Munca, decembrie 1956 (Anul 12, nr. 2832-2857)

1956-12-01 / nr. 2832

Pag. 2 Dările de seamă şi alegerile organelor sindicale Cu prilejul alegerilor actuale mem­brii de sindicat au dovedit mai mult ca oricînd că ei sint stăpînii organi­zaţiei lor, că numai ei sînt în măsu­ră să aprecieze activitatea organiza­ţiei şi a fiecărui conducător al ei. E­­xercitarea autocriticii şi criticii de jos care este o caracteristică a înaltului democratism din sindicatele noastre, a ajutat şi ajută la descoperirea u­­nor serii de lipsuri şi a fenomenelor negative din muncă, la găsirea căilor juste pentru înlăturarea acestora. * Numeroşi membri de sindicat din secţiile mecanică I, mecanică 11, ma­­triţerie şi altele de la întreprinderea „Electromagnetica“ din Capitală au criticat cu curaj în adunările generale de prezentare a dărilor de seamă şi de alegerea noilor comitete de secţie, comitetul de întreprindere şi conduce­rea administrativă a Fabricii pentru deficienţele care existau la cantină. E drept că mîncarea aici a fost bună şi consistentă, lucru pe care partici­panţii la discuţii l-au scos în eviden­ţă. în schimb, condiţiile în care era gătită şi cele în care se servea masa lăsau de dorit Astfel, la bucătărie spaţiul era restrîns, şi­ nu există decit o singură sobă de gătit, din care cauză de multe ori mîncarea pentru cei peste 700 de abonaţi nu era gata la timp De asemenea, lipsea un spă­lător de vase corespunzător. Unii par­ticipanţi la discuţii au arătat că în sala de mese fiind frig, oamenii erau nevoiţi să ia masa cu paltoanele pe ei Asta din pricină că cele patru so­be de teracotă existente nu puteau în­călzi suficient sala care este prea mare. Conducerea administrativă şi comi­tetul de întreprindere au cunoscut a­­ceastă stare de lucruri şi încă de multă vreme. Dar pînă acum o lună şi ceva nu au luat măsurile cuvenite. Se vede că criticile aduse de membrii de sindicat au avut efect, deoarece după alegerea comitetelor de secţie, comitetul de întreprindere şi în spe­cial conducerea administrativă au în­ceput să se preocupe intens de procu­rarea materialelor necesare şi apoi de începerea lucrărilor de amenajare a sălii de mese şi a bucătăriei can­tinei. Acum, personalul îşi desfăşoară munca în condiţii satisfăcătoare. S-a mărit bucătăria şi s-a amenajat un foc pentru curăţat zarzavatul. S-a in­stalat o sobă de gătit de 7 metri lun­gime cu 4 cuptoare, construită­ în în­treprindere. Datorită acestui lucru mîncarea este gata la timp De ase­menea, este în reparaţie soba de gă­tit existentă, la care se va prepara mîncarea pentru cei care iau masa de regim Acestei sobe i se va adopta un injector de păcură, înlăturîndu-se astfel folosirea lemnelor. Tot în can­tină s-a instalat un spălător cores­punzător. S-a îmbunătăţit şi servirea mesei, în sensul că sala de mese a fost despărţită printr-un zid de sala de festivităţi, aşa că sobele dau căl­dură suficientă pentru încăperea al cărei spaţiu s-a redus. ★ La fabrica de produse zaharoase ,,Bucureşti“ funcţionează, pe lingă secţiile specifice unei astfel de între­prinderi, şi un atelier de întreţinere. Aici lucrează un număr restrîns de oameni. Ei formează grupa sindicală nr 8, al cărei organizator este tova­răşul Constantin Ionescu. La prima vedere ţi se pare — aş® cum de altfel mi s a părut şi mie — că dată fiind producţia fabricii un astfel de atelier nu prea şi-ar justifica existenţa. A­­cest lucru este însă greşit. Dacă vizi­tezi secţiile dacă priveşti utilajul şi instalaţiile cu care sunt dotate îţi dai seama că atelierul de întreţinere are o mare importanţă pentru bunul mers al producţiei. Cei care deser­vesc maşinile şi instalaţiile respective apreciază mult munca pe care o de­pun mecanicii de întreţinere. Colectivul atelierului cu pricina a­­vea însă un necaz şi anume: faţă de lucrările pe care le are de efectuat, condiţiile de muncă şi sculele exis­tente nu erau corespunzătoare. Aceas­tă problemă a fost discutată în mod serios şi în adunarea generală a grupei, care a avut loc nu de mult, în scopul alegerii organelor sindicale. Tovarăşii Apostol Ionescu, Gheorghe Beşleagă, N­ic Silian şi alţii care au luat cuvîntul au arătat că atelierul este prea mic şi întunecos, că nu este suficient încălzit. De asemenea, că generatorul­ şi tubul de oxigen de la aparatul de sudură autogenă stau a fără şi de multe ori în atelier ceea ce contravine normelor de tehnica se­curităţii. Vorbitorii respectivi au dat şi sugestii pentru înlăturarea lipsuri­lor existente. Comitetul de întreprindere şi condu­cerea administrativă au analizat cri­­ticile aduse şi propunerile făcute în adunarea generală a grupei şi au gă­sit că ele sunt juste Conducerea a promis că se va ocupa de amenajarea atelierului de întreţinere şi deşi de a­­tunci nu a trecut prea mult timp, ea şi-a respectat promisiunea. Pentru a­­dăpostirea generatorului şi tubului de oxigen de la aparatul de sudură s-a construit o cabină de cărămidă în ex­terior. Atelierul a fost mărit cu 50 la sută şi s-au făcut ferestre mari care asigură o lumină bună. De asemenea s-a revizuit instalaţia de încălzire şi s-a montat al treilea radiator. ★ Două exemple doar din zeci şi sute, care arată concludent că criticile și sugestiile făcute de muncitori cu oca­zia alegerilor se dovedesc a fi efica­ce. Conducătorii sindicali și eco­nomici, ținînd seama de ele, iau mă­suri operative pentru înlăturarea lip­surilor semnalate. M. PETCU * * ★ Cînd Se tine seama de sezisările oamenilor Numai dragoste de muncă nu-i destul Am păşit în secţia IlI-a construcţii a uzinei „Steaua Roşie“ din Bucureşti la îndemnul tovarăşului preşedinte al comitetului de întreprindere Anastasie Rîcu — Comitetul de secţie nr.­­3 e cel mai­­„vechi“ — mi-a spus el. Sînt a­­proape două luni de cînd a fost ales. Are şi rezultate bune De altfel, o să vă încredinţaţi personal. Cu astfel de recomandări e normal să te aştepţi ca acest comitet să aibă­ un început bun în activitatea sa Am cerut secretarei comitetului de secţie, Ioana Mîrza, planul de muncă, pen­tru a-mi da seama ce probleme şi-au propus să rezolve în primul rînd şi cum au ţinut cont de propunerile fă­cute de muncitori în adunarea gene­rală. Ea mi-a întins o coală de hîr­­tie pe care am citit-o şi recitit-o de cîteva ori. In cele cîteva însemnări sumare care constituiau planul de muncă, nu am reuşit să găsesc pro­blemele care frămîntau colectivul sec­ţiei şi care au fost ridicate de mem­brii de sindicat cu prilejul alegerii co­­mitetului. Tovarăşul Gheorghe Popa arăta a­­tunci că disciplina în rîndurile tinere­tului rămîne o problemă destul de acută In plan însă nu am găsit trecu­tă vreo acţiune pentru combaterea ab­senţelor nemotivate, a manifestărilor condamnabile cum a fost aceea a lui Ion Tepuru, care venind în stare de ebrietate la serviciu, a lovit pe tovară­şul său de muncă Grigore Cîrjan .Ne­­discutarea cu un număr mare de mun­citori a actelor de indisciplină face ca asemenea acte să se repete, aducînd prejudicii întregului colectiv O altă problemă de care trebuie să se ocupe noul comitet de secţie este ridicarea celor cu o slabă calificare la nivelul fruntaşilor. Dumitru Strinu, Mircea Rotaru, Florea Dobre şi alţi oameni din secţie de luni în şir nu-şi îndeplinesc normele. Ar fi greu ca ei să fie ajutaţi să-şi ridice calificarea la nivelul muncitorilor fruntaşi Petre Rotaru, Gheorghe Moga, Gheorghe Sfetcu, Adrian Trică? Nu, n-ar fi greu Organizîndu se în cadrul grupe­lor ajutorarea celor rămaşi în urmă du­pă iniţiativa grupei sindicale nr 19 de la uzinele „21 Decembrie" din Ca­pitală, cu siguranţă că toţi acei mun­citori, care dau rezultate nesatisfăcă­toare, ar putea ajunge în rîndurile fruntaşilor. Cu prilejul discuţiilor pe marginea dării de seamă prezentată de vechiul comitet de secţie, a fost criticată de membrii de sindicat şi proasta orga­nizare a întrecerii socialiste. Noul co­mitet de secţie a făcut în acest sens o însemnare în plan Acum în dreptul ei e scris • realizat 80 la sută Numă­rul mare de muncitori angrenaţi in întrecere, rezultatele bune obţinute de el, pot oglindi într-adevăr succesele obţinute în organizarea întrecerii so­cialiste. Dar să masori organizarea ei în procente, asta este formalism sa­dea Fără îndoială că a populariza fruntaşi e un lucru bun şi în această direcţie comitetul de secţie nu a greşit. Totuşi numai acest lucru este prea puţin şi el singur nu poate duce la îmbunătăţirea organizării şi desfăşu­rării întrecerii socialiste. Organizînd convorbiri în grupele sindicale cu muncitorii, ridicînd pro­blema într-un articol la gazeta de pe­rete a secţiei cu siguranţă că se va ajunge să fie antrenaţi mai mulţi muncitori în întrecerea socialistă, se vor găsi soluţii pentru mai buna orga­nizare a ei Probleme tot atât de importante ca cele arătate mai sus, de care trebuie să se ocupe în primul rînd comitetul de secţie nr 3 de la uzinele „Steaua Roşie“ sunt încă multe Dar de ce nu se ocupă de ele? Oare muncitorii au greşit atunci cînd au acordat încrede­re acestor tovarăşi ? Nu au greşit. Ei au ales oameni, care se bucură de res­pectul tuturor, oameni cu dragoste de muncă Dar numai dragostea de mun­că nu este suficientă pentru a desfă­şura o activitate bună este necesară şi instruirea temeinică a noilor aleşi, pentru ca ei să ştie cum să muncească Cei mai mulţi din membrii comitetului de secţie nr 3 sunt nou aleşi, lipsiţi de experienţă în munca sindicală, astfel că trebuie ajutaţi Comitetul de între­prindere, după cît se vede, nu s-a pre­ocupat de acest lucru, considerînd că odată cu încheierea alegerilor, sar­cinile sale s-au terminat O asemenea părere este profund greşită Dacă to­varăşii din comitetul de întreprindere se vor lepăda de comoditate şi vor trece la instruirea şi îndrumarea te­meinică a comitetului de secţie amin­tit, cu siguranţă că rezultatele muncii vor fi mult mai bune. A. MUNT corespondent al ziarului „Munca" pentru regiunea Bucureşti Ce a scăpat din vedere comitetul de întreprindere In ultimul timp, colectivul de redac­ţie al gazetei de perete de la „Elec­troceramica“ din Turda a publicat mai multe articole de popularizare a fruntaşilor şi a metodelor lor de mun­că. Acest lucru a contribuit la creşte­rea numărului fruntaşilor în produc­ţie. Nici informarea la zi a muncito­rilor asupra evenimentelor interna­ţionale nu este neglijată. Cu regula­ritate apar materiale pe această temă Din păcate însă colectivul de re­dacţie al acestei gazete de perete a emis o serie de probleme importante. De exemplu, de mai multe luni nu s-a publicat nici un articol în legătu­ră cu întărirea disciplinei in muncă, deși numărul celor care absentează nemotivat de la lucru sau întîrzie a crescut. De asemenea, lipsesc, de mul­tă vreme, din gazeta de perete arti­cole critice la adresa acelora care dau produse de proastă calitate. Nici caricaturi şi epigrame nu se mai văd. Lipsurile din activitatea acestei ga­zete de perete se datoresc şi comite­tului de întreprindere, care nu îndru­mă colectivul de redacţie De altfel, comitetul neglijează şi vitrina cu re­buturi, la care de foarte mult timp nu au mai fost expuse produsele de proastă calitate şi panoul de onoare a fost lăsat în părăsire, de la începu­tul anului nu s-au mai schimbat fo­tografiile. Iată deci o serie de lucruri de care comitetul de întreprindere nu s-a o­­cupat, ceea ce influenţează în mod negativ asupra îndeplinirii planului de producţie El trebuie să ia măsuri pentru îmbunătăţirea muncii în acea­stă direcţie. V. Salzman corespondent voluntar In atenţia corespondenţilor voluntari şi cititorilor ziarului „Munca“ a activităţii organizaţiilor sindicale din fabrici, S.M.T-uri, instituţii etc. redacţia se adresează cores­pondenţilor voluntari, participanţi­lor la concursul nostru „Pentru cea mai bună corespondenţă" pre­cum şi tuturor muncitorilor, teh­nicienilor, funcţionarilor, activişti­lor sindicali rugindu-i să scrie zia­rului despre aceste probleme. De la locul dvs de muncă ne pu­­tefi relata modul în care orga­nele nou alese au fost instruite şi cum au început ele să activeze în mod practic, succesele şi greută­ţile pe care le întîmpină în muncă. IN CADRUL CONCURSULUI „PENTRU CEA MAI BUNA CO­RESPONDENTA“ REDACŢIA VA ACORDA PREMII SPECIALE CELOR MAI BUNE SCRISORI PE TEMA ALEGERILOR SINDICALE In perioada de faţă în întreaga ţară se desfăşoară adunările ge­nerale şi conferinţele pentru pre­zentarea dărilor de seamă şi ale­gerile organelor sindicale, eveni­ment deosebit de important in viaţa şi activitatea organizaţiilor sindicale din tara noastră Pentru a avea posibilitatea de a ilustra multilateral munca de pregătire politică şi organizatorică a alegerilor sindicale, felul cum se desfăşoară acestea, propunerile şi preocupările membrilor de sin­dicat pentru continua îmbunătăţire MUNKA Un deceniu de la înfiinţarea cercului literar muncitoresc „Ion Păun-Pincio“ Cu 10 ani în urmă, cîţiva tineri entuziaşti au hotărît înfiin­ţarea cercului literar muncitoresc „Ion Păun-Pincio“ din Capitală. Erau grele vremurile. Războiul lăsase în urma lui răni grele în ţară, şi, în sufletele oamenilor. Dar încă din primele şedinţe ale cercului s-au făcut auzite versuri străbătute de optimism şi de vi­goare. Ele afirmau sincerul ataşament al tinerilor muncitori şi inte­lectuali, scriitori abia în formare, faţă de cauza poporului muncitor. Trecea an după an şi mulţi dintre ci cei care la început abia descifrau tainele scrisului, începeau să se afirme ca‘scriitori înzes­traţi. Nu arareori puteau fi întîlnite pe atunci în coloanele ziarelor şi revistelor lucrările semnate de H. Zincă, Gica Iuteş, Ştefan Gheor­­ghiu, Cezar Drăgoi, Tom­a George Maiorescu, Gavril Mihai şi ale altor vechi membri ai cercului. Astăzi in biblioteci şi librării găseşti volumele lor de poezii şi proză. Cercul literar „Ion Păun-Pincio" a promovat şi promovează necontenit tinerele talente. Din uzinele, instituţiile şi facultăţile bucu­­reştene mereu alţi şi alţi începători păşesc cu sfială dar şi cu încre­dere, pragul cercului literar. Ei ştiu că aci vor primi o îndrumare caldă, tovărăşească. Multe din lucrările literare citite în cadrul cercului lite­rar au fost publicate în revistele şi gazetele Uniunii Scriitorilor, „Viaţa Romînească", „Gazeta Literară“, „Tînărul Scriitor" sau în presa centrală. Numai în perioada celui de al IV-lea Concurs al cercu­rilor artistice de amatori ale sindicatelor au fost citite 103 nuvele, poezii, piese de teatru, etc., ale membrilor cercului şi au avut loc 51 de consultaţii asupra altor 186 de lucrări. In cadrul celor 13 şezători literare cu public şi al celor trei concursuri literare organizate, au fost premiaţi o serie de tineri scriitori de real talent ca Valeriu Filimon, Al. Ban, Ion Rus, Mariana Ionescu, Vasile Fulgeanu, Gheor­ghe Nica, Aurel Storin, Victor Maşek, Viorel Dimitriu şi alţi membri ai cercului literar „Ion Păun-Pincio" Astăzi, la aniversarea unui deceniu de la înfiinţarea lui, cercul îşi are sediul într-o sală spaţioasă şi elegantă a Casei de Cultură a Sindicatelor din Bucureşti. Aproape 100 de scriitori începători, sprijiniţi de Uniunea Scriitorilor, continuă tradiţia cercului literar muncitoresc „Ion Păun-Pincio", înfiinţat acum 10 ani, străduindu-se să creeze lucrări literare din ce în ce mai bune. Publicăm mai jos cîteva din lucrările membrilor cercului. Rondelul omului formal El iar îşi ia angajament. (Să-l ştie tofi că-i om de bază) | E plin de patos elocvent. Cînd toarnă frază după frază \ Să piardă un aşa moment ? ] Păi cum! Şi-atuncea cu emfază, J El, iar îşi ia angajament. Să-l ştie toti că-i om de bază.­­ In critică e violent ! Arată lipsuri, comentează... Apoi devine indulgent Și in această ipostază, își ia un nou angajament. ION RUS : Asigurarea condiţiilor obiectivul nostru central Un lucru de cea mai mare însem­nătate în organizarea şi conducerea întrecerii socialiste îl constituie deter­minarea judicioasă a obiectivelor ei. Noi, comitetul sindical de la S.M.T. Recea, regiunea Piteşti, am considerat că în momentul de faţă obiectivul cel mai important în întrecerea mecaniza­torilor trebuie să fie efectuarea unor reparaţii de calitate şi într-un timp scurt. Practica a arătat că oricît de mari ar fi eforturile depuse, oricît de bine ar fi organizată munca, dacă meca­nizatorii nu au asigurate condiţiile materiale necesare bunei desfăşurări a pruncii şi deci a întrecerii, acest o­­biectiv nu poate fi atins decît în par­te. De asta ne am convins şi anul trecut. Deşi noi am terminat repara­ţiile la timp — cu trei zile înainte de termen — totuşi pînă am ajuns la a­­cest rezultat am avut de luptat cu o serie de greutăţi. Una din acestea — cea mai serioasă de fapt — a con­stituit-o lipsa pieselor de schimb. Au fost zile cînd delegaţii trimişi după piese de schimb la depozitul din Şte­­făneşti, s-au întors cu mîna goală. „N-avem. Abia aţi făcut comanda, mai aşteptaţi“ — spuneau cei de a­­colo Şi în oarecare măsură ei aveau dreptate. Depozitul din Ştefăneşti era de atunci nou înfiinţat, deci nu avea posibilitate de a aproviziona unităţile în bune condiţiuni. Insă de faptul că nu aveam piesele de schimb necesare, eram în primul rînd vinovaţi noi, de­oarece conducerea nu întocmise din timp planul de aprovizionare cu pie­se şi nu lansase comenzile respecti­ve, iar comitetul sindical nu urmărise ca această problemă să fie soluţio­nată de situaţie se crea astfel, mai ales la noi, unde munca de reparaţii era organizată pe posturi de ansam­­ble e lesne de înţeles. Lipsindu-le piesele, muncitorii Nicolae Pîrvu, M. Dirobantu, Gheorghe Calotă, de la postul ambreloj-motoare, de pildă, nu puteau da la timp lucrul lor la postul următor. La fel se întîmplă şi în alte sectoare. In­­banda rulantă“ — cum denumim noi această organi­zare a muncii — apăreau, aşa­dar timpi morţi. Şi dacă la aceasta mai adăugăm lipsa unor scule — chei mecanice, ciocane — se înţelege că numai despre o întrecere vie cu rezul­tate deosebite nu mai putea fi vorba. Cum să asigurăm muncitorilor con­diţiile materiale pentru ca întrecerea socialistă să se desfăşoare în bune condiţii şi să dea roadele dorite, a fost o întrebare care ne-a frăm­întat mult timp acum în prag de iarnă. A­­vînd permanent sprijinul şi îndruma­rea organizaţiei de partid, conducerea şi comitetul sindical au ajuns — da­torită măsurilor luate — la­­­­nele rezultate care ne îndreptăţesc să spu­nem că în iarna aceasta asemenea lipsuri nu vor mai exista Deoarece greutatea principală din anul trecut a constituit-o lipsa piese­ Cum organizăm şi conducem întrecerea socialistă lor de schimb, noi ne-am concentrat atenţia în primul rînd spre îndrepta­rea acestei situaţii Astfel, cu ajuto­rul organizatorilor de grupă — care nu majoritatea lor sînt pontatori-ali­­mentatori şi şefi de brigadă — s-a studiat pe teren felul în care­­s-au comportat tractoarele între două re­paraţii mai ales în ultima vreme. Du­pă aceasta împreună cu mecanicii de sector s-a întocmit o situaţie aproxi­mativă a necesarului de piese pentru un anumit număr de tractoare, si­tuaţie care a fost înaintată bazei de aprovizionare din Ştefăneşti. Să nu se creadă că prin asta s-a urmărit crearea de stocuri supranormative de piese de schimb. Scopul nostru era de a asigura un stoc-tampon de piese, pînă la venirea celorlalte, să ne dea posibilitatea să lucrăm din plin la reparaţii chiar din primele zile. In felul acesta în munca noastră nu va interveni timpi morţi. In prezent, cu piesele existente în magazie noi pu­tem începe repararea a 5 tractoare K.D şi 6 I.A.R. Cît priveşte condi­ţiile în care vom lucra, acestea sînt cu totul diferite faţă de anul trecut — adică mai bune. Pe baza angaja­mentelor din contractul colectiv ate­lierul mecanic a fost complet termi­nat; s-a construit o sobă mare care funcţionează prin presiune de moto­rină ; s-au pus la punct macaralele portative, carucioarele prentru trans­portul motoarelor de­ la un loc la al­tul, bancurile de rodaj la rece şi cald, precum şi diferitele dispozitive de scos şaibe, bucşe, rulmenţi etc. Toate acestea concură la reducerea efortului muncitorilor, la creşterea productivităţii muncii. Ele dau posi­bilitate mecanizatorilor să realizeze şi să depăşească angajamentele luate Ar fi greşit să spunem că în ce priveşte asigurarea condiţiilor materi­ale pentru buna desfăşurare a între­cerii în muncile de reparaţii comite­­tul sindical a făcut totul. Mai sînt încă lipsuri. Datorită muncii politice nesatisfăcătoare dusă în rîndurile me­canizatorilor cît şi a slabului control efectuat pe teren, la o serie de bri­găzi trusele de scule sînt descomple­tate. După inventarierea lor, care se va face pe linie administrativă, comi­tetul sindical va urmări cum sînt ele completate și distribuite pe posturi de ansamble și subansamble. Trebuie spus de asemenea că pînă acum nu ne-am interesat dacă conducerea ad­ministrativă a făcut repartiţia munci­torilor pe posturi de ansamble şi sub­­ansamble, în funcţie de specialitatea şi calificarea fiecăruia. In scurt timp însă, noi ne vom îngriji să se facă şi acest lucru. Asigurînd condiţii bune de desfăşu­rare a întrecerii, sîntem convinşi că angajamentul luat de a termina re­pararea tractoarelor şi maşinilor a­­gricole cu 5 zile înainte de termen, va fi nu numai îndeplinit ci şi depă­şit. ILIE ANDREI responsabilul comisiei de întrecere şi salarizare din comitetul sindical de la S.M.T.—Recea Lied Pastel negru Frunze tari foşnesc curmalii, j Li-i uscată frunza-ntoarsă. Lingă minele de aur Lutul pare-o buză arsă...­­ Frunze tari foşnesc curmalii. 1 Negrii ies... sirena-i plînge... j Sîngele ţişnit sub bice Nu-l vezi în amurg de singe... j Frunze tari foşnesc curmalii,­­ Focul pîlpîie pe vatră. Negrii osteniţi se-adună Ascuţind securi pe piatră.. Frunze tari foşnesc curmalii.­­ Cuprinzînd în cîntec chinul, Cîntă negrii toţi de-odată, Sprijinind în ochi seninul... Frunze tari foşnesc curmalii. — Cîntecul mai tare doare Cînd priviţi seninul, tată Spune-mi tată, de ce oare ? — Setea de senin ne doare... Şi cu zornet de medalii Se-ascuţeau securi pe piatră Şi vuiau sub vint curmalii.. VALERIU FILIMON J Daruri partidului Departe, iubita, în unde Chipu-şi priveşte visînd — J Cu gîndul, mai ştiu eu pe unde, j Sau poate, cu mine în gînd. j Sub punte, părîul tresare, In ochi o priveşte pe-ascuns Desprinde în ei o-ntrebare Şi pleacă să-i afle răspuns. j Doar salcia, ştie se pare Ce dor o frămintă, ce fel, Că-i murmură-ncet, foşnitoare :­­ „Şi el te iubeşte... şi el !“ VICTOR MASEK­­ Şi­ al el chip ca primăvara Scump prinos pe-oglinzi de ape,­­ De-l priveşti, zări-vei ţara Cu-al tău vis lucind sub pleoape,­­ Mai aduc şi-o alăută: Ea-mpleteşte-n seri albastre Peste plaiuri renăscute Pacea înfloririi noastre... VALERIU FILIMON Astăzi am cules pe plaiuri Dintre flori pe cea mai rară Inflorită-n gînd şi-n graiuri; Floarea dragostei de ţară. Drept prinos primeşte floarea Ca pe-un dor mărturisit, Proaspăt cum e sărutarea Dată celui mai iubit. Iar dintr-un pîrîu de munte Ți-am adus ulcior cu apă Ce-a furat surîs de fată Cînd se răcorea pe frunte. „Critica adusă întreprinderii A.C.E.U. (Atelierele Centrale „Ener­­go-Utilaj“) va avea desigur un efect pozitiv asupra activităţii ei. Analiza făcută în urma apariţiei articolului a dus la aplicarea imediată a unor măsuri care au şi început să-şi arate roadele. Rezultatele altor măsuri se vor putea aprecia numai după o peri­oadă de timp mai îndelungată“. Ast­fel ne-a răspuns printre altele, Tru­stul „Energo-Construcţii“ în urma a­­pariţiei în ziar a articolului cu titlul de mai sus. Pentru îmbunătăţirea aprovizionă­rii, de pildă, s-a stabilit ca aprovizio­narea cu piese de schimb necesare reparaţiilor să se facă prin beneficia­rul lucrărilor respective. In sarcina întreprinderilor Energo St. U.C. şi A.C.E.U., vor cădea numai aprovi­zionările cu laminate de oţel. Pentru îmbunătăţirea­ procesului tehnologic în atelierele A.C.E.U. şi­ studierea ce­lor mai bune metode de muncă s-a hotărît ca trustul să trimită aici pe o perioadă de timp un tovarăş compe­tent care să se ocupe de aceste pro­bleme. In ceea ce priveşte uşurarea muncilor grele şi mecanizarea lucrări­lor s-a dispus punerea în funcţiune a trei macarale de cite 1,3 tone şi e două macarale de cite 0,5 tone. Tot­odată s-a dat in folosinţă o linie De­­cauville în lungime de 50 metri, care leagă hala de construcţie cu depozi­tul de laminate, şi altă linie in faţa halelor de producţie în lungime de circa 70 m. Pentru îmbunătăţirea calităţii re­paraţiilor în sectorul auto s-a for­mat o comisie care se va ocupa de această problemă. Pe de altă parte, C.C. al Sindica­tului muncitorilor din ramura ener­giei electrice şi industriei electroteh­nice, referindu-se la acelaşi articol, ne informează, printre altele, că co­mitetul de întreprindere respectiv a luat măsuri pentru întărirea disci­plinei în­­ muncă. Plecările de la lucru se vor face numai pe baza aprobări­lor ce se vor da pe baza unor mo­tive bine întemeiate. In același timp s-a întărit activitatea consiliului de judecată tovărășească, pentru ca cei nedisciplinați să fie trași la răs­pundere de tovarășii lor de muncă. Sîmbătă 1 decembrie 1956 — nr. 2832 ................ —■ » =*== Igiena locului de muncă Sănătatea este un bun pe care, de obicei, începem să-l preţuim abia a­­tunci cînd sîntem pe cale să-l pierdem. Apărarea sănătăţii la locul de muncă este o sarcină colectivă a tuturor mun­citorilor. Pentru aceasta este nevoie ca ei să folosească continuu mijloa­cele ,pe care ştiinţa le pune la dispo­ziţie. Iată cîteva sfaturi care, dacă le vom urma, ne vor ajuta să ne păs­trăm sănătatea. Cîţiva din duşmanii sănătăţii mun­citorului sînt: praful, substanţele toxice şi­ gunoaiele care se găsesc pe alocuri în ateliere. Deci, este necesar să ne îngrijim de curăţenia localului, a tuturor uneltelor, maşinilor, meselor de lucru Aceasta trebuie să se facă imediat după încetarea lucru­­lui, folosindu-se cîrpe sau perii umede şi, dacă este posibil, chiar aspiratoare electrice, pentru ca să nu se îm­prăştie praful. înainte de începerea lucrului vom­ şterge d­in nou praful de pe mese, u­­nelte şi maşini. în întreprinderile în care specificul producţiei dă loc la murdărie etc. curăţenia trebuie să se facă perma­nent, astfel ca locul de muncă să fie cît mai igienic întreţinut. In ateliere trebuie să existe lăzi pentru depozita­rea deşeurilor ce rezultă din produc­ţie, precum şi pentru gunoiul provenit din n­cturat, iar golirea lor se va face cel puţin odată pe zi, după care vor fi dezinfectate sistematic. De aseme­nea, în fiecare încăpere e necesar să existe cît mai multe scuipături care vor fi zilnic golite şi dezinfectate; este cunoscut pericolul de contaminare ce poate rezulta din scuipatul sau su­flatul nasului pe jos. Pardoseala, pe­reţii şi plafonul atelierului, halei sau magaziei vor fi­ menţinute în stare bună, reparîndu-se imediat orice dete­riorare survenită, văruindu-se pereţii de două ori pe an. Canalele, şanţurile şi jghiaburile trebuie curăţite la­ timp şi ţinute închise în permanenţă. Pentru a ne feri picioarele de ume­zeală, încăperile cu pardoseală ume­dă sau din piatră, plăci, beton etc. vor fi prevăzute cu grătare de lemn. Pentru evitarea accidentelor, se vor lua măsuri ca locurile de muncă sau de trecere să nu fie ocupate cu ma­terii prime, semifabricate sau produse finite. Igiena impune ca încăperile de lu­cru să nu fie folosite în nici un caz pentru luarea mesei. Muncitorii care consumă în ateliere alimentele pe care le aduc de acasă pot introduce în or­ganism, odată cu ele, diferite substan­ţe toxice rezultate din procesul de producţie, fapt care provoacă îmbol­năviri profesionale. Alimentele­ impa­­chetate vor fi ţinute în dulapurile vestiarului şi nu în atelier. Ele se vor consuma în vestiar sau în altă încă­pere în afară de atelier, după ce mai întîi muncitorul se va spăla bine pe mîini, căci este ştiut că pe mîini se depun în timpul lucrului praf, murdă­rie, substanţe toxice, care dacă nu se îndepărtează prin spălare ajung în corp şi-l pot îmbolnăvi. O mare impor­tanţă pentru sănătatea noastră are de asemenea felul cum ne alimentăm cu apă de băut în ateliere, deoarece prin apă putem introduce în organism mii crobi sau substanţe otrăvitoare. Mij­locul cel mai igienic pentru a avea o apă curată este acela al robinetului montat în sus şi subţiat în aşa fel încît apa să ţişnească din el fără ca omul să fie nevoit să-l atingă cu gura. De a­­ceea, este recomanda­bil ca în ateliere să se instaleze fîntîni ţîşnitoare (cu jet sau arteziene). Un accent deosebit trebuie pus pe purifi­carea continuă a aeru­lui. Toate încăperi­e industriale trebuie pre­văzute cu mijloace de aerisire naturală şi a­­colo unde este cazul, cu instala-­­ţii mecanice de ventilaţie, pentru în­depărtarea aerului viciat. Instalaţiile de ventilaţie trebuie menţinute în perfectă stare de funcţionare şi siste­­matic revizuite şi curăţite. In caz de defectare să fie imediat reparate. In toate atelierele şi anexele e ne­cesar să se ia măsuri pentru folosirea la maximum a luminii naturale. De a­­ceea, ferestrele şi luminatoarele vor fi periodic curăţite iar ochiurile de geam sparte nu trebuie înlocuite cu carton sau scînduri. Instalaţiile de iluminat — lămpi etc. — vor fi menţinute în perfectă stare de inte­gritate şi curăţenie, sursele de lu­mină trebuind să fie astfel aşezate încît muncitorii care le folosesc să fie protejaţi de ele prin abajururi o­­pace. In timpul lucrului să respectăm îndeaproape şi cu toată stricteţea dispoziţiile p­rivitoare la protecţia muncii la locul respectiv, să folosim hainele de protecţie, care trebuie spă­late şi revizuite la timp. După termi­narea programului de muncă ele vor fi lăsate în dulapul din vestiarul fa­bricii şi în nici un caz nu vor fi pur­­tate în alte ocazii. După încetarea lucrului este indi­cat ca muncitorul să se spele pe tot corpul, la sala de duşuri a întreprin­derii, ce va fi întreţinută în perfectă curăţenie. Duşul general (pe tot cor­pul) este cel mai bun mijloc de cură­ţire. El este obligatoriu pentru acel care lucrează în praf, substanţe toxi­ce etc. Respectînd aceste reguli de igienă şi lămurind şi pe alţii asupra necesi­tăţii de a le respecta, contribuim efec­­tiv la apărarea sănătăţii muncitori­lor la locul de producţie. Dr. IOSIF VISAN Un ajutor de preţ Nu de mult, cercul de economie concretă al fabricii de piele di încăl­ţăminte din Rimnicu-Vîlcea a luat în discuţie, conform planului de lecţii, problema reducerii preţului de cost. S-a vorbit despre unul din factorii principali care concură la creşterea sau scăderea preţului de cost şi anu­me : consumul specific de materii pri­me şi auxiliare. S-a constatat astfel că întreprinderea a depăşit consumul specific de piele crudă de porcine, necesară la un kilogram de talpă. In urma discuţiilor purtate, a ieşit la iveală faptul că aceasta se datoreşte grăsimii pe care muncitorii de la a­­batoare o lasă pe pielea de porc, din cauza jupuirii defectuoase. Aşa fiind, s-a format dintre cursanţi o comisie care a primit sarcina să studieze îndeaproape problema. Comisia a constatat, în urma cerce­tărilor făcute, că fiecare piele de porc conţine între 1—3 kg slănină în func­ţie de categoria ei, cantitate care re­prezintă necesarul de grăsime pentru o familie pe 8—10 zile. Curăţirea încă din anul 1953 a început să se construiască pe bulevardul I. C. Fil­­mu din Tîrgovişte un bloc cu 24 apartamente pentru salariaţii Trus­tului de Foraj şi Extracţie Tirgoviş­­te. Lipsa unor materiale (fitingărie de toate dimensiunile pentru insta­laţiile de gaze şi apă, radiatoare pentru încălzire centrală, parchete etc.) a făcut însă ca Oficiul Con­strucţii şi Montaj din cadrul Trustu­lui de Extracţie Ploeşti să interzic terminarea blocului respectiv în urma sezisărilor făcute prin completă a pieilor, pe lingă că ar con-t tribui la creşterea cantităţilor de grăsime pentru populaţie, lucru deo­sebit de important, ar duce în mod direct şi la reducerea preţului de cost al produselor fabricii. Explicaţia e simplă : fabrica primeşte pielea de la abator la kg. Din cantitatea pri­mită, numai 70 la sută este piele pro­­priu-zisă, restul fiind grăsime. Or, valoarea pielei este cu mult mai mare decît a acestor reziduri de grăsime pe care fabrica este nevoită să le vîndă cu 4 lei kg. La asta se mai adaugă şi manopera în plus necesita­tă de curăţirea pieilor. Iată de ce participanţii la acest curs de economie concretă, recomandă organelor în drept să ia de urgenţă măsuri pentru remedierea deficienţe­lor arătate. Vasile Telemac , membru în comitetul de întreprindere al fabricii de piele şi încălţăminte din Rîmnicu-Vîlcea presă, situaţia s-a îmbunătăţit: pe şantier au început să sosească mate­rialele necesare şi blocul a fost ter­minat. Cu toate acestea, locatarii nu se pot muta în, noile apartamente din cauză că sfatul popular al ora­şului Tîrgovişte nu a făcut Încă le­gătura cu conducta principală de gaze. Salariaţii Trustului sînt pe bună dreptate nemulţumiţi de acest lucru. Gavril Oşanu corespondent voluntar N. R. — Din cele de mai sus, vedem cît de importantă este activitatea cercurilor de economie concretă fie nu numai că dezbat problemele-cheie ale întreprinderii, dar pot găsi şi justa lor soluţionare. Activitatea cercu­lui de economie concretă de la fabrica de piele şi încălţăminte din Rîm­­nicu-Vîlcea este edificatoare şi poate constitui un exemplu demn de urmat. Organele sindicale, împreună cu cele administrative, au datoria să sprijine prin toate mijloacele aceste cercuri, să fie la curent cu problemele ce se dezbat în cadrul lor şi să ia măsuri pentru traducerea în viaţă a propunerilor juste ce se fac. Ele vor avea astfel un ajutor de pre d­in munca lor. Pentru că lipsește legătura cu conducta...

Next