Munca, octombrie 1957 (Anul 13, nr. 3087-3113)
1957-10-01 / nr. 3087
Pag. 2-a MUNKA Marti 1 octombrie 1957 —nr. 3087 Lucrările celui de al V-lea Congres al Sindicatului muncitorilor din metalurgie şi electricitate Cuvintarea tovarăşului Anton Moisescu, secretar al C. C. S. Tovarăşi şi tovarăşe, In primul rînd vă rog să-mi permiteţi ca din partea Prezidiului C.C.S. să aduc un salut călduros Congresului şi tuturor muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor şi funcţionarilor din metalurgie şi electricitate. Lucrările Congresului Sindicatului muncitorilor din metalurgie şi electricitate au o importanţă deosebită, ţinînd seama de rolul pe care-l are industria metalurgică, constructoare de maşini şi electrotehnică ca principal izvor al progresului tehnic în toată economia noastră naţională. Cu ajutorul industriei constructoare de maşini se lărgeşte şi se modernicează încontinuu baza tehnică a tuturor ramurilor industriei, agriculturii, transporturilor şi construcţiilor. Putem spune că industria socialistă în România este o temelie puternică a dezvoltării şi mecanizării întregii economii, ea înregistrează an de an noi succese în privinţa ridicării nivelului tehnic şi al calităţii producţiei. Este o mîndrie pentru poporul nostru faptul că ţara noastră care în trecut importa şi cele mai mărunte lucruri, astăzi exportă maşini moderne, utilaj petrolifer şi diferite alte produse ale industriei romîneşti, mult apreciate peste hotare. Cu ajutorul industriei socialiste se fac paşi mari pe calea mecanizării agriculturii. Numai în ultimii patru ani au fost puse la îndemîna ţărănimii muncitoare circa 10.000 tractoare, 6.000 semănători, 5.000 secerători, 5000 batoze şi combine şi alte unelte agricole. Avîntul realizat în ultimul timp în domeniul transformării socialiste a agriculturii exprimă cu putere convingerea ţărănimii muncitoare că politica partidului de cooperativizare a agriculturii este singura cale a bunei stări şi a unei vieţi luminoase. Dezvoltarea continuă a economiei şi culturii, creşterea venitului naţional, atragerea în cîmpul muncii a unui număr tot mai mare de muncitori, sporirea cheltuielilor social-culturale, făcute de către stat, au asigurat creşterea veniturilor reale ale oamenilor muncii. Raportul prezentat în Congres şi participanţii la discuţii au scos în evidenţă un şir de realizări obţinute în activitatea de producţie şi în îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi trai de către muncitorii, tehnicienii, inginerii şi funcţionarii din industria metalurgică, constructoare de maşini şi electrotehnică. După cum vă este cunoscut, Directivele celui de al II-lea Congres al P.M.R. prevăd ca producţia globală industrială să crească în 1960 faţă de 1955 cu 60—65 la sută. In 1960 vom produce circa 8 miliarde KW/ore energie faţă de 7 miliarde prevăzute în planul de electrificare. Aceasta înseamnă desfăşurarea unei uriaşe munci politice şi organizatorice pentru mobilizarea tuturor forţelor creatoare ale oamenilor muncii din întreaga industrie, şi deci şi din ramura dvs. In realizarea acestui important obiectiv, un rol deosebit îl are Sindicatul muncitorilor din metalurgie şi electricitate. In raport s-a arătat că într-o serie de întreprinderi productivitatea muncii nu a crescut în raport cu posibilităţile, iar preţul de cost al produselor nu a scăzut corespunzător cu rezervele existente. Dumneavoastră cunoaşteţi că la al II-lea Congres al P.M.R. s-a criticat tocmai faptul că problema creşterii productivităţii muncii, reducerii preţului de cost n-au constituit o preocupare permanentă a ministerelor, a conducerilor din întreprinderi şi a sindicatelor. Creşterea productivităţii muncii, reducerea preţului de cost trebuie privite ca o problemă centrală şi permanentă a tuturor organelor sindicale şi a conducerilor administrative, a fiecărui om al muncii din metalurgie şi electricitate. Creşterea productivităţii muncii se obţine pe calea unei mai bune folosiri a întregii capacităţi de producţie a agregatelor şi utilajelor, a bunei organizări la locul de muncă, pe calea perfecţionării continue a maşinilor, a introducerii noilor metode de lucru, lichidării pierderilor de timpi de lucru, pe calea ridicării permanente a pregătirii profesionale a muncitorilor şi tehnicienilor. Fără aceasta nu poate fi concepută creşterea venitului naţional şi în consecinţă creşterea nivelului de trai al oamenilor muncii. O deficienţă foarte serioasă care a fost subliniată în raportul C.C. al sindicatului ca şi în discuţiile tov. Mihai Roşioru de la Uzinele de tractoare „Ernst Thälmann“, Marin Coman de la uzinele „Mao Tze-dun“, Dumitru I.Lazăr de la uzinele „Gh. Dimitrov“Arad şi alţii, este lipsa de ritmicitate în procesul de producţie. Aceasta are drept urmare creşterea procentului de rebuturi, slaba calitate a produselor, efectuarea în mod nejustificat a unui număr de ore suplimentare, mărirea eforturilor muncitorilor.In afară de aceasta se creează mari greutăţi în organizarea întrecerii socialiste şi se frînează iniţiativa muncitorilor. Fără îndoială că în parte vina pentru lipsa de ritmicitate o poartă în primul rînd organele administrtive, începînd de la conducerea întreprinderilor şi pînă la conducerea ministerelor, care nu ţin seama în suficientă măsură în ce fel de condiţii se realizează planul de producţie. Lipsa este însă şi a organelor sindicale care n-au dovedit suficientă operativitate şi combativitate față de organele administrative, care din lipsă de preocupare întîrzie în mod nejustificat aprovizionarea la timp a întreprinderilor cu cele necesare. Congresul trebuie să îndrume organele sindicale ca în strînsă colaborare cu direcţiile întreprinderilor să analizeze temeinic şi să ia măsuri concrete pentru lichidarea cauzelor care împiedică desfăşurarea ritmică a producţiei în întreprinderi. Aceste măsuri sînt cu atît mai necesare cu cît la 1 octombrie a. c. experimentarea măsurilor privind sistemul îmbunătăţit de salarizare şi normare a muncii se extinde la mai multe întreprinderi din ramura dvs. Extinderea experimentării sistemului îmbunătăţit de salarizare presupune analizarea cauzelor pentru care unii muncitori au obţinut cîştiguri mai mici şi aceasta nu din vina lor, ci datorită faptului că locurile de muncă nu au fost aprovizionate la timp cu materie primă, materiale,ca şi insuficientei preocupări pentru calificarea lor. O mai mare atenţie trebuie să se acorde introducerii normelor cu mmotivare tehnică. Introducerea normelor cu motivare tehnică trebuie să ducă la mărirea cointeresării muncitorilor pentru creşterea producţiei, a productivităţii muncii, pentru îmbunătăţirea, calităţii şi ieftinirea producţiei şi creşterea pe această bază a cîştigului lor real. In lucrările Congresului dvs. s-a vorbit despre rolul deosebit de important pe care-1 au consfătuirile de producţie în întreprinderile din ramurile metalurgie şi electricitate. Tov. Vichente Bălan de la Combinatul Siderurgic Hunedoara, tov. Pavel Floruţ de la C.M. Reşiţa şi tov. ministru adjunct Nicolae Gheorghiu şi alţii au arătat importantele realizări obţinute în producţie datorită mai bunei pregătiri şi organizări a consfătuirilor de producţie, instruind în prealabil comitetele de secţie, organizatorii de grupă, maiştrii şi tehnicienii din întreprindere asupra felului cum trebuiesc organizate aceste consfătuiri. Acest lucru este perfect just. Prin consfătuirile de producţie oamenii muncii îşi exercită în cea mai largă măsură dreptul de a participa la rezolvarea tuturor problemelor privind organizarea şi conducerea producţiei. In regimul nostru democratpopular, poporul muncitor în frunte cu clasa muncitoare, clasa conducătoare în stat, este singurul stăpîn pe toate bogăţiile ţării. Pentru aceasta, clasa muncitoare, oamenii muncii, sînt interesaţi în cel mai înalt grad să participe direct la conducerea treburilor generale ale statului, să participe direct la buna gospodărire şi conducere a fiecărui loc de muncă în parte din întreprinderile noastre socialiste. Fără această participare conştientă a tuturor muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor şi funcţionarilor, fără folosirea experienţei, priceperii, a capacităţii lor creatoare, nu poate fi concepută o conducere eficace a construcţiei socialiste. Fără ajutorul colectivului nu putem lichida rutina, birocratismul, vechile deprinderi moştenite de la regimul burghezo-moşieresc. Deci, numai prin atragerea şi participarea întregului nostru popor muncitor şi îndeosebi a clasei muncitoare, se poate obţine într-adevăr o conducere calitativ nouă, cu adevărat socialistă, cu adevărat populară. Un exemplu de om de tip nou, este tov. Ştefan Covaci, fruntaş în producţie la ,,Electromotor“-Timişoara. Aţi auzit cele spuse de dînsul aici, la Congres, că la locul lui de muncă el se simte organizator al producţiei „director“ — cum spunea el — direct răspunzător de felul cum se desfăşoară producţia acolo şi nu numai acolo, ci şi în întreaga întreprindere. Exemple de acestea avem cu sutele, cu miile în toate ramurile noastre, în toată ţara. Aşa se explică de ce am putut obţine rezultate atît de frumoase în realizarea şi depăşirea sarcinilor de plan în înflorirea continuă a economiei şi culturii noastre. Imaginaţi-vă, tovarăşi, ce rezultate minunate putem obţine noi, dacă fiecare muncitor se simte un participant activ, conştient şi un organizator al producţiei la locul său de muncă, la conducerea şi gospodărirea întreprinderii. Cît de multe poate realiza un asemenea colectiv de întreprindere, cu asemenea oameni devotaţi cauzei construirii socialismului cu multă dragoste faţă de patria lor socialistă. Aceasta se poate întîmpla numai într-un stat socialist. Iată, tovarăşi, în ce direcţie trebuie să-şi îndrepte eforturile sindicatele noastre, ca organizaţia cea mai largă a clasei muncitoare, ca ajutor credincios al partidului. Aceasta înseamnă a dezvolta necontenit conştiinţa comunistă a oamenilor, a-i face să înţeleagă cele spuse de Lenin, anume că: „Statul este puternic prin conştiinţa maselor“. De altfel, acesta este şi rolul sindicatelor ca şcoală a comunismului, şcoală de conducere a producţiei pentru clasa muncitoare şi apoi pentru toţi oamenii muncii, o şcoală de atragere a maselor de oameni ai muncii în opera de construire a socialismului. Faptul că sindicatele pun pe primul plan al activităţii lor sarcinile ce decurg din rolul lor de şcoală a producţiei, corespunde intereselor fiecărui om al muncii, deoarece asigurarea unui trai mai bun şi mai fericit nu poate fi înfăptuită decît pe baza unei producţii tot mai mari, de o calitate cit mai bună şi la un preţ de cost cît mai scăzut. Sindicatele noastre consideră că una din formele cele mai potrivite, cele mai democratice, care asigură participarea efectivă, nemijlocită a întregii mase de muncitori, tehnicieni, ingineri şi funcţionari la organizarea şi conducerea producţiei şi economiei, o constituie consfătuirile de producţie. Acest adevăr este confirmat în mod strălucit de experienţa clasei muncitoare şi a sindicatelor din U.R.S.S. unde consfătuirile de producţie au adus o mare contribuţie la victoria orînduirii socialiste şi acum joacă un rol foarte important în lupta pentru construirea comunismului, de experienţa altor state socialiste, precum şi de experienţa propriei noastre clase muncitoare. De ce socotesc sindicatele noastre că prin consfătuirile de producţie se manifestă în modul cel mai convingător democraţia muncitorească, democraţie în virtutea căreia fiecare om al muncii poate să spună părerea sa în orice chestiune privind activitatea întreprinderii, a economiei naţionale în ansamblul ei? Pentru că în consfătuirile de producţie, organizaţiile sindicale, reunind laolaltă pe, cei ce lucrează într-o echipă, secţie sau întreprindere, pot împleti şi mai bine preocupările pentru îndeplinirea sarcinilor de plan cu educarea comunistă a oamenilor muncii. In cadrul consfătuirilor de producţie, fiecare muncitor, Inginer, tehnician şi funcţionar are posibilitatea să-şi spună părerea şi să participe direct la soluţionarea tuturor problemelor, începînd cu organizarea şi conducerea producţiei şi pînă la modul cum se cheltuiesc fondurile băneşti necesare activităţii social-economice ale unităţii respective. Consfătuirile de producţie sunt caracterizate şi ca forme ce realizează în fapt principiul colaborării şi ajutorului reciproc între conducerile întreprinderilor, secţiilor, brigăzilor, echipelor şi masele de muncitori. Consfătuirile de producţie îmbină deci în mod armonios interesele personale ale fiecărui om al muncii cu interesele generale ale statului. Aceasta deoarece muncitorii, inginerii, tehnicienii şi funcţionarii din întreprinderile şi uzinele noastre participă la producţia bunurilor materiale nu numai în calitate de producători ci şi în calitate de conducători şi organizatori, conştienţi că fiecare procent de creştere a producţiei şi productivităţii muncii, fiecare procent de reducere a preţului de cost duce la dezvoltarea continuă aeconomiei naţionale, la creşterea bunei stări materiale şi culturale a celor ce muncesc. Trebuie spus că orice restrîngere a participării largi a maselor de muncitori la conducerea treburilor întreprinderilor este incompatibilă cu însăşi principiile de construire a socialismului. Deşi în multe locuri s-a reuşit ca, consfătuirile de producţie să fie organizate în condiţii satisfăcătoare, şi să se obţină rezultate pozitive, însă din discuţiile purtate în Congres reiese că în ce priveşte consfătuirile de producţie mai există încă multă neclaritate, confuzii la unele organe sindicale şi conduceri administrative. în primul rînd, trebuie să atragem atenţia că sunt conducători de întreprinderi ca tovarăşii Cogan, director la I.C.S.H., tov. director Ianu de la Metrom-Oraşul Stalin şi alţii care nu înţeleg rolul consfătuirilor de producţie, nu le consideră ca un ajutor important pentru realizarea sarcinilor puse în faţa întreprinderilor şi nu participă la aceste consfătuiri pe motiv că ei ,,n-au timp“, că sunt ocupaţi cu alte probleme „mai importante“ ale întreprinderii. Se pune întrebarea: cum pot ei să se lipsească de sprijinul masei de oameni ai muncii, în rezolvarea acestor probleme „mai importante“, cum pot ei să se lipsească de experienţa şi înţelepciunea colectivă a maselor care vin cu dragoste să contribuie la rezolvarea celor mai grele probleme ale întreprinderii ? Atîta timp cît tovarăşi ca aceştia din conducerile administrative nu vor înţelege rolul important al consfătuirilor de producţie, nu vor ţine seama de părerea masei, vor lipsi întreprinderile respective de o sursă uriaşă de energie creatoare în rezolvarea diferitelor greutăţi ce se ivesc în producţie. Din cele expuse de tov. Gh. Şerbănescu, preşedintele comitetului de întreprindere al uzinelor „23 August" a reieşit că el are neclarităţi, confuzii, în problemele consfătuirilor de producţie şi întrecerii socialiste. Tov. Şerbănescu trebuie să înţeleagă că important este conţinutul consfătuirilor de producţie, conţinutul întrecerii socialiste şi nu formele birocratice şi reţetele de sus. Indicaţiile principiale date de plenara C.C.S. din ianuarie a.c. privind organizarea consfătuirilor de producţie privesc toate ramurile de producţie. In aplicarea şi perfecţionarea acestor indicaţii, trebuie să se ţină seama de condiţiile specifice de muncă, de experienţa proprie a colectivelor de muncitori şi tehnicieni din întreprinderi. Este bine, tovarăşi, ca membrii Prezidiului C.C. al Sindicatului muncitorilor din industria metalurgică şi electricitate să meargă pe o perioadă mai îndelungată (2-3 luni) în cîte o întreprindere mai mare, unde să studieze şi să ajute organele sindicale şi conducerile administrative în buna organizare a consfătuirilor de producţie şi să generalizeze experienţa bună pe întreaga ramură. Ultima plenară a C.C.S. a stabilit unele măsuri pentru lărgirea atribuţiilor şi creşterea autorităţii consfătuirilor de producţie. Plenara a socotit nimerit ca directorii şi şefii serviciilor tehnice şi administrative să răspundă la consfătuirile de producţie chestiunilor ridicate de muncitori, să dea socoteală asupra felului cum sunt urmărite şi aplicate propunerile lor juste şi acceptate. Pe lîngă aceste obligaţii, li se cere să prezinte în consfătuirile de producţie rapoarte asupra celor mai importante laturi ale activităţii întreprinderii ca : realizarea planului de producţie şi a planului financiar, realizarea contractelor economice încheiate cu alte întreprinderi, pregătirea cadrelor de muncitori şi tehnicieni, folosirea fondului desalarii etc. Pentru a ridica autoritatea consfătuirilor de producţie, este necesar ca organizaţiile sindicale, să verifice îndeaproape îndeplinirea propunerilor acceptate şi a hotărîrilor luate în consfătuirea de producţie. Să devină o regulă oblgatorie ca la fiecare consfătuire de producţie, înainte de a intra în ordinea de zi, să se raporteze consfătuirii cum s-au îndeplinit propunerile şi hotărîrile din şedinţa anterioară. In continuare, tov. A. Moisescu s-a ocupat de munca în domeniul organizării întrecerii socialiste. In întrecerea organizată în ramura dvs., a arătat vorbitorul, au apărut importante iniţiative. Merită toată atenţia iniţiativa preţioasă a oţelarilor de la Hunedoara de a da „600 şarje rapide anual pe schimb“, cea a colectivului întreprinderii „I. C. Frimu“Sinaia, „Fiecare produs cu un preţ de cost cît mai scăzut“ şi altele. Din partea Prezidiului C.C. al sindicatului a existat o preocupare pentru generalizarea acestor iniţiatve prin organizarea unor schimburi de experienţă şi prin ajutorul practic dat unor întreprinderi în vederea extinderii la cit mai multe colective. Aşa cum arată însă raportul şi unii tovarăşi în discuţii ca tov. Mihai Stoian de la uzinele „1 Mai“-Ploeşti. Nicolae Pili de la uzinele Calan, întrecerea socialistă mai are încă în unele locuri un caracter formal, birocratic, există lipsuri în domeniul răspîndirii iniţiativelor şi a metodelor înaintate de muncă ale fruntaşilor în producţie şi ale inovatorilor. In această privinţă există multă lipsă de operativitate, atît la organele sindicale cît şi la cele administrative. De multe ori se începe, cu destulă zarvă, popularizarea unei iniţiative care a dat rezultate bune, iar după scurt timp iniţiativa este dată uitării. E necesar să dăm un caracter mai organizat şi sistematic răspîndirii iniţiativelor care apar în cursul întrecerii, a experienţei fruntaşilor în întrecere. Să avem grijă ca în centrul întrecerii socialete să se pună principalele obiective ale producţiei. întrecerea să fie organizată între oameni, brigăzi, echipe, secţii cu profil de muncă asemănător. Să se ceară ajutorul tehnicienilor, inginerilor, pentru ca obiectivele să fie legate de locul de muncă, iar rezultatele întrecerii să fie cunoscute de participanţii la întrecere. Să nu neglijăm nici stimularea morală şi materială a participanţilor la întrecerea socialistă, a acelor fruntaşi care prin eforturile lor contribuie la obţinerea de importante economii de materii prime sau materiale, la realizarea de beneficii peste plan. Rezultate bune în întrecere se pot obţine numai dacă se creează în primul rînd toate condiţiile pentru aprovizionarea la timp cu cele necesare, astfel ca fiecare participant la întrecere să-şi poată îndeplini şi depăşi angajamentele luate. Este necesar să acordăm o atenţie mai mare organizării întrecerii socialiste, întrucît aci se dezvoltă solidaritatea muncitorească în lupta pentru ţelul comun, se îmbină interesele individuale ale oamenilor muncii cu participarea largă la rezolvarea problemelor de interes general ale întregului popor muncitor. • Organele sindicale trebuie să facă totul pentru a îndeplini din ce în ce mai bine sarcina lor fundamentală : îmbinarea atragerii oamenilor muncii la organizarea și conducerea economiei, cu apărarea intereselor materiale și culturale ale acestora. Rezultate însemnate s-au obţinut în ramura dvs. în domeniul realizării angajamentelor din contractele colective, folosirii mai cu grijă a fondurilor de asigurări sociale, a lărgirii bazei materiale pentru activitatea culturală şi sportivă de masă şi altele. Insă, atît din raport cît şi din cuvîntările delegaţilor au reieşit o serie de lipsuri în ce priveşte satisfacerea unor necesităţi social-culturale pentru care au existat condiţii de realizare. Partidul ne învaţă că creşterea continuă a producţiei şi productivităţii muncii nu este un scop în sine, ci are şi trebuie să aibă ca rezultat creşterea necontenită a nivelului de trai material şi cultural al oamenilor muncii. In primul rînd trebuie să lichidăm sub aprecierea importanţei contractului colectiv, a lipsei de urmărire a angajamentelor reciproce în tot cursul anului. Trebuie să ridicăm rolul contractelor colective ca factor de mobilizare a conducerilor întreprinderilor, a organelor sindicale şi a tuturor muncitorilor în îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor de producţie şi în îmbunătăţirea condiţiilor de muncă și de trai. Trebuiesc luate măsuri împotriva acelora care nu respectă angajamentele din contractul colectiv. De altfel, plenara C.C.S. din septembrie 1956 a recomandat C.C. ale sindicatelor să analizeze împreună cu ministerele respective îndeplinirea contractelor colective şi să ceară acestora sancţionarea şi chiar scoaterea din funcţie a acelor conducători economici care în repetate rînduri nu au respectat prevederile contractului colectiv. Tov. Nicolae Ivan de la „Oţelul Roşu“, tov. Tiberiu Sárközi de la Şantierul Naţional Bicaz şi alţii au criticat lipsa de înţelegere pentru rezolvarea la timp a unor probleme sociale ale muncitorilor. Comitetul central al sindicatului, comitetele de întreprindere din metalurgie şi electricitate trebuie să-şi îmbunătăţească munca de asigurări sociale, să ia asemenea măsuri care să ducă la înlăturarea depăşirilor prevederilor din bugetele de asigurări sociale, să desfăşoare o muncă mai susţinută pentru cheltuirea fondurilor de investiţii puse la dispoziţie de stat pentru protecţia muncii şi tehnica securităţii. Congresul dvs. trebuie să dea indicaţii hotărîte organizaţiilor sindicale din întreprinderi pentru a înlătura toate cauzele care duc la accidente şi îmbolnăviri profesionale. Nu trebuie trecut nici aşa uşor cu vederea faptul că fonduri alocate pentru lucrări de protecţia muncii, de peste 6 milioane lei, nu au fost cheltuite. Nu este mai just să cheltuim aceste fonduri de prevenire a îmbolnăvirilor, pentru asigurarea sănătăţii oamenilor decît să avem apoi depăşiri din fondurile de asigurări sociale după îmbolnăvirea lor ? In această privinţă are o lipsă serioasă atît C.C. al sindicatului cît şi ministerul. Cu mai multă grijă trebuie să se ocupe organele sindicale de construcţiile de locuinţe muncitoreşti. Planul construcţiilor de locuinţe individuale a fost realizat în primul semestru numai în proporţie de 23,5 la sută, iar în unele locuri nici nu s-au obţinut terenuri pentru construcţii. Faţă de această situaţie organele sindicale şi administrative trebuie să ia măsuri netobtârziate. Totodată, repartizarea creditelor pentru construcţii de locuinţe, precum şi repartizarea de apartamente în locuinţele făcute de întreprinderi să fie făcută în adunări generale ale muncitorilor. De asemenea, asupra repartizării biletelor de odihnă şi a biletelor de tratament, trebuie să hotărască toţi muncitorii în adunări sindicale (pe grupe, secţie). In casele de odihnă să ajungă în primul rînd muncitorii direct productivi, acei care au mai mare nevoie de această odihnă. Nu aşa, cum just a sezisat tovarăşa Florica Buţu de la „Electrobanat“-Timişoara, la unele case de odihnă nu ajung muncitorii direct productivi din întreprinderi, ci într-o proporţie prea mare funcţionari, ba mai mult chiar şi unii care nu sunt în cîmpul muncii. După cum subliniază raportul de activitate al comitetului central al sindicatului, realizări însemnate s-au obţinut şi în domeniul muncii cultural-educative de masă. Este necesar să folosim în mai mare măsură mijloacele culturale existente pentru educaţia comunistă a oamenilor muncii. Insuşindu-şi criticile aduse de Plenara CC. al P.M.R. din iunie-iulie a.c. cu privire la deficienţele în munca cultural-educativă a sindicatelor, Congresul dvs. trebuie să ia astfel de măsuri încît fiecare organizaţie sindicală, fiecare organ sindical să obţină printr-o muncă perseverentă o serioasă îmbunătăţire a muncii cultural-educativă de masă. Munca cultural-educativă a sindicatelor trebuie să ducă la o serioasă ridicare a conştiinţei socialiste de clasă, să se dezvolte atitudinea nouă socialistă faţă de muncă şi avutul obştesc, la întărirea vigilenţei de clasă a tuturor oamenilor muncii. Să facem ca fiecare muncitor să simtă şi să înţeleagă că toate bunurile din întreprinderile sectorului socialist aparţin întregului popor muncitor şi că de păstrarea şi sporirea acestei bogăţii obşteşti depinde bunăstarea fiecăruia dintre noi. O atenţie specială să acordăm educării tineretului, ridicării nivelului politic de cultură generală şi calificării sale profesionale Congresul să îndrume organizaţiile sindicale din ramura metal-electric pentru ca întreaga lor muncă cultural-educatică să se desfăşoare în strînsă legătură cu sarcinile actuale ale construcţiei socialismului în ţara noastră. ★ îndeplinirea cu succes a sarcinilor de răspundere pe care le au organizaţiile sindicale din metalurgie şi electricitate depind în mare măsură de îmbunătăţirea continuă a vieţii interne a organizaţiilor sindicale, de respectarea cu fermitate a democraţiei muncitoreşti în întreaga activitate a sindicatelor, de perfecţionarea stilului şi a metodelor de muncă şi respectarea principiului colegialităţii şi a conducerii colectve de către toate organele sindicale de conducere. In ultimele plenare ale C.C.S. s-a subliniat importanţa deosebită ce o reprezintă munca colectivă în activitatea organelor sindicale conducătoare. Este necesar ca pe viitor plenarele C.C. al sindicatului să fie convocate mai des şi cu regularitate şi în ele să se dezbată cele mai importante aspecte ale muncii comitetului central şi să se ia măsuri de îmbunătăţire a muncii. Să se lichideze cu ţinerea unor plenare la care participanţii vin nepregătiţi. Fiecare membru al comitetului central ce va fi ales să ia parte activă la munca acestuia. Nuî numai la plenare, ci şi între plenare, fiecare membru al C.O. să ajute activitatea organelor sindicale din localitatea sau raionul în care lucrează. Să se stabilească sarcini concrete pentru fiecare membru al C.C. Congresul să îndrume organizaţiile sindicale din industria metalurgică şi electricitate pentru a dezvolta mai mult spiritul muncii colective, de luare a hotărîrilor în colectiv şi de răspundere colectivă şi individuală pentru aplicarea acestora prezentarea cu regularitate a dărilor de seamă în faţa masei membrilor de sindicat. Este necesar să ridicăm tot mai mult rolul şi autoritatea adunării generale, ca una din formele organizatorice principale ale sindicatelor, prin care se respectă democraţia muncitorească, se foloseşte experienţa miilor de oameni ai muncii şi se face educaţia socialistă a maselor. În scopul asigurării unei mai strînse legături cu masa largă a membrilor de sindicat, este necesar ca membrii C.C. al sindicatului şi ai Prezidiului, precum şi aparatul C.C. să stea mai mult în mijlocul maselor să cunoască problemele ce preocupă pe membri de sindicat şi să ajute la rezolvarea lor. ★ La începutul lunii octombrie se deschide la Leipzig cel de-al IV-lea Congres Mondial al Sindicatelor. După cum cunoaşteţi, tezele Federaţiei Sindicale Mondiale pentru cel deal IV-lea Congres Mondial al Sindicatelor au fost date publicităţii. însemnătatea deosebită a acestui Congres derivă însăşi din problemele propuse spre dezbaterea Congresului, probleme ce interesează pe toţi oamenii muncii din lumea întreagă,, în lupta lor pentru condiţii mai bune de muncă şi de viaţă, pentru consolidarea şi dezvoltarea unităţii sindicale internaţionale, pentru pace şi progres social. Principalul ţel al Congresului este acela de a fi o adunare a unităţii, clasei muncitoare, o consfătuire internaţională pentru discuţii largi, frăţeşti. Acest Congres va aduce aportul său la lărgirea unităţii de acţiune a maselor de oameni ai muncii din fiecare ţară, cît şi pe plan internaţional. El va ajuta la stabilirea de noi legături sindicale internaţionale. Aportul sindicatelor din ţărle socialiste afiliate la F.S.M. ridica autoritatea şi răspunderea acesteia. Delegaţia sindicatelor din R.P.R. merge la Congres hotărîtă să dea întreaga sa contribuţie înaltelor ţeluri pentru care luptă F.S.M. Ea va arăta hotărîrea sindicatelor din ţara noastră de a merge înainte pe drumul realizării unităţii sindicale mondiale, de a fi un factor activ în apărarea acestei cauze scumpe muncitorilor din toate ţările. Dezvoltarea situaţiei internaţionale se caracterizează printr-o serie de Infringed ale imperialsmului şi prin întărirea forţelor populare în luptă pentru apărarea păcii. Credincioase principiile leniniste de convieţuire paşnică între ţările cu sisteme sociale-politice diferite ţările socialiste se pronunţă consecvent pentru rezolvarea pe cale paşnică, prin tratative a tuturor problemelor litigioase. In cadrul actualei sesiuni a Adunării Generale a O.N.U. delegaţia sovietică a făcut noi şi importante propuneri cu privire la coexistenţa paşnică a statelor, la încetarea experienţelor cu arma atomică şi cu hidrogen, cu privire la asumarea de către state a obligaţiei de a nu folosi arma nucleară. Politica cercurilorimperialiste agresive din S.U.A., Anglia şi celelalte ţări capitalate se loveşte din ce în ce mai mult de împotrivirea unor mase din ce în ce mai largi din însăşi ţările care se află sub dominaţia lor. Acest lucru este dovedit de uriaşele greve şi demonstraţii ce au loc în S.U.A., Anglia, Japonia etc., în care pe lîngă revendicări economice se cere cu tărie încetarea cursei înarmărilor, renunţarea la pregătirile de război şi trecerea la o politică paşnică în interesul păcii şi al securităţii mondiale. Vorbind de politica externă a guvernului nostru, vorbitorul arată că delegaţia R.P.R. la sesiunea Adunării Generale a O.N.U. a făcut cunoscut poziţia fermă a guvernului nostru, care reprezintă năzuinţele întregului popor, pentru încetarea grabnică a cursei înarmărilor, a experienţelor cu armele nucleare, pentru admiterea R.P. Chineze în O.N.U., pentru pace şi progres. Ţara noastră se străduieşte să întreţină relaţii normale prieteneşti cu toate ţările iubitoare de pace apropiate şi îndepărtate şi în primul rînd cu vecinii ei. Mesajul preşedintelui Consiliului de Miniştri al R.P.R. adresat şefilor de guvern al Albaniei, Bulgariei, Greciei, Iugoslaviei şi Turciei a produs un larg răsunet nu numai în ţările balcanice ci şi în celelalte ţări. Instaurarea unor relaţii de colaborare paşnică multilaterală între toate ţările din regiunea balcanică corespunde intereselor fundamentale ale popoarelor din această regiune pentru asigurarea securităţii, păcii, progresului lor economic şi cultural, precum şi intereselor păcii din întreaga lume. In lupta aceasta uriaşă care se duce pentru apărarea păcii, poporul nostru iubitor de pace îşi înzeceşte eforturile în producţie pentru realizarea celui de-al doilea plan cincinal, pentru a face ţara noastră mai bogată, mai puternică, conştient de faptul că aduce în felul acesta un mare aport la menţinerea păcii — a spus în încheiere tov. A. Moisescu. In numele Consiliului Central al Sindicatelor îmi exprim convingerea că Congresul al V-lea al sindicatului dvs. îşi va atinge scopul şi că organele de conducere şi toţi activiştii sindicali din metalurgie şi electricitate muncind cu iniţiativă şi simţ de răspundere, vor reuşi să îmbunătăţească activitatea organizaţiilor sindicale, vor reuşi să mărească capacitatea de mobilizare a oamenilor muncii din metalurgie şi electricitate, astfel încît să aducă o contribuţie tot mai mare la lupta întregului nostru popor, condus de încercatul nostru partid, pentru construirea socialismului, pentru făurirea unei vieţi îmbelşugate, pentru fericirea, tuturor celor ce muncesc din scumpa noastră patrie. Vă doresc dragi tovarăşi vouă şi tuturor muncitorilor, inginerilor, tehnicienilor şi funcţionarilor din metalurgie şi electricitate multă sănătate şi putere de muncă pentru realizarea sarcilor de răspundere ce vă revin, vă doresc succese depline în aplicarea hotărîrilor Congresului dvs. Cuvintul Iov, inginer adjunct al ministrului Permiteţi-mi să vă adresez în numele conducerii ministerului un fierbinte salut şi să vă felicit pentru succesele obţinute în perioada de la Congresul al IV-lea şi pînă astăzi, urîndu-vă noi succese, pentru ca contribuţia dvs. la dezvoltarea economei naţionale să fie cît mai mare. Partidul şi guvernul duc o politică consecventă de dezvoltare a economiei naţionale pe drumul construcţiei socialiste, pentru întărirea patriei şi ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii. In această activitate organele sindicale au un rol deosebit. De aceea este bine ca activitatea sindicală să fie analizată periodic şi îmbunătăţită pe măsură ce se desfăşoară. Consider că raportul prezentat la acest Congres este un raport bun care a făcut o analiză obiectivă, critică şi autocritică a activităţii ramurii noastre. Această analiză ne va ajuta să ne apreciem mai bine activitatea şi să acţionăm ca atare. Dacă realizările noastre au fost multe, nu se poate spune că nu am avut şi numeroase, scăderi în muncă. M-aş referi bunăoară la sectorul energetic, şi totuşi în raport nu se ia atitudine critică faţă de deficienţele care există acolo. Astfel, nu se spune nimic despre limitările în livrarea de energie electrică, care au avut loc în decembrie 1956 şi iunie 1957, limitări nejustificate şi care au produs greutăţi industriei. Aceste limitări puteau fi evitate dacă reparaţiile grupurilor electrogene s-ar fi efectuat conform regulilor elementare de exploatare energetică şi nu în timpul vîrfului de iarnă. Privitor la unele probleme ridicate aici vreau să fac precizări. Tovarăşii de la Reşiţa s-au plîns că nu sînt ajutaţi să-şi termine clubul şi complexul sportiv. Este bine să se ştie că construcţia clubului a început pe seama fondului întreprinderii, dar nu s-a putut termina. De aceea, anul acesta a trebuit să se aloce suma de circa 3.000.000 lei din fond central. Or din acest fond nu s-au utilizat decît 600.000 lei, ceea ce este o mare defecţiune. Este adevărat că de modul cumse defăşoară lucrările de investiţii răspunde conducerea administrativa, dar cred că şi comitetul sindical şi membrii de sindicat din întreprindere puteau să facă foarte mult. Bugetul statului creşte an de an, după cum şi venitul naţional creşte. Aceasta este firesc în condiţiile economiei noastre socialiste. Dar aceasta nu înseamnă că ne putem permite orice ritm în materie de investiţii. Trebuie să lucrăm eşalonat, să ţinem seama de nevoile economiei naţionale şi ale oamenilor muncii în ansamblul lor, punînd accentul, după cum e şi firesc, înainte de toate, pe dezvoltarea cu precădere a industriei grele. S-a discutat aici mult problema îmbunătăţirii sistemului de salarizare. Şi eu consider că ea este la ora actuală una din cele mai importante probleme. Este bine să se ştie clar că aici este vorba de îmbunătăţirea salarizării. întreaga noastră ramură a primit din bugetul statului fonduri importante în acest scop. Aceasta însă nu trebuie să ducă la creşterea mecancă a salariilor. Acei care înainte cîştigau mult pe bază de norme nejuste, nu trebuie să aştepte că li se va mări cîştigul. Problema stă în aceea de a se face o cît mai justă salarizare. Şi aici un rol foarte important îl au comisiile special înfiinţate în întreprinderi. Aceste comisii trebuie să analizeze toate cazurile de nemulţumiri ce se ivesc şi să le dea rezolvarea cea mai justă. Pentru noul comitet central am de făcut unele propuneri. In primul rînd m-aş referi la sprijinul pe care cred eu că trebuie să-l dea organele sindicale celor administrative în activitatea acestora. Acest ajutor se poate realiza prin mai multe mijloace. La loc de frunte amintesc marea însemnătate a consfătuirilor de producţie. Acolo unde consfătuirile de producţie se desfăşoară bine şi rezultatele în producţie sunt bune. Sunt de acord cu propunerea ca la aceste consfătuiri să participe şi directorii generali din ministere, de asemenea în limita posibilităţilor şi miniştri adjuncţi. Nu avem decît de învăţat din ele şi să lămurim pe loc participanţilor o serie de chestiuni. O altă cale prin care organele sindicale pot ajuta celor administrative, este organizarea întrecerii socialiste, întrecerea socialistă poate fi de mare folos pentru răspîndirea metodelor înaintate de muncă, a tehnicii noi, domeniu în care mai avem foarte multe de făcut. Socot de asemenea că în activitatea viitorului comitet central va trebui să se pună mare accent pe latura specifică muncii sindicale şi anume crearea de condiţii bune de muncă şi de viaţă celor ce muncesc. Tov. Klein a spus aici că stăm bine în ce priveşte protecţia muncii. Desigur, faţă de 1953, am făcut progrese, însă dacă apreciem sarcinile care stau în prezent în faţa noastră, trebuie să recunoaştem că mai avem multe de făcut. Şi în domeniul asigurărilor sociale sunt deficienţe destule. Acum două luni am chemat pe tovarăşii directori şi preşedinţi de comitete din întreprinderi şi le-am cerut o situaţie a oamenilor pe care i-au trimis la odihnă. Am constatat că dintre cei trimişi la odihnă, un număr prea mic sunt muncitori, iar un număr prea mare sunt funcţionari, directori, şi rude mai apropiate sau mai îndepărtate ale acestora. Cînd am întrebat de ce nu au fost trimişi mai mulţi muncitori la odihnă aşa cum prevăd indicaţiile C.C S., mi s-a spus că „muncitorii nu vor să plece“ Acest răspuns nu exprimă realitatea. Muncitorii vor să meargă în staţiunile balneo-climatice. Recomand noului comitet central care va fi ales să ţină seama de criticile şi analizele care s-au făcut azi. Numai în felul acesta rezultatele activităţii sale vor fi mai bune şi se va putea aduce o contribuţie mai mare la mobilizarea tuturor colectivelor din ramura noastră la îndeplinirea sarcinilor trasate de partid.