Munca, noiembrie 1956 (Anul 12, nr. 2807-2831)
1956-11-01 / nr. 2807
Pag. 2 Dările de seamă şi alegerile organelor sindicale ★ * Un bilanţ rodnic de activitate filele trecute, înainte de începerea dunării pentru prezentarea dării de seamă şi alegerea noilor organe sindicale, din secţia sindicală Depou de la întreprinderile Comunale Galaţi, am cunoscut pe mulţi din „doctorii“, „consultanţii“, „interniştii“ şi „chirurgii“ „clinicii“ tramvaielor. Ei sunt fruntaşii în producţie C. Hornet, Ilie Dobrea, G. Ajder şi alţii , strungari şi lăcătuşi, mecanici de transport în comun, ce stau la dispoziţia gălăţenilor. Mărturisesc că m-au bucurat unele din cele auzite cu prilejul prezentării dării de seamă, din care am spicuit cîte ceva. Iată : ...In trimestrele II şi III planul de producţie a fost îndeplinit în proporţie de 107 la sută. In acest interval productivitatea muncii a crescut cu 3 la sută faţă de sarcina planificată, iar preţul de cost s-a redus cu 1 la sută. ...Comitetul de secţie, împreună cu organele administrative, s-au străduit să-şi realizeze angajamentele luate cu privire la îmbunătăţirea condiţiilor social-culturale ale muncitorilor. Darea de seamă enumera apoi o serie de realizări pe care participanţii la şedinţă — respectiv beneficiarii acestor realizări — le aprobau unanim. Pentru ei s-a amenajat doar în cadrul depoului o sală de mese în condiţiuni de igienă corespunzătoare, unde li se serveşte meniul de la cantina întreprinderii la preţul de 1,75 lei. Baia depoului a fost pusă la punct. In fiecare atelier există truse de prim-ajutor. Comitetul de secţie n-a neglijat nici problema protecţiei muncii. Dovadă, acum întîlneşti în secţii ecrane de protecţie la toate polizoarele, la strunguri şi la celelalte maşini-unelte. Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă la atelierele mecanic şi bobinaj s-a turnat bitum, în locul pardoselii de lemn, ceea ce uşurează circulaţia. .Din colectivul secţiei, 9 membri de sindicat au fost trimişi în staţiuni balneo-climaterice. In contractul colectiv este prevăzută şi înfiinţarea unei biblioteci volante pentru secţia depou, lucru care s-a realizat de mult. Oamenii au acum mai la îndemînă cărţile, atît tehnice cît şi de literatură, şi s-a dezvoltat mult gustul cititului, convingător este faptul că biblioteca volantă are peste 40 de cititori pe lună. Din 145 de membri de sindicat câţi numără secţia, 94 sînt abonaţi la diferite ziare şi reviste. Munca culturală s-a dus şi prin intermediul conferinţelor. Colaborarea dintre comitetul de secţie şi S.R.S-C. a dat roade. Oamenii de la depou cunosc explicaţia ştiinţifică a diferitelor fenomene naturale, şi-au îmbogăţit bagajul de cunoştinţe cu elemente de cultură generală prin audierea celor 10 conferinţe prezentate de S.R.S.C. de la începutul anului pînă acum. Multe probleme au ridicat membrii de sindicat în discuţiile purtate asupra dării de seamă. E greu să le cuprinzi în cîteva rînduri. Important este că oamenii au fost preocupaţi ca să asigure adunării un conţinut bogat, legat concret de specificul muncii lor, de problemele lor social-culturale, cu scopul îmbunătăţirii activităţii în viitor. Toate acestea sînt oglindite clar în hotărîrea adoptată în urma discuţiilor. Aici se vorbeşte despre o mai buna aprovizionare a secţiei, despre o mai temeinică organizare a Întrecerii pe profesii, despre mărirea numărului de cărţi la biblioteca volantă, despre creşterea cu 30 la sută a abonamentelor la ziarul .,Munca“, despre angrenarea tineretului din secţii la o mai bogată activitate culturală, despre redactarea unei gazete satirice şi alteleFără îndoială că, îndeplinind aceste sarcini, noul comitet de secţie va aduce un aport hotărîtor la continua îmbunătăţire a muncii membrilor de sindicat din secţia Depou, la îmbunătăţirea condiţiilor lor de lucru şi de trai. Realizările de pînă acum vor fi cu mult sporite. De altfel, aceasta s-a desprins clar din cuvîntul celor aproape 20 de vorbitori. Grija cu care au fost aleşi cei 7 membri ai noului comitet de secţie, din rîndurile celor mai buni muncitori, cu contribuţie rodnică pe linie sindicală — cum sînt Enacu Chiriloiu, Ion Moraru, C. Dudău — este o dovadă în plus a hotărîrii oamenilor de a desfăşura o activitate tot mai bogată, mai plină de conţinut. I. ALEXANDRESCU corespondent al ziarului „Munca“ pentru regiunea Galaţi. Preşedintele comitetului de secţie a fost reales joiDe curînd, în cadrul secţiei cupru electrolitic a întreprinderii chimicometalurgice „Gh. Gheorghiu-Dej“ din Baia Mare a avut loc alegerea comitetului de secţie. Din partea comitetului de secţie, tovarăşul Neuhaussier Tiberiu, maistru, a prezentat darea de seamă din perioada 1954-1956. Dintre realizări se poate evidenţia munca desfăşurată în problema inovaţiilor, încasarea cotizaţiei sindicale în proporţie de 97 la sută, o serie de îmbunătăţiri de domeniul protecţiei muncii etc. In timp de doi ani au fost înaintate şi aprobate numeroase inovaţii fiind achitate importante premii. Inovaţia de ridicare a cochilelor cu ajutorul unui motor — propusă de Neuhaussier Tiberiu — şi de primenirea aerului prin ventilaţie la turnarea anozilor, făcută în colaborare cu Varga Ludovic, maistru fruntaş, s-au dovedit a fi cele mai folositoare. Rezultatele ar fi putut fi însă cu mult mai mari, după conducerea întreprinderii ar fi sprijinit în mod mai susţinut secţia sulfat de cupru. Lipsa de materii prime a urmat realizarea planului şi în trimestrul III 1956, cînd din această cauză s-a obţinut un procentaj abia de 85 la sută, primind la timp cele necesare, muncitorii secţiei sulfat de cupru s-au angajat ca în cinstea alegerilor organelor sindicale din întreprindere să îndeplinească planul pe octombrie, cu orice preţ. Pînă la 15 octombrie, ei şi-au respectat angajamentul, realizind 55 la sută din planul lunar. In noul comitet de secţie a fost propus şi ales şi maistrul Neuhaussier Tiberiu, fostul preşedinte al vechiului comitet, un tovarăş cinstit, capabil şi priceput, care a înţeles să-şi îndeplinească în mod conştiincios sarcinile atît în producţie cît şi pe linie sindicală. Din noul comitet de secţie mai fac parte şi tovarăşii Sălăjan Maria, Pop M. Ioan, Sălăjan Alexandru, Berbe Aurel şi alţii. V. Sălăjanu corespondent voluntar O duminica cu petroliştii din Valea Caselor Valea Caselor — tînărul orăşel al petroliştilor a fost duminica trecută locul primei zile de odihnă colectivă din toamna aceasta. Petroliştii din schela Valea Caselor au avut în mijlocul lor în această zi pe tovarăşii lor de muncă din schela Cobia şi de la Oficiul 3 foraj. Printre oaspeţi se aflau şi colectivişti din comuna Valea Mare, ţărani muncitori din comunele Crîngul şi Sperieţeni şi mulţi alţii. Fiecare dintre aceştia a pregătit cite o surpriză pentru a petrece cît mai plăcut timpul liber după munca rodnică efectuată în cursul săptămînii. Mai întîi grupuri de artişti amatori s-au întrecut în prezentarea unor programe artistice. Gazdelor le-a revenit cinstea să deschidă programul artistic organizat în această zi de brigada artistică de agitaţie. Au avut loc şi întreceri sportive. Echipa de fotbal a petroliştilor din schela Cobia s-a dovedit superioară echipei de fotbal a gazdelor, iar la ciclism cursa a fost cîştigată de „încercatul“ ciclist Ion Niculescu de la schela Valea Caselor. Seara gazdele şi-au invitat musafirii pe la casele lor noi şi au vorbit despre preocupările lor. Au ciocnit pahare cu vin din noua recoltă. A doua zi în schele, ori pe ogoare, cei ce au petrecut o duminică plăcută în oraşul petroliştilor Valea Caselor s-au încadrat din nou în iureşul muncii. --------- Ansamblul de tineret „Vladimir Maiakovski“ din Sofia va da spectacole în ţara noastră La mijlocul lunii decembrie va sosi în Capitală Ansamblul artistic de tineret „Vladimir Maiakovski" din Sofia. Ansamblul artistic „Vladimir Maiakovski” este compus dintr-o formaţie corală dirijată de Alipi Naidenov, o echipă de dansuri condusă de Kiil Haralampiev, un colectiv de estradă condus de Sofia Lidji, şi un colectiv dramatic. Cu prilejul turneului pe care-l întreprind în ţara noastră, cei 50 de membri ai Ansamblului „Vladimir Maiakovski” vor da spectacole în Bucureşti şi în alte oraşe din ţară. (Agerpres) MUNKA IMAGINI DIN TURDA La secţia presă a fabricii „Electroceramica“ din Turda, a intrat de curînd în funcţiune o bandă transportoare. Datorită ei, productivitatea muncii a crescut cu 15 la sută. In clişeu : Aspect din timpul lucrului. Exteriorul Policlinicii de Stat din Turda. Cetăţenii din localitate au posibilitatea să se trateze în secţiile ei modern utilate. Aici funcţionează secţii de interne, chirurgie, dermato-venerice, ginecologie, stomatologie, fizioterapie, oftalmologie, O.R. L. şi pediatrie. Policlinica are o farmacie şi laboratoare moderne. Sarcini mari, sprijin... puţin Fabrica de marmeladă „Burdujeni“ — care împrouttă ce cea din Fălticeni reprezintă o singură unitate producătoare — aparţine de Direcţia Generală a Conservelor din MI A. Dezvoltarea vertiginoasă a acestui sector de activitate, in care s-a ţinut seama în primul rînd de interesele marii mase de consumatori, a pus în faţa fabricii respective o seamă de sarcipi importante. Creată şi dotată pentru producţia de marmeladă, ea a început să fabrice în cursul anilor sortimente noi, cum ar fi gem, dulceaţă, sirop etc. An de an, Direcţia Generală a Conservelor a ştiut să ceară sortimente noi, cantităţi sporite, iar colectivul fabricii s-a străduit să facă faţă sarcinilor. Comparativ cu anul trecut, anul acesta planul a fost majorat cu 8 la sută la marmeladă, cu 460 la sută la gem, cu 250 la sută la compot, cu 300 la sută la sirop. Oricît de mare ar fi dorinţa conducătorilor şi muncitorilor de a crea renume fabricii, scopul nu poate fi atins atîta tinp cit nu există sau nu se creează condiţiile necesare. Există oare asemenea condiţii la fabrica de marmeladă „Burdujeni”, s-a făcut ceva în această direcţie ? Din capul locului trebuie spus că nu. Direcţia Generală a Conservelor a ştiut să ceară, dar de dat n-a dat cele necesare. Şi dovadă sînt faptele. O cerinţă elementară de fabricaţie este ca borcanele să fie ermetic închise, pentru ca aerul să nu pătrundă în interior. Cupi se poate realiza acest lucru la fabrica „Burdujeni“ cînd maşina existentă e defectă astfel că nu asigură întotdeauna închiderea ermetică a borcanelor? Conducerea fabricii s-a străduit să remedieze situaţia procurîndu-şi o altă maşină de la fabrica de conserve Tecuci, dar şi aceasta este destul de veche, dînd naştere la defecţiuni. A doua fază a procesului de producţie, sterilizarea borcanelor cu gem, prin care se asigură acestora o durată mai mare de conservare, nu s-a putut executa multă vreme din cauză că fabrica nu dispune de autoclave. Pentru a face faţă cît de cît acestei necesităţi, colectivul fabricii a confecţionat un jghiab cu apă fierbinte cu ajutorul căruia să se asigure sterilizarea. Rezultatele nu sînt însă satisfăcătoare, pentru că în jghiab nu se poate atinge temperatura din autoclave. Aceste două defecţiuni din procesul de fabricaţie au influenţat asupra calităţii şi au dus la faptul că o parte din producţie a fost, pe drept cuvînt, Înapoiată ca necorespunzătoare de către unităţile comerciale. Mai trebuie să semnalăm aci şi o altă greutate pe care o are colectivul acestei întreprinderi. Fabrica din Burdujeni, cu toate sarcinile sporite ce-i stau în faţă, nu poate face analiza fiecărei şarje elaborate. O vreme analizele — şi nu la toate şarjele — s-au făcut la Sanepid-Suceava. Dar cînd s-a constatat că acestea costă,circa 4.000 lei lunar, s-au renunţat cu totul la ele. De aceea, maiştrii de fabricaţie au fost nevoiţi să facă fel defel de analize mai puţin ştiinţifice, pentru a îmbunătăţi calitatea. Dar cu toată strădania lor, anumite şarje pornesc de la început cu „şanse“ de a fi ratate. Dar vina întreprinderii e mult mai mică decît a Direcţiei generale, dacă ţinem seama de bruma de dotare făcută de aceasta. ★ Sectorul conservelor s-a dezvoltat necontenit, dovadă fiind produsele variate şi de bună calitate existente în comerţ. Dar dacă pentru majoritatea fabricilor sprijinul Direcţiei Generale a Conservelor a fost consistent, pentru cea din Burdujeni el n-a existat decît într-o foarte mică măsură. Conducerea Direcţiei Generale, care cunoaşte parte din greutăţile acestei unităţi, trebuie să-i acorde şi ajutorul necesar. A. CROITORII Joi 1 noiembrie 1956 — nr. 2807 In gara de plute de la Bîtca La Birca se află centrul întregului plutărit din partea de sus a Bistriţei. Aici se string plutaşii din Ciocăneşti, Iacobeni şi Cârlibaba pentru ,,haiturile“ de la Şesuri. Buhăiescu, Simoneac, Punţi, Măgura, Izvorul Ursului şi Silhoaia Şi tot de aici pornesc acele „trenuri fără fum“ spre combinatele forestiere de la Vatra-Dornei şi Vaduri, spre fabricile de celuloză şi hirtie de la Piatra-Neamţ şi Bacău şi spre şantierele navale de la Galaţi şi Brăila. In această „gară a plutelor“ totul este făcut pentru a uşura plutaşilor munca grea şi periculoasă pe care o depun, luptind cu capriciile apei şi terenului. Nimic n-a mai rămas din acele timpuri îndepărtate, cînd istoviţi de drumul lung făcut pe jos, trebuiau să lege singuri pluta, să înfrunte numai in cămaşă şi cu picioarele goale vremea rece şi ploioasă, să mănînce şi să se culce pe unde se nimerea sau deloc, — fără să mai vorbim de acel distrugător plutărit de noapte, care devenea un adevărat cimitir al plutaşilor. La Bîtca, ca şi pe întreg traseul de plutărit, grija pentru om, spiritul de organizare şi tehnica nouă — caracteristice statului socialist — au schimbat totalmente viaţa plutaşilor de pe Bistriţa. In fiecare zi autobusul special al sectorului de plutărit Iacobeni ii ia de la casele lor şi-i transportă la Birca, de unde Nichita Candrea, şeful sectorului, îi dirijează după necesităţile zilnice ale plutelor legate la schele. ★ Noaptea încă nu-şi ridicase vălul, ceaţa deasă de toamnă împiedica vizibilitatea, cînd autobusul cu plutaşi a oprit în faţa cantinei şi dormitorului din „gara de plute”. Oamenii lui Pop Luchian au rămas aici, ceilalţi au plecat mai departe spre Şesuri şi Buhăiescu. Acolo sus, la poalele Ineului şi Pietrosului Rodnei, intr-o sală de mese îi aştepta o mişcare pregătită după toate regulile artei culinare, încălţaţi cu cizme de cauciuc, cu pelerinele de ploaie şi hainele groase de lină In rulsac, Gheorghe Ţăranu, Valerian Pop, Alexa Catargiu, Aurel Tomoiagă, Iosif Ciocan şi Toader Ciocan îşi iau în primire plutele. Porţile barajului au fost deja deschise pentru ca apa să-şi ia avansul necesar şi primul „bocăt“ — cum numesc plutaşii vasele lor de buşteni — intră nefăgaşit de pornire. Ţăranu şi Catargiu îşi îndeasă pălăriile pe ceafă, se proptesc bine cu ghiarele de oţel ale gheţarilor In lemnul moale şi iată-i ieşind din ■eoooooooooooosoaoQooeoooooo'Ooocxx ce in ce mai repede prin poarta barajului ; apoi trec vijelios talpa lui şi saltă pe un val pragul in albia piriului. La intervale scurte, aşa cum prevede graficul de pornire, toate plutele ies de pe Tibetu şi Cirlibabn şi ajung în bazinul larg, curăţat din timp de bancurile de mii şi nisip cu ajutorul buldozerului de la Birca. Sosiţi in ,,gara de plute“, încep, ca şi intr-o gară C.F.R., manevrele. Sub directa îndrumare a şefului de sector Candrea, plutele trase de tractorul KT.12 ,,manevrează“, se unesc formînd trenuri mai lungi și mai trainice, ca pentru o călătorie mai lungă. Alături de tractoarele sovietice a fost introdusă de curind o nouă mașină sovietică, burghiul pneumatic electric tip L.21. In timp ce se efectua această manevră de regrupare, cei veniţi cu plutele de pe pîraie şi cei care le vor conduce in vale, s-au strîns în sala cantinei Intr-o scurtă consfătuire. Francisc Cîntea, preşedintele comitetului sindical, ii convocase pe toţi pentru a face bilanţul întrecerii în cinstea zilei de 7 Noiembrie şi pentru declararea primilor „sulamiişti" in sectorul de plutărit. Adăugind realizărilor din ceilalţi ani şi cei 10.000 de metri cubi obţinuţi pină in prezent în actualul sezon de plutărit, Luchian Pop şi Gheorghe Ţăranu au ajuns la 135.000 metri cubi buşteni plutăriţi în cea mai mare parte pe Bistriţa. Lor li se alăturau cu peste 100.000 metri cubi plutaşii mai tineri ■: Iosif Ciocan, Alexa Catargiu, Valerian Pop şi Aurel Tomoiagă. Cornul „şefului de gară", Ludovic Ghindă, anunţă pornirea haitului mare şi pregătirea plutelor pentru drum In soarele strălucitor şi rece de toamnă, oamenii brigăzii lui Luchian Pop preiau de la Ghindă foile de transport. Toate plutele aveau in jurul a 300 de „cubici“, adevărate trenuri Ca şi în alte dăţi, pentru Alexandru Cintea momentul plecării era deosebit de greu. Petrică, băiatul său de 13 ani, îndrăgise atît de mult această meserie incit profita de orice prilej pentru a fi alături de taică-su şi de ceilalţi plutaşi. Legea este însă categorică în acest sens şi Petrică va trebui să mai aştepte cîţiva aici. Din nou un semnal de corn, amplificat multiplu de ecoul munţilor şi prima plută cu destinaţia Galaţi intră pe poarta de lansare, urmată de altele pentru Bacău, Piatra Neamţ, Vaduri şi Vatra Dornei... Flyuchitovici corespondent voluntar Cantina este aprovizionată pentru iarnă CRAIOVA (coresp. „Munca“). De la o vreme, în condica de sugestii şi reclamaţii a cantinei de La Uzina de maşini agricole „7 Noiembrie“-Craiova apar, aproape zilnic, însemnări ale abonaţilor care laudă calitatea mîncărurilor, servirea acestora în condiţiuni igienice. Ele oglindesc strădania depusă de comisia de cantină din cadrul comitetului de întreprindere, pentru a se pune la dispoziţia celor 210 abonaţi — muncitori, tehnicieni şi ingineri din uzină — la prînz şi seara, mîncăruri de calitate şi cît mai variate. Tovarăşii din colectivul cantinei s-au preocupat, în acelaşi timp să asigure şi o bună aprovizionare de iarnă. De treaba aceasta se interesează nu numai responsabilul cantinei, Gh. Onu, ci şi directorul uzinei, tov. State Ionescu. Tov. Gh. Oprea, directorul administrativ, a răspuns bucuros la întrebări, dîndu-ne lămuriri asupra aprovizionării cantinei pentru iarnă, asupra pregătirilor pentru acest anotimp. Pîna acum, s-au conservat 3.500 kg roşii amestecate cu pătrunjel, ardei graşi, ţelină pentru ciorbă , s-au făcut circa 600 kg. bulion şi s-au pus la murat 3.000 kg gogonele. De asemenea, s-au pregătit butoaiele pentru conservarea a 5.000 kg. varză şi murături. S-au luat măsuri şi pentru depozitarea rădăcinoaselor. S-a asigurat şi o parte din necesarul de ceapă, restul urmîrd a fi livrat de Aprozar, care s-a obligat să aprovizioneze cantina și cu cartofi și fasole. ► $* înaintea celui de al II-lea congres al A. S. I. T. Documentarea tehnică a inginerilor şi tehnicienilor - o problemă importantă Asociaţia Ştiinţifică a Inginerilor şi Tehnicienilor — A S.I.T. — are menirea de a ajuta pe membrii săi să-şi ridice necontenit nivelul ştiinţificotehnic, pentru ca printr-o documentare concretă şi la zi ei să fie la curent cu tot cei nou în ştiinţă şi tehnică, puţind astfel contribui şi mai eficient la opera de construire a socialismului. Căile prin care se poate ajunge la acest ţel sînt multiple şi variate. Formele cele mai uzuale pe care le-a folosit pînă acum asociaţia noastră pentru promovarea documentării îr mijlocul membrilor săi, au fost: revistele şi publicaţiile periodice A.S T, consfătuirile pe ramuri industriale schimburile de experienţă, colaborarea cu institutele de documentare tehnică etc. Departe de mine gîndul de a nega influenţa bună avută de aceste forme ale documentării asupra pregătirii continue a inginerilor şi tehnicienilor noştri. Ţinînd însă seama de faptul că sîntem în preajma celui de-al II-lea Congres al asociaţiei noastre, congres menit să deschidă noi perspective progresului tehnic, socot nimerit să pun în discuţie ceea ce apreciez drept negativ în documentarea noastră spre a se putea găsi cuvenitele soluţii. Revistele şi publicaţiile periodice ale A.S.I.T. nu sînt încă destul de atractive. A.SI.T redactează şi tipăreşte lunar opt reviste, cuprinzînd materiale repartizate pe ramuri de specialitate tehnico-ştiinţifică şi industrială, şi o gazetă săptămînală — „Tehnica Ing. VASILE NEGRESCU Şeful laboratorului fizico-chimic de la uzinele de tractoare „Ernst Thălmann“-Oraşul Stalin Nouă“ — care tratează probleme din toate ramurile de specialitate. Principial, această formă de documentare şi informare este destul de judicios aleasă. Din păcate însă, conţinutul publicaţiilor amintite nu este încă întotdeauna destul de cuprinzător şi interesant. Am să mă refer la unele constatări personale. Cu ocazia adunărilor generale ale cercurilor A.S.I.T. la care am luat parte, am vorbit cu numeroşi membri — de diferite specialităţi — ai asociaţiei noastre, pentru a cunoaşte cîte realizări din întreprinderile respective au avut la bază documentarea din revistele şi publicaţiile A.S.I.T. Trebuie să mărturisesc că răspunsurile primite au fost nesatisfăcătoare. Unii tovarăşi mi-au răspuns că s-au folosit de documentaţia tehnică, însă numai pentru rezolvarea unor chestiuni e de importanţă minoră, conceperea unor dispozitive sau studierea cîtorva analize de laborator etc. Alţii au spus că unele materiale publicate au fost incomplete şi ca atare n-au dus la rezultatele practice aşteptate. S-a semnalat de asemenea că multe articole apărute în reviste cuprind numai generalităţi sau expuneri teoretice, care se găsesc descrise mai pe larg In diferitele tratate de specialitate. Despre lucrările originale, care de altfel apar destul de rar, am aflat că nu au Întotdeauna un caracter de interes general, care să atragă atenţia unui mare număr de membri. O altă latură negativă este aceea că revistele de specialitate nu cuprind întotdeauna întreg copientul de activitate a categoriei ele membri cărora li se adresează. Spre exemplu, un chimist care activează în alte sectoare industriale (industria uşoară, metalurgie etc.), nu găseşte tratate in revista de chimie şi nici în celelalte reviste multe din problemele care îl interesează. Desigur, aceste lipsuri nu au un caracter general. Trebuie totuşi ţinut seama că lipsurile pomenite există şi ca atare necesită luarea în discuţie şi rezolvarea lor. Cîte ceva despre consfătuirile pe ramură. Se ştie că în consfătuirile pe ramură industrială se expune şi se analizează probleme de tehnică înaintată, extrem de importante. Nu intenţionez cîtuşi de puţin să vorbesc de rolul acestor consfătuiri, ci vreau numai să scot în evidenţă unele anomalii care reduc din eficacitatea riiscuţiilor purtate în cadrul lor pe o temă sau alta. Părerea mea este că la consfătuiri ar trebui să fie invitaţi un număr mai mare de participanţi, decît este cazul în prezent Astfel s ar da multor oameni cu iniţiativă posibilitatea de a aduce contribuţia lor la lucrările consfătuirii respective. Apoi se mai fac şi alte greşeli. Bunăoară, mulţi dintre membrii A.S.I.T. proveniţi din alte ramuri industriale decît ramura de bază a întreprinderii în care lucrează, nu sînt trimişi aproape deloc la consfătuirile pe ramură industrială. Măsura e întrucîtva justă, deoarece s-a întîmiplat că mulţi asemenea tehnicieni şi ingineri, participanţi la consfătuiri, nu au avut mai nimic de învăţat din discuţiile purtate, întrucît ele nu s-au referit deloc la specialitatea lor. Dar asta nu înseamnă ca aceşti membri A.S.I.T. să nu poată participa la consfătuiri ţinute în specialitatea lor. Bunăoară chimişti de meserie — care lucrează — să zicem — în ramura industriei metalurgice, să aibă totuşi posibilitatea să participe la consfătuirile organizate pe ramura industriei chimice. În concluzie, cred că ar trebui ca la consfătuirile cercurilor A.S.I.T. pe ramură să fie invitaţi numeroşi specialişti de aceeaşi profesie, chiar dacă ei fac parte din alte sectoare de activitate. Aşa cum e şi normal, fiecare consfătuire îşi încheie lucrările cu o serie de hotărîri. Important este ca acestea să fie puse în aplicare. Din păcate însă nu se întîmplă totdeauna aşa, deoarece delegaţii care au luat parte la o consfătuire sau alta nu informează în mod detailat conducerea întreprinderii respective asupra eficacităţii procedeului in chestiune. Formele de schimb de experienţă Schimburile de experienţă fac şi ele parte din formele de activitate A.S.I.T., şi eficacitatea lor din punctul de vedere al documentării este bună, deşi se răsfrînge asupra unui cerc restrîns (unul sau două cercuri A.S.I.T ). Mult mai cuprinzătoare sînt schimburile de păreri dintre inginerii şi tehnicienii din întreprinderi şi oamenii de ştiinţă din specialitatea respectivă. Cîteva acţiuni de acest fel, Intreprinse la Combinatele chimice din regiunea Stalin cu profesori universitari din specialităţile acestora, au contribuit mult la buna documentare a membrilor A.S.I.T., repetarea lor fiind în prezent pe drept cuvînt solicitată. De folos s-au dovedit a fi şi schimburile de experienţă cu străinătatea. Dar şi acestea păcătuiesc prin faptul că adesea cei trimişi să participe la ele se rezumă numai la documentarea personală, neîmpărtăşind la întoarcere şi celorlalţi membri experienţa cîştigată. Mai bine zis, A.S.I.T. şi sindicatele nu se îngrijesc ca ei să-şi împărtăşească pe diferite căi cunoştinţele acumulate acolo. Ce se face cu experienţa acestor tovarăşi? In general, de ce nu se folosesc pe scară largă toate aceste forme de schimb de experienţă? Colaborarea cu Institutul de documentare tehnică — o chestiune de mare însemnătate. Organismul de bază pentru informarea cît mai completă şi mai rapidă a întreprinderilor asupra noutăţilor tehnice şi progresului tehnic, este Institutul de Documentare Tehnică (I.D.T.), care dispune de documentaţie din toate domeniile de activitate ştiinţifico-tehnică din lume. Părerea mea este însă că documentaţiile actuale păstrează un caracter întîmplător, fiind lipsite de continuitate. Aceasta, fiindcă sistemul introdus de I.C.T. pentru obţinerea documentaţiei pe bază de comenzi din partea cabinetelor tehnice ale întreprinderilor, este extraordinar de greoi. O cerere, bunăoară, e satisfăcută de obicei în interval de 3—6 luni şi chiar mai mult. De aceea, adeseori documentaţia cerută aproape că nu mai interesează, sau nu mai poate fi folosită, fiind tardivă. Dacă mai adăugăm şi faptul că uneori este livrată incomplet (cu desene şi fotografii din textul original lipsă) sau greşit tradusă, ne putem imagina uşor ce Infimă valoare tehnică mai poate reprezenta uneori această documentaţie. Pe de altă parte, preţurile de livrare uneori exagerate ale acestor lucrări contribuie şi ele la slăbirea legăturilor cu I.C.T. Surprize neplăcute are solicitantul şi atunci cînd constată că primeşte documente care cuprind numai generalităţi şi lucruri cunoscute, sau care sînt pur şi simplu continuări ale unor articole din tratate deja studiate, încurcăturile provin şi din faptul că solicitantul este frapat de titlurile sugestive şi atrăgătoare ale documentaţiilor, dar care pînă la urmă se dovedesc a avea un conţinut sărac. Exact aşa cum se întîmplă uneori cînd cumperi de pe piaţă un produs pe a cărui etichetă stă scris un anume tucru, iar înăuntru găseşti altceva. In ce priveşte sistemul de îndrumare a documentaţiei prin cabinetele tehnice, trebuie spus că şi aici există unele lipsuri. Şi ele nu sînt deloc întîmplătoare, deoarece responsabilii cu documentarea — în general şefii cabinetelor tehnice — nu sînt recrutaţi din personalul cu practică îndelungată din uzină, care să cunoască bine toate problemele acesteia. De aceea, adesea, ei nu pot să seziseze cauzele importante care frînează creşterea productivităţii muncii, îmbunătăţirea calităţii produselor şi reducerea preţului de cost Dintre toate mijloacele de documentare personală, cel mai sigur şi mai rapid este consultarea directă a bibliotecilor centrale (Biblioteca I.C.T., A.S.I.T. etc.). Procedeul însă nu este accesibil decît acelora care locuiesc în apropierea acestor biblioteci. In unele locuri bibliotecile întreprinderilor și chiar ale filialelor A.S.I.T., sînt sărace, aprovizionate nesistematic cu materiale documentare şi incomplet. ★ Fără îndoială că tehnicienii şi inginerii noştri mai înttmpină .... şi alte greutăţi In munca de documentare tehnică, In punerea la curent cu realizările ştiinţei mondiale. Eu însă am căutat ai vorbe»« despre acele lipsuri mai semnificative întîlnite în munca mea practică. Aş vrea ca în rinduile ce urmează să dau unele sugasti care socot că ar putea să uşureze guinea de documentaţie tehnica a inginerilor şi tehnicienilor noştri. Cred că cea mai expeditiva şi mai convenabilă metodă de documentare prin I.D.T. trebuie să devină folosirea microfilmelor. Principalul este însă de a dispune de aparatele speciale de proiecţie pentru citirea microfilmelor, ceea ce nu constitue o problemă prea greu de rezolvat. Aparatele sînt destul de simple şi s ar putea construi uşor şi la un preţ convenabil de fabrica I.O.R. din Bucureşti. Paralel cu aceasta, bibliotecile tehnice centrale (I.D.T., A.S.I.T., Centrul de Documentare al Ministerului Industriei Chimice etc.) să studieze organizarea unor laboratoare şi chiar secţii pentru prelucrarea operativă a microfilmelor documentare. Ar trebui, de asemenea, să se studieze posibilitatea editării lunare a unor buletine informative centrale (după modelul aceluia al Ministerului Industriei Chimice, a publicaţiei germane „Chemisches Zentralblatt“, sau în altă formă), care să conţină bibliografia amănunţită a tuturor lucrărilor prrivite de bibliotecile tehnice centrale. Aceste buletine să fie răspîndite în număr suficient în masa inginerilor şi tehnicienilor din industrie, institute etc. N-ar fi rău să se înfiinţeze sucursale ale bibliotecii tehnice I.D.T. pe lingă filialele A.S.I.T., cel puţin încîteva centre importante cum ar fi Oraşul Stalin, Cluj, Timişoara Iaşi şi alte localităţi depărtate de Bucureşti. Desigur că se pot găsi şi alte soluţii pentru îmbunătăţirea operei de documentare. Participanţii la cel de-al II-lea Congres al A.S.I.T., care se va ţine înn luna noiembrie, au datoria să trateze cu seriozitate toate aceşte chestiuni, să dea dovadă de iniţiativă în discuţii, iar organele vizate să ia măsuri pentru ca cel puţin în viitorul apropiat problema documentației tehnico-științifică să capete rezolvarea, cuvenită.