Munca, martie 1958 (Anul 14, nr. 3215-3240)
1958-03-01 / nr. 3215
Pag. 2-a VOTÎND PENTRU FRONTUL DEMOCRAȚIEI POPULARE, VOTĂM PENTRU ÎNFLORIREA PATRIEI! Candidaţi ai F. D. P. SAVA OSTOIN ceferist, staţia Podgoria.Arad, candidat al F.D.P. pentru circumscripţia electorală orăşenească nr. 103. IOSIF ROTARESCU lăcătuş la Atelierele C.F.R.. Arad, candidat al F.D.P. pentru circumscripţia electorală orăşenească nr. 4. EDIT LIXANDRU muncitoare la uzinele textile 30 Decembrie-Arad, candidat al F.D.P. pentru circumscripția electorală orășenească nr. 23. UN OM răzbate in viaţă Am cunoscut un om. Un om minunat. Un om al zilelor noastre. Viaţa lui? Un roman. Citeva notaţii vor aduce o lumină cit de mică asupra felului cum a răzbit in viaţă Ilie Constantin. Reporterul nu ţine să se abată de la tradiţie■ De aceea, TRECUT... Bate clopotul In Viişoara. Bate a moarte. Dangătul lui se aude tinguitor. Unii tresar înspăimintaţi. ..Cine o mai fi murit ?” Alţii înalţă din umeri ginditori: „Ce ţi-i şi cu omul ăsta. O părere”. Clopotul se aude des in Viişoara. In casa Constantinilor, e durere şi jale. A murit capul familiei. Tatăl— Sărmanul, era om bun ! — Ferice de el! Vai de ăştilalţi care rămln pe lumea asta rea. Unsprezece guri. Mama nici nu Lepădase doliul şi cei unsprezece copii plecaseră In lume. Zburaseră din cuibul părintesc, la fel cum zboară fulgii de păpădie. Care-ncotro... Ilie a ajuns la Bucureşti. Ce căutai tu aici printre străini, copil al nimănui ? Ai bătut in zadar pe La porţi. Ai fost întrebat de virstă şi ţi s-a încercat tăria muşchilor. Ai dormit in grădini şi pe sub poduri. Ai mîncat ce n-ai avut. Intr-o zi, Ilie a găsit un ciob de fericire. A fost angajat ca măturător. Măturător pe străzile Capitalei. A primit. Cum să nu primească?! Oraşul era impinzit de oameni fără de lucru. Se intimpla in anul 1932„ cind criza rinjea colţii, flămlndă. Cine să bănuiască că In spatele măturii uriaşe de nuiele, se ascundea un om cu visurile şi năzuinţele sale? Nimeni n-avea vreme de aşa ceva. Oamenii, posesori a două braţe bune de orice muncă, erau siliţi La umilire şi degradare. Măturător. Ani şi ani de zile măturător. La 17 ani, Ilie s-a însurat. Cu o fată la fel de oropsită ca şi el. Oare nu doi, jugul vieţii va fi mai uşor ? Nicidecum! Soţia i-a născut o fetiţă- Pe Victoria. Au venit zile şi mai grele. De acasă, din Oltenia, bătrina lui mamă ii trimetea numai veşti dureroase. Din unsprezece fraţi mai rămăsese doar cinci... In urma măturii, caldarimul răminea alb, curat. Numai inima lui Ilie, măturătorul, era neagră. Neagră ca smoala... PREZENT... „Se caută muncitori necalificaţi”. Un scurt anunţ lipit pe poarta fabricii. S-a dus. Ilie Constantin pătrundea astfel intr-o lume nouă. Lumea dorită de el. Lumea oamenilor adevăraţi. Se intimpla la puţin timp de la naţionalizare. Meşterul Nader Augustin, l-a luat lingă el. In faţa cuptoarelor, din pintecele cărora se revărsa afară in efluvii îmbătătoare aroma plinii calde. Plinea care se rumenea pentru a fi frintă pe mesele muncitorilor. Ilie se dovedi a fi o minte ageră şi tare harnic. De La meşter, învăţă meseria de cocător. Ii plăcea mult, nespus de mult noua şi frumoasa lui indeletnicire. Dar lui Ilie Constantin ii plăcea mult să citească, să ştie, să înveţe. De acum avea această posibilitate. Primit in rindul comuniştilor, Ilie Constantin află răspuns la multe întrebări ce-i chinuiau mintea cu ani în urmă. Azi ştie pentru, ce luptă. E muncitor. Şi-şi cunoaşte menirea. Munceşte cu pasiune. Cu zece.Ajunge fruntaş în producţie şi unul dintre cei mai buni cocători. Pe strada Economu Cezarescu, la nr. 8 locuieşte farturia lui Ilie Constantin, muncitor la fabrica de pline „Constantin David” Mulţi locuitori din cartierul Grozăveşti cunosc această adresă. La ultimele alegeri în sfaturile populare, Ilie Constantin a fost ales deputat. Oamenii n-au greşit in alegerea lor. Mărturie stau înfăptuirile împlinite in acest răstimp in cartierul lor. Amintirea citorva din ele, fac dovadă... Pavarea şi canalizarea străzii Alfabetului. Deschiderea unei unităţi de frizerie şi coafură... Electrificarea cu cablu subteran a străzii Bordeianu.. Mutarea pielii Grozăveşti intr-un loc complet renovat... Ilie Constantin a fost din nou propus candidat al F.D.P. în circumscripţia electorală orăşenească 333. Cetăţenii i-au dovedit încă odată încrederea şi preţuirea lor- Este încrederea şi preţuirea adusă muncii şi cinstei unui om. Unui om minunat. Unui om al zilelor noastre... VIITOR.. De data aceasta, dăm cuvintul tovarăşului Ilie Constantin. — Prima dorinţă. Să fie pace. Fiindcă numai in pace vom putea muncii şi fi fericiţi. Aş mai dori, şi realizarea acestei dorinţi depinde numai de mine, să rămîn şi pe mai departe fruntaş in producţie. De opt ani păstrez acest titlu. Cit priveşte activitatea obştească, voi căuta să nu ştirbesc cu nimic din încrederea oamenilor.„ GH. PANTAZI Compoziţie liberă — Vino duminică pe la mine — m-a invitat zilele trecute un prieten, muncitorul de port Babuş Vasile. Şi mi-a dat o adresă nouă. Alta decât cea pe care o ştiam. L-am privit nedumerit. — Nu mai stau în locuinţele întreprinderii — a zîmbit el. M-am mutat acum o lună. Vino, totuşi... Autobuzul nr. 3 nu m-a lăsat prea departe de locuinţa prietenului meu, deşi am coborît la ultima staţie. L-am găsit acasă, în sînul familiei împreună cu soţia şi cei doi copii: Titel, un băieţel de 6 anii, şi Netişor, elevă în clasa a VI-a elementară. In timp ce fata ÎŞi strlngea caietele şi manualele (tocmai îşi terminase lecţiile) micul Titel îi şterpeli cartea de istorie şi, mîndru de cunoştinţele lui, începu să-mi arate pozele: „Asta cu căciulă mare este Tudor Vladimirescu- Asta călare e Mihai Viteazu... ăsta e Mircea... I-am admirat sincer atît puterea de memorizare a figurilor cit şi (mai târziu) talentul de recitator al poeziilor pe care le învăţase la grădiniţa. Despre soră-sa aflai că are note mari la toate materiile, dar mai ales la compoziţiile de limba romînă. Mîndru de odrasla sa, ca orice părinte, prietenul meu îi ceru să-mi arate compoziţia liberă pe care tocmai o terminase. — Am avut trei teme, la alegere — îmi explică fata : „Şcoala noastră“, „Casa noastră“ şi „Strada noastră“. Despre şcoală mi s-a părut că n-ar trebui să scriu tocmai eu, care abia m-am mutat aici după ce am învăţat 5 ani în altă şcoală. Despre casa noastră aş fi putut să scriu fiindcă e nouă, abia ne-am mutat în ea... Dar parcă numai mai avem casă nouă? — continuă fata. Cred că jumătate din colegi. Nu ştiu tocmai bine. Ştiu însă că alţii au case şi mai frumoase ca a noastră. Dar strada, cu strada e altceva... Am zîmbit oarecum îngăduitor in faţa acestei alegeri. Compoziţia liberă a elevei din clasa a Vl-a mă absorbi cu totul : „Strada noastră nu este un bulevard. Ea nu este nici măcar o şosea pietruită, cum sînt o mulţime in oraşul Constanţa. Dar ea este strada noastră. Ea s-a născut odată cu venirea noastră în acest cartier. Cînd părinţii mei şi ai altor copii au început — cu ajutorul statului — să-şi facă primele case, a apărut şi strada noastră. Deocamdată noi nu avem decit un trotuar, pe partea unde sunt casele. Pe cealaltă parte încă nu s-au construit locuinţe. „La Nuci“, aşa este cunoscut cartierul nostru. Pină nu s-au început locuinţele, aici nu erau decit vreo ciţiva nuci bătrîni, bătrlni de tot. Azi în fiecare curte şi la poarta fiecărei curţi părinţii noştri şi noi pionierii am pus vlăstare de pomi tineri. Strada noastră nu e cea mai frumoasă din Constanţa. Ea se numeşte Ion Roată. Dar noi nu vom merge niciodată la vreun domnitor cu jalba in proţap, ca sa ne rezolve nevoile. Noi avem un deputat pe strada noastră, in cartierul nostru. Şi dacă azi noi nu avem Încă lumină electrică in toate casele, iar canalizarea este abia un proiect, cu deputatul nostru Ie vom face pe toate. Şi atunci cea mai frumoasă stradă din oraş va fi strada noastră“. ...Multă vreme după ce am plecat din casa prietenului meu n-am putut să-mi definesc sentimentele ce mă stăpâneau: mulţumirea de a fi văzut o familie fericită în casă nou, sau stima faţă de un deputat pe care nu-l cunosc, dar care, fără să ştie, primise vot de încredere din partea unei fetiţe ce n-avea nici măcar vîrsta celor ce votează. GH. DIMA corespondent al ziarului „Munca" pentru regiunea Constanţa ............. jCIFRE j ! şi fapte! i î • «In satele regiunii Ploeşti s-au con. • î struit în ultimii 10 ani 50.000 case. Au • • fost electrificate peste 300 de sate faţă : • de 60 cîte fuseseră electrificate în 80 • ; de ani de guvernare burghezo-moşierea. • încă. In regiune funcţionează astăzi 327 J • şcoli elementare de 7 ani, 938 grădiniţe , • de copii, 22 şcoli medii, 12 şcoli serale. * • Există 140 cinematografe, 944 cămine • • culturale şi case de citit. S.au înfiinţat 4 40 centre de radioficare, avînd 60.000 de abonaţi. • • • In ultimii doi ani, în Oraşul Stalin • • au fost date în folosinţă 516 apartament • 4 te noi, iar prin împrumuturi acordate 4 de stat s-au terminat 195 locuinţe indi- • 4 viduale. Au fost pavate sau asfaltate 50 • 4 străzi. Reţeaua comercială a crescut • • cu 77 magazine noi. Tot în ultimii doi î • ani au luat fiinţă teatrul de operetă şi ? • teatrul de păpuşi, 77 unităţi preşcolare ? J şi 10 unităţi şcolare, precum şi 38 secţii J J noi cu limbile de predare maghiară şi • germană. 4 • • Iată cîteva din lucrările executate ? 4 în perioada 1956—-1957 prin grija Sfa- • î tului popular al oraşului Slănic-Moldo. 4 : va : asfaltarea pe o porţiune de 6 kl. în lometri a şoselei ce leagă localitatea de * • Tîrgul Ocna ; construirea a trei poduri • 4 peste apa rîului Slănic; renovarea iz- 4 .voarelor de ape minerale 1 bis, 3, 1 şi % • 10; introducerea unei conducte subtera. • 4 ne de sticlă de la izvoare la întreprin- : : derca „Apemin“. ? • 9 In ultimii doi ani, peste 2.170 de 4 • colectivişti din regiunea Timişoara şi.au * • construit case noi, 3.300 şi-au cumpărat 4 • mobilă, mai mult de 4.000 aparate de 4 J radio şi biciclete, iar 3.540 şi-au cum. 4 \părat vaci. Faţă de anul 1951, în 1957 4 ? volumul circulaţiei mărfurilor a sporit 4 • cu 62 la sută, iar reţeaua unităţilor co. 4 • merciale a crescut numai în anul trecut • ? cu 263 unităţi. • 4 • Largi posibilităţi culturale stau la • dispoziţia locuitorilor din oraşele şi sa. • • tele regiunii Bucureşti. Mărturie sunt « • cele peste 100 cinematografe, 1.000 că. j « mine culturale, 1.500 biblioteci cu peste : î 2.000.000 volume, 52.000 aparate de ra. î :dio, 45.000 difuzoare, 7 case de cultură t • raionale, 1.300 formaţii artistice de ama. . « tori, numeroasele muzee, coifuri roşii, ! î universităţi populare. • «In ultimii 10 ani, tn aşezarea ml- « • nleră Vulcan c-au construit 13 blocuri « • de locuinţe cu peste 500 apartamente, i • 3 cămine muncitoreşti, citeva magazine • ? și s.a dat tn folosinţă haia comunală. • 7 Au fost de asemenea amenajate două • , parcuri de cultură. • • • a In aşteptarea oaspeţilor ALEXANDRIA (coresp. „Munca "). De cîteva zile în raionul Alexandria se desfăşoară ultimele pregătiri în vederea alegerilor de deputaţi în sfaturile populare. La cele 37 de secţii de votare existente în raion s-au instalat cabine şi s-au pavoazat sediile. La cele 25 de case ale alegătorului sînt prezentate programe zilnice. In ultima săptămînă s-au organizat întîlniri între vîrstnici şi tinerii alegători, s-au ţinut şi se ţin conferinţe în legătură cu realizările înfăptuite în anii regimului de democraţie populară. In ultimele trei zile au fost prezentate în comunele raionului şi în oraşul Alexandria 40 de programe artistice, programe care satirizează alegerile din trecut. Pe lîngă toate secţiile de votare, în comune sunt amenajate estrade unde cele 38 de ansambluri artistice printre care se numără şi cel al Casei de Cultură din Alexandria, al cooperativei meşteşugăreşti, al „Casei Pionierului“ etc. vor prezenta în ziua de 2 martie programe special pregătite în cinstea alegerilor de deputaţi în sfaturile populare. Ansamblurile artistice cuprind echipe de teatru, brigăzi artistice de agitație, formații de cor și dansuri populare. MUNKA Faţa Reşiţei s-a schimbat mult. Numai în Lunca Pomosului, unde altă dată păşteau vitele, s-au construit azi un cartier modern cu 26 blocuri mari, peste 100 locuinţe individuale, şcoli, creşe, cămine etc. Comerţul socialist a luat de semenea o largă dezvoltare: unităţi alimentare, textile, legumicole aprovizionează din belşug oraşul. In clişeu, magazinul universal din Reşiţa. In ultimii ani industria locală şi-a dezvoltat simţitor producţia bunurilor de larg consum. Cu fiecare zi ce trece îşi fac apariţia ca producţie a industriei locale o varietate de mărfuri tot mai mare: mobilă, maşini de gătit, răcitoare, produse din piele şi lemn, textile, produse alimentare, de construcţii etc. In clişeu , la întreprinderea IAT, din Capitală se face ui ultim Control înainte de livrarea unei serii de ceasornice deşteptătoare. Candidaţi ai F. D. P. GHEORGHE SIPOŞ maistru la uzinele Steagul Roşu din Oraşul Stalin, candidat al F.D.P.pentru circumscripţia electorală orăşenească nr. 18. ELISABETA MATZINGER inginer la fabrica de radiatoare.Oraşul Stalin, candidat al F.D.P. pentru circumscripţia electorală orăşenească nr. 25. AUREL NIŢULESCU tehnolog, candidat al F.D.P. pentru circumscripţia electorală orăşenească nr. 20,Oraşul Stalin. Sâmbătă 1 martie 1958 — nr. 3215 Oraşele patriei IN SĂRBĂTOARE SIGHIŞOARA.—(coresp. „Munca ). Ajunul alegerilor găseşte pitorescul oraş Sighişoara îmbrăcat în haină sărbătorească. Steaguri roşii şi tricolore flutură pe faţadele întreprinderilor, instituţiilor şi secţiilor de votare. In sediile acestora din urmă totul este pregătit — începînd cu pavoazarea şi terminînd cu cabinele de votare. Ieri întregul material electoral — buletine de vot, liste electorale, indicaţii asupra tehnicii votării — a fost predat preşedinţilor secţiilor de votare asistaţi de comisiile de circumscripţie, iar miine cei peste 12.500 alegători din oraş vor trece prin faţa urnelor pentru a-şi da votul candidaţilor F.D.P. pentru circumscripţiile regionale, raionale şi orăşeneşti. Hărnicia acestor candididaţi , din rindurile cărora fac parte ţesătorul Ion Barabaş, de la fabrica de stofe „6 Martie“, Suzana Maurer mun- citoare la I.C.I.L.,. Ioan Setz, turnător la fabrica „Nicovala“ din localitate şi este cunoscută tuturor alegătorilor. Cu concursul lor şi al altor deputaţi, sfa- tul popular al oraşului, cu sprijinul larg al maselor de cetăţeni, a întreprins de la ultimele alegeri din anul 1956 şi pină în prezent importante acţiuni edilitare şi gospodăreşti. Astfel, s-au asfaltat trotuare pe o suprafaţă de aproape 4.000 metri pătraţi, străzi pe o suprafaţă de 6.402 metri pătraţi, s-au reparat 22 poduri şi podeţe. S-au amenajat 4 parcuri şi s-au întreprins numeroase lucruri de sistematizare a oraşului. Reţeaua comercială a crescut in anul 1957 cu 6 noi unităţi, iar pe lîngă întreprinderi s-au construit noi blocuri muncitoreşti. Pe lîngă fabrica de faianţă fină, de exemplu, s-au construit nu de mult două noi blocuri cu cîte 27 apartamente fiecare, iar pentru muncitorii fabricii de cărămidă „7 Noiembrie" s-au clădit 8 blocuri. Peste 160 de familii de salariaţi din întreprinderile şi instituţiile oraşului au fost sprijinite pentru a-şi construi locuinţe individuale. .„Şi fiecare alegător ştie că votind miine candidaţii F.D.P., va vota pentru un bilanţ de realizări şi mai bogat. Programe artistice la secţiile de votare IAŞI (coresp. „Munca“) In ultimele zile, în oraşul şi regiunea Iaşi au avut loc peste 80 mitinguri electorale la care au participat aproximativ 20.000 de oameni. Cu acest prilej alegătorii şi-au manifestat ataşamentul faţă de politica partidului şi încrederea pe care o au în regimul nostru de democraţie populară. In multe întreprinderi, colectivele au raportat îndeplinirea angajamentelor luate în cinstea alegerilor. Pregătirile în oraş şi regiune, au fost terminate. Chiar şi în cele mai îndepărtate comune materialul necesar a ajuns la Vreme. Peste tot s-a terminat amenajarea secţiilor de votare şi instalarea celor peste 2.000 cabine de vot. Consiliul regional F.D.P. a organizat recent şi o consfătuire cu activiştii de partid, sindicali, conducători administrativi şi preşedinţi ai secţiilor de votare, din oraş, în vederea sprijinirii activităţii secţiilor de votare. Asemenea consfătuiri au avut loc şi în celelalte oraşe din regiune. Consiliile sindicale locale Iaşi şi Bârlad, precum şi organele sindicale din Vaslui, Paşcani şi Huşi au mobilizat peste 450 de formaţii de artişti amatori, care vor prezenta în cursul zilei de 2 martie la secţiile de votare, programe artistice speciale. In afara acestora, din oraşele Bîrlad şi Iaşi şi din cadrul caselor de cultură raionale, se vor deplasa la sate 41 de brigăzi artistice Orchestre, fanfare care vor prezenta programe la căminele culturale şi secţiile de votare. Emisiuni la posturile noastre de radio In toată ţara se fac pregătiri intense pentru sărbătorirea zilei de 8 marttie. In cinstea acestei zile, stmbătă, 8 martie, posturile noastre de radio vor emite următoarele : la orele 19,45, la programul II, se va transmite o emisiune literară. In aceeași zi, la orele 19.45, pe programul I, va urma emisiunea „Un gînd de ziua voastră“. De asemenea, se vor putea asculta pe programul I, următoarele emisiuni muzicale : Interprete de muzică vocală, orele 11.45. Interprete de muzică populară romînească, orele 14.00. Piese pentru pian scrise de femei, orele 14,45. Interprete de muzică ușoară, orele 15,05. Din lucrările simfonice ale compozitoarelor noastre, orele 18,15. DE-AR TRĂI TATA... ...Mulţi ani in şir lucrase tata ca cizmar in atelierul unui patron din apropierea Gării de Nord. Copiii patronului creşteau sub ochii tatei, care admira ghiozdanele şi uniformele lor şi care se minuna de cîte un cuvint franţuzesc, trîntit intenţionat nazal pentru a produce efect, de către domnul Mitică, una din odraslele căreia tata a început a-i zice „domnul Mitică", de îndată ce-a intrat la liceu■ Deseori, seara, la lumina lămpii nr. 5 — care era la modă pe fundătura Niţă Lăptarul unde locuiam — tata povestea năzdrăvăniile pe care le făcea domnul Mitică și care-l făceau pe tata să fie încredințat că va ajunge un ,,om mare“. — Cum merge treaba, nea Ioane? — Ii întreba uneori domnul Mitică pe tata, intrind in atelier. — Prost, dom’le Mitică... cum să meargă... Anii treceau, a venit primul război mondial, tata a plecat pe front. S-a întors in 1918 imbătrinit, cu reumatism in oase şi cu vederea slăbită■ N-a mai lucrat în meseria lui fiindcă nu-l mai ajutau ochii. Repara încălţămintea numai pentru cei din casă, ca să nu dea bani la un alt cizmar. Lucra cu ziua pe unde putea, la săpături, la zidărie, la diferite hamalicuri, tot nădăjduind că va găsi un serviciu. Intre timp, terminasem armata şi munceam la Ploeşti. Dar mai veneam şi prin Bucureşti. Cu un astfel de prilej l-am întrebat pe „bătrin“ : — Ce mai faci, tăticule ? — Bine Ioane! Ce să fac... — Ai aranjat ceva ? — Mi-a promis domnul Mitică că îmi va face rost de slujbă. Mi-ar place să am şi eu un serviciu la primărie, ca portar, uşier, curier sau gardian la grădinile publice. Că vezi tu, Ioane, nu mă ajută puterile să mai muncesc greu, oasele-mi pocnesc, hanţele de pe mine se zdrenţuiesc■ Aş avea, şi eu o uniformă şi nu aş mai da bani pe haine. Şi apoi, timpul trece, la bătrineţe m-aş pomeni şi eu poate cu o pensioară. Dar vezi tu, e greu să dai de domnul Mitică, are multe treburi săracul!... Cinci la minister, cină la primărie, cinci la întruniri... Şi-a făcut o casă.. ce mai casă! „Nea Ioane — mi-a spus odată el — dacă ies şi de riadul ăsta, te asigur că sa aranjează. Vei avea serviciu, doar te cunosc de cind eram copil". Mult timp a pierdut tata aşteptimnu-l pe domnul Mitică, ba in faţa casei acestuia, ba pe bulevardul Basarab, ba in faţa primăriei sectorului IV verde, unde domnul Mitică era primar. Plictisit de atîtea aşteptări, tata a renunţat la visul lui vechi de a avea o uniformă, care să nu-l coste bani, sau de a căra gunoi cu tumbălăul. Era amărit, crezind că , domnul Mitică vrea, săracul, să-i dea o slujbă, dar că nu poate de cauză că tata nu este înscris încă in P.N.Ț El nu s-a înscris în P.N.Ţ. şi nici slujbă nu a căpătat. Continua să vină seara acasă de la muncă pe uliţa îngustă, plină de gropi, noroaie şi cufundată in brznă. ...De ar trăi tata să vadă anim fundătura pietruită, aliniată, cu lumină electrică, cu difuzoare în case şi cu oameni de seama lui de mult pensionaţi, ar sprna: „Aşa îţi dă mina să trăieşti: căldurică, o mincărică bună şi o adevărată nădejde în inimă, asta mai zic şi eu viaţă”. ION STOICA activist, Consiliul Sindical Local Bucureşti