Munca, februarie 1958 (Anul 14, nr. 3191-3214)

1958-02-01 / nr. 3191

In întîmpinarea „Zilei ceferiştilor“ Brigada fruntaşa Ştefan Vărzaru, maistru la sec­ţia cazangerie-locomotive, are mai bine de 30 de ani de cind lucrea­ză la Complexul „Griviţa Roşie". E un om tare vesel şi sfătos. Doar cind mi-a vorbit despre grevele din 1933 s-a încruntat. Cind am ajuns însă in mijlocul cazangeriei, n-a mai fost chip să continuăm discuţia. Ciocanele pneumatice ale iituitorilor răpăiau intens. „Ca­zangiii se străduiesc să intimpine cea de-a 25-a unipersare a glorioa­selor lupte muncitoreşti din fe­bruarie ’933 cu succese cit mai însemnate”. Nea Vărzaru — aşa îi spun toţi în secfie — mi-a vorbit cel mai mult despre brigada „Vasile Roai­­tă". încă de la începutul anului, tinerii care alcătuiesc brigada au pornit-o „tare”. Apoi, zilele tre­cute, cind s-au ţinut alegerile sin­dicale in grupă, brigada şi-a spo­rit angajamentele. Pe prim plan a fost pusă calitatea... Am intrat in vorbă cu stemui­­torul Gheorghe Tonca, un tinăr mărunțel, dar iute ca o sfidează. — Ar vrea să-i întreacă pe toți — imi spune nea Vărzaru uitin-­­­u-se la Tonca. Cel mai mult se uită cu cei doi veri: Nicolae Zamfir și Constantin Zamfir. Zam­fir cel mic, e şi organizatorul grupei sindicale. Nu se dă deloc bătut. — Aşa e, cum spune maistrul, interveni Gheorghe Tonca. Intr-o zi am ştemuit 260 de nituri. A­­vusesem o poziţie bună. Şi cusă­turile le ştemuisem. Credeam că l-am întrecut pe Nicolae Zamfir. Şi i­ şi întrecusem in ziua aceea. Dar n-a durat mult. Peste puţin timp stemuise şi el tot cam atit. —­ Dar calitatea cine a dat-o mai bună ? l-am întrebat eu. — Şi eu şi el am dat-o la fel. Nea Vărzaru ne-a spus că nici un nit „n-a prins" la presiune. Nici măcar o „lacrimă”... Gheorghe Tonca ne-a vorbit a­­poi despre Alexandru Voinea. — Pină a plecat in armată am lucrat împreună. S-a intors zilele trecute, l-am vorbit despre între­cerea noastră. Nici nu ştiţi cum s-a bucurat cind a aflat că lu­crează in brigada „Vasile Roaită"! Acum, in primele zile trebuie să-l mai ajut şi eu niţeluş. Nu se face să rămină in urmă... Şi mai ales la calitate... La plecare, maistrul Vărzaru m­-a condus la o vitrină unde se aflau expuse două drapele. — Brigada „Vasile Roaită" e fruntaşă pe Capitală şi pe Com­plex — mi-a spus el cu o justifi­cată mindrie in glas. Ţin tare mult la băieţi. Sunt vrednici, res­pectuoşi, urmaşi demni ai lui Va­sile Roaită... Acum, cind se împlineşte un sfert de veac de la eroicele lupte muncitoreşti din februarie 1933, întrecerea ceferiştilor a prins noi aripi. Prin munca avintată, alături de ei, tinerii cazangii din brigada „Vasile Roailă" cinstesc memoria celor ce şi-au dăruit eroic viaţa şi libertatea pentru zilele luminoa­se pe care ei le trăiesc azi. P. MARGINEANU Pentru expoziţia de la Pekin ORAŞUL STALIN. (De la­ cores­pondentul nostru). — La rampa de încărcare a uzinelor „Strungul“ Ora­şul Stalin a tras un nou convoi de vagoane. Lucrul acesta este un fapt obişnuit. Aproape zi de zi uzina li­vrează diferiţilor săi beneficiari pro­dusele contractate, în special utilaj petrolifer. Acum însă este vorba de o comandă specială destinată să a­­jungă la Pekin. La expoziţia ce se va organiza în cursul acestui an la Pekin, uzinele „Strungul“ trimit o serie de noi produse cum sunt: tur­­bo-ambreiaje pentru instalaţii de foraj, pompe de noroi de 7 la ţoli, broaşte cu elevatori şi pene pentru foraj, cleşti de foraj, elevatoare de foraj şi altele. Prezenţa acestor exponate la expo­ziţia de la Pekin va atrage cu sigu­ranţă primirea de noi comenzi de peste hotare pentru livrarea de utilaj petrolifer. Oţel de calitate superioara HUNEDOARA (coresp. „Munca“). Pe graficul de producţie al secţiei oţelărie Martin a Combinatului Si­derurgic Hunedoara sunt trecute de la 1—30 ianuarie inclusiv un plus de 1.289 tone oţel peste sarcina de plan. Aceasta arată că oţelarii din cele trei schimburi conduse de prim-maiştrii Sirca Tiberiu, Gogu Josan şi Niculae Munteanu se întrec cu toate forţele pentru respectarea angajamentului de a da în cinstea alegerilor organelor sindicale cel puţin 2000 tone oţel de bună calitate peste plan. In această întrecere echipele prim-topitorilor A­­lexandru Nojogan, Noghin Topor şi Paul Orelch de la cuptorul nr. 3 sunt fruntaşe, graficul de producţie al cup­torului lor arătînd o depăşire de peste 10 la sută. In fruntea întrecerii pentru repararea parcului de tractoare şi maşini agricole Rezultate promiţătoare La S.M.T. Apa, raionul Satu Mare reparaţiile de iarnă sunt în toi. Din totalul de 33 tractoare planificate pentru reparat, pînă în ziua de 25 ianuarie 1958, au fost reparate şi re­cepţionate mai mult de 50 la sută. Tot pînă la data de mai sus, me­canizatorii din acest S.M.T. au repa­rat 42 bucăţi pluguri din 45 planifi­cate, 4 discuitoare din 6, 20 grape stelate din 30, cît şi întregul parc de remorci cisterne şi dormitor din dotare. La obţinerea rezultatelor de mai sus a contribuit în primul rînd buna or­ganizare şi disciplina în muncă, ne­lipsind de la program nici un mun­citor, formarea de echipe pe ansam­­ble şi subansamble, cît şi organizarea consfătuirilor de producţie săptămî­­nale şi a întrecerii socialiste dintre echipele de reparaţii. In fruntea întrecerii se situează brigăzile conduse de Varodi Ludovic şi Roja Vasile. Mirică Şerban corespondent voluntar Cu forţe proprii PAŞCANI (coresp- „"Munca"}. — Şi în acest an mecanizatorii staţiunii de maşini şi tractoare din Paşcani îşi pregătesc şi îşi repară parcul de tractoare şi maşini agricole cu forţe proprii- Ei n-au trimis — spre deose­bire de alte staţiuni — la centrele mecanice spre reparaţii nici un motor. Printre tractoarele staţiunii se gă­sesc diferite tipuri de motoare înce­­pînd de la „Lantz“ şi pînă la cel mai modern tip de tractor romînesc. Totuşi ei au reuşit să rezolve această problemă dificilă organizînd munca pe posturi speciale şi avînd totodată la dispoziţie piesele de schimb necesa­re procurate din timp. Ei au reuşit pînă la 27 ianuarie să termine complet reparaţia la 20 de tractoare care sunt gata de a intra în brazdă. Restul se găsesc cu lucrările avansate în pro­porţie de 40 la sută. Mecanizatorii Ion Ungureanu, Pe­tru Neculai şi Ioan Matei cu oamenii din echipele lor s-au remarcat prin calitatea superioară a reparaţiilor pe care le-au executat. Pe sfîrşite se găsesc de asemenea lucrările de reparaţii la restul de a­­gregate. Pînă acum din cele 40 de pluguri au fost reparate 30, din 14 semănători au fost reparate 10, din 80 de grape se găsesc reparate 70. Muncitorii de la S.M.T.-Castelu, regiunea Constanţa, s-au angajat să termine cu 15 zile înainte de termen lucrările de reparaţii la trac­toare şi maşini agricole. Munca se desfăşoară un ritm rapid. Numai in primele 20 de zile ale anului ei au reparat 60 de tractoare. „ In clişeu. Se fac ultimele verificări mașinilor agricole. Pentru muncitorii uzinei se va ridica un orăşel şi vor fi construite blocuri de locuinţe. Pînă în prezent s-au dat în folosinţă 4 blocuri pen­tru muncitorii necăsătoriţi şi sunt în curs de finisaj alte 3 blocuri. Pentru familişti s-au dat în folosinţă un număr de 60 de apartamente. De ase­menea în orăşelul nou vor fi construite alimentare, farmacii, centre de pîine etc., o şcoală de 7 ani, un spital, o creşă cu cămin de zi, un palat al culturii şi altele. In clişeu : Veriere generală a liniilor tehnologice de acid sulfuric şi superfosfaţi, văzute din dreptul transportoarelor. Constructorii uzinei de acid sulfuric şi superfosfaţi de la Năvodari, regiunea Constanţa, depun toate eforturile pentru a termina construcţia uzinei. Paralel cu lucrările exterioare în prezent se fac instalaţiile interi­­oare ale utilajului, astfel ca linia de acid sulfuric să poată produce în trimestrul III al anului 1958, iar linia de superfosfați să producă în tri­mestrul IV al anului 1958. Cooperaţia meşteşugărească va produce : * Mărfuri care întrec cu 400 milioane lei realizările din anul trecut. * 4.000 garnituri mobilă anual prin darea în funcţiune a unei noi unităţi­­ lioane lei realizările anului trecut. Creşte îndeosebi producţia de mobilă, de articole de uz casnic din tablă etc. Se vor pune în fabricaţie noi sortimente, printre care articole de marochinărie şi voiaj din mase pla­stice, noi modele de jucării, încălţă­minte, confecţii, decoraţii interioare, obiecte de artă populară. Activitatea de deservire a populaţiei prin executarea după comandă a ar­ticolelor de îmbrăcăminte, încălţă­minte, lenjerie, tricotaje şi mobilă ca şi diferite prestaţii şi servicii vor căpăta de asemenea o mai mare ex­tindere. Pentru asigurarea acestor sarcini sporite, în afara măsurilor luate în unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti, Comitetul executiv al UCECOM a a­­probat investiţiile necesare pentru construirea în Bucureşti a unei uni­tăţi de mobilă cu o capacitate de peste 4.000 garnituri anual, precum şi a 10 combinate de deservire a populaţiei în diferite localităţi din ţară care vor cuprinde ateliere de lenjerie, croitorie, reparaţii şi con­fecţii de încălţăminte, ateliere foto­grafice, reparaţia unor articole de uz casnic, centre de cofetărie, frizerie şi coafori etc. (Agerpres). Alături de întreprinderile industriei republicane, cooperaţia meşteşugărea­scă aduce o contribuţie importantă la aprovizionarea populaţiei­ cu bunuri de larg consum. Anul acesta, unită­ţile cooperaţiei meşteşugăreşti vor pune la dispoziţia populaţiei mărfuri a căror valoare întrece cu 400 mi­ Moşia familiei Leonida, familie pri­păşită prin părţile acestea pe vremea fanarioţilor, se întinsese de-a lungul anilor ca o pecingine. Mii şi mii de hectare. Pe ea se găseau multe sate : Olteneşti, Tîrzii, Cornii, Albeşti, Gura Albeşti, Idrici, Redin, Mînjeşti şi multe cătune. Oamenii satelor au­ tru­dit cîteva generaţii la rînd ca clăcaşi pe ogoarele boiereşti, pe pâmintul care li se furase. Trudeau fără răgaz, iar în fiecare toamnă, după strînge­­rea recoltei, lor mai că nu le rămînea nimic. Zilele grele de atunci au ră­mas dureroase amintiri. Ele nu se vor mai întoarce. Moşia de ieri, a revenit adevăraţilor ei stăpîni. Aparţine ţăra­nilor din satele amintite. De prin 1950 şi pînă azi s-au pe­trecut la Tîrzii aflînd­ transformări, care au schimbat­ înfăţişarea satului şi viaţa de toate zilele a clăcaşilor de pe vremuri. Aici s-a înfiripat o gos­podărie colectivă şi mai apoi o în­tovărăşire. Acum, ţăranii muncitori din Tîrzii, Feu­rleşti şi Pîhna fac par­te din G.A.C. şi întovărăşiri agricole. 218 familii sînt membre ale G.A-C. „Flamura Roşie“. Numărul e în creş­tere. „Moşia" lor trece de 700 de hec­tare. Pe lîngă pămînt, gospodăria are şi un sector zootehnic destul de dez­voltat. Capete de bovine 93, din care 32 vaci de rasă Mai sînt vreo 40 de porci, 8 cai şi 538 de oi ţurcane. Zi­lele acestea colectiviştii au hotărît ca la vară să se ocupe şi cu creşterea păsărilor de apă. Cele cîteva bălţi a­­flătoare în perimetrul gospodăriei sînt foarte bune pentru aşa ceva. G.A.C. „Flamura Roşie“ din Tîrzii e o gospodărie milionară. Fondul de bază atinge aproape un milion jumă­tate lei. Odată cu intrarea în noul an, colectiviştii au discutat între ei des­pre planul de producţie pe 1958. Des­pre toate au vorbit, de la producţii sporite la hectar — pentru că baza veniturilor în G.A.C. e terenul agricol — pînă la dezvoltarea fermei zooteh­nice, mărirea patrimoniului viticol, construirea de remize, a unui garaj pentru cele 2 autocamioane, a altor saivane etc. Toate acestea au fost dezbătute cu multă seriozitate în a­­dunarea generală pentru darea de seamă. Planurile de viitor nu sînt simple cifre. Munca harnică a colec­­tiviștilor le va transforma în fapte. Familia colectivistului Ioan Crăciun nu e numeroasă. Patru persoane. A­­nul trecut însă numărul zilelor-mun­­că prestate de ea a trecut de 1.100. Numai feciorul lui loan, pe nume Mi­­hai, îngrijitor la oi, a realizat singur aproape jumătate din totalul zilelor. Deşi tînăr, ciobanul Mihai Crăciun a dovedit pricepere în muncă. Producţia de lapte de oi a fost depăşită cu pes­te 2000 de litri. Printre fruntaşi se află şi Bulugu S. Ion II, care a făcut 1100 zile, îngrijitorul de vaci Dumitru Zota a prestat 714 zile-muncă. Dato­rită, în bună măsură, preocupării sale, G.A.C. a obţinut 6374 kg. lapte în plus faţă de prevederi. Colectivistul Panaite Constantin lucrează ca şofer pe camionul gospodăriei. A făcut pî­nă acum 25.000 km, fără nici o pană de cauciuc, fără nici o intervenţie la motor. E fruntaş, pentru că a condus cu atenţie şi a îngrijit bine maşina. Sînt şi alţi fruntaşi, şi numărul lor e destul de mare. G.A.C. se mîndreş­­te cu asemenea oameni, care muncesc neobosit pentru prosperitatea unităţii lor. Ogoarele unite, munca laolaltă, au deschis în faţa colectiviştilor din Tîrzii drumul belşugului, al bună­stării. In fiecare toamnă coşarele şi podurile caselor gem sub greutatea roadelor dobîndite pentru zilele-mun­­că prestate. Ce prisoseşte la drumul cooperativei Valorificînd surplusul de produse agricole, mulţi colectivişti şi-au procurat materiale de construc­ţii pentru casele ce şi le-au construit. In Tîrzii, mai toate casele erau aco­perite cu paie şi stuf. Unora li se ve­deau căpriorii pe la colţuri. Casele ri­dicate de colectivişti în ultimii ani contrastează viu cu cele vechi. Satul parcă rîde cu noile sale podoabe. Multe case au fost refăcute şi aco­perite cu ţiglă sau tablă. Numai în vara trecută s au refăcut şi ridicat din nou 60 de locuinţe. Mai toţi co­lectiviştii şi au tras şi lumină electri­că. Pe timpuri, lumină electrică era numai la curtea lui Constantin Leo­nida, moşierul. Acum, lampa lui Ilic luminează uliţele satului, numeroase case. Şi fiindcă au curent electric vreo 60 de colectivişti şi-au cumpărat aparate de radio. Alţii, cum ar fi Gheorghe Mihalache, Costică Iftimie, ale căror soţii se pricep în ale croi­toriei, şi-au luat maşini de cusut. ★ Pe strada principală se află maga­zinul de aprovizionare şi desfacere al cooperativei săteşti. Aici — mai ales acum, în zilele de iarnă — domneşte multă animaţie, de dimineaţa pînă seara. Magazinul e bine aprovizionat, iar cumpărătorii au de unde alege. Se găsesc aici orice fel de unelte a­­gricole, articole casnice, produse ali­mentare, diferite articole de fierărie, haine, stele, galanterie, articole de librărie etc. Toţi colectiviştii sînt membri ai acestei cooperative. „Nu­mai trebuie acum ca pentru orice fleac să baţi drumul la Huşi“ — spun să­tenii din Tîrzii. Prin cooperativă co­lectiviştii desfac produsele ce le pri­sosesc şi îşi cumpără mărfurile de care au nevoie. ★ Recolta stă la baza veniturilor co­lectiviştilor In toamnă s-au făcut din vreme toate arăturile. In timpul optim s-au însămînţat 170 ha. cu grîu, 10 cu secară, 15 ha cu orz şi 15 cu rapiţa S.M.T.­Huşi i-a ajutat mult pe colectiviştii din Tîrzii. Aici a lu­crat brigada mecanizatorului Ion Enea care e fruntaşă pe staţiune. Toţi tractoriştii din brigadă fac parte chiar din marea familie a gospodă­riei , sînt colectivişti. După termina­rea lucrărilor de toamnă, ei au rămas la G.A.C. cu tot utilajul lor. Aici un N. GRUNZU 1 corespondent al ziarului „Munca“ , I. pentru regiunea Iași I (Continuare II pag. III-a) ★ ★ Anul XIV.­­ nr. 3191 SIMBATA 1 FEBRUARIE 1958 ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL SINDICATELOR DIN R. P. R. 4 pagini 20 bani Angajamentul este respectat Nu este o noutate că oţelarii de­ la „Industria Sirmei“ din Cimpia Tur­­zii sînt vrednici şi pricepuţi. In anul trecut ei, au produs peste prevederile planului 3.303 tone de oţel. Pentru anul acesta se prevede spo­rirea producţiei la cuptoarele electrice cu 4­­ sută. In consfătuirile de pro­ducţie, oţelarii au discutat pe larg această sarcină importantă. Din aceste consfătuiri au izvorît numeroase pro­puneri menite să ducă la folosirea mai bună a agregatelor, la reducerea preţului de cost şi înainte de toate la obţinerea unor oţeluri de cea mai bună calitate. Multe din propunerile făcute au şi fost acceptate fiind in­cluse în planul măsurilor tehnico-or­­ganizatorice pe întreprindere, altele sînt în studiu. Dintre ele am reţinut doar pe aceea de a se construi un cup­tor pentru uscarea fondanţilor nece­sari procesului de fabricaţie a oţe­lului. Drept rezultat, de la începutul anu­lui pînă acum au şi fost produse peste plan 165 tone de oţel. Se creează încă de la început premizele pentru ca angajamentul de onoare al colectivului — îndeplinirea planului pe întregul an cu cel puţin 15 zile înainte de termen — să fie realizat cu succes. ­­­­uputvi UV UV în alegerile de deputaţi pentru sfaturile populare s-au încheiat în adunările populare care s-au desfăşurat în ultimul timp în întrea­ga ţară, alegătorii au desemnat pe cei mai vrednici gospodari dintre ei să fie candidaţi ai Frontului Demo­craţiei Populare pentru alegerile de deputaţi în sfaturile populare de la 2 martie. Pretutindeni, adunările populare de propuneri de candidaţi au fost mani­festări entuziaste ale unităţii po­porului nostru în jurul partidului, o expresie vie a dragostei faţă de re­gimul nostru democrat-popular. In Capitală au avut loc peste 1.400 de adunări populare în cadrul cărora au fost propuşi candidaţii F.D.P. La aceste adunări au luat parte mai mult de 250.000 cetăţeni, dintre care 11.000 au luat cu­­vîntul pentru a propune candi­daţii sau pentru a susţine can­didaturile propuse. Bucureştenii au propus 412 candidaţi în circumscrip­ţiile electorale orăşeneşti, 1976 în cir­cumscripţiile electorale raionale şi 404 în circumscripţiile electorale comuna­le. Dintre aceştia, 60 la sută sînt mun-^ citori din industrie, 22 la sută teh-' nicieni, ingineri şi alte categorii de intelectuali, iar 18 la sută aparţin altor categorii de cetăţeni. Dintre candidaţii propuşi, 144 sînt femei. In regiunea Craiova au fost pro­puşi 13.133 de candidaţi aparţinînd tu­turor categoriilor de cetăţeni. La a­­dunările populare care au avut loc au participat peste 674.000 de cetă­ţeni. Din aceştia, 48.300 au luat cu­­vîntul pentru a propune sau pentru a susţine candidaturile. 6.303 candidaţi au fost propuşi pen­tru alegerile de la 2 martie în Regiu­nea Autonomă Maghiară dintre care 4932 maghiari şi 1305 romîni. La adunările populare din oraşele şi satele regiunii Hunedoara, la care au participat peste 220.000 de oameni ai muncii, au fost propuşi 4682 de candidaţi. In aceste adunări cetăţe­nii, propunîndu-şi candidaţii, au f­a­cut totodată peste 2.000 de propu­neri de realizări gospodăreşti. Pentru activitatea rodnică depusă în acţiunile obşteşti, 2.866 de deputaţi ai sfaturi­lor populare aleşi în anul 1956 au fost propuşi din nou candidaţi. In regiunea Ploeşti, la cele 11.226 de adunări populare, la care au par­ticipat peste 700.000 cetăţeni, au fost propuşi 11.226 de candidaţi. S-au terminat propunerile de can-' r­idaţi şi în regiunea Constanţa. Au fost propuşi 87 de candidaţi în cir­cumscripţiile electorale regionale, 386 în circumscripţiile electorale raionale, 676 în circumscripţiile electorale o­­răşeneşti şi 3.900 de candidaţi în cir-' cumscripţiile electorale comunale. Din­­tre aceştia, 2.410 candidaţi sînt pro­puşi pentru a doua sau a treia oară. Pentru alegerile de la 2 martie, în regiunea Timişoara au fost propuşi 9.096 candidaţi. Dintre aceştia 2.211 sînt muncitori, tehnicieni şi ingineri, 4.108 ţărani colectivişti şi întovărăşiţi, 1.305 intelectuali, 1.078 ţărani cu gos­podării individuale, 149 mici mese­­riaşi şi cooperatori şi 245 gospodine. Propunerile de candidaţi au luat sfîrşit şi în celelalte regiuni ale ţă­rii. In regiunea Bacău, de pildă, au fost propuşi 7.709 candidaţi, în re-­ giunea Iaşi 7.247 candidaţi, în regiu­nea Oradea 7.509 candidaţi, în regiu-­ nea Suceava 7.604 candidaţi, în re­giunea Bucureşti 13.785 candidaţi, în regiunea Cluj 10.519 candidaţi, în re­giunea Stalin 6.695 de candidaţi, iar în regiunea Baia Mare 5.874 candi­daţi. Luînd sfîrşit depunerea de candi­­daturi, comisiile electorale din fiecare circumscripţie au început să afişeze în aceste zile candidaturile propuse­ (Agerpres). Se dezvoltă industria locală REGIUNEA * Noi Întreprinderi­­i*au început STALIN ** activitatea • Sporirea producţiei­­iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii bunurilor de larg consum A­nul trecut în regiunea Stalin şi-au început activitatea nume­roase întreprinderi noi ale in­dustriei locale. Printre acestea se află fabrica de pîine din oraşul Victoria noi unităţi de panificaţie în oraşele Stalin, Sibiu şi Sighişoara, o fabrică de bachelită la Mediaş, o fabrică de panel-placaj la Prejmer şi altele. In 1958 industria locală a regiunii se va completa cu noi unităţi, două fabrici de gheaţă la Oraşul Stalin şi Sibiu, o fabrică de pîine la Mediaş şi alta la Tîrnăveni. In planul de pers­pectivă al sfatului popular din regiu­ne se mai prevede construcţia unei fa­brici de praf de calcar la Racoş, o fa­brică de teracote la Codlea, o între­­prindere de mobilă la Oraşul Stalin, o fabrică de cărămizi şi ţigle şi una de var la Avrig, întreprinderile existente se vor dez­volta prin modernizarea şi înzestrarea lor cu utilaje perfecţionate. Ca urma­re în 1958 producţia bunurilor de larg consum realizată în unităţile industriei locale va creşte cu 9 la sută faţă de anul 1957­ Anul acesta se vor produce cu 60 de tone mai multe produse de carne, cu 502 tone mai multă pîine albă. Industria locală va produce mobilier a cărui valoare va de­păşi cu 3,5 milioane lei valoarea pro­ducţiei din 1957. (Agerpres) | Un candidat al F. D. P.: Brigadierul silvic Caii mergeau agale pe drumul presărat de băltoace. In faţ ă se afla călare pe un roib înfocat, Vasile G. Rusu, un vrîn-c an tinăr şi oacheş, îndărătul meu se găsea Dumitru Ră­­chitosu. Cum avea picioarele proptite pe scările şeii părea ţanţoş nevoie mare. Murgul ce-mi fusese hărăzit era iute şi sprintar şi finea urechile ciu­­lite. Ne întorceam din Vidra, de la o adunare. Un consătean de-al tovarăşi­lor mei de drum, brigadierul silvic Ştefan Stoica, fusese propus candidat al F D P, în circumscripţia electorală regională nr. 42 şi găsiseră de cu­viinţă sâ-l susţină. Ca să ne treacă de unit grăirăm de cite şi mai cite. Intr-un răstimp am adus vorba şi de candidat. Mi-am dat uşor seama că oamenii aceştia îi pur­tau multă stimă. Tinărul cel oacheş opri calul in loc, apoi arătă in zare: — Ceea ce vezi colo e Valea Peşte­rii. Locul ăsta fusese înainte vreme secătuit de topoare. Acum, uite, numai brazi şi fagi, numai carpeni şi anini. După cite ştiu, vreo 40 de hectare. Ştii cine a muncit mult la reîmpădurire ? Ştefan Stoica. E un tehnician care n-are pereche la noi, prin Vrancea. Drumeagul cobora brusc spre pî­­rtul Viscăufi. Aflasem de la nişte oieri că toamna și primăvara puhoaiele fă­­rimau şi minau la vale podurile şu­brezite. laie mare, nu alta... — Vorbeam de Stoica — continuă Vasile Gh. Rusu. Acum vreo doi ani a sculat satul in picioare. „Hai să du­răm alte poduri, mai trainice“, ne în­demna el. N-a fost om bun de treabă care să nu-l fi urmat. Cel dinţii care şi-a suflecat mînecile a fost chiar el. Cinci poduri peste o apă afurisită ca asta nu-i lucru uşor... Ce zici ? Intrarăm­ pe nesimţite în Vizantea. Amurgul îşi pregătea culcuşul... Caii mergeau la pas, fără grabă, ocolind băltoacele. La un moment dat am des­lușit pe arcada unei porți largi: gospodăria agricolă colectivă „Cel de-al ll-lea Congres al P.M.R.". — Și la gospodăria colectivă a pus umărul — vorbi vrinceanul d­indărătul meu. A fost printre primii agitatori cu „esperență". Unii se cam codeau. Şe­deau de-o parte, neîncrezători, dar bădi­a Stoica, împreună cu­ comuniştii din Vizantea, a ştiut cum să-i îndu­plece. După el, vreo 60 de familii au iscălit cereri de intrare In gospo­dărie. Ce mai vorbă lungă : e om ini­mos și cu minte luminată. — Dar despre căminul cultural n-ai nimic de zis ? îi aminti flăcăul de pa roibul cel înfocat. Struni calul in loc și se întoarse spre mine: — Auzi mătăluță? Coșcogeamitra­sat ca al nostru fără clădire pentru cămin cultural ! Mai mare rușinea ! Acum iacătă-l. Am muncit cu drag. Tovarășul Stoica printre noi. Clnd îl cătai la cămin. E drept că și sfatul popular ne-a fost de mare ajutor. Alt­fel, oricit ne-am fi trudit, nu răzbeam. In primăvară îl inaugurăm, i-am pus numele „Gheorghi Dimitrov". — Numai în sala de adunări Incep vreo 300 de oameni — adaugă cu fata Dumitru Răchitosu. Aşa-i măi Va­sile ? — Aşa-i. Noaptea își pogorise treptat vălul întunericului. In case se aprinseseră luminile. Apoi s-a iscat undeva un zvon de armonică... Imi propusesem ca a doua zi să mă intilnesc cu brigadierul silvic pentru ca să-mi­ întregesc notiţele despre me­ritele lui în munca obştească. De la ocolul silvic din Vidra mi se mai spu­sese că-i un vrednic organizator de grupă sindicală, că se ocupă cu sîrg de ajutorarea pădurarilor in însuşirea unei tehnici forestiere înaintate. Cind m-am despărţit de cei doi vrin­­ceni din Vizantea am mai aflat că brigadierul silvic Ştefan Stoica fusese ales deputat in sfatul popular comunal in două rinduri şi că-şi îndeplinise mi­siunea cu cinste, aşa cum bine-i şade unui gospodar. MIHAIL DORAŞ ! De curînd, pe str. Mihai Viteazu, din Suceava s-a construit prin grija sfatului popular două noi blocuri cu cîte 12 apartamente fiecare. In clișeu : noile blocuri.

Next