Munca, octombrie 1957 (Anul 13, nr. 3087-3113)

1957-10-01 / nr. 3087

Pag. 2-a MUNKA Marti 1 octombrie 1957 —nr. 3087 Lucrările celui de al V-lea Congres al Sindicatului muncitorilor din metalurgie şi electricitate Cuvintarea tovarăşului Anton Moisescu, secretar al C. C. S. Tovarăşi şi tovarăşe, In primul rînd vă rog să-mi per­miteţi ca din partea Prezidiului C.C.S. să aduc un salut călduros Congresului şi tuturor muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor şi funcţiona­rilor din metalurgie şi electricitate. Lucrările Congresului Sindicatului muncitorilor din metalurgie şi electri­citate au o importanţă deosebită, ţi­­nînd seama de rolul pe care-l are industria metalurgică, constructoare de maşini şi electrotehnică ca principal izvor al progresului tehnic în toată economia noastră naţională. Cu ajutorul industriei constructoare de maşini se lărgeşte şi se moderni­­­cează încontinuu baza tehnică a tutu­ror ramurilor industriei, agriculturii, transporturilor şi construcţiilor. Putem spune că industria socialistă în România este o temelie puternică a dezvoltării şi mecanizării întregii economii, ea înregistrează an de an noi succese în privinţa ridicării nive­lului tehnic şi al calităţii producţiei. Este o mîndrie pentru poporul nostru faptul că ţara noastră care în trecut importa şi cele mai mărunte lucruri, astăzi exportă maşini moderne, utilaj petrolifer şi diferite alte produse ale industriei romîneşti, mult apreciate peste hotare. Cu ajutorul industriei socialiste se fac paşi mari pe calea mecanizării a­­griculturii. Numai în ultimii patru ani au fost puse la îndemîna ţără­nimii muncitoare circa 10.000 tractoa­re, 6.000 semănători, 5.000 secerători, 5000 batoze şi combine şi alte unelte agricole. Avîntul realizat în ultimul timp în domeniul transformării socia­liste a agriculturii exprimă cu putere convingerea ţărănimii muncitoare că politica partidului de cooperativizare a agriculturii este singura cale a bu­nei stări şi a unei vieţi luminoase. Dezvoltarea continuă a economiei şi culturii, creşterea venitului naţional, atragerea în cîmpul muncii a unui nu­măr tot mai mare de muncitori, spo­rirea cheltuielilor social-culturale, fă­cute de către stat, au asigurat creş­terea veniturilor reale ale oamenilor muncii. Raportul prezentat în Congres şi participanţii la discuţii au scos în e­­videnţă un şir de realizări obţinute în activitatea de producţie şi în îm­bunătăţirea condiţiilor de muncă şi trai de către muncitorii, tehnicienii, inginerii şi funcţionarii din industria metalurgică, constructoare de maşini şi electrotehnică. După cum vă este cunoscut, Direc­tivele celui de al II-lea Congres al P.M.R. prevăd ca producţia globală industrială să crească în 1960 faţă de 1955 cu 60—65 la sută. In 1960 vom produce circa 8 miliarde KW/ore e­­nergie faţă de 7 miliarde prevăzute în planul de electrificare. Aceasta în­seamnă desfăşurarea unei uriaşe munci politice şi organizatorice­ pentru mobilizarea tuturor forţelor creatoare ale oamenilor muncii din întreaga in­dustrie, şi deci şi din ramura dvs. In realizarea acestui important o­­biectiv, un rol deosebit îl are Sindi­catul muncitorilor din metalurgie şi electricitate. In raport s-a arătat că într-o serie de întreprinderi producti­vitatea muncii nu a crescut în raport cu posibilităţile, iar preţul de cost al produselor nu a scăzut corespunzător cu rezervele existente. Dumneavoastră cunoaşteţi că la al II-lea Congres al P.M.R. s-a criticat tocmai faptul că problema creşterii productivităţii muncii, reducerii pre­ţului de cost n-au constituit o preo­cupare permanentă a ministerelor, a conducerilor din întreprinderi şi a sin­dicatelor. Creşterea productivităţii muncii, re­ducerea preţului de cost trebuie pri­vite ca o problemă centrală şi perma­nentă a tuturor organelor sindicale şi a conducerilor administrative, a fiecărui om al muncii din metalurgie şi electricitate. Creşterea producti­vităţii muncii se obţine pe calea unei mai bune folosiri a întregii capacităţi de producţie a agregatelor şi utilaje­lor, a bunei organizări la locul de muncă, pe calea perfecţionării conti­nue a maşinilor, a introducerii noilor metode de lucru, lichidării pierderilor de timpi de lucru, pe calea ridicării permanente a pregătirii profesionale a muncitorilor şi tehnicienilor. Fără a­­ceasta nu poate fi concepută creşterea venitului naţional şi în consecinţă creşterea nivelului de trai al oamenilor muncii. O deficienţă foarte serioasă care a fost subliniată în raportul C.C. al sin­dicatului ca şi în discuţiile tov. Mihai Roşioru de la Uzinele de tractoare „Ernst Thälmann“, Marin Coman de la uzinele „Mao Tze-dun“, Dumitru I.Lazăr de la uzinele „Gh. Dimitrov“­­Arad şi alţii, este lipsa de ritmicitate în procesul de producţie. Aceasta are drept urmare creşterea procentului de rebuturi, slaba calitate a produselor, efectuarea în mod nejustificat a unui număr de ore suplimentare, mărirea eforturilor muncitorilor.In afară de a­­ceasta se creează mari greutăţi în or­ganizarea întrecerii socialiste şi se frînează iniţiativa muncitorilor. Fără îndoială că în parte vina pentru lipsa de ritmicitate o poartă în primul rînd organele administrtive, începînd de la conducerea întreprinde­rilor şi pînă la conducerea ministere­lor, care nu ţin seama în suficientă măsură în ce fel de condiţii se reali­zează planul de producţie. Lipsa este însă şi a organelor sindicale care n-au dovedit suficientă operativitate şi combativitate față de organele ad­ministrative, care din lipsă de preocu­pare întîrzie în mod nejustificat apro­vizionarea la timp a întreprinderilor cu cele necesare. Congresul trebuie să îndrume organele sindicale ca în strîn­­să colaborare cu direcţiile întreprinde­­rilor să analizeze temeinic şi să ia măsuri concrete pentru lichidarea cauzelor care împiedică desfăşurarea ritmică a producţiei în întreprinderi. Aceste măsuri sînt cu atît mai nece­sare cu cît la 1 octombrie a. c. experimentarea măsurilor privind sis­temul îmbunătăţit de salarizare şi normare a muncii se extinde la mai multe întreprinderi din ramura dvs. Extinderea experimentării sistemu­lui îmbunătăţit de salarizare presu­pune analizarea cauzelor pentru care unii muncitori au obţinut cîştiguri mai mici şi aceasta nu din vina lor, ci datorită faptului că locurile de muncă nu au fost aprovizionate la timp cu materie primă, materiale,­­ca şi insuficientei preocupări pentru cali­­ficarea lor. O mai mare atenţie trebuie să se acorde introducerii normelor cu mmo­­tivare tehnică. Introducerea normelor cu motivare tehnică trebuie să ducă la mărirea cointeresării muncitorilor pentru creş­terea producţiei, a productivităţii muncii, pentru îmbunătăţirea, calităţii şi ieftinirea producţiei şi creşterea pe această bază a cîştigului lor real.­­ In lucrările Congresului dvs. s-a vorbit despre rolul deosebit de impor­tant pe care-1 au consfătuirile de pro­ducţie în întreprinderile din ramurile metalurgie şi electricitate. Tov. Vichente Bălan de la Combi­natul Siderurgic Hunedoara, tov. Pa­vel Floruţ de la C.M. Reşiţa şi tov. ministru adjunct Nicolae Gheorghiu şi­ alţii au arătat importantele reali­zări obţinute în producţie datorită mai bunei pregătiri şi organizări a cons­fătuirilor de producţie, instruind în prealabil comitetele de secţie, orga­nizatorii de grupă, maiştrii şi tehnicie­nii din întreprindere asupra felului cum trebuiesc organizate aceste cons­fătuiri. Acest lucru este perfect just. Prin consfătuirile de producţie oa­menii muncii îşi exercită în cea mai largă măsură dreptul de a participa la rezolvarea tuturor problemelor pri­vind organizarea şi conducerea pro­ducţiei. In regimul nostru democrat­­popular, poporul muncitor în frunte cu clasa muncitoare, clasa conducă­toare în stat, este singurul stăpîn pe toate bogăţiile ţării. Pentru aceasta, clasa muncitoare, oamenii muncii, sînt interesaţi în cel mai înalt grad să participe direct la conducerea trebu­rilor generale ale statului, să partici­pe direct la buna gospodărire şi con­ducere a fiecărui loc de muncă în par­te din întreprinderile noastre socia­liste. Fără această participare con­ştientă a tuturor muncitorilor, tehni­cienilor, inginerilor şi funcţionarilor, fără folosirea experienţei, priceperii, a capacităţii lor creatoare, nu poate fi concepută o conducere eficace a construcţiei socialiste. Fără ajutorul colectivului nu putem lichida rutina, birocratismul, vechile deprinderi moş­tenite de la regimul burghezo-moşie­­resc. Deci, numai prin atragerea şi participarea întregului nostru popor muncitor şi îndeosebi a clasei munci­toare, se poate obţine într-adevăr o conducere calitativ nouă, cu adevă­rat socialistă, cu adevărat populară. Un exemplu de om de tip nou, este tov. Ştefan Covaci, fruntaş în producţie la ,,Electromotor“-Timişoa­­ra. Aţi auzit cele spuse de dînsul aici, la Congres, că la locul lui de muncă el se simte organizator al producţiei „director“ — cum spunea el — direct răspunzător de felul cum se desfă­şoară producţia acolo şi nu numai a­­colo, ci şi în întreaga întreprindere. Exemple de acestea avem cu sutele, cu miile în toate ramurile noastre, în toată ţara. Aşa se explică de ce am putut obţine rezultate atît de frumoa­se în realizarea şi depăşirea sarcini­lor de plan în înflorirea continuă a economiei şi culturii noastre. Imaginaţi-vă, tovarăşi, ce rezultate minunate putem obţine noi, dacă fie­care muncitor se simte un participant activ, conştient şi un organizator al producţiei la locul său de muncă, la conducerea şi gospodărirea întreprin­derii. Cît de multe poate realiza un asemenea colectiv de întreprindere, cu asemenea oameni devotaţi cauzei con­struirii socialismului cu multă dragos­te faţă de patria lor socialistă. Aceasta se poate întîmpla numai într-un stat socialist. Iată, tovarăşi, în ce direcţie trebuie să-şi îndrepte eforturile sindicatele noastre, ca organizaţia cea mai largă a clasei muncitoare, ca ajutor credin­cios al partidului. Aceasta înseamnă a dezvolta necontenit conştiinţa co­munistă a oamenilor, a-i face să în­ţeleagă cele spuse de Lenin, anume că: „Statul este puternic prin con­ştiinţa maselor“. De altfel, acesta este şi rolul sindicatelor ca şcoală a co­munismului, şcoală de conducere a producţiei pentru clasa muncitoare şi apoi pentru toţi oamenii muncii, o şcoală de atragere a maselor de oa­meni ai muncii în opera de construire a socialismului. Faptul că sindicatele pun pe primul plan al activităţii lor sarcinile ce de­curg din rolul lor de şcoală a produc­ţiei, corespunde intereselor fiecărui om al muncii, deoarece asigurarea unui trai mai bun şi mai fericit nu poate fi înfăptuită decît pe baza unei pro­ducţii tot mai mari, de o calitate cit mai bună şi la un preţ de cost cît mai scăzut. Sindicatele noastre consideră că una din formele cele mai potri­vite, cele mai democratice, care asi­gură participarea efectivă, nemijlocită a întregii mase de muncitori, tehnici­eni, ingineri şi funcţionari la organi­zarea şi conducerea producţiei şi eco­nomiei, o constituie consfătuirile de producţie. Acest adevăr este confir­mat în mod strălucit de experienţa clasei muncitoare şi a sindicatelor din U.R.S.S. unde consfătuirile de pro­ducţie au adus o mare contribuţie la victoria orînduirii socialiste şi acum joacă un rol foarte important în lupta pentru construirea comunismului, de experienţa altor state socialiste, pre­cum şi de experienţa propriei noastre clase muncitoare. De ce socotesc sindicatele noastre că prin consfătuirile de producţie se manifestă în modul cel mai convin­gător democraţia muncitorească, de­mocraţie în virtutea căreia fiecare om al muncii poate să spună părerea sa în orice chestiune privind activita­tea întreprinderii, a economiei naţio­nale în ansamblul ei? Pentru că în consfătuirile de producţie, organizaţii­le sindicale, reunind laolaltă pe, cei ce lucrează într-o echipă, secţie sau întreprindere, pot împleti şi mai bine preocupările pentru îndeplinirea sar­cinilor de plan cu educarea comunistă a oamenilor muncii. In cadrul consfă­tuirilor de producţie, fiecare muncitor, Inginer, tehnician şi funcţionar are po­sibilitatea să-şi spună părerea şi să participe direct la soluţionarea tuturor problemelor, începînd cu organizarea şi conducerea producţiei şi pînă la modul cum se cheltuiesc fondurile bă­neşti necesare activităţii social-econo­mice ale unităţii respective. Consfătuirile de producţie sunt ca­racterizate şi ca forme ce realizează în fapt principiul colaborării şi ajuto­rului reciproc între conducerile între­prinderilor, secţiilor, brigăzilor, echipe­lor şi masele de muncitori. Consfătu­irile de producţie îmbină deci în mod armonios interesele personale ale fie­cărui om al muncii cu interesele ge­nerale ale statului. Aceasta deoarece muncitorii, inginerii, tehnicienii şi funcţionarii din întreprinderile şi uzi­nele noastre participă la producţia bu­nurilor materiale nu numai în calitate de producători ci şi în calitate de conducători şi organizatori, conştienţi că fiecare procent de creştere a pro­ducţiei şi productivităţii muncii, fie­care procent de reducere a preţului de cost duce la dezvoltarea continuă a­­e­­conomiei naţionale, la creşterea bunei stări materiale şi culturale a celor ce muncesc. Trebuie spus că orice restrîngere a participării largi a maselor de mun­citori la conducerea treburilor între­prinderilor este incompatibilă cu în­săşi principiile de construire a socia­lismului. Deşi în multe locuri s-a reuşit ca, consfătuirile de producţie să fie or­ganizate în condiţii satisfăcătoare, şi să se obţină rezultate pozitive, însă din discuţiile purtate în Congres re­iese că în ce priveşte consfătuirile de producţie mai există încă multă ne­claritate, confuzii la unele organe sin­dicale şi conduceri administrative. în primul rînd, trebuie să atragem atenţia că sunt conducători de între­prinderi ca tovarăşii Cogan, director la I.C.S.H., tov. director Ianu de la Metrom-Oraşul Stalin şi alţii care nu înţeleg rolul consfătuirilor de produc­ţie, nu le consideră ca un ajutor im­portant pentru realizarea sarcinilor puse în faţa întreprinderilor şi nu participă la aceste consfătuiri pe mo­tiv că ei ,,n-au timp“, că sunt ocupaţi cu alte probleme „mai importante“ ale întreprinderii. Se pune întrebarea: cum pot ei să se lipsească de spriji­nul masei de oameni ai muncii, în re­zolvarea acestor probleme „mai im­portante“, cum pot ei să se lipsească de experienţa şi înţelepciunea colecti­vă a maselor care vin cu dragoste să contribuie la rezolvarea celor mai gre­le probleme ale întreprinderii ? Atîta timp cît tovarăşi ca aceştia din conducerile administrative nu vor în­ţelege rolul important al consfătuiri­lor de producţie, nu vor ţine seama de părerea masei, vor lipsi întreprinde­rile respective de o sursă uriaşă de e­­nergie creatoare în rezolvarea diferi­telor greutăţi ce se ivesc în producţie. Din cele expuse de tov. Gh. Şerbă­­nescu, preşedintele comitetului de în­treprindere al uzinelor „23 August" a reieşit că el are neclarităţi, confuzii, în problemele consfătuirilor de produc­­ţie şi întrecerii socialiste. Tov. Şer­­bănescu trebuie să înţeleagă că impor­tant este conţinutul consfătuirilor de producţie, conţinutul întrecerii socia­liste şi nu formele birocratice şi re­ţetele de sus. Indicaţiile principiale date de ple­nara C.C.S. din ianuarie a.c. privind organizarea consfătuirilor de producţie privesc toate ramurile de producţie. In aplicarea şi perfecţionarea acestor indicaţii, trebuie să se ţină seama de condiţiile specifice de­­ muncă, de ex­perienţa proprie a colectivelor de mun­citori şi tehnicieni din întreprinderi. Este bine, tovarăşi, ca membrii Pre­zidiului C.C. al Sindicatului munci­torilor din industria metalurgică şi electricitate să meargă pe o perioadă mai îndelungată (2-3 luni) în cîte o întreprindere mai mare, unde să stu­dieze şi să ajute organele sindicale şi conducerile administrative în buna or­ganizare a consfătuirilor de producţie şi să generalizeze experienţa bună pe întreaga ramură. Ultima plenară a C.C.S. a stabilit unele măsuri pentru lărgirea atribu­ţiilor şi creşterea autorităţii consfătui­rilor de producţie. Plenara a socotit nimerit ca directorii şi şefii serviciilor tehnice şi administrative să răspundă la consfătuirile de producţie chestiu­nilor ridicate de muncitori, să dea so­coteală asupra felului cum sunt urmă­rite şi aplicate propunerile lor juste şi acceptate. Pe lîngă aceste obligaţii, li se cere să prezinte în consfătuirile de producţie rapoarte asupra celor mai importante laturi ale activităţii întreprinderii ca : realizarea planului de producţie şi a planului financiar, realizarea contractelor economice în­cheiate cu alte întreprinderi, pregăti­rea cadrelor de muncitori şi tehnicieni, folosirea fondului de­­salarii etc. Pentru a ridica autoritatea consfă­tuirilor de producţie, este necesar ca organizaţiile sindicale, să verifice în­deaproape îndeplinirea propunerilor ac­ceptate şi a hotărîrilor luate în cons­fătuirea de producţie. Să devină o re­gulă oblgatorie ca la fiecare consfă­tuire de producţie, înainte de a intra în ordinea de zi, să se raporteze cons­fătuirii cum s-au îndeplinit propune­rile şi hotărîrile din şedinţa anteri­oară. In continuare, tov. A. Moisescu s-a ocupat de munca în domeniul organi­zării­­ întrecerii socialiste. In întrecerea organizată în ramura dvs., a arătat vorbitorul, au apărut importante iniţiative. Merită toată a­­tenţia iniţiativa preţioasă a oţel­arilor de la Hunedoara de a da „600 şarje rapide anual pe schimb“, cea a colec­tivului întreprinderii „I. C. Frimu“­­Sinaia, „Fiecare produs cu un preţ de cost cît mai scăzut“ şi altele. Din partea Prezidiului C.C. al sindi­catului a existat o preocupare pentru generalizarea acestor iniţiat­ve prin organizarea unor schimburi de expe­rienţă şi prin ajutorul practic dat u­­nor întreprinderi în vederea extinde­rii la cit mai multe colective. Aşa cum arată însă raportul şi unii tova­răşi în discuţii ca tov. Mihai Stoian de la uzinele „1 Mai“-Ploeşti. Nicolae Pili de la uzinele Calan, întrecerea socialistă mai are încă în unele locuri un caracter formal, birocratic, există lipsuri în domeniul răspîndirii iniţia­tivelor şi a metodelor înaintate de muncă ale fruntaşilor în producţie şi ale inovatorilor. In această privinţă există multă lipsă de operativitate, atît la organele sindicale cît şi la cele ad­ministrative. De multe ori se începe, cu destulă zarvă, popularizarea unei iniţiative care a dat rezultate bune, iar după scurt timp iniţiativa este dată uitării. E necesar să dăm un caracter mai­ organizat şi sistematic răspîndirii iniţiativelor care apar în cursul între­cerii, a experienţei fruntaşilor în în­trecere. Să avem grijă ca în centrul între­cerii social­ete să se pună principalele­ obiective ale producţiei. întrecerea să fie organizată între oameni, brigăzi, echipe, secţii cu profil de muncă ase­mănător. Să se ceară ajutorul tehni­cienilor, inginerilor, pentru ca obiec­tivele să fie legate de locul de mun­că, iar rezultatele întrecerii să fie cu­noscute de participanţii la întrecere. Să nu neglijăm nici stimularea mo­rală şi materială a participanţilor la întrecerea socialistă, a acelor fruntaşi care prin eforturile lor contribuie la obţinerea de importante economii de materii prime sau materiale, la rea­lizarea de beneficii peste plan. Rezultate bune în întrecere se pot obţine numai dacă se creează în pri­mul rînd toate condiţiile pentru apro­vizionarea la timp cu cele necesare, astfel ca fiecare participant la între­cere să-şi poată îndeplini şi depăşi angajamentele luate. Este necesar să acordăm o atenţie mai mare organizării întrecerii socialis­­te, întrucît aci se dezvoltă solidaritatea muncitorească în lupta pentru ţelul co­mun, se îmbină interesele individuale ale oamenilor muncii cu participarea largă la rezolvarea problemelor de interes general ale întregului popor muncitor. •­ Organele sindicale trebuie să facă totul pentru a îndeplini din ce în ce mai bine sarcina lor fundamentală : îmbinarea atragerii oamenilor muncii la organizarea și conducerea econo­miei, cu apărarea intereselor materiale și culturale ale acestora. Rezultate însemnate s-au obţinut în ramura dvs. în domeniul realizării an­gajamentelor din contractele colective, folosirii mai cu grijă a fondurilor de asigurări sociale, a lărgirii bazei ma­teriale pentru activitatea culturală şi sportivă de masă şi altele. Insă, atît din raport cît şi din cu­­vîntările delegaţilor au reieşit o serie de lipsuri în ce priveşte satisfacerea unor necesităţi social-culturale pen­tru care au existat condiţii de rea­lizare. Partidul ne învaţă că creşterea con­tinuă a producţiei şi productivităţii muncii nu este un scop în sine, ci are şi trebuie să aibă ca rezultat creşte­rea necontenită a nivelului de trai material şi cultural al oamenilor muncii. In primul rînd trebuie să lichidăm sub aprecierea importanţei contractului colectiv, a lipsei de urmărire a anga­jamentelor reciproce în tot cursul a­­nului. Trebuie să ridicăm rolul con­tractelor colective ca factor de mobi­lizare a conducerilor întreprinderilor, a organelor sindicale şi a tuturor muncitorilor în îndeplinirea şi depă­şirea sarcinilor de producţie şi în îm­bunătăţirea condiţiilor de muncă și de trai. Trebuiesc luate măsuri împotriva acelora care nu respectă angajamen­tele din contractul colectiv. De altfel, plenara C.C.S. din septembrie 1956 a recomandat C.C. ale sindicatelor să a­­nalizeze împreună cu ministerele res­pective îndeplinirea contractelor co­lective şi să ceară acestora sancţio­narea şi chiar scoaterea din funcţie a acelor conducători economici care în repetate rînduri nu au respectat pre­vederile contractului colectiv. Tov. Nicolae Ivan de la „Oţelul Roşu“, tov. Tiberiu Sárközi de la Şan­tierul Naţional Bicaz şi alţii au criti­cat lipsa de înţelegere pentru rezol­varea la timp a unor probleme sociale ale muncitorilor. Comitetul central al sindicatului, comitetele de întreprin­dere din metalurgie şi electricitate trebuie să-şi îmbunătăţească munca de asigurări sociale, să ia asemenea măsuri care să ducă la înlăturarea depăşirilor­­ prevederilor din bugetele de asigurări sociale, să desfăşoare o muncă mai susţinută pentru cheltui­rea fondurilor de investiţii puse la dis­poziţie de stat pentru protecţia muncii şi tehnica securităţii. Congresul dvs. trebuie să dea indicaţii hotărîte orga­nizaţiilor sindicale din întreprinderi pentru a înlătura toate cauzele care duc la accidente şi îmbolnăviri profe­sionale. Nu trebuie trecut nici aşa uşor cu vederea faptul că fonduri alo­cate pentru lucrări de protecţia mun­cii, de peste 6 milioane lei, nu au fost cheltuite. Nu este mai just să cheltuim aceste fonduri de prevenire a îmbolnăvirilor, pentru asigurarea să­nătăţii oamenilor decît să avem apoi depăşiri din fondurile de asigurări so­ciale după îmbolnăvirea lor ? In a­­ceastă privinţă are o lipsă serioasă atît C.C. al sindicatului cît şi minis­terul. Cu mai multă grijă trebuie să se ocupe organele sindicale de construc­ţiile de locuinţe muncitoreşti. Pla­nul construcţiilor de locuinţe indi­viduale a fost realizat în primul se­mestru numai în proporţie de 23,5 la sută, iar în unele locuri nici nu s-au obţinut terenuri pentru construcţii. Faţă de această situaţie organele sin­dicale şi administrative trebuie să ia măsuri netobtârziate. Totodată, reparti­zarea creditelor pentru construcţii de locuinţe, precum şi repartizarea de a­­partamente în locuinţele făcute de în­treprinderi să fie făcută în adunări generale ale muncitorilor. De asemenea, asupra repartizării biletelor de odihnă şi a biletelor de tra­tament, trebuie să hotărască toţi mun­citorii în adunări sindicale (pe grupe, secţie). In casele de odihnă să ajun­gă în primul rînd muncitorii direct productivi, acei care au mai mare ne­voie de această odihnă. Nu aşa, cum just a sezisat tovarăşa Florica Buţu de la „Electrobanat“-Timişoara, la unele case de odihnă nu ajung mun­citorii direct productivi din întreprin­deri, ci într-o proporţie prea mare funcţionari, ba mai mult chiar şi unii care nu sunt în cîmpul muncii.­­ După cum subliniază raportul de activitate al comitetului central al sindicatului, realizări însemnate s-au obţinut şi în domeniul muncii cultu­ral-educative de masă. Este necesar să folosim în mai mare măsură mijloacele culturale existente pentru educaţia comunistă a oameni­lor muncii. Insuşindu-şi criticile aduse de Ple­nara CC. al P.M.R. din iunie-iulie a.c. cu privire la deficienţele în mun­ca cultural-educativă a sindicatelor, Congresul dvs. trebuie să ia ast­fel de măsuri încît fiecare organizaţie sindicală, fiecare organ sindical să obţină printr-o muncă perseverentă o serioasă îmbunătăţire a muncii cultu­ral-educativă de masă. Munca cultural-educativă a sindica­telor trebuie să ducă la o serioasă ri­dicare a conştiinţei socialiste de cla­să, să se dezvolte atitudinea nouă so­cialistă faţă de muncă şi avutul ob­ştesc, la întărirea vigilenţei de clasă a tuturor oamenilor muncii. Să facem ca fiecare muncitor să simtă şi să în­ţeleagă că toate bunurile din întreprin­derile sectorului socialist aparţin între­gului popor muncitor şi că de păstra­rea şi sporirea acestei bogăţii ob­şteşti depinde bunăstarea fiecăruia dintre noi. O atenţie specială să acordăm edu­cării tineretului, ridicării nivelului po­litic de cultură generală şi calificării sale profesionale Congresul să îndrume organizaţiile sindicale din ramura metal-electric pentru ca întreaga lor muncă cultu­­ral-educatică să se desfăşoare în strînsă legătură cu sarcinile actuale ale construcţiei socialismului în ţara noastră.­­ ★ îndeplinirea cu succes a sarcinilor de răspundere pe care le au organi­zaţiile sindicale din metalurgie şi e­­lectricitate depind în mare măsură de îmbunătăţirea continuă a vieţii in­terne a organizaţiilor sindicale, de respectarea cu fermitate a democraţiei muncitoreşti în întreaga activitate a sindicatelor, de perfecţionarea stilului şi a metodelor de muncă şi respecta­rea principiului colegialităţii şi a con­ducerii colect­ve de către toate orga­nele sindicale de conducere. In ultimele plenare ale C.C.S. s-a subliniat importanţa deosebită ce o re­prezintă munca colectivă în activitatea organelor sindicale conducătoare. Este necesar ca pe viitor plenarele C.C. al sindicatului să fie convocate mai des şi cu regularitate şi în ele să se dez­bată cele mai importante aspecte ale muncii comitetului central şi să se ia măsuri de îmbunătăţire a muncii. Să se lichideze cu ţinerea unor plenare la care participanţii vin nepregătiţi. Fie­care membru al comitetului central ce va fi ales să ia parte activă la mun­ca acestuia. Nu­­î numai la plenare, ci şi între plenare, fiecare membru al C.O. să ajute activitatea organelor sin­dicale din localitatea sau raionul în care lucrează. Să se stabilească sar­cini concrete pentru fiecare membru al C.C. Congresul să îndrume organizaţiile sindicale din industria metalurgică şi electricitate pentru a dezvolta mai mult spiritul muncii colective, de lua­re a hotărîrilor în colectiv şi de răs­pundere colectivă şi individuală pen­tru aplicarea acestora prezentarea cu regularitate a dărilor de seamă în faţa masei membrilor de sindicat. Este necesar să ridicăm tot mai mult rolul şi autoritatea adunării ge­nerale, ca una din formele organizato­rice principale ale sindicatelor, prin care se respectă democraţia muncito­rească, se foloseşte experienţa miilor de oameni ai muncii şi se face educa­ţia socialistă a maselor. În scopul asigurării unei mai strîn­­se legături cu masa largă a membri­lor de sindicat, este necesar ca mem­brii C.C. al sindicatului şi ai Prezi­diului, precum şi aparatul C.C. să stea mai mult în mijlocul maselor să cunoască problemele ce preocupă pe membri de sindicat şi să ajute la re­zolvarea lor. ★ La începutul lunii octombrie se des­chide la Leipzig cel de-al IV-lea Con­gres Mondial al Sindicatelor. După cum cunoaşteţi, tezele Federaţiei Sindicale Mondiale pentru cel de­al IV-lea Congres Mondial al Sin­dicatelor au fost date publicităţii. în­semnătatea deosebită a acestui Con­gres derivă însăşi din problemele pro­puse spre dezbaterea Congresului, pro­bleme ce interesează pe toţi oamenii muncii din lumea întreagă,, în lupta lor pentru condiţii mai bune de mun­că şi de viaţă, pentru consolidarea şi dezvoltarea unităţii sindicale interna­ţionale, pentru pace şi progres so­cial. Principalul ţel al Congresului este acela de a fi o adunare a unităţii, clasei muncitoare, o consfătuire inter­naţională pentru discuţii largi, fră­ţeşti. Acest Congres va aduce aportul său la lărgirea unităţii de acţiune a maselor de oameni ai muncii din fie­care ţară, cît şi pe plan internaţio­nal. El va ajuta la stabilirea de noi legături sindicale internaţionale. Aportul sindicatelor din ţăr­le so­cialiste afiliate la F.S.M. ridica auto­ritatea şi răspunderea acesteia. Dele­gaţia sindicatelor din R.P.R. merge la Congres hotărîtă să dea întreaga sa contribuţie înaltelor ţeluri pentru care luptă F.S.M. Ea va arăta hotă­­rîrea sindicatelor din ţara noastră de a merge înainte pe drumul realizării unităţii sindicale mondiale, de a fi un factor activ în apărarea acestei cauze scumpe muncitorilor din toate ţările. Dezvoltarea situaţiei internaţionale se caracterizează printr-o serie de In­fringed ale imperial­smului şi prin întărirea forţelor populare în luptă pentru apărarea păcii. Credincioase principiile leniniste de convieţuire paşnică între ţările cu sis­teme sociale-politice diferite ţările so­cialiste se pronunţă consecvent pen­tru rezolvarea pe cale paşnică, prin tratative a tuturor problemelor liti­gioase. In cadrul actualei sesiuni a Adună­rii Generale a O.N.U. delegaţia so­vietică a făcut noi şi importante pro­puneri cu privire la coexistenţa paşnică a statelor, la încetarea experienţelor cu arma atomică şi cu hidrogen, cu pri­vire la asumarea de către state a obli­gaţiei de a nu folosi arma nucleară. Politica cercurilor­­imperialiste agre­sive din S.U.A., Anglia şi celelalte ţări capital­ate se loveşte din ce în ce mai mult de împotrivirea unor mase din ce în ce mai largi din însăşi ţă­rile care se află sub dominaţia lor. Acest lucru este dovedit de uriaşele greve şi demonstraţii ce au loc în S.U.A., Anglia, Japonia etc., în care pe lîngă revendicări economice se cere cu tărie încetarea cursei înarmă­rilor, renunţarea la pregătirile de război şi trecerea la o politică paşnică în interesul păcii şi al securităţii mon­diale. Vorbind de politica externă a guver­nului nostru, vorbitorul arată că de­legaţia R.P.R. la sesiunea Adună­rii Generale a O.N.U. a făcut cunos­cut poziţia fermă a guvernului nostru, care reprezintă năzuinţele întregului popor, pentru încetarea grabnică a cursei înarmărilor, a experienţelor cu armele nucleare, pentru admiterea R.P. Chineze în O.N.U., pentru pace şi progres. Ţara noastră se străduieşte să în­treţină relaţii normale prieteneşti cu toate ţările iubitoare de pace apropia­te şi îndepărtate şi în primul rînd cu vecinii ei. Mesajul preşedintelui Consiliului de Miniştri al R.P.R. adresat şefilor de guvern al Albaniei, Bulgariei, Gre­ciei, Iugoslaviei şi Turciei a produs un larg răsunet nu numai în ţările balcanice ci şi în celelalte ţări. Instau­rarea unor relaţii de colaborare paş­nică multilaterală între toate ţările din regiunea balcanică corespunde in­tereselor fundamentale ale popoarelor din această regiune pentru asigurarea securităţii, păcii, progresului lor eco­nomic şi cultural, precum şi interese­lor păcii din întreaga lume. In lupta aceasta uriaşă care se duce pentru apărarea păcii, poporul nostru iubitor de pace îşi înzeceşte eforturile în producţie pentru realizarea celui de-al doilea plan cincinal, pentru a face ţara noastră mai bogată, mai pu­ternică, conştient de faptul că aduce în felul acesta un mare aport la men­ţinerea păcii — a spus în încheiere tov. A. Moisescu. In numele Consiliului Central al Sindicatelor îmi exprim convingerea că Congresul al V-lea al sindicatului dvs. îşi va atinge scopul şi că orga­nele de conducere şi toţi activiştii sin­dicali din metalurgie şi electricitate muncind cu iniţiativă şi simţ de răs­pundere, vor reuşi să îmbunătăţească activitatea organizaţiilor sindicale, vor reuşi să mărească capacitatea de mo­bilizare a oamenilor muncii din meta­lurgie şi electricitate, astfel încît să aducă o contribuţie tot mai mare la lupta întregului nostru popor, condus de încercatul nostru partid, pentru construirea socialismului, pentru fău­rirea unei vieţi îmbelşugate, pentru fericirea, tuturor celor ce muncesc din scumpa noastră patrie. Vă doresc dragi tovarăşi vouă şi tuturor muncitorilor, inginerilor, tehni­cienilor şi funcţionarilor din metalur­gie şi electricitate multă sănătate şi putere de muncă pentru realizarea sar­­c­­ilor de răspundere ce vă revin, vă doresc succese depline în aplicarea ho­tărîrilor Congresului dvs. Cuvintul Iov, inginer adjunct al ministrului Permiteţi-mi să vă adresez în nu­mele conducerii ministerului un fier­binte salut şi să vă felicit pentru succesele obţinute în perioada de la Congresul al IV-lea şi pînă astăzi, u­­rîndu-vă noi succese, pentru ca con­tribuţia dvs. la dezvoltarea econom­ei naţionale să fie cît mai mare. Partidul şi guvernul duc o politică consecventă de dezvoltare a economiei naţionale pe drumul construcţiei so­cialiste, pentru întărirea patriei şi ri­dicarea nivelului de trai al oamenilor muncii. In această activitate organe­le sindicale au un rol deosebit. De a­­ceea este bine ca activitatea sindicală să fie analizată periodic şi îmbunătă­ţită pe măsură ce se desfăşoară. Consider că raportul prezentat la acest Congres este un raport bun care a făcut o analiză obiectivă, cri­tică şi autocritică a activităţii ramurii noastre. Această analiză ne va ajuta să ne apreciem mai bine activitatea şi să acţionăm ca atare. Dacă realizările noastre au fost multe, nu se poate spune că nu am avut şi numeroase, scăderi în muncă. M-aş referi bunăoară la sectorul ener­getic, şi totuşi în raport nu se ia a­­titudine critică faţă de deficienţele care există acolo. Astfel, nu se spune nimic despre limitările în livrarea de energie electrică, care au avut loc în decembrie 1956 şi iunie 1957, limitări nejustificate şi care au produs gre­utăţi industriei. Aceste limitări pu­teau fi evitate dacă reparaţiile grupu­rilor electrogene s-ar fi efectuat con­form regulilor elementare de exploa­tare energetică şi nu în timpul vîr­­fului de iarnă. Privitor la unele probleme ridicate aici vreau să fac precizări. Tovarăşii de la Reşiţa s-au plîns că nu sînt ajutaţi să-şi­ termine clubul şi com­plexul sportiv. Este bine să se ştie că construcţia clubului a început pe seama fondului întreprinderii, dar nu s-a putut termina. De aceea, anul a­­cesta a trebuit să se aloce suma de circa 3.000.000 lei din fond central. Or din acest fond nu s-au utilizat decît 600.000 lei, ceea ce este o mare defecţiune. Este adevărat că de modul cum­­se defăşoară lucrările de investi­ţii răspunde conducerea administrati­va, dar cred că şi comitetul sindical şi membrii de sindicat din în­treprindere puteau să facă foarte mult. Bugetul statului creşte an de an, după cum şi venitul naţional creşte. Aceasta este firesc în condiţiile eco­nomiei noastre socialiste. Dar aceasta nu înseamnă că ne putem permite ori­ce ritm în materie de investiţii. Tre­buie să lucrăm eşalonat, să ţinem sea­ma de nevoile economiei naţionale şi ale oamenilor muncii în ansamblul lor, punînd accentul, după cum e şi fi­resc, înainte de toate, pe dezvoltarea cu precădere a industriei grele. S-a discutat aici mult problema îm­bunătăţirii sistemului de salarizare. Şi eu consider că ea este la ora actuală una din cele mai importante proble­me. Este bine să se ştie clar că aici este vorba de îmbunătăţirea salariză­rii. întreaga noastră ramură a primit din bugetul statului fonduri importan­te în acest scop. Aceasta însă nu tre­buie să ducă la creşterea mecancă a salariilor. Acei care înainte cîştigau mult pe­ bază de norme nejuste, nu trebuie să aştepte că li se va mări cîş­­tigul. Problema stă în aceea de a se face o cît mai justă salarizare. Şi aici un rol foarte important îl au co­misiile special înfiinţate în întreprin­deri. Aceste comisii trebuie să anali­zeze toate cazurile de nemulţumiri ce se ivesc şi să le dea rezolvarea cea mai justă. Pentru noul comitet central am de făcut unele propuneri. In primul rînd m-aş referi la sprijinul pe care cred eu că trebuie să-l dea organele sin­dicale celor administrative în activita­tea acestora. Acest ajutor se poate re­aliza prin mai multe mijloace. La loc de frunte amintesc marea însemnăta­te a consfătuirilor de producţie. Acolo unde consfătuirile de producţie se des­făşoară bine şi rezultatele în produc­ţie sunt bune. Sunt de acord cu pro­punerea ca la aceste consfătuiri să participe şi directorii generali din mi­nistere, de asemenea în limita posi­bilităţilor şi miniştri adjuncţi. Nu a­­vem decît de învăţat din ele şi să lămurim pe loc participanţilor o serie de chestiuni. O altă cale prin care organele sin­dicale pot ajuta celor administrative, este organizarea întrecerii socialiste, întrecerea socialistă poate fi de mare folos pentru răspîndirea metodelor înaintate de muncă, a tehnicii noi, do­meniu în care mai avem foarte multe de făcut. Socot de asemenea că în activitatea viitorului comitet central va trebui să se pună mare accent pe latura spe­cifică muncii sindicale şi anume cre­area­ de condiţii bune de muncă şi de viaţă celor ce muncesc. Tov. Klein a spus aici că stăm bine în ce priveşte protecţia muncii. Desigur, faţă de 1953, am făcut progrese, însă dacă apreci­em sarcinile care stau în prezent în faţa noastră, trebuie să recunoaştem că mai avem multe de făcut.­­ Şi în domeniul asigurărilor sociale sunt deficienţe destule. Acum două luni am chemat pe tovarăşii directori şi preşedinţi de comitete din întreprin­deri şi le-am cerut o situaţie a oame­nilor pe care i-au trimis la odihnă. Am constatat că dintre cei trimişi la odihnă, un număr prea mic sunt mun­citori, iar un număr prea mare sunt funcţionari, directori, şi rude mai a­­propiate sau mai îndepărtate ale a­­cestora. Cînd am întrebat de ce nu au fost trimişi mai mulţi muncitori la odihnă aşa cum prevăd indicaţiile C.C S., mi s-a spus că „muncitorii nu vor să plece“ Acest răspuns nu ex­primă realitatea. Muncitorii vor să meargă în staţiunile balneo-climatice. Recomand noului comitet central care va fi ales să ţină seama de cri­ticile şi analizele care s-au făcut a­zi. Numai în felul acesta rezultatele ac­tivităţii sale vor fi mai bune şi se va putea aduce o contribuţie mai mare la mobilizarea tuturor colective­lor din ramura noastră la îndeplinirea sarcinilor trasate de partid.

Next