrainean de stat condus de Grigori Veriovka, maestru emerit al artei din R. S. S. Ucraineană, laureat al Premiului Sta­lin, care întreprinde un turneu în ţara noastră cu prilejul Decadei lite­raturii şi artei ucrainene, a sosit vi­neri la Bicaz. La sosirea în gară, solii artei u­­crainene au fost întîmpinaţi de nu­meroşi constructori ai hidrocentralei „V. I. Fenin“. In cursul zilei mem­brii ansamblului au vizitat sectorul tunel-intrare şi barajul hidrocentralei iar seara au prezentat în sala clubu­lui central din Bicaz un frumos pro­gram de cîntece şi dansuri populare din bogatul folclor ucrainean. Peste 1.300 de constructori de la Complexul de lucrări al hidrocentralei au răsplă­tit cu vii aplauze pe artiştii ucraineni. Manifestări cultural-artistice In sala Studio a Teatrului Naţio­nal „I. F. Caragiale“, prof. univ. Ni­­colae Moraru, laureat al Premiului de Stat, a conferenţiat despre „Al. Kor­neiciuk, fruntaş al dramaturgiei u­­crainene“. A urmat un program de cîntece și dansuri dat de Ansamblul Sfatului Popular al Capitalei. La grădina „Constructorul“ a avut loc simpozionul literar cu tema „Dez­voltarea artei R.S.S. Ucrainene“ iar în grădina Victoria a fost organizată o seară de filme ucrainene. In parcul „Bragadiru“ conf. univ. Tatiana Nicolescu a vorbit despre „Viata si opera lui Ivan Franko“. ★ Cel de al doilea spectacol prezentat de Ansamblul artistic chinez Vineri seara, pe scena Teatrului de Operă şi Balet al R.P.R., a avut loc cel de al doilea spectacol prezentat de Ansamblul artistic chinez, în ca­drul turneului pe care îl întreprinde în ţara noastră. Varietatea programului alcătuit din opere clasice chineze, cîntece şi dan­suri, somptuozitatea costumelor, mă­iestria actorilor, gratia dansatorilor, deosebita muzicalitate a soliştilor vo­cali şi instrumentali au cucerit cu totul pe spectatori. Operele clasice chineze „Scandal în castelul ce­resc“, „Furtul buruienii fermecate“, „In munţii Iandan", „Riul de toam­nă“, evocînd legende şi întîmplări is­torice, scene din viaţa de toate zi­lele, au permis spectatorilor noştri să admire acest străvechi gen de artă chinezească, datînd încă din secolul al Vll-lea. De asemenea interpretarea flautistului Lu Ciun-lin, a solistelor vocale Su Sen-lan şi Cen Vei a fost subliniată de vii aplauze. Tot atît de mult au plăcut publicului bucureştean dansul Uigurilor din Si­zian, dansul mongol „Ordos“ şi celelalte dansuri care au relevat încă odată înalta ţi­nută artistică a membrilor Ansamblu­lui artistic chinez. (­Agerpres). pag. 3 Comunicatul agenţiei TASS Cu privire la noile experienţe cu arma nucleară în Uniunea Sovietică A MOSCOVA 31 (Agerpres). — TASS 1i transmite: 11 In zilele de 24 şi 30 august în Uniu­­i­­nea Sovietică au fost efectuate expe­­ri­rienţe cu arma nucleară­ Aceste expe­­i­­rienţe ca şi altele care vor urma au­­ ca sco­p perfecţionarea armei nucleare ii şi elaborarea unor noi tipuri ale aces­­t­­tei arme,­ corespunzător cu armamen­­t­­tul diferitelor genuri de trupe. D In Uniunea Sovietică experienţele ii cu arma nucleară se fac, de regula, la i­ o mare înălţime, ceea ce permite să se­­ reducă considerabil cantitatea de pre­cipitaţii radioactive. In acelaşi scop în­­I încărcăturile care se experimentează se foloseşte minimul strict necesar de substanţe active. In legătură cu experienţele sus men­ţionate cu arma nucleară efectuate în Uniunea Sovietică, agenţia TASS este împuternicită să declare următoa­rele : Guvernul sovietic, călăuzindu-se după politica sa de pace, a prezentat în repetate rîmduri la O.N.U. propu­neri cu privire la interzicerea necondi­ţionată a armelor atomice şi cu hi­drogen­­In primăvara anului 1956, guvernul U.R.S.S. a propus ca statele care dispun de arme atomice şi cu hidrogen să-şi ia obligaţia de a înceta experimentarea acestor tipuri de ar­me, independent de realizarea unui acord asupra celorlalte probleme ale dezarmării. U­n asemenea acord ar putea constitui un prim pas spre In­terzicerea şi distrugerea armei atomi­ce şi ar contribui la întărirea încrede­rii între state. În legătură cu experienţele atomice sovietice, oamenii de stat ai S.U.A. vorbesc despre necesitatea de a se in­­stitui un control internaţional asupra energiei atomice. Guvernul sovietic consideră că nu este nevoie de nici un sistem de control special asupra ex­perienţelor nucleare, întrucît mijloa­cele tehnice moderne permit să se constate cu uşurinţă o experienţă cu arma nucleară în orice punct al glo­bului pămîntesc. Se ştie însă că această propunere a guvernului sovietic, ca şi­ propunerea de a se interzice armele atomice şi cu hidrogen nu se bucură de sprijinul Statelor Unite ale Ame­ricii şi al altor cîteva state occidentale. Se ştie de ase­menea că anul acesta în S.U.A. şi Anglia au avut loc experienţe cu ar­me nucleare şi termonucleare- Guver­nul sovietic nu poate să nu ţină sea­ma de aceste împrejurări şi, pornind de la interesele securităţii sale, este nevoit să acorde atenţia cuvenită ex­perienţelor cu arma nucleară. Totuşi, guvernul sovietic intenţio­­nează să nu slăbească nici­­pe viitor eforturile în vederea realizării unui acord internaţional asupra interzicerii depline a fabricării, păstrării şi folo­sirii armei nucleare şi asupra interzi­cerii exploziilor experimentale cu a­­ceastă armă. Totodată guvernul sovietic extinde prin toate mijloacele lucrările în curs pentru folosirea energiei atomice în scopuri pașnice. -------- ------- - ------ -- ----------------­ Guvernul de la Cairo reafirmă suveranitatea Egiptului asupra Canalului de Suez CAIRO 31 (Agerpres). — Agenţi­ile de presă anunţă că la 30 august preşedintele Nasser a avut o întreve­dere cu ambasadorul Statelor Unite în Egipt, Byroade, în cadrul căreia ambasadorului american i-a fost în­­mînată o declaraţie în care se spune că guvernul egiptean regretă declara­ţia preşedintelui Eisenhower în pro­blema Canalului de Suez, în care pre­şedintele a declarat că Canalul de Suez ar fi „internaţionalizat“ în con­formitate cu convenţia din 1888. Reafirmînd suveranitatea Egiptului asupra Canalului de Suez, în declara­ţie se citează între altele acordul din 1954 încheiat între Marea Britanie şi Egipt prin care se declară că „Cana­lul este o parte integrantă a Egiptu­lui“ deşi el reprezintă „o cale de im­portanţă internaţională“. Pe de altă parte din Washington se anunţă că ambasadorul Egiptului la Washington, Ahmed Hussein, a trans­mis secretarului de stat al S.U.A., John Foster Dulles, un protest verbal împotriva declaraţiilor sale făcute în cadrul conferinţei de presă marţi po­­trivit cărora „Sueţul a fost internata a­nalizat prin tratatul din 1888“. Refe­­rindu-se la declaraţia lui Dulles, am­basadorul egiptean a spus că acest ca­nal „nu a fost niciodată internaţiona­lizat, ci a fost întotdeauna un terito­­riu egiptean aflat sub suveranitatea Egiptului“. O nouă întrevedere Nasser - Krishna Menon CAIRO 31 (Agerpres). — La 31 august, Krishna Menon, şeful dele­gaţiei indiene la recenta conferinţă de la Londra, a avut o nouă între­vedere cu preşedintele Nasser. Răs­­punzînd la întrebările corespondenţii lor, Krishna Menon a declarat că în cursul celor două întrevederi pe care le-a avut cu preşedintele Egiptului s-a procedat la analizarea lucrărilor­ conferinţei de la Londra şi a situa­­ţiei create în legătură cu problema Suezului. Puterile occidentale intensifică presiunile asupra Egiptului LONDRA 31 (­Agerpres). — Puteri­le occidentale încearcă prin toate mijloacele să exercite presiuni asupra Egiptului în ajunul întrevederii preşe­dintelui Nasser cu Menzies, şeful „comitetului celor cinci“, căruia i s-a încredinţat sarcina să aducă la cu­­noş­t­iiii­a conducătorului statului egip­tean „planul Dulles“, care prevede internaţionalizarea Canalului de Suez. După cum relatează comentatorul diplomatic al ziarului „Daily Herald“, „în cercurile guverna­mentale şi ale partidului conservator se vorbeşte din nou că misiunea lui Menzies nu este un preludiu al tratativelor ci un pre­ludiu al unui război împotriva Egip­­tului“. Potrivit relatărilor presei engleze, în ultimele zile din porturile engleze au sosit în Marea Mediterană cruci­şătorul „Cumberlant“ şi o serie de alte vase. In insula Malta, unde se află deja brigada a 3-a de debarcare, au fost aduse unităţi ale regimentu­lui 42 de infanterie marină. Pe insula Cipru (care, ca şi Malta, este o mare bază maritimă militară a Angliei — n.r.) au sosit noi întăriri. Comentând ştirile în legătură cu trimiterea trupelor franceze in Cipru, ziarul „Manchester Guardian“ scrie că „guvernul scoate sabia din teacă. Mai mult, el zăngăne chiar armele...“. Masive concentrări de forţe armate franceze în răsăritul Mediteranei PARIS 31 (Agerpres). — Cores­pondenţii de presă americani transmit numeroase informaţii despre masvele transporturi de trupe franceze care se îndreaptă spre insula Cipru, unde urmează să facă legătura cu trupele britanice staţionate acolo. Se preci­zează că este vorba de hotărârea lua­tă în cadrul convorbirilor care au a­­vut loc între reprezentanţii statului major britanic şi cei ai statului ma­jor francez cu privire la mijloacele de presiune ce urmează a fi exercitate asupra Egiptului în urma naţionali­zării­ Canalului de Suez. Deşi la Mi­nisterul Apărării Naţionale al Franţei se păstrează un secret extrem de strict asupra acestor mişcări de trupe, ziarul „Times of Cyprus“ a anunţat că 1.000 de soldaţi francezi au şi so­sit în insulă. Vase puternic înarmate, aparţinînd flotei maritime franceze, se îndreaptă spre Cipru, însoţite de vase de pasageri rechiziţionate de la societăţile de navigaţie pentru a fî folosite la transporturi militare. Un crucişător a părăsit joi portul Tou­lon împreună cu 12 distrugătoare. Ziarul de seară „Paris Presse L’In­­transsigent“ a anunţat că vine­ri şi sîmbătă pleacă din Marsilia trei pa­cheboturi — „Pasteur“, „Eridan“ şi „Athos“ — cu 50.000 de soldaţi. O parte din aceştia vor fi debarcaţi in Algeria, restul urmînd a fi duşi în Cipru. In portul algerian Sidi- Ferruch s-au îmbarcat pe vase avînd destinaţia „Mediterana Orientală“, u­­nităţi de paraşutişti şi de soldaţi din Legiunea străină a Franţii­ Aceste informaţii sunt confirmate de ziarul francez „Le Monde“ care subliniază ca „un fapt cert că transportul de trupe destinate Ciprului a început“. Totodată ziarul anunţă că vineri, Guy Mollet a convocat un consiliu de mi­niştri în legătură cu problema Sue­zului. „Acţiunile Angliei sînt dictate de sentimentul răzbunării“ — Expulzarea nejustificată din Londra a doi funcţionari diplomatici egipteni — LONDRA 31 (Agerpres). — Guver­nul englez a cerut expulzarea din Londra a doi ataşaţi ai ambasadei e­­giptene, declarîndu-i „persona non grata“. Cerînd expulzarea acestor diplomaţi egipteni, guvernul englez nu a ară­tat cauzele care au determinat decla­rarea lor „persoane non grata“. ★ CAIRO 31 (de la trimisul special A­­gerpres). — Ordinul nejustificat al autorităţilor engleze cu privire la expulzarea celor doi funcţionari di­plomatici ai ambasadei egiptene de la Londra a stîrnit indignare şi pro­­test în rîndurile opiniei publice egip­tene. Presa arată că această hotărîre a fost dictată de dorinţa de „răzbu­nare“, nedemnă de oamenii de stat englezi. Hotărîrea este un răspuns la expulzarea din Egipt a celor doi funcţionari ai ambasadei engleze care, după cum a arătat ancheta întreprin­să în cazul organizaţiei engleze de spionaj, sunt implicaţi în activitatea criminală a acesteia. Ziarul „Al Ahbar“ scrie: „Acţiunile Angliei sunt dictate de sentimentul răzbunării, dar acesta nu trebuie să fie un sentiment călăuzitor in politica unui stat care se respectă".

Next