Munca, martie 1958 (Anul 14, nr. 3215-3240)

1958-03-01 / nr. 3215

Pag. 2-a VOTÎND PENTRU FRONTUL DEMOCRAȚIEI POPULARE, VOTĂM PENTRU ÎNFLORIREA PATRIEI! ­ Candidaţi­­ ai F. D. P. SAVA OSTOIN ceferist, staţia Podgoria.Arad, candidat al F.D.P. pentru cir­cumscripţia electorală orăşe­nească nr. 103. IOSIF ROTARESCU lăcătuş la Atelierele C.F.R.. Arad, candidat al F.D.P. pen­tru circumscripţia electorală orăşenească nr. 4. EDIT LIXANDRU muncitoare la uzinele textile 30 Decembrie-Arad, candidat al F.D.P. pentru circumscripția electorală orășenească nr. 23. U­N OM răzbate in viaţă Am cunoscut un om. Un om minu­nat. Un om al zilelor noastre. Viaţa lui? Un roman. Citeva notaţii vor aduce o lumină cit de mică asupra felului cum a răzbit in viaţă Ilie Constantin. Reporterul nu ţine să se abată de la tradiţie■ De aceea, TRECUT... Bate clopotul In Vii­­şoara. Bate a moarte. Dangătul lui se aude tinguitor. Unii tresar înspăi­­mintaţi. ..Cine o mai fi murit ?” Alţii înalţă din umeri ginditori: „Ce ţi-i şi cu omul ăsta. O părere”. Clo­potul se aude des in Viişoara. In casa Constantinilor, e durere şi jale. A murit capul familiei. Tatăl­— Sărmanul, era om bun ! — Ferice de el! Vai de ăştilalţi care rămln pe lumea asta rea. Un­sprezece guri. Mama nici nu Lepădase doliul şi cei unsprezece copii plecaseră In lu­me. Zburaseră din cuibul părintesc, la fel cum zboară fulgii de păpădie. Care-n­cotro... Ilie a ajuns la Bucureşti. Ce cău­­tai tu aici printre străini, copil al ni­mănui ? Ai bătut in zadar pe La porţi. Ai fost întrebat de virstă şi ţi s-a încercat tăria muşchilor. Ai dormit in grădini şi pe sub poduri. Ai mîn­­cat ce n-ai avut. Intr-o zi, Ilie a găsit un ciob de fericire. A fost angajat ca măturător. Măturător pe străzile Capitalei. A primit. Cum să nu primească?! Ora­şul era impinzit de oameni fără de lucru. Se intimpla in anul 1932„ cind criza rinjea colţii, flămlndă. Cine să bănuiască că In spatele măturii uriaşe de nuiele, se ascundea un om cu visurile şi năzuinţele sale? Nimeni n-avea vreme de aşa ceva. Oamenii, posesori a două braţe bune de orice muncă, erau siliţi La umilire şi degradare. Măturător. Ani şi ani de zile mă­turător. La 17 ani, Ilie s-a însurat. Cu o fată la fel de oropsită ca şi el. Oare nu doi, jugul vieţii va fi mai uşor ? Nicidecum! Soţia i-a născut o fetiţă- Pe Victoria. Au venit zile şi mai grele. De acasă, din Oltenia, bătrina lui mamă ii trimetea numai veşti du­reroase. Din unsprezece fraţi mai rămăsese doar cinci... In urma măturii, caldarimul rămi­­nea alb, curat. Numai inima lui Ilie, măturătorul, era neagră. Neagră ca smoala... PREZENT... „Se caută muncitori necalificaţi”. Un scurt anunţ lipit pe poarta fabricii. S-a dus. Ilie Con­stantin pătrundea astfel intr-o lume nouă. Lumea dorită de el. Lumea oa­menilor adevăraţi. Se intimpla la pu­ţin timp de la naţionalizare. Meşterul Nader Augustin, l-a luat lingă el. In faţa cuptoarelor, din pin­­tecele cărora se revărsa afară in e­­fluvii îmbătătoare aroma plinii calde. Plinea care se rumenea pentru a fi frintă pe mesele muncitorilor. Ilie se dovedi a fi o minte ageră şi tare harnic. De La meşter, învăţă meseria de cocător. Ii plăcea mult, nespus de mult noua şi frumoasa lui indeletni­cire. Dar lui Ilie Constantin ii plă­cea mult să citească, să ştie, să în­veţe. De acum avea această posibi­litate. Primit in rindul comuniştilor, Ilie Constantin află răspuns la multe în­trebări ce-i chinuiau mintea cu ani în urmă. Azi ştie pentru, ce luptă. E muncitor. Şi-şi cunoaşte menirea. Munceşte cu pasiune. Cu­ zece.­­A­­junge fruntaş în producţie şi unul dintre cei mai buni cocători. Pe strada Economu Cezar­escu, la nr. 8 locuieşte fartu­ria lui Ilie Con­stantin, muncitor la fabrica de pline „Constantin David”­ Mulţi locuitori din cartierul Grozăveşti cunosc a­­ceastă adresă. La ultimele alegeri în sfaturile populare, Ilie Constantin a fost ales deputat. Oamenii n-au gre­şit in alegerea lor. Mărturie stau în­făptuirile împlinite in­ acest răstimp in cartierul lor. Amintirea citorva din ele, fac dovadă... Pavarea şi canali­zarea străzii Alfabetului. Deschiderea unei unităţi de frizerie şi coafură... Electrificarea cu cablu subteran a străzii Bordeianu­.. Mutarea pielii Grozăveşti intr-un loc complet reno­vat... Ilie Constantin a fost din nou propus candidat al F.D.P. în circum­scripţia electorală orăşenească 333. Cetăţenii i-au dovedit încă odată în­crederea şi preţuirea lor- Este încre­derea şi preţuirea adusă muncii şi cinstei unui om. Unui om minunat. Unui om al zilelor noastre... VIITOR­.. De data aceasta, dăm cuvintul tovarăşului Ilie Constantin. — Prima dorinţă. Să fie pace. Fi­indcă numai in pace vom putea mun­cii şi fi fericiţi. Aş mai dori, şi reali­zarea acestei dorinţi depinde numai de mine, să rămîn şi pe mai departe fruntaş in producţie. De opt ani păs­trez acest titlu. Cit priveşte activita­tea obştească, voi căuta să nu ştir­besc cu nimic din încrederea oameni­­lor.„ GH. PANTAZI Compoziţie liberă — Vino duminică pe la mine — m-a invitat zilele trecute un prieten, muncitorul de port Babuş Vasile. Şi mi-a dat o adresă nouă. Alta de­­cât cea pe care o ştiam. L-am privit nedumerit. — Nu mai stau în locuinţele între­prinderii — a zîmbit el. M-am mutat acum o lună. Vino, totuşi... Autobuzul nr. 3 nu m-a lăsat prea departe de locuinţa prietenului meu, deşi am coborît la ultima staţie. L-am găsit acasă, în sînul familiei împreună cu soţia şi cei doi copii: Titel, un băieţel de 6 anii, şi Netişor, elevă în clasa a V­I-a elementară. In timp ce fata ÎŞi strlngea caietele şi manualele (tocmai îşi terminase lec­ţiile) micul Titel îi şterpeli cartea de istorie şi, mîndru de cunoştinţele lui, începu să-mi arate pozele: „Asta cu căciulă mare este Tudor Vladimirescu- Asta călare e Mihai Viteazu... ăsta e Mircea... I-am admirat sincer atît puterea de memorizare a figurilor cit şi (mai târziu) talentul de recitator al poezii­lor pe care le învăţase la grădiniţa. Despre soră-sa aflai că are note mari la toate materiile, dar mai ales la compoziţiile de limba romînă. Mîndru de odrasla sa, ca orice părinte, prie­tenul meu îi ceru să-mi arate compo­ziţia liberă pe care tocmai o termi­nase. — Am avut trei teme, la alegere — îmi explică fata : „Şcoala noastră“, „Casa noastră“ şi „Strada noastră“. Despre şcoală mi s-a părut că n-ar trebui să scriu tocmai eu, care abia m-am mutat aici după ce am învăţat 5 ani în altă şcoală. Despre casa noa­stră aş fi putut să scriu fiindcă e nouă, abia ne-am mutat în ea... Dar parcă numai m­ai avem casă nouă? — continuă fata. Cred că jumătate din colegi. Nu ştiu tocmai bine. Ştiu însă că alţii au case şi mai frumoa­se ca a noastră. Dar strada, cu stra­da e altceva... Am zîmbit oarecum îngăduitor in faţa acestei alegeri. Compoziţia liberă a elevei din clasa a Vl-a mă absorbi cu totul : „Strada noastră nu este un bule­vard. Ea nu este nici măcar o şosea pietruită, cum sînt o mulţime in o­­raşul Constanţa. Dar ea este strada noastră. Ea s-a născut odată cu veni­rea noastră în acest cartier. Cînd pă­rinţii mei şi ai altor copii au înce­put — cu ajutorul statului — să-şi facă primele case, a apărut şi strada noastră. Deocamdată noi nu avem decit un trotuar, pe partea unde sunt casele. Pe cealaltă parte încă nu s-au construit locuinţe. „La Nuci“, aşa este cunoscut cartierul nostru. Pină nu s-au început locuinţele, aici nu erau decit vreo ciţiva nuci bă­trîni, bătrlni de tot. Azi în fiecare curte şi la poarta fiecărei curţi pă­rinţii noştri şi noi pionierii am pus vlăstare de pomi tineri. Strada noastră nu e cea mai fru­moasă din Constanţa. Ea se numeşte Ion Roată. Dar noi nu vom merge niciodată la vreun domnitor cu jal­ba in proţap, ca sa ne rezolve ne­voile. Noi avem un deputat pe stra­da noastră, in cartierul nostru. Şi dacă azi noi nu avem Încă lumină electrică in toate casele, iar canali­zarea este abia un proiect, cu depu­tatul nostru Ie vom face pe toate. Şi atunci cea mai frumoasă stradă din oraş va fi strada noastră“. ...Multă vreme după ce am plecat din casa prietenului meu n-am putut să-mi definesc sentimentele ce mă stăpâneau: mulţumirea de a fi văzut o familie fericită în casă nou, sau sti­ma faţă de un deputat pe care nu-l cunosc, dar care, fără să ştie, primise vot de încredere din partea unei fe­tiţe ce n-avea nici măcar vîrsta celor ce votează. GH. DIMA corespondent al ziarului „Munca" pentru regiunea Constanţa ............. jCIFRE j ! şi fapte! i î • «In satele regiunii Ploeşti s-au con. • î struit în ultimii 10 ani 50.000 case. Au • • fost electrificate peste 300 de sate faţă : • de 60 cîte fuseseră electrificate în 80 • ; de ani de guvernare burghezo-moşierea. • î­ncă. In regiune funcţionează astăzi 327 J • şcoli elementare de 7 ani, 938 grădiniţe , • de copii, 22 şcoli medii, 12 şcoli serale. * • Există 140 cinematografe, 944 cămine • • culturale şi case de citit. S.au înfiinţat 4­­ 40 centre de radioficare, avînd 60.000 d­e abonaţi. • • • In ultimii doi ani, în Oraşul Stalin • • au fost date în folosinţă 516 apartament • 4 te noi, iar prin împrumuturi acordate­­ 4 de stat s-au terminat 195 locuinţe indi- • 4 viduale. Au fost pavate sau asfaltate 50 • 4 străzi. Reţeaua comercială a crescut • • cu 77 magazine noi. Tot în ultimii doi î • ani au luat fiinţă teatrul de operetă şi ? • teatrul de păpuşi, 77 unităţi preşcolare ? J şi 10 unităţi şcolare, precum şi 38 secţii J J noi cu limbile de predare maghiară şi •­­ germană. 4 • • Iată cîteva din lucrările executate ? 4 în perioada 1956—-1957 prin grija Sfa- • î tului popular al oraşului Slănic-Moldo. 4 : va : asfaltarea pe o porţiune de 6 kl. î­n lometri a şoselei ce leagă localitatea de * • Tîrgul Ocna ; construirea a trei poduri • 4 peste apa rîului Slănic; renovarea iz- 4 .­voarelor de ape minerale 1 bis, 3, 1 şi % • 10; introducerea unei conducte subtera. • 4 ne de sticlă de la izvoare la întreprin- : : derca „Apemin“. ? • 9 In ultimii doi ani, peste 2.170 de 4 • colectivişti din regiunea Timişoara şi.au * • construit case noi, 3.300 şi-au cumpărat 4 • mobilă, mai mult de 4.000 aparate de 4 J radio şi biciclete, iar 3.540 şi-au cum. 4 \­părat vaci. Faţă de anul 1951, în 1957 4 ? volumul circulaţiei mărfurilor a sporit 4 • cu 62 la sută, iar reţeaua unităţilor co. 4 • merciale a crescut numai în anul trecut • ? cu 263 unităţi. • 4 • Largi posibilităţi culturale stau la •­­ dispoziţia locuitorilor din oraşele şi sa. • • tele regiunii Bucureşti. Mărturie sunt « • cele peste 100 cinematografe, 1.000 că. j « mine culturale, 1.500 biblioteci cu peste : î 2.000.000 volume, 52.000 aparate de ra. î :­dio, 45.000 difuzoare, 7 case de cultură t • raionale, 1.300 formaţii artistice de ama. . « tori, numeroasele muzee, coifuri roşii, ! î universităţi populare. • «In ultimii 10 ani, tn aşezarea ml- « • nleră Vulcan c-au construit 13 blocuri « • de locuinţe cu peste 500 apartamente, i • 3 cămine muncitoreşti, citeva magazine • ? și s.a dat tn folosinţă haia comunală. • 7 Au fost de asemenea amenajate două • , parcuri de cultură. • • • a In aşteptarea oaspeţilor ALEXANDRIA (coresp. „Munca "). De cîteva zile în raionul Alexandria se desfăşoară ultimele pregătiri în vederea alegerilor de deputaţi în sfa­turile populare. La cele 37 de secţii de votare existente în raion s-au instalat cabine şi s-au pavoazat se­­diile. La cele 25 de case ale alegătorului sînt prezentate programe zilnice. In ultima săptămînă s-au organizat în­­tîlniri între vîrstnici şi tinerii ale­gători, s-au ţinut şi se ţin conferinţe în legătură cu realizările înfăptuite în anii regimului de democraţie populară. In ultimele trei zile au fost prezentate în comunele raionului şi în oraşul Alexandria 40 de programe artistice, programe care satirizează alegerile din trecut. Pe lîngă toate secţiile de votare, în comune sunt amenajate estrade unde cele 38 de ansambluri artistice printre care se numără şi cel al Ca­sei de Cultură din Alexandria, al co­operativei meşteşugăreşti, al „Casei Pionierului“ etc. vor prezenta în ziua de 2 martie programe special pre­gătite în cinstea alegerilor de depu­taţi în sfaturile populare. Ansamblu­rile artistice cuprind echipe de teatru, brigăzi artistice de agitație, formații de cor și dansuri populare. MUNKA Faţa Reşiţei s-a schimbat mult. Numai în Lunca Pomosului, unde altă dată păşteau vitele, s-au con­struit azi un cartier modern cu 26 blocuri mari, peste 100 locuinţe individuale, şcoli, creşe, cămine etc. Comerţul socialist a luat de semenea o largă dezvoltare: unităţi alimentare, textile, legumicole apro­vizionează din belşug oraşul. In clişeu, magazinul universal din Reşiţa. In ultimii ani industria locală şi-a dezvoltat simţitor producţia bunurilor de larg consum. Cu fiecare zi ce trece îşi fac apariţia­­ ca producţie a industriei locale o varietate de mărfuri tot mai mare: mo­bilă, maşini de gătit, răcitoare, produse din piele şi lemn, textile, produse alimentare, de construcţii etc. In clişeu , la întreprinderea IAT, din Capitală se face ui­ ultim Control înainte de livrare­a unei serii de ceasornice deşteptătoare. Candidaţi ai F. D. P. GHEORGHE SIPOŞ maistru la uzinele Steagul Roşu din Oraşul Stalin, candidat al F.D.P.­­pentru circumscripţia electorală orăşenească nr. 18. ELISABETA MATZINGER inginer la fabrica de radia­toare.Oraşul Stalin, candidat al F.D.P. pentru circumscripţia electorală orăşenească nr. 25. AUREL NIŢULESCU tehnolog, candidat al F.D.P. pentru circumscripţia electorală orăşenească nr. 20,Oraşul Stalin. Sâmbătă 1 martie 1958 — nr. 3215 Oraşele patriei IN SĂRBĂTOARE SIGHIŞOARA.—(coresp. „Munca ). Ajunul alegerilor găseşte pitorescul o­­raş Sighişoara îmbrăcat în haină săr­bătorească. Steaguri roşii şi tricolore flutură pe faţadele întreprinderilor, instituţiilor şi secţiilor de votare. In sediile acestora din urmă totul este pregătit — începînd cu pavoazarea şi terminînd cu cabinele de votare. Ieri întregul material electoral — buletine de vot, liste electorale, indicaţii asupra tehnicii votării — a fost predat preşedinţilor secţiilor de votare asis­taţi de comisiile de circumscripţie, iar miine cei peste 12.500 alegători din oraş vor trece prin faţa urnelor pentru a-şi da votul candidaţilor F.D.P. pen­tru circumscripţiile regionale, raionale şi orăşeneşti. Hărnicia acestor candid­i­daţi , din rindurile cărora fac parte ţesătorul Ion Barabaş, de la fabrica de stofe „6 Martie“, Suzana Maurer mun-­­ citoare la I.C.I.L.,. Ioan Setz, turnător la fabrica „Nicovala“ din localitate ş­i este cunoscută tuturor alegătorilor. Cu concursul lor şi al altor deputaţi, sfa-­­ tul popular al oraşului, cu sprijinul larg al maselor de cetăţeni, a între­prins de la ultimele alegeri din anul 1956 şi pină în prezent importante ac­ţiuni edilitare şi gospodăreşti. Astfel, s-au asfaltat trotuare pe o suprafaţă de aproape 4.000 metri pătraţi, străzi pe o suprafaţă de 6.402 metri pătraţi, s-au reparat 22 poduri şi podeţe. S-au amenajat 4 parcuri şi s-au întreprins numeroase lucruri de sistematizare a oraşului. Reţeaua comercială a crescut in anul 1957 cu 6 noi unităţi, iar pe lîngă întreprinderi s-au construit noi blocuri muncitoreşti. Pe lîngă fabrica de faianţă fină, de exemplu, s-au con­struit nu de mult două noi blocuri cu cîte 27 apartamente fiecare, iar pentru muncitorii fabricii de cărămidă „7 Noiembrie" s-au clădit 8 blocuri. Peste 160 de familii de salariaţi din între­prinderile şi instituţiile oraşului au fost sprijinite pentru a-şi construi lo­cuinţe individuale. .„Şi fiecare alegător ştie că votind miine candidaţii F.D.P., va vota pentru un bilanţ de realizări şi mai bogat. Programe artistice la secţiile de votare IAŞI (coresp. „Munca“) In ultimele zile, în oraşul şi regiunea Iaşi au avut loc peste 80 mitinguri electorale la care au participat aproximativ 20.000 de oameni. Cu acest prilej ale­gătorii şi-au manifestat ataşamentul faţă de politica partidului şi încrede­rea pe care o au în regimul nostru de democraţie populară. In multe în­treprinderi, colectivele au raportat în­deplinirea angajamentelor luate în cinstea alegerilor. Pregătirile în oraş şi regiune, au fost terminate. Chiar şi în cele mai îndepărtate comune materialul nece­sar a ajuns la Vreme. Peste tot s-a terminat amenajarea secţiilor de vota­re şi instalarea celor peste 2.000 ca­bine de vot. Consiliul regional F.D.P. a organizat recent şi o consfătuire cu activiştii de partid, sindicali, condu­cători administrativi şi preşedinţi ai secţiilor de votare, din oraş, în ve­derea sprijinirii activităţii secţiilor de votare. Asemenea consfătuiri au avut loc şi în celelalte oraşe din regiune. Consiliile sindicale locale Iaşi şi Bâr­lad, precum şi organele sindicale din Vaslui, Paşcani şi Huşi au mobilizat peste 450 de formaţii de artişti ama­tori, care vor prezenta în cursul zilei de 2 martie la secţiile de votare, pro­grame artistice speciale. In afara a­cestora, din oraşele Bîrlad şi Iaşi şi din cadrul caselor de cultură raiona­le, se vor deplasa la sate 41 de bri­găzi artistice Orchestre, fanfare care vor prezenta programe la căminele culturale şi secţiile de votare. Emisiuni la posturile noastre de radio In toată ţara se fac pregătiri inten­se pentru sărbătorirea zilei de 8 mart­tie. In cinstea acestei zile, stmbătă, 8 martie, posturile noastre de radio vor emite următoarele : la orele 19,45, la programul II, se va transmite o emi­siune literară. In aceeași zi, la orele 19.45, pe programul I, va urma emi­siunea „Un gînd de ziua voastră“. De asemenea, se vor putea asculta pe pro­gramul I, următoarele emisiuni mu­zicale : Interprete de muzică vocală, orele 11.45. Interprete de muzică popu­lară romînească, orele 14.00. Piese pentru pian scrise de femei, orele 14,45. Interprete de muzică ușoară, orele 15,05. Din lucrările simfonice ale compozitoarelor noastre, orele 18,15. DE-AR TRĂI TATA... ...Mulţi ani in şir lucrase tata ca cizmar in atelierul unui pa­­tron din apropierea Gării de Nord. Copiii patronului creşteau sub o­­chii tatei, care admira ghiozdanele şi uniformele lor şi care se minuna de cîte un cuvint franţuzesc, trîn­­tit intenţionat nazal pentru a pro­duce efect, de către domnul Miti­că, una din odraslele căreia tata a început a-i zice „domnul Miti­că", de îndată ce-a intrat la liceu■ Deseori, seara, la lumina lăm­pii nr. 5 — care era la modă pe fundătura Niţă Lăptarul unde lo­cuiam — tata povestea năz­drăvăniile pe care le făcea domnul Mitică și care-l făceau pe tata să fie încredințat că va ajunge un ,,om mare“. — Cum merge treaba, nea Ioa­ne? — Ii întreba uneori domnul Mitică pe tata, intrind in ate­lier. — Prost, dom’le Mitică... cum să meargă... Anii treceau, a venit primul răz­boi mondial, tata a plecat pe front. S-a întors in 1918 imbătrinit, cu reumatism in oase şi cu vederea slăbită■ N-a mai lucrat în meseria lui fiindcă nu-l mai ajutau o­­chii. Repara încălţămintea numai pentru cei din casă, ca să nu dea bani la un alt cizmar. Lucra cu ziua pe unde putea, la săpături, la zidărie, la diferite hamalicuri, tot nădăjduind că va găsi un serviciu. Intre timp, terminasem armata şi munceam la Ploeşti. Dar mai veneam şi prin Bucureşti. Cu un astfel de prilej l-am întrebat pe „bătrin“ : — Ce mai faci, tăticule ? — Bine Ioane! Ce să fac... — Ai aranjat ceva ? — Mi-a promis domnul Mitică că îmi va face rost de slujbă. Mi-ar place să am şi eu un servi­ciu la primărie, ca portar, uşier, curier sau gardian la grădinile publice. Că vezi tu, Ioane, nu mă ajută puterile să mai muncesc greu, oasele-mi pocnesc, hanţele de pe mine se zdrenţuiesc■ Aş avea, şi eu o uniformă şi nu aş mai da bani pe haine. Şi apoi, timpul trece, la bătrineţe m-aş pomeni şi eu poate cu o pensioară. Dar vezi tu, e greu să dai de domnul Mi­tică, are multe treburi săracul!... Cinci la minister, cină la primărie, cinci la întruniri... Şi-a făcut o casă..­ ce mai casă! „Nea Ioane — mi-a spus odată el — dacă ies şi de riadul ăsta, te asigur că sa aranjează. Vei avea serviciu, doar te cunosc de cind eram copil". Mult timp a pierdut tata aştep­­timnu-l pe domnul Mitică, ba in faţa casei acestuia, ba pe bule­vardul Basarab, ba in faţa primă­riei sectorului IV verde, unde domnul Mitică era primar. Plictisit de atîtea aşteptări, tata a renunţat la visul lui vechi de a avea o uniformă, care să nu-l cos­te bani, sau de a căra gunoi cu tumbălăul. Era amărit, crezind că , dom­nul Mitică vrea, săracul, să-i dea o slujbă, dar că nu poate d­e cauză că tata nu este înscris încă in P.N.Ț El nu s-a înscris în P.N.Ţ. şi nici slujbă nu a căpătat. Continua să vină seara acasă de la muncă pe uliţa îngustă, plină de gropi, noroaie şi cufundată in brznă. ...De­ ar trăi tata să vadă anim fundătura pietruită, aliniată, cu lumină electrică, cu difuzoare în case şi cu oameni de seama lui de mult pensionaţi, ar sprna: „Aşa îţi dă mina să trăieşti: căl­­durică, o mincărică bună şi o a­­devărată nădejde în inimă, asta mai zic şi eu viaţă”. ION STOICA activist, Consiliul Sindical Loca­l­ Bucureşti

Next